Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 53/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 53/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 28181/212/2012
Dosar nr._/118/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA PENALA
SENTINȚA PENALĂ NR.53
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2013
PREȘEDINTE – M. L. T.
GREFIER - A.-M. G.
Cu participare PROCUROR – D. I.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul F. C. – domiciliat în C., ..4, județul C. – împotriva rezoluției procurorului nr. 1488/P/2012 din data de 31.08.2012 emisă în dosarul de urmărire penală nr.1488/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.01.2013, 25.01.2013, respectiv 30.01.2013, când a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra sesizării de față:
Prin plângerea formulată la data de 7.11.2012, petentul F. C. a atacat rezoluția 1488/P/2012 dispusă la data de 19.10.2012 precum și rezoluția 1029/II/2/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C., solicitând desființarea acestora, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale față de făptuitorul C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1,3,5 Cod penal.
Se arată în motivarea plângerii întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 Cod proc.pen., că a formulat la data de 20.08.2010 o plângere penală împotriva numitului C. G., administrator al . C. pe care l-a cunoscut în anul 1997, în virtutea relațiilor de serviciu, petentul fiind medic.În anul 2007, petentul susține că s-a lăsat convins de făptuitor să-i încredințeze economiile în sumă de 222.000 USD și 40.000 euro cu promisiunea că urma să primească 10%.
În momentul în care făptuitorul nu a mai achitat dobânda, petentul i-a solicitat restituirea sumei împrumutate și cum acesta nu avea banii, i-a emis o scrisoare de garanție care avea termen de valabilitate 18.06.2010 . Nici la acest termen făptuitorul nu a restituit suma, astfel că petentul a formulat plângere penală .
În susținerea plângerii, petentul a solicitat audiere de martori și efectuarea de verificări la sediul firmei, probe prin care dorea să dovedească inducerea sa în eroare de către făptuitor.
Petentul a mai criticat considerentele menționate de procuror în cuprinsul rezoluției 1488/P/2010, menite să justifice soluția de neîncepere a urmăririi penale, în acestea arătându-se că nu a fost vorba de o inducere în eroare, scrisoarea de garanței neproducându-și efectele ca urmare a expirării termenului stipulat. S-a apreciat că este vorba de un litigiu de natură civilă.
Petentul a susținut că organul de urmărire penală nu a manifestat rol activ în lămurirea cauzei sub toate aspectele, fiind audiat doar C. G. . Se apreciază că au fost încălcate principiile oficialității, legalității, rolului activ.
Organul de cercetare penală era obligat, în opinia petentului, să administreze probele și să verifice: dacă scrisoarea de garanție este înregistrată și operată în documentele firmei; dacă la sediul firmei era înregistrată cererea de restituire a sumei datorate de petent; dacă contractul de sponsorizare nr. 01/20.07.2007 încheiat de părți era înregistrat la sediul firmei, ce sumă s-a depus în acest sens și dacă suma apare în documentele contabile ale firmei.
Petentul C. F. a învederat instanței că pe numele făptuitorului există depuse mai multe plângeri penale având același obiect, iar organul de cercetare penală ar fi trebuit să analizeze împrejurările care au determinat această situație.
Procurorul nu a motivat respingerea administrării probelor dispuse din oficiu .
Examinând plângerea de față, instanța constată următoarele:
Prin rezoluția 1488/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2,5 Cod penal întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Se constată că această rezoluție este lapidar motivată.
Prin rezoluția 1029/II/2/2012 dispusă de P. de pe lângă Tribunalul C. a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluției 1488/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C., arătându-se în motivare că nu rezultă indicii de desfășurare de către făptuitorul C. G. a vreunei activități de inducere în eroare a persoanei vătămate C. F., câtă vreme între aceștia exista un acord verbal care nu a fost respectat de făptuitor . Neexecutarea scrisorii de garanței în lipsa unei acțiuni dolosive dovedite, nu reprezintă o activitate de inducere în eroare .Probele invocate de petent nu sunt utile, concludente și pertinente.
Instanța constată că între petentul C. F. și făptuitorul C. G. a existat o convenție verbală în virtutea căreia petentul i-a încredințat celui din urmă ,suma de 217.000 USD si/sau 40.000 euro, nefiind întocmite acte doveditoare.Cei doi aveau un proiect comun de afaceri, constând în dezvoltarea unei baze de tratament a persoanelor care suferă de maladia Alzeimer, având în vedere că . C. deținea în stațiunea Eforie Nord un minihotel compus din 24 camere pe care C. G. urma să îl pună la dispoziție iar petentul să aducă investitori străini. Făptuitorul s-a obligat să achite lunar 10% din suma împrumutată ,ceea ce s-a și întâmplat până în luna martie când nu a mai făcut acest lucru.
Petentul a arătat în plângerea formulată la data de 19.08.2010 că numitul C. G. s-a prezentat drept patronul unei instituții bancare ., prezentată ca importantă, oferindu-se să se ocupe de economiile petentului, în schimbul unei dobânzi de 10% din capital. Pe data de 11.07.2010 s-a prezentat la sediul societății încercând să înregistreze o cerere și să discute cu făptuitorul, care a refuzat orice comunicare directă sau telefonică .Nereușind, a început să se documenteze, aflând că acea societate nu era bancă.
În cuprinsul scrisorii de garanței emisă la data de 18.03.2010, cu termen de valabilitate 18.06.2010 se arată că . C. garantează irevocabil necondiționat plata în favoarea d-lui F. C. până la concurența sumei de 217.000 USD, reperezentând contravaloarea a 40.000 euro. Valoarea scrisorii de garanție se reduce automat cu sumele plătite iar garanția nu va mai produce efecte de îndată ce angajamentul a devenit fără obiect, ca urmare a efectuării plăților garantate sau la expirarea termenului de valabilitate a garanției.
Din cuprinsul scrisorii de intenție emisă de petent rezultă că prin asociația ce îi poartă numele își propune să susțină proiecte de asistență psihiatrică, de pregătire a voluntarilor și a altor categorii de persoane în probleme de depistare și asistare a consumului de droguri.
Petentul și făptuitorul au semnat contractul de sponsorizare nr. 1/20.07.2007 prin care C. G., în calitate de sponsor, se obliga să sprijine material asociația petentului în scopul desfășurării activității menționate în statut. Contractul a avut ca perioadă de valabilitate intervalul 20.07._08.
La fila 25 din dosar există copia notificării transmise de petent făptuitorului, privind plata sumelor împrumutate.
Prin sentința civilă 2069/23.05.2011 a Tribunalului C., Secția Comercială, s-a respins ca nefondată cererea privind emiterea somației de plată formulată de creditorul F. C. în contradictoriu cu .. S-a arătat în considerentele hotărârii că beneficiarul scrisorii de garanței putea pretinde emitentului plata sumelor doar în interiorul termenului stipulat.
Din relațiile oferite de Oficiul Național al Registrului Comerțului, rezultă că asociații .> SRL sunt Pătrăhău V. și C. S. D..
Prin procura specială emisă la data de 21.07.2009, Pătrăhău V. împuternicește pe C. G. și C. S. D. să administreze împreună sau separat . .
In declarația dată C. G., acesta vorbește despre proiectul comun gândit împreună cu petentul privind crearea unei baze de tratament si pentru ca acesta din urma sa poată face dovada că are o contribuție la investiție, i-a eliberat scrisoarea de garanție. Mențiunea sumei de bani este fictiva susține intimatul și pentru că proiectul nu s-a mai realizat, i-a cerut petentului sa ii restituie scrisoarea de garanție, în mai multe rânduri. Intimatul consideră că prezenta plângere a fost depusă atunci când petentul a aflat despre intenția lui C. G. de a vinde hotelul.
Examinând datele ce rezultă din actele dosarului și considerentele ce au determinat parchetul să dispună neînceperea urmării penale față de C. G., instanța apreciază că soluția dispusă nu este fundamentată pe suficiente verificări.
Este cert că părțile au de lămurit chestiuni cu caracter civil, însă în același timp este posibil să existe și elemente ce se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, verificările făcute de parchet fiind minime -dosarul nu conține altceva decât declarațiile părților și copia scrisorii de garanțe.
Un indiciu de dol ar putea fi mențiunea de pe scrisoarea de garanție in sensul că . SA – societate pe acțiuni, când de fapt este o societate cu răspundere limitată, așa cum rezultă din relațiile furnizate de Registrul Comerțului. Această mențiune nu pare a fi o eroare materială câtă vreme impresiunea ștampilei poartă tot mențiunea SA, fiind plauzibilă ipoteza că a fost făcută în scopul inducerii în eroare a partenerilor de afaceri în sensul că puterea financiară este mult mai mare decât cea reală, având în vedere impresia lăsată petentului că este vorba de o instituție de credit.
În declarația existentă la fila 22 a dosarului de urmărire penală, petentul C. F. susține că a purtat o discuție în biroul lui C. G., în contextul căreia a cerut un extras de cont, discuție la care au fost de față d-na avocat Pălașcu M. și d-na psiholog P. S. . Se impunea audierea în calitate de martori a acestor persoane pentru a stabili dacă discuția avut loc așa cum pretinde petentul.
C. G. susține că o persoană cu pregătirea petentului nu poate da o sumă așa de mare de bani precum cea pretinsă fără a se asigura că există un instrument probator. Oricât ar fi de surprinzător gestul, nici intimatul nu putea elibera o scrisoare de garanție ce recunoaște până la urmă existența unei datorii așa de mari, dacă ea nu a existat în realitate. De altfel expirarea termenului de valabilitate al scrisorii de garanție nu însemnă că datoria s-a stins de la sine ci doar că garanția nu mai e valabilă.
Se impune și administrarea probelor solicitate de petent: dacă scrisoarea de garanție este înregistrată și operată în documentele firmei; dacă la sediul firmei era înregistrată cererea de restituire a sumei datorate de petent; dacă contractul de sponsorizare nr. 01/20.07.2007 încheiat de părți era înregistrat la sediul firmei ,ce sumă s-a depus în acest sens și dacă suma apare în documentele contabile ale firmei; dacă pe numele făptuitorului există depuse mai multe plângeri penale având același obiect .
Pentru aceste motive se impune admiterea ca fondată a plângerii formulate de petentul F. C. împotriva rezoluției 1488/P/2010 din 31.08.2012, dispusă de P. de pe lângă Tribunalul C., menținută prin rezoluția 1029/II/2/2012 dispusă de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul C..
Va desființa rezoluțiile atacate și trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale față de C. G..
În baza art. 192 alin. 3 Cod proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. b Cod proc.pen.:
Admite ca fondată plângerea formulată de petentul F. C. împotriva rezoluției 1488/P/2010 din 31.08.2012, dispusă de P. de pe lângă Tribunalul C., menținută prin rezoluția 1029/II/2/2012 dispusă de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul C..
Desființează rezoluțiile atacate și trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale față de C. G..
În baza art. 192 alin. 3 Cod proc.pen.:
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2013.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
M. L. T. A.-M. G.
Tehnored.hot.M.L.T./ 28.03.2013./ 2 ex.;
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 168/2013.... → |
|---|
