Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 485/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 485/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-05-2013 în dosarul nr. 11494/212/2013/a1

Dosar nr._

TRIBUNALUL C.

SECȚIA PENALĂ

-DECIZIA PENALĂ NR.485.- –

Ședința publică din data de 02.05.2013

PREȘEDINTE – M. V.

JUDECĂTORI-A. A.

- M. L. T.

GREFIER – C. B.

Cu participare PROCUROR – I. D.

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CONSTANTA si inculpații B. M., fiul lui C. si N., născut la data de 12.08.1994 in mun. Constanta, CNP_ si C. D. C. fiul lui G. si Steluța L., născut la data de 27.08.1995, detinuti în I.P.J. Constanta, Centrul de Reținere si Arestare Preventivă, împotriva încheierii de ședintă din data de 30.04.2013 pronuntată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr._ 13.

La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor art.297 al.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat B. M., în stare de arest și asistat de apărătorul desemnat din oficiu C. G., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, recurentul inculpat C. D. C., în stare de arest si asistat de apărătorul ales O. G., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar si intimatul P. C. B., în stare de arest si asistat de apărătorul ales S. B., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar,

Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176 -181 Cod pr.penală.

Recursurile sunt declarate cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.385² cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.385³ Cod procedură penală, nemotivate.

În baza art.301 cod procedură penală instanța întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat.

Apărătorii recurenților inculpați si intimatului inculpat, după ce au luat legătura cu aceștia, arată că nu au cereri, excepții de formulat.

Reprezentantul parchetului arată că nu are cereri de formulat.

Nefiind alte cereri, excepții sau chestiuni prealabile de formulat, conform art.301 – 302 Cod pr. penală, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri, în baza dispozițiilor art. 385¹³ Cod pr. penală.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, precizează că recursul declarat de parchet vizează doar pe inculpatul P. C., față de care instanta de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, sens în care apreciază încheierea instantei de fond ca fiind nelegală si netemeinică, astfel că prin reaprecierea probelor din dosar consideră că există elemente de similitate cu privire la activitatea infractională retinută în sarcina inculpatilor în raport si de contributie fiecăruia la săvârsirea faptelor, în opinia sa contributia inculpatului P. C. nu a fost de o importantă minoră cum se retine de către instanta de fond, în sensul că inculpatul P. C. B. a dat curs solicitării inculpatului B. M., în sensul că a acceptat propunerea acestuia de a-l ajuta cu transportul unui autoturism despre care avea cunoștință că inculpatul B. l-a sustras, contribuția efectivă a inculpatului P. fiind aceea că a condus, pe diferite distanțe, în special pe drumurile publice, autoturismul sustras de către inculpatul B., având cunoștință că acesta din urmă nu posedă permis de conducere

Prin urmare, consideră că nu se poate sustine faptul că față de inculpatul P. C. nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, este închisoarea mai mare de patru ani si prin urmare lăsarea acestuia în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, însă la aprecierea gradului de pericol pentru ordinea publică, se impune a se avea în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii acesteia, natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege precum si împrejurarea că, după ce s-a reușit valorificarea autoturismului sustras de către inculpatul B., inculpatul P. a beneficiat de suma de 350 de lei, respectiv jumătate din prețul autoturismului.

De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu a conștientizat consecințele comportamentului său, astfel că acesta nu prezintă suficiente garanții pentru a fi judecat în stare de libertate chiar dacă se retine de către instanța de fond lipsa antecedentelor penale si faptul că are un domiciliu stabil, nu constituie motive întemeiate pentru a fi înlocuită măsura arestării preventive, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, măsură care nu este numai necesară dar si proportională cu scopul urmărit în raport de circumstanțele reale ale săvârsirii faptei si circumstanțele personale ale inculpatului.

Față de aceste considerente, solicită a se constata că această apreciere a instanței de fond nu este oportună, astfel că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul P. C., având în vedere că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.penală în sensul existenței indiciilor și temeiurilor din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile retinute în sarcina si totodată, apreciază ca fiind incident și cazul prev de art. 148 al.1 lit.f) c.p.p în sensul că există probe că lăsarea acestuia în libertate ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.

Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta, casarea încheierii instantei de fond si rejudecând să se dispună mentinerea măsurii arestării preventive față de inculpatul P. C. si respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulată de inculpat, ca nefondată.

Apărătorul recurentului inculpat B. M., avocat C. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instanței de fond si rejudecând în principal solicită a se dispune în principal revocarea măsurii arestării preventive si în subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, urmând a se avea în vedere si împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârsirea faptei si doreste să se prevaleze de disp.art.320 ind.1 cod procedură penală.

În ceea ce privește recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta, solicită a se dispune respingerea recursului ca nefondat, apreciind că pericolul pentru ordinea publică reprezentat de inculpatul P. C., la care se face referire de către reprezentantul parchetului trebuie determinat în concret în raport de vinovăția si contribuția fiecărui inculpat iar în acest sens se impune administrarea de probe.

Apărătorul recurentului inculpat C. D. C., avocat O. G., având cuvântul, solicită respingerea admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instantei de fond si rejudecând solicită a se dispune în principal revocarea măsurii arestării preventive în temeiul disp.art.300 ind.1 alin.2 cod procedură penală, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă dar nici nu există temeiuri noi care să justifice mentinerea măsurii arestării preventive.

În raport de ansamblul materialului probator solicită a se constata că desi urmărirea penală a fost începută pentru inculpatul C. D. C. sub aspectul infracțiunii de tăinuire, în ceea ce priveste limita de pedeapsă prevăzută de legiuitor la litera „f” a art. 148 C.proc.pen. nu este îndeplinită, sens în care nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 143 C.proc.pen. raportat la art. 68 ind.1 C.proc.pen., mentionând că nu există indicii temeinice că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Precizează că, este adevărat că în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut situația de fapt din punctul acestuia de vedere, însă, analizând probatoriul existent în cauză, procesele-verbale, declarațiile celorlalți inculpați, opinează că nu există indicii temeinice cu privire la faptul că inculpatul C. D. C. a înlesnit valorificarea autoturismului. Face referire la faptul că s-a reținut că, ajungând inculpatul C. D. C. la locul unde se aflau ceilalți doi inculpați, le-a spus pățania celor petrecute și, astfel auzind că aceștia fug de organele de poliție, acest aspect i-ar fi ajutat pe ceilalți inculpați să valorifice autoturismul.

Prin urmare, consideră că nu există indicii temeinice, în sensul că acestia au rămas în acel autoturism toată noaptea, au dormit acolo, iar când s-au trezit, planul infracțional a fost dus la capăt, autoturismul fiind valorificat în Medgidia, astfel că nu se poate retine faptul că, cu sau fără precizarea inculpatului C., nu a condus în a stopa activitatea infracțională, acțiunea a fost dusă până la capăt, s-a vândut și s-a revândut autoturismul, s-a obținut suma de 700 de lei, sumă ce a fost împărțită între ceilalți doi inculpați, așa cum rezultă și din declarațiile acestora, inculpatul C. D. C. neprimind nici un ban.

În ceea ce privește temeiul în baza căruia s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, privind pericolul concret pentru ordinea publică, consideră că nici acesta nu este îndeplinit întrucât pericol trebuie analizat în mod abstract, și nu generic. Precizează că aceste probe trebuie să rezulte din analiza materialului probator, respectiv să existe probe diferite de cele care atestă vinovăția inculpatului, probe care să contureze existența pericolului concret pentru ordinea publică.

De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că prejudiciul a fost recuperat integral iar referitor la circumstantele personale ale inculpatului face precizarea că acesta se află la primul conflict cu legea penală, fiind elev în clasa a XI-a, la Liceul C.A. Rosetti, iar în această perioadă inculpatul avea de susținut teze pentru a termina cu bine sfârșitul anului, acesta având o situatie bună la învătătură, nu are nici un fel de abateri la școală. Mai mult, precizează că inculpatul C. D. C. provine dintr-o familie organizată, părinții acestuia sunt plecați la muncă în străinătate, tatăl fiind plecat în Portugalia, iar mama fiind plecată în Franța, având susținerea și resursele necesare pentru a-și asigura traiul de zi cu zi, însă, pentru moment, datorită anturajului, în acea noapte a înțeles să procedeze contrar normelor legii penale.

Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instantei de fond ca fiind neegală si netemeinică si rejudecând solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviintarea instantei de judecată, potrivit disp.art.139 alin.1 cod procedură penală în referire la art.145 cod procedură penală

Face precizarea că în sala de sedintă se află bunica inculpatului, care poate sustine toate aceste aspecte, respectiv faptul că inculpatul are un domiciliu stabiul.

Instanta procedează la identificarea numitei M. E., CNP_, care învederează că locuieste împreună cu inculpatul la adresa din Constanta, ., .> Apărătorul intimatului inculpat P. C. B., avocat S. B., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Constanta si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică întrucât în mod corect s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, având în vedere că nu mai sunt întrunite în mod cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că lăsarea acestuia în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică iar la aprecierea acestui pericol pentru ordinea publică, instanta de fond a avut în vedere atât modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii acesteia, natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și împrejurarea că inculpatul P. C. B. a dat curs solicitării inculpatului B. M., în sensul că a acceptat propunerea acestuia de a-l ajuta cu transportul unui autoturism despre care avea cunoștință că inculpatul B. l-a sustras, contribuția efectivă a inculpatului P. fiind aceea că a condus, pe diferite distanțe, în special pe drumurile publice, autoturismul sustras de către inculpatul B., având cunoștință că acesta din urmă nu posedă permis de conducere; se mai reține și împrejurarea că, după ce s-a reușit valorificarea autoturismului sustras de către inculpatul B., inculpatul P. a beneficiat de suma de 350 de lei, jumătate din prețul autoturismului.

De asemenea au fost avute în vedere de către instantă circumstantele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat o atitudine procesuală de recunoaștere a faptei și de regret pentru comiterea acesteia, a colaborat cu organele de anchetă, prezentându-se în fața acestora și detaliind, prin declarațiile date, modul de comitere a faptei și gradul său de implicare în activitatea infracțională precum si faptul că are un domiciliu stabil, astfel că acesta prezintă suficiente garanții pentru a fi judecat în stare de libertate, având în vedere că nu există temeiuri noi care să ducă la concluzia că se menține în comunitate starea de tulburare pentru ordinea publică, mai ales că prejudiciul cauzat a fost recuperat.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpatii B. M. si C. D. C. ca nefondate, apreciind că în mod corect s-a dispus de către instanța de fond mentinerea măsurii arestării preventive, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare în condiții de celeritate a procesului penal și pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților B. și C., măsura fiind proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației, apreciind că în mod corect s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în conditiile în care inculpatul B. este recidivist, fiind condamnat definitiv în luna decembrie pentru săvârsirea infractiunii de furt calificat, la o pedeapsa cu suspendarea conditionată a executării pedepsei iar după câteva luni acesta a săvârsit din nou o infractiune, astfel că nu a înteles clementa instantei.

Recurentul inculpat si intimat B. M., în ultim cuvânt, arată că întelege să lase la aprecierea instantei, cu precizarea că este de acord cu concluziile apărătorului.

Recurentul inculpat C. D. C., în ultim cuvânt, arată că recunoaste si regretă fapta săvârsită, cu precizarea că este de acord cu concluziile apărătorului, solicită să fie judecat în libertate pentru a termina studiile

Intimatul inculpat P. C., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului, precizează că regretă fapta comisă.

Instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față.

Prin încheierea pron. la data de 30.04.2013 de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 13 s-a dispus:

„În baza art. 300¹ alin. 1 Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul B. M., fiul lui C. și N., născut la data de 12.08.1994 în C., CNP_, și de inculpatul minor C. D. C., fiul lui G. și Steluța L., născut la data de 27.08.1995 în C., CNP_.

În baza art. 300¹ alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 143 C.p.p. și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului B. M., fiul lui C. și N., născut la data de 12.08.1994 în C., CNP_, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 73/18.04.2013 emis de Tribunalul C. în dosarul nr._/212/2013, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 28 iunie 2013.

În baza art. 300¹ alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 143 C.p.p. și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală cu aplicarea art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului minor C. D. C., fiul lui G. și Steluța L., născut la data de 27.08.1995 în C., CNP_, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 72/18.04.2013 emis de Tribunalul C. în dosarul nr._/212/2013, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 40 de zile, respectiv data de 08 iunie 2013.

Măsurile dispuse se aduc la cunoștința administrației locului de deținere.

În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 145 Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpații C. D. C. și B. M., prin avocați.

Admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul P. C. B., prin apărător.

În baza art. 139 alin. 1 și 3⁵ Cod procedură penală cu aplicarea art. 145 Cod procedură penală, dispune înlocuirea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul P. C. B., fiul lui G. și A., născut la data de 16.11.1993 în C., CNP_, domiciliat în C., ., ., ., jud. C., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul C., jud. C..

Dispune punerea în libertate deîndată, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, a inculpatului P. C. B. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 74/18.04.2013 emis de Tribunalul C. în dosarul nr._/212/2013, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 145 alin. 1 ind. 1 și alin. 1 ind. 2 lit. c Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul P. C. B. este obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat în vederea continuării procesului;

b) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, desemnat cu supravegherea de către instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

e) să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect cu inculpații B. M., C. D. C., cu numitul M. R. A., cu partea vătămată, cu martorii din dosar, sau cu membrii familiilor acestora.

În baza dispozițiilor art.145 al.2² C.p.p., atrage atenția inculpatului că trebuie să respecte obligațiile impuse mai sus, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a respectivelor obligații se poate lua față de acesta măsura arestării preventive.

Dispune comunicarea unei copii a prezentei încheieri către inculpat, către poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției locale, organelo.

Organul de poliție desemnat de instanță, și anume Poliția mun. C., jud. C., va verifica periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată instanța de judecată.”

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 6698/P/2013 din data de 26.04.2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la aceeași dată sub număr unic de dosar_ 13, P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, de conducere fără permis, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (constând în aceea că în noaptea de 12/13.04.2013, în jurul orei 23:30, prin folosirea de chei potrivite, a sustras de pe . din mun. C., autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ proprietatea părții vătămate L. I., cauzându-i un prejudiciu în cuantum de 6000 de lei, autoturism pe care l-a condus ulterior circa 500 de metri, fără a poseda permis de conducere), a inculpatului P. C. B. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g și i Cod penal (constând în aceea că în noaptea de 12/13.04.2013, în jurul orei 23:30, a înlesnit și ajutat la sustragerea și valorificarea autoturismului menționat anterior, de către inculpatul B. M.), și a inculpatului minor C. D. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal (constând în aceea că, în noaptea de 12/13.04.2013, în intervalul orar 02:30-07:00, prin acțiunea acestuia de a anunța pe B. M. și P. C. B. de prezența și locația organelor de poliție din zona Siminoc, a înlesnit valorificarea autoturismului sustras în localitatea Medgidia, urmărind obținerea unui folos material pentru sine și pentru altul).

Prin încheierea penală nr. 115/18.04.2013 pronunțată în dosarul nr._/212/2013, Tribunalul C. a dispus arestarea preventivă a inculpaților majori B. M. și P. C. B. pentru o perioadă de 29 de zile, și a inculpatului minor C. D. C. pentru o perioadă de 20 de zile, observând că față de inculpați sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.

Prima instanță a constatat că în cauză există suficiente indicii, în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați, relevante în acest sens fiind procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice, declarațiile părții vătămate L. I., dovada de restituire a autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ către partea vătămată, declarațiile martorilor C. I., R. Sali și P. F., D. M. și I. G., adresa nr._/16.04.2013 emisă de Serviciul Rutier C., coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.

De asemenea, prima instanță a constat că față de inculpații B. M. și C. D. C. sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile presupus săvârșite de către inculpați este închisoarea mai mare de patru ani, însă lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Subzistența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată, în opinia primei instanțe, de împrejurările în care sunt suspectați inculpații că ar fi comis infracțiunile – după o prealabilă înțelegere, prin cooptarea mai multor persoane în derularea activității infracționale, prin identificarea unor autoturisme pe care le sustragă în vederea valorificării, prin demersurile efectuate pentru identificarea unei persoane cunoscută că achiziționează autoturisme, pe timpul nopții, prin folosirea unor chei potrivite.

Prima instanță a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, reținând că inculpatul B. M. este cunoscut cu antecedente penale, în anul 2012 fiind condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, tot prin participarea mai multor persoane, din loc public, pe timpul nopții, prin efracție, la momentul respectiv beneficiind de clemența organelor judiciare, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ce i-a fost aplicată. În contextul comiterii unor noi fapte penale, inclusiv de aceeași natură precum cea care a condus la condamnarea inculpatului, prima instanță a apreciat că inculpatul B. manifestă un real dispreț atât față de normele care reglementează conduita socială, cât și față de propria situație juridică, mai ales în condițiile în care apărarea, la acest termen, a invocat că inculpatul avea un loc de muncă anterior comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar.

Referitor la inculpatul minor C. D. C., prima instanță a reținut că, deși este o persoană tânără, urmează cursurile liceale, nu este cunoscut cu antecedente penale, modalitatea în care se reține prin rechizitoriu că ar fi contribuit la derularea activității infracționale – prin premeditarea împreună cu inculpatul B. a faptelor de sustragere de autoturisme în vederea valorificării – denotă adoptarea de către acesta a unei conduite contrarii normelor de conviețuire socială, care este aptă să conducă la concluzia că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar reprezenta un pericol ridicat pentru ordinea publică, pentru comunitatea din care și acesta face parte. Prima instanță a constatat că inculpatul minor a ieșit de sub supravegherea părinților, care se află plecați în străinătate, aflându-se în grija bunicilor, astfel că, în raport de faptele reținute în sarcina inculpatului C., nu se poate reține că, lăsat în libertate, acesta ar renunța la adoptarea unui comportament contrar normelor de conviețuire socială, mai ales că inculpatul este trimis în judecată, în alt dosar, pentru săvârșirea unei fapte de furt calificat în aceeași noapte, bunul sustras fiind tot un autoturism.

Totodată, la evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică, prima instanță a avut în vedere că fapte de natura celei imputate inculpaților B. și C. prezintă o rezonanță socială negativă și pe fondul recrudescenței infracțiunilor de acest gen, astfel încât lipsa unor măsuri de contracarare a acestui fenomen de amploare, inclusiv cu caracter preventiv, poate induce ideea că organele judiciare nu acționează cu suficientă fermitate în vederea protejării valorilor ocrotite de legea penală.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P. C. B., prima instanță a considerat că față de acesta nu mai sunt întrunite în mod cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, presupus săvârșită de către inculpatul P. C. B. este închisoarea mai mare de patru ani, însă lăsarea acestuia în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În acest sens, la aprecierea gradului de pericol pentru ordinea publică, prima instanță a avut în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii acesteia, așa cum acestea au fost reținute de către organul de urmărire penală prin rechizitoriu, natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și recrudescența faptelor de acest gen – constatând că, prin rechizitoriul întocmit în cauză, se reține că inculpatul P. C. B. a dat curs solicitării inculpatului B. M., în sensul că a acceptat propunerea acestuia de a-l ajuta cu transportul unui autoturism despre care avea cunoștință că inculpatul B. l-a sustras, contribuția efectivă a inculpatului P. fiind aceea că a condus, pe diferite distanțe, în special pe drumurile publice, autoturismul sustras de către inculpatul B., având cunoștință că acesta din urmă nu posedă permis de conducere; se mai reține și împrejurarea că, după ce s-a reușit valorificarea autoturismului sustras de către inculpatul B., inculpatul P. a beneficiat de suma de 350 de lei, jumătate din prețul autoturismului.

De asemenea, prima instanță a avut în vedere inclusiv circumstanțele personale ale inculpatului P. C. B., care nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat o atitudine procesuală de recunoaștere a faptei și de regret pentru comiterea acesteia, a colaborat cu organele de anchetă, prezentându-se în fața acestora și detaliind, prin declarațiile date, modul de comitere a faptei și gradul său de implicare în activitatea infracțională. Totodată, prima instanță a constatat că inculpatul P. se bucură de stabilitate locativă, familială, are reale șanse pentru obținerea unui loc de muncă, nu este cunoscut în societate ca o persoană cu un comportament deviant, iar perioada de arest preventiv (15 zile) este suficientă pentru realizarea protejării ordinii publice, iar inculpatul a conștientizat consecințele comportamentului său.

Prima instanță a considerat că persoana inculpatului P. C. B. prezintă suficiente garanții pentru a fi judecat în stare de libertate și nu există temeiuri noi care să impună concluzia că se menține în comunitate starea de tulburare pentru ordinea publică, mai ales că prejudiciul cauzat a fost recuperat.

Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpații B. M. și C. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs fiind redate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

Verificând, atât prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385 ind.6 alin.3 C.p.p., legalitatea și temeinicia încheierii recurate, tribunalul reține următoarele:

Procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare, declarațiile părții vătămate L. I., dovada de restituire a autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ către partea vătămată, declarațiile martorilor C. I., R. Sali și P. F., D. M. și I. G., adresa nr._/16.04.2013 emisă de Serviciul Rutier C., declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, demonstrează, într-adevăr, îndeplinirea cerințelor impuse de art.143 alin.1 C.p.p., și în raport cu actualul stadiu procesual.

Natura infracțiunii de comiterea căreia sunt bănuiți inculpații, împrejurările și modul de săvârșire, contribuția efectivă, natura bunului sustras, rezonanța socială puternic negativă a faptelor de genul celei reținute în sarcina inculpaților, fapte care au dobândit caracterul unui fenomen de amploare, fiind necesară intervenția fermă a organelor judiciare, însă și probabilitatea ca inculpații B. M. și C. D. să recidiveze în comportamentul infracțional, în contextul analizat în mod temeinic de către prima instanță, constituie suficiente elemente care evidențiază necesitatea protejării cu prioritate a ordinii publice prin privarea în continuare de libertate a inculpaților.

În ceea ce privește durata arestării dispuse în cauză, tribunalul amintește jurisprudența CEDO potrivit căreia, la analizarea termenului rezonabil trebuie a se avea în vedere complexitatea cauzei, obiectul judecății, dificultățile probațiunii, precum și conduita participanților procesuali.

Astfel, date fiind circumstanțele concrete ale prezentei cauze, analizate prin raportare la criteriile mai sus menționate, dar și faptul că, până în prezent nu s-au constatat intervale de pasivitate ale autorităților judiciare în administrarea cauzei, în opinia tribunalului măsura preventivă dispusă față de inculpații B. M. și C. D. se circumscrie termenului rezonabil precum și scopului și necesităților în vederea garantării cărora a fost instituită.

Date fiind contribuția efectivă a inculpatului P. C. la comiterea faptei de furt, astfel cum a fost subliniată și de către prima instanță, conduita sa procesuală corectă, de recunoaștere integrală a faptei și de regret, circumstanțele sale personale favorabile în totalitate, faptul că în cauză a fost finalizată urmărirea penală, tribunalul constată că, în mod legal și temeinic, prima instanță a optat pentru o măsură preventivă alternativă mai puțin restrictivă, dispunând înlocuirea măsura privativă de libertate cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.

În considerarea celor expuse, criticile formulate de către recurenți apar ca neîntemeiate.

Cum instanța de control judiciar nu a constatat elemente care să conducă la reformarea ori anularea hotărârii primei instanțe, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE :

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p.:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CONSTANTA și de către de către inculpații B. M., fiul lui C. si N., născut la data de 12.08.1994 in mun. Constanta, CNP_ si C. D. C. fiul lui G. si Steluța L., născut la data de 27.08.1995, detinuti în I.P.J. Constanta, Centrul de Reținere si Arestare Preventivă, împotriva încheierii pron. la data de 30.04.2013 de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.

În baza art.189 C.p.p.:

Dispune avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul C., în favoarea av. C. G..

În baza art. 192 alin. 2,4 C.p.p.:

Obligă pe recurentul-inculpat B. M. la plata sumei de 300 lei, iar pe inculpatul C. D. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate cu prilejul judecării recursurilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2.05.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. V. A. A. M. L. T.

GREFIER,

C. B.

Red.jud. fond D.M.

Tehnored.jud.rec. M.V.

4 ex./9.06.2013

← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1...		Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 485/2013. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 485/2013. Tribunalul CONSTANŢA