Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1278/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1278/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 27706/212/2013/a5
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 1278
Ședința publică din data de 17.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTOR – E. G.
JUDECĂTOR – C. D.
GREFIER – C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – Grațiela L.
Pe rol, examinarea recursului penal declarat de recurentul inculpat B. G. - fiul lui N. și M., născut la data de 04 ianuarie 1996, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria C. la data de 13.12.2013, în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod de procedură penală, se prezintă recurentul-inculpat B. G., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat T. B., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 Cod de proc.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,care învederează părțile, obiectul dosarului aflat pe rol, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 Cod de procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod de procedură penală, nemotivat.
În baza art.301 Cod de procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului - inculpat B. G., avocat T. B. având cuvântul, formulează concluzii de admitere a recursului, arătând că înțelege să critice încheierea pronunțată de instanța de fond pentru faptul că este netemeinică. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu consecința revocării stării de arest preventiv și punerea inculpatului în libertate.
În subsidiar, pentru buna desfășurare a procesului penal, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, sau țara, potrivit disp.art.136 lit. b și c Cod de proc.penală.
Învederează faptul că la acest moment procesual ne aflăm într-un stadiu avansat al cercetărilor, în cauză fiind întocmit și rechizitoriul.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele, urmând să se prevaleze de disp.art.3201 Cod de proc.penală.
Scopul măsurilor preventive potrivit art.136 alin.1 Cod de proc.penală este îndeplinit, în opinia apărătorului, acela de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal și evitarea ca inculpatul să se sustragă de la proces, ori de la eventuala aplicare a unei sancțiuni penale. În opinia apărătorului, nu există riscul ca inculpatul să se sustragă, întrucât există suficiente garanții, inculpatul având un domiciliu stabil și o familie.
Deopotrivă, solicită a se reține și vârsta fragedă a minorului, care beneficiază de disp.art.99 și urm.Cod penal.
În susținerea recursului, apărătorul face referire și la jurisprudența C.E.D.O., dar și jurisprudența românească în materie, arătând că măsura arestării este una de excepție. Opinează că temeiurile trebuie analizate și reanalizate cu fiecare ocazie la care se discută păstrarea măsurii arestării și consideră că nu au apărut temeiuri noi. De altfel, în cazul minorilor, temeiurile care trebuie reținute pentru luarea măsurii arestării trebuie să fie și mai puternice, decât în cazul majorilor.
În ceea ce privește termenul rezonabil de arest preventiv, opinează că a fost atins, raportat la gradul complex al faptei, la persoana inculpatului, la atitudinea acestuia de recunoaștere și de regret.
În raport de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința revocării măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului promovat în cauză, ca nefondat și înlăturarea criticilor aduse, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică.
Învederează faptul că în luna martie 2013 inculpatul B. a fost condamnat definitiv și a fost supus unui control judiciar, însă acesta, imediat, a săvârșit fapta dedusă judecății, el neavând ocupație, nici loc de muncă.
Inculpatul a demonstrat dezinhibiție și a urmat un plan elaborat, acționând pe timp de noapte. Prevederile art.3201 Cod de proc.penală vor fi valorificate pe fondul cauzei.
Recurentul inculpat B. G., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, pentru a fi alături de familie și a-și continua școala, cu precizarea că regretă fapta comisă. Întrebat fiind de către instanță, arată că părinții săi sunt despărțiți, acesta fiind motivul pentru care nu sunt prezenți astăzi, mama inculpatului fiind plecată în străinătate.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată că prin Încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria C. la data de 13.12.2013, în dosarul penal nr._ 13, s-a dispus:
În baza art.300 indice 2 raportat la art.160 indice b și art. 160 ind. h alin. 3 C. proc.pen., a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului B. G. (fiul lui N. și M., născut la data de 04.01.1996 în Călărași, domiciliat în mun. C., ., ., CNP_) și a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
S-a respins cererea privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de către avocatul inculpatului.
Măsurile s-au comunicat administrației locului de deținere .
Deliberând asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului B. G., instanta de fond a reținut următoarele:
Pe rolul Judecătoriei C. a fost înregistrat sub nr._ 13, rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților R. I. C. și B. G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen., cu reținerea art. 40 alin. (1) C.pen. pentru inculpatul B. G., constând în aceea că în noaptea de 29/29.09.2013, în jurul orei 030, inculpații R. I.-C. și B. G., cu intenție și după o prealabilă înțelegere, au pătruns împreună, prin escaladarea ferestrei lăsată în poziție oscilobatant, în interiorul sediului .., situat în orașul Năvodari, ., de unde au sustras două imprimante de calculator, mărcile HP, respectiv Brother, fiind surprinși imediat de către organele de poliție, prejudiciul în cuantum de 500 lei cauzat părții vătămate fiind recuperat.
Prin Încheierea nr. 259/30.09.2013, a Judecătoriei C., a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta și s-a dispus arestarea preventiva a inculpaților, pe o durata de 19 de zile, începând cu data de 30.09.2013 până la data de 18.10.2013 inclusiv. Soluția a rămas definitivă la 02.10.2013, prin Încheierea nr. 263/02.10.2013 a Tribunalului C..
Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.p.p., în sensul că sunt indicii temeinice care reflectă comiterea de către inculpați a infracțiunii reținute în sarcină, și că lăsarea acestora în libertate ar constitui pericol public concret pentru ordinea publică, având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care sunt suspectați inculpații că ar fi comis infracțiunile.
Prin Decizia penală nr. 1062/17.10.2013, Tribunalul C. a admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. împotriva Încheierii de ședință din 16.10.2013 a acestei instanțe, prin care se dispusese înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B. G. cu obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului B. G., instanța a apreciat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunii de furt calificat și probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a aratat că prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele reale în care inculpatul este suspectat că ar fi comis infracțiunea, așa cum au fost reținute de către instanța care a luat măsura arestării preventive, din scopul urmărit (sustragerea de bunuri din patrimoniul altor persoane), din urmarea produsă (vătămarea relațiilor sociale privitoare atât la protejarea patrimoniului), din natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care este cercetat și din circumstanțele personale ale inculpatului (așa cum acestea au fost evidențiate de Tribunalul C. prin Decizia penală nr. 1062/17.10.2013).
Instanța a mai reținut că nu poate constitui o încetare sau o schimbare a temeiurilor avute inițial în vedere faptul că, la termenul de judecată din 29.11.2013, inculpatul a optat pentru aplicarea procedurii simplificate, cerere ce de altfel i-a fost admisă.
Instanța a constat că față de inculpat măsura privativă de libertate a fost dispusă la 30.09.2013, astfel că durata atinsă în prezent (75 zile) este încă una rezonabilă, în raport cu stadiul procesual în care a ajuns la acest moment cauza (în pragul dezbaterilor asupra fondului cauzei).
Reținând astfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă la acest moment procesual și că în favoarea acestuia nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea lui în libertate, instanța a respins ca nefondate cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de avocatul inculpatului și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. G..
Împotriva încheierii sus menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul B. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie ,motivele de recurs fiind consemnate in incheierea de sedinta .
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, în conformitate cu art 385/6 al.3 cod pr penală, tribunalul constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele care urmează :
Prin rechizitoriul nr_/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților R. I. C. și B. G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen., cu reținerea art. 40 alin. (1) C.pen. pentru inculpatul B. G., constând în aceea că în noaptea de 29/29.09.2013, în jurul orei 030, inculpații R. I.-C. și B. G., cu intenție și după o prealabilă înțelegere, au pătruns împreună, prin escaladarea ferestrei lăsată în poziție oscilobatant, în interiorul sediului .., situat în orașul Năvodari, ., de unde au sustras două imprimante de calculator, mărcile HP, respectiv Brother, fiind surprinși imediat de către organele de poliție, prejudiciul în cuantum de 500 lei cauzat părții vătămate fiind recuperat.
In mod judicios prima instanță a apreciat că mijloacele de probă aflate la dosar evidențiază în continuare existența indiciilor temeinice care justifică presupunerea rezonabilă în sensul că inculpatul a comis fapta dedusă judecății de natura infracțiunii de săvârșirea căreia este bănuit inculpatul, de modalitatea concretă în care se reține că ar fi fost savarsita – raportat la circumstanțele reale circumstanțele personale inculpatului ,care desi minor a mai fost condamnat penrtru acelasi gen de fapte, la momentul retinerii afandu-se in termenul de suspendare a executarii pedepsei .
Desi inculpatul a arat ca doreste sa-i fie aplicata procedura simplificata iar temenele au fost acordate in cauza pentru atasarea referatului de evaluare instanța apreciază că la acest moment procesual nu este oportună punerea în libertate a inculpatului iar pentru buna desfășurare a procesului penal ,se apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Prin atingerea adusă relațiilor sociale care pricesc patrimoniul persoanei, inviolabilitatea domiciliului ,persoana și conduita procesuală a inculpatului,in mod corect s-a apreciat de prima instanta că prin lăsarea în libertate a acestuia, s-ar aduce o tulburare e reală ordinii publice.
Privarea de libertate ea inculpatului, este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, urmând a fi administrate și alte mijloace de probă în vederea aflării adevărului.
Având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei,poziția procesuală și probatoriul administrat până în prezent,termenul rezonabil la care face referire dispozițiile art 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu a fost depășit.
Potrivit art 139 al 1 cod pr penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii .
Rezultă așadar că pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, este necesar ca, față de momentul privării de libertate a inculpatului, să fi intervenit niște împrejurări de natură a modifica, în sens favorabil acestuia, temeiurile care au impus arestarea sa.
Or,în speță, nu se poate vorbi despre o schimbare a temeiurilor care să conducă la admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat.
Pentru considerentele arătate, în baza art 385/15 pct 1 lit b cod pr penală, tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat B. G. - fiul lui N. și M., născut la data de 04 ianuarie 1996, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Încheierii din data de 13.12. 2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dos.pen. nr._
Va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit b c.p.p. ;
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul –inculpat B. G. - fiul lui N. și M., născut la data de 04 ianuarie 1996, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Încheierii din data de 13.12. 2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dos.pen. nr._
In baza art 192 alin 2 c.p.p. ;
Obligă pe recurentul -inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.12.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
N. ApzaitEmilia G. C. D.
Grefier,
C. C. D.
Red./Tehnored. Dec.recurs jud. C.D. / 17.12.2013 / 3ex.
Red.jud.fond M.N.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
