Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 948/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 948/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 24914/212/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANTA
-DECIZIA PENALĂ NR.948.-
Ședința publică din data de 18.09.2013
PREȘEDINTE: I. R.
JUDECĂTORI: M. V.
: C. D.
GREFIER: C. B.
- cu participare PROCUROR – C. C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul AMIȘ R. - fiul lui N. și C., născut la data de 11.11.1995 in C., CNP_, deținut în I.P.J. Constanta, Centrul de Reținere si Arestare Preventive, împotriva încheierii din data de 17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosar penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp. prev. de art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat Amiș R., în stare de arest si asistat de apărătorul desemnat din oficiu N. A. V., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. prev. de art.176-181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea disp.prev. de art.385 ind.2 cod procedură penală în termenul prev. de art.385 ind.3 cod procedură penală, nemotivate cu respectarea disp. prev. de art.385 ind.10 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală instanța întreabă părțile dacă au cereri, excepții de formulat.
Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Apărătorul recurentului inculpat Amiș R., avocat N. A. V., după ce a luat legătura cu acesta, arată că inculpatul își menține recursul declarat în prezenta cauză si nu are de formulat cererii, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată si în baza art.385 ind.13 cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat Amș R., avocat N. A. V., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instanței de fond prin care s-a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive si s-a respins cererea de revocare/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Prin urmare, solicită a se aprecia că la acest moment procesual dosarul se poate judeca cu inculpatul în stare de libertate întrucât cercetarea judecătorească nu va fi împietată cu nimic si tocmai pentru a garanta buna desfăsurare a procesului penal a formulat în subsidiar cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că acesta se află la primul conflict cu legea penală, este minor, în prezent are 17 ani, are domiciliu stabil si loc de muncă si obtine venituri licite, fiind sustinut de familie având un mediul propice pentru a se desfăsura în bune conditii procesul penal.
Mai mult, solicită a se constata că fapta nu este deosebit de gravă iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă si nici nu au apărut indicii noi în baza cărora să se dispune mentinerea măsurii arestării preventive, urmând a se avea în vedere si durata măsurii arestării preventive.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instanței de fond si rejudecând în principal solicită revocarea măsurii arestării preventive si în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat si menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală si temeinică întrucât în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, având în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă în continuare, acestea nu au suferit modificări și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere că acele indicii s-au transformat în probe, ca urmare a sesizării instanței cu rechizitoriu, astfel că cercetarea judecătorească nu a debutat si nu există elemente de noutate în favoarea inculpatului pentru as se dispune luarea unei măsuri restrictive de libertate, sens în care pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
Prin urmare, în ceea ce privește perioada de arest preventiv consideră că aceasta nu apare ca fiind una nerezonabilă pentru a se dispune revocarea măsurii arestării preventive în raport si de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, raportat la natura și gravitatea acesteia.
În concluzie, solicită a se constata că nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive, iar aceasta păstrează un caracter de rezonabilitate raportat la momentul la care a fost dispusă față de inculpat, astfel că se impune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică, apreciind ca nefiind oportună a se dispună față de inculpat luarea unor alte măsuri restrictive de libertate, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de localitatea.
Recurentul inculpat Amiș R., în ultim cuvânt, arată că regretă faptele săvârșite
și este de acord cu concluziile apărătorului.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosar penal nr._ 13, s-a dispus:
În baza art 3001 alin.1 c.pr.pen, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului Amiș R..
În baza art 3001 alin 3 și art. 160 ind. h alin. 3 c.pr.pen s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului Amiș R. ( fiul lui natural și C., născut la data de 11.11.1995 in C., CNP_).
S-a respins cererea privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de către avocatul inculpatului.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată, prima instanță a reținut că la data de 13.09.2013, prin rechizitoriul nr._/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria C. l-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul minor Amiș R. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a C.penal cu aplic.art. 99 și urm. C.penal.
Prin încheierea nr.234 din data de 31 august 2013, pronunțată de Judecatoria Constanta, s-a dispus, in baza art.148 lit. f și 160 ind. h alin. 3 C. proc. penală, arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 19 zile, de la data de 31.08.2013 și până la data de 18.09.2013, inclusiv, apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 31.08.2013, în intervalul orar 07.00.07.30, ar fi pătruns cu acordul părții vătămate N. F., in apartamentul acesteia situat in mun. C., ., ., . ar fi sustras un televizor Led marca E-B., telecomanda aferentă, un încărcător, o cutie de carton de culoare albastră ce conținea mai multe bijuterii, precum și suma de 1180 lei dintr-o poșetă aflată în bucătăria apartamentului, în condițiile în care, la fața locului, învinuitul S. Rasim a desfășurat acte de complicitate concomitentă, fiind totodată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., privind limita de pedeapsă a infracțiunii cu privire la care se fac cercetări și existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate. Soluția a rămas definitivă la data de 03.09.2013, prin încheierea nr. 238 a Tribunalului C..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din mijloacele de probă administrate în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 68¹ Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de furt calificat de care este bănuit, fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 143 Cod procedură penală.
Instanța a apreciat că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică instanța a ținut seama de circumstanțele reale de săvârșirea a faptei, din actele de urmărire penală rezultând că acesta ar fi sunat la apartamentul părții vătămate, în vârstă de 84 de ani și i-ar fi solicitat o sticlă de apă; în timp ce partea vătămată era în bucătărie pentru a-i da apă, inculpatul s-a dus după aceasta și i-a cerut voie la toaletă, timp în care ar fi luat bunurile din apartamentul părții vătămate fără ca aceasta să fi realizat dispariția lor, fiind anunțată de agenții de poliție care l-au depistat pe inculpat. De asemenea a fost avută în vedere valoarea ridicată a prejudiciului, care a fost recuperat doar datorită intervenției martorului B. G., care a anunțat organele de poliție. Nu în ultimul rând, instanța a analizat circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este școlarizat, provine dintr-o familie dezorganizată, nu are ocupație și nici loc de muncă prin care sa obțină mijloacele de trai, apreciindu-se astfel că există riscul ca acesta, în stare libertate, să reia activitatea infracțională.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului minor Amiș R., în baza art. 300 ind. 1 din c.p.p., prima instanță a apreciat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunii de furt calificat și probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În opinia primei instanțe, prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele realeîn care inculpatul este suspectat că ar fi comis infracțiunea, așa cum au fost reținute de către instanța care a luat măsura arestării preventive, din scopul urmărit (sustragerea de bunuri din patrimoniul altor persoane), de urmarea produsă(vătămarea relațiilor sociale privitoare la protejarea patrimoniului),de natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiuniipentru care este cercetat și decircumstanțele personale ale inculpatului (așa cum acestea au fost prezentate anterior și care fac nerelevante aspectele ce țin de lipsa antecedentelor penale și starea sa de minoritate).
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestuia, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de faza incipientă a procesului penal, - nu a fost începută cercetarea judecătorească, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii (organul de urmărire penală a depus diligențe pentru a asigura desfășurarea urmăririi penale cu celeritate), față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulată împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, prima instanță a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Reținând astfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă la acest moment procesual și că în favoarea acestuia nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea lui în libertate, instanța a respins ca nefondate cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de avocatul inculpatului și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Amiș R..
Instanța de recurs în exercitarea controlului judiciar, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu potrivit art.3856 al.3 c.pr.pen. și art.38514 c.pr.pen., verificând încheierea recurată pe baza lucrărilor și materialului probator de la dosar, constată că recursul declarat de către inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 143 alin. 1 C.p.p. în referire la art. 68 ind. 1 C.p.p. și în raport cu actualul stadiu procesual, relavate în acest sens fiiund procesul-verbal de depistare a inculpatului Amiș R., a învinuitului S. Rasim și a numitului Mustafan Beihan, fotografiile judiciare, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului B. G., procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de recunoaștere di fotografii a inculpatului, procesul-verbal de constatare a actelor premergătoare, declarațiile inculpatului Amiș R., declarațiile învinuitului S. Rasim, declarațiile numitului M. Beihan.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-a crea și în prezent lăsarea în libertate a inculpatului, rezultă, într-adevăr, astfel cum in mod temeinic a retinut si prima instanta, din natura faptei pentru care acesta a fost trimis in judecata ( furt din locuință ) din imprejurarile concrete in care se arata in actul de sesizare ca ar fi fost savarsita fapta, reținându-se că inculpatul a acționat cu premeditare, a sustras bunuri din locuința unei persoane în vârstă de 84 de ani, pe care a indus-o în eroare cu privire la motivul pentru care a sunat la ușa apartamentului său, din urmările produse dar și din circumstanțele personale ale inculpatului care este neșcolarizat, nu are o ocupație care să-i permită obținerea în mod licit a mijloacvelor de existență și care a manifestat o conduită procesuală oscilantă pe parcursul urmăririi penale, revenind în mod nejustificat asupra declarațiilor inițiale de recunoaștere.
În ceea ce privește conformitatea măsurii privative de libertate cu prevederile art. 5 par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constatând că subzistă suspiciunea rezonabilă în care justifică presupunerea că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care este trimis în judecată, că există motive pertinente și suficiente care să justifice măsura arestării preventive și că durata acestei măsuri nu a depășit un termen rezonabil (inculpatul fiind arestat preventiv din 31.08.2013), instanța reține că sunt respectate exigențele ce decurg din acest text și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului .
Față de aceste considerente și întrucât privarea în continuare de libertate a inculpatului este necesară în interesul desfășurării cercetării judecătorești, dat fiind stadiul acesteia, tribunalul constată că, soluția primei instanțe, de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive și de menținere a acesteia, este legalăși temeinică.
În consecință, în conformitate cu art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de catre inculpat va fi respins, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate cu prilejul judecării recursului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul AMIȘ R. - fiul lui N. și C., născut la data de 11.11.1995 in C., CNP_, deținut în I.P.J. Constanta, Centrul de Reținere si Arestare Preventive, împotriva încheierii pronunțată la data de 17.09.2013 de către Judecătoria Constanta, în dosar penal nr._ 13.
În baza art.189 Cod procedură penală.
Dispune avansarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul Constanta, în favoarea av. N. A. V..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate cu prilejul judecării recursului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 18.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. R. M. V. C. D.
GREFIER,
C. B.
Red.,jud.fondM.N.
Red.jud.recurs M.V.
3 ex./23.09.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
