Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 608/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 608/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 6110/212/2013/a5
Dosar nr._ 13/a4
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.608
Ședința publică din data de 11 06 2013
PREȘEDINTE – M. V.
JUDECĂTORI – C. D.
- E. G.
GREFIER – I. B.
Cu participarea PROCUROR – C. M. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul C. F. E. - fiul lui natural si G., născut la data de 29 03 1995, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din 07 06 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal_ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat C. F. E., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Bușuricu I., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod procedură penală.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod procedură penală, nemotivate.
Instanța, în baza art.301 cod procedură penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod procedură penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat C. F. E., avocat Bușuricu I., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 07 06 2013 a Judecătoriei C., prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința revocării acestei măsuri si a judecării inculpatului in stare de libertate.
Solicită a se avea in vedere ca inculpatul este arestat de o perioadă lungă de timp, respectiv din data de 13 02 2013, fiind astfel atins un termen rezonabil, iar de la data arestării inculpatului nu au mai existat temeiuri noi care sa justifice privarea acestuia de libertate, s-au administrat cvasitotalitatea probatoriului, mai trebuind audiat un martor care se presupune ca este plecat din țară, urmând a se ține cont si de împrejurarea ca prejudiciul a fost de 6 lei, fapt care face derizorie durata acestei măsuri, si este posibil ca, având in vedere circumstanțele personale de recunoaștere a faptelor, inculpatul sa nu fie condamnat la o pedeapsă cu executare efectivă in penitenciar, mai ales ca până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție. In atare condiții, consideră ca arestul preventiv tinde sa fie o pedeapsă anticipată a faptelor săvârșite si consideră ca nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive prin prisma indiciilor prevăzute de art.143 raportat la art.148 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază încheierea pronunțată de Judecătoria C. la data de 07 06 2013, ca fiind legală si temeinică, în mod corect apreciindu-se ca si la acest moment subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestului preventiv prin raportare la situația de fapt reținută în cauză si natura infracțiunii comise, totodată instanța analizând si rezonabilitatea măsurii raportat la timpul scurs de la luarea acesteia.
Analizând actele dosarului, apreciază ca nu este oportună punerea in libertate a inculpatului sens in care solicită respingerea recursului declarat de acesta, ca nefondat.
Apreciază ca si la acest moment măsura arestării preventive își păstrează caracterul de proporționalitate, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.148 lit.c si f Cod procedură penală, raportat si la acuzațiile aduse inculpatului, respectiv comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, in mod organizat, împreună cu alte 4 persoane, pe timp de noapte.
Urmează a se constata si faptul ca inculpatul se află în stare de recidivă post condamnatorie, astfel ca anterior a mai avut tangențe cu legea penală în prezent adoptând un comportament similar, neînțelegând sa respecte legea.
Recurentul inculpat C. F. E., in ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne in pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 07.06.2013 pronunțată de Judecătoria C.,în dosar nr._ 13,s-a dispus:” În baza art. 300 ind. 2 C. pr.. pen. rap. la art. 160 ind. b) al. 1 C. pr.. pen. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. F. E..
În baza art. 160 ind. b) al. 3 C. pr.. pen. rap. la art. 160 ind. h)c.pr.pen. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului C. F. E. (fiul lui N. și G., ns.la 29.03.1995 în mun. C., domiciliat în mun. C., .. B., nr. 238 C, CNP_).
Respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de către apărătorul inculpatului, ca neîntemeiate.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.”
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată,prima instanță ,asupra legalității și temeiniciei arestării preventive ,a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2781/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. F. E., sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie prev de art 211 al .1, al 2 lit. c) C.pen cu aplic art. 99 și urm. C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului C. F. E. că, în data de 12.02.2013, orele 07.45, în timp ce se afla in incinta Colegiului Tehnic Tomis din C., ar fi deposedat prin amenințare și violență partea vătămată S. E. G. de suma de 6 lei.
În cursul urmăririi penale, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 19 de zile, începând cu data de 13.02.2013 și până la data 13.03.2013 inclusiv.
La data de 26.02.2013 a fost sesizată instanța, de P. de pe lângă Judecătoria C. cu rechizitoriul nr. 2781/P/2013 formându-se pe rolul Judecătoriei C. dosarul penal cu nr._ 13.
Prin încheierea din data de 28.02.2013, in temeiul art,. 300 ind 1 C. pr.. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului C. F. E. și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Prin Încheierile din data de 29.03.2013, 19.04.2013 și de 17.05.2013 în temeiul disp. art. 300 ind 2 C. pr.. pen. a fost mențiuntă măsura preventivă a inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că măsura arestării preventive este legală, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și la acest moment procesual.
Asupra inculpatului C. F. E. planează suspiciunea rezonabilă că, în data de 12.02.2013, orele 07.45, în timp ce se afla in incinta Colegiului Tehnic Tomis din C., ar fi deposedat prin amenințare și violență partea vătămată S. E. G. de suma de 6 lei.
Raportat la circumstanțele reale în care se presupune că inculpatul ar fi comis fapta, observând și faptul că în cauză s-au audiat părțile și martorii din rechizitoriu urmând a fi audiat martorul propus de inculpat în apărare, instanța a constatat că măsura preventivă luată în cauză apare ca funcțională atunci când este de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică astfel că raportat la interesul general al societății s-a apreciat că societatea civilă ar reacționa negativ în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii de infracțiuni cu grad ridicat de periculozitate, ar fi cercetate în stare de libertate.
Precum reiese din copia de pe cazierul judiciar al inculpatului, acesta a mai suferit anterior o condamnare, la pedeapsa de 1 an închisoare (ca modalitate de executare suspendarea condiționată) pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, fapt ce dovedește perseverența infracțională a acestuia .
Cu privire la durata rezonabilă, instanța a reținut că măsura arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă, raportat atât la natura infracțiunii cât și modalitatea în care se presupune că ar fi fost săvârșită de inculpat (prin amenințare, fără să fie stânjenit de faptul că se află într-o instituție ce are drept scop educarea tinerilor/elevilor) .
Natura, amploarea și modalitatea de comitere a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul constituie elemente efective de potențare a gravității infracțiunii reținute în sarcina acestuia, creând în opinia publică un sentiment de insecuritate.
La evaluarea în concret a pericolului pentru ordinea publică au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care evaluate nu pot conduce în mod absolut la concluzia că se impune cu necesitate revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive.
Continuarea cercetării acestuia în stare de arest preventiv este justificată față de cerința protejării interesului public, care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul.
În urma analizării posibilității luării față de inculpat a altor măsuri preventive, ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că în favoarea acestuia nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și caracterul proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului, instanța a constatat, din oficiu, nejustificată luarea altor măsuri privative de drepturi față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, care ar conduce practic la reintegrarea inculpatului în chiar comunitatea afectată de activitatea infracțională, fapt pentru care a fost respinsă cererea de revocare, și s-a constatat, din oficiu, că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nu sunt oportune.
Constatând că singura măsură preventivă adecvată la acest moment este măsura arestării preventive, au fost respinse cererile privind revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului cât și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiate .
Împotriva încheierii de ședință menționate a declarat recurs inculpatul ,invocând ,prin apărător,motivele prezentate pe larg în practicaua prezentei decizii penale.
Instanța de recurs în exercitarea controlului judiciar,prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu potrivit art.3856 al.3 c.pr.pen.și art.385 14 c.pr.pen.,reexaminând actele și lucrările dosarului, constată că recursul declarat de către inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Inculpatul minor C. F. E. a fost trimis în judecată și este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al .1, al 2 lit. c) C.pen cu aplic art. 99 și urm. C.pen,întrucât în data de 12.02.2013, orele 07.45, în timp ce se afla in incinta Colegiului Tehnic Tomis din C., ar fi deposedat prin amenințare și violență partea vătămată S. E. G. de suma de 6 lei.
În faza de urmărire penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 19 de zile, începând cu data de 13.02.2013 și până la data 13.03.2013 inclusiv.
Conform art.3001 al.1 c.pr.pen.în referire la art.160 c.pr.pen.după înregistrarea dosarului la instanță ,in cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest,instanța este datoare să verifice din oficiu în camera de consiliu,legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Din examinarea materialului probator de la dosar,se constată că măsura arestării preventive s-a dispus întradevăr față de inculpatul minor în condiții de legalitate și temeinicie cu respectarea atât a condițiilor de formă cât și a celor de fond ,prin examinarea actelor aflate la dosar,în realizarea și a scopului prevăzut de art.136 al.1 c.pr.pen.și anume de a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Potrivit art..3001 al.3 c.pr.pen.rap.la art.160 c.pr.pen.când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate ,menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
În prezent,la dosar continuă să există indicii temeinice concludente ale comiterii faptei de tâlhărie pentru care inculpatul minor a fost trimis în judecată și este cercetat în sensul art.68 ind.1 c.pr.pen,mai ales că faza de urmărire penală s-a finalizat,s-a întocmit rechizitoriul și s-a realizat trimiterea în judecată a acestuia pe baza unui material probator apreciat a fi complet, .și totodată subzistă și cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit.f)c.pr.pen.cele două condiții impuse de acest text de lege fiind întrunite în mod cumulativ.
Raportat la natura și gravitatea faptei,la circumstanțele reale în care se reține de către procuror că inculpatul minor ar fi comis infracțiunea de care este acuzat ,precum sunt descrise și în rechizitoriu, în data de 12.02.2013, la orele matinale - 07.45- în timp ce se afla in incinta Colegiului Tehnic Tomis din C., ar fi deposedat prin amenințare și violență partea vătămată S. E. G. de suma de 6 lei-dar și la circumstanțele personale ale inculpatului ,suferind anterior o condamnare la pedeapsa de 1 an închisoare ,cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81-110 c.pen. pentru infracțiunile prev,de art.26-239 al.1 c.pen.cu aplic.art.41 al.2 c.pen,art.75 lit.a)c.pen. prin sent.penală nr. 753/22.07.2011(dos-_/212/2011)a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin dec.penală nr. 110/MP/2011 a Curții de Apel C., ținând seama și de momentul procesual ,când cercetarea judecătorească încă nu a demarat, în mod just s-a apreciat de către prima instanță că nu este oportună și prudentă punerea în libertate a inculpatului minor și pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal se impune privarea de libertate a acestuia ,deoarece la dosar există date că lăsarea sa în libertate prezentă un pericol concret pentru ordinea publică,existând riscul ca acesta să revină în mod facil și de îndată în zona infracțională,prin comiterea de fapte similare.
Din referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului C.,rezultă că inculpatul minor C. F. E. prezintă perspective reduse de reintegrare socială, având resurse proprii și familiale reduse în vederea remodelării comportamentale.
Față de cele expuse, ținând seama și de împrejurarea că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi din care să rezulte că temeiurile primare ale arestării au dispărut ori s-au schimbat/ modificat, în sensul art.139 al.1 sau 2 c.pr.pen,constatând că măsura arestării preventive are un caracter rezonabil, dar și necesar pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, caracterul proporțional al măsurii în raport cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit,în mod corect a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și, pe cale de consecință au fost respinse cererile privind revocarea / înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpat prin apărător..
Instanța reține că sunt respectate și exigențele ce decurg din art. 5 par 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului având în vedere că durata măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat nu a depășit un termen rezonabil (datând de 117 zile ),în raport de natura și gravitatea faptei..
Găsind că hotărârea pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică ,și din oficiu nu se constată cazuri de casare dintre cele prevăzute de art.385 ind.9 c.pr.pen.și în favoarea recurentului inculpat ,în baza art.38515 pct.1 lit.b)c.pr.pen se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat C. F. E. - împotriva încheierii de ședință din data de 07.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13.
În baza art.192 al.2 c.pr.pen va fi obligat recurentul inculpat la plata unei sume cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b)c.pr.pen;
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat C. F. E. - fiul lui N. și G., născut la data de 29.03.1995 în mun. C., CNP_, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 07.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13.
În baza art.192 al.2 c.pr.pen;
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului .(din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu în favoarea Baroului C.-av.Bușuricu I. -deleg.nr. 3288/2013 se avansează din fondurile Min.Justiției).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 11..06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. V. C. D. E. G.
GREFIER,
I. B.
Red.jud.fond.Al.B.A.
Red.jud.recurs Em.G./11.06.13/3 ex.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
