Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1159/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1159/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 3563/254/2013/a3
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr.1159
Ședința publică din data de 18.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. I. B.
JUDECĂTOR – E. G.
JUDECĂTOR – A. A.
GREFIER – C. C.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – N. Z.
Pe rol, examinarea recursului penal declarat de recurentul inculpat ȘABAN S. - fiul lui R. și Maviș, născut la data de 23.06.1975, împotriva Încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria M. la data de 14.11.2013, în dosarul penal nr._ 13
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod de procedură penală, se prezintă recurentul-inculpat Saban Sall, în stare de deținere, asistat de apărătorul ales, avocat T. B., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 Cod de proc.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,care învederează părțile, obiectul dosarului aflat pe rol, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 Cod de procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod de procedură penală, nemotivat.
În baza art.301 Cod de procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului - inculpat saban S., avocat T. B., având cuvântul, formulează concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii recurate, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În subsidiar, pentru buna desfășurare a procesului penal, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Solicită a se avea în vedere că la acest moment procesual, ținând cont de atitudinea sinceră a inculpatului, de împrejurarea că dorește să se prevaleze de disp. art.3201 Cod pr.penală și durata semnificativă scursă de la momentul arestării și până în prezent, apreciază că se poate dispune revocarea stării de arest preventiv.
Precizează că inculpatul are familie și dorește să se judece în stare de libertate, obligându-se să se prezinte ori de câte ori va fi chemat în fața instanței de judecată. In sprijinul solicitării invocă și jurisprudența CEDO care a statuat că starea de libertate este cea firească și, totodată, trebuie avut în vedere că temeiurile inițiale ale arestării, pierd din valoare odată cu trecerea timpului, iar reacția publică s-a diminuat.
In opinia sa, având în vedere toate aceste considerente, procesul poate continua și cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât în mod corect a apreciat că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă în continuare, raportat la circumstanțele reale de săvârșire a faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, față de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv infracțiunea de tâlhărie și infracțiunea de furt calificat în formă continuată, respectiv 3 acte materiale, precum și starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului.
Apreciază că durata arestării preventive a inculpatului este încă rezonabilă și sub aspectul complexității cauzei, actele de procedură fiind întocmite cu celeritate.
Față de aceste aspecte, apreciază că măsura arestării preventive este singura măsură care să asigure scopul prevăzut de lege, fiind proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Recurentul inculpat Șaban S., în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile formulate de apărătorul ales.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin încheierea din data de 14.11.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosar penal nr._ 13, în temeiul art. 300 ind. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 160 ind. b cod de procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul – ȘABAN S..
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive precum și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura –obligarea de a nu părăsi localitatea în care locuiește fără încuviințarea instanței în temeiul art. 145 cod de procedură penală .
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a apreciat că măsura dispusă este legală și temeinică, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și la acest moment procesual.
Astfel, asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă, că la data de 23.08.2013, orele 0300, lucrătorii Poliției municipiului M. au fost sesizați, prin plângere, de către numita C. E., din M., .. 14, jud. C., cu privire la faptul că în noaptea de 22/23.08.2013, o persoană necunoscută a pătruns prin tăierea plasei de protecție insecte și escaladarea ferestrei lăsate deschise, în camera locuinței, cameră aflată în renovare, și prin folosirea de amenințări verbale și cu un cuțit, i-a sustras dintr-un sertar al comodei televizorului, suma de 380 lei .
Din probele administrate în faza urmării penale s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 23.08.2013, orele 0300, lucrătorii Poliției municipiului M. au fost sesizați, prin plângere, de către numita C. E., din M., .. 14, jud. C., cu privire la faptul că în noaptea de 22/23.08.2013, o persoană necunoscută a pătruns prin tăierea plasei de protecție insecte și escaladarea ferestrei lăsate deschise, în camera locuinței, cameră aflată în renovare, și prin folosirea de amenințări verbale și cu un cuțit, i-a sustras dintr-un sertar al comodei televizorului, suma de 380 lei .
Din probele administrate până în prezent, respectiv ; procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, procesul-verbal de depistare, concluziile rapoartelor de constatare tehnico științifice nr._/26.09.2013, nr._/25.09.2013, nr._/25.09.2013, întocmite de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C., au relevat faptul că urmele papilare ridicate cu ocazia investigării tehnico științifice a locului faptei aparțin inculpatului Șaban S. ; declarațiile și plângerile părților vătămate/civile coroborate cu declarațiile inculpatului care recunoaște parțial comiterea faptelor ; instanța reține că rezultă informații și împrejurări de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul, ȘABAN S., în cauza de față, să fi comis infracțiunile pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, chiar dacă aceste probe administrate nu trebuie să aibă forța juridică a unor argumente necesare pentru a justifica o condamnare. (Hot. Fox, Campbell si Hartley vs. Regatul Unit al Marii Britanii, C.E.D.O.-30.08.1980).
Prin încheierea nr. 242/09.09.2013, Judecătoria M. în baza art. 1491 Cod procedură penală raportat la art. 143 și art. 148 lit. f Cod pr. pen., a admis propunerea de arestare preventivă și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 05.09.2013 până la data de 03.10.2013 a inculpatului ȘABAN S., fiul lui R. și Maviș, născut la data de 23.06.1975 în ., domiciliat în ., ., jud. C., având CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și alin. 21 lit. b și c Cod penal. Prin încheierea penală nr. 242/09.09.2013, Tribunalul C. a respins recursul inculpatului Șaban S. .
La termenul din data 14.11.2013, instanța în temeiul art. 3002 Cod procedură penală, a pus în discuția părților temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive .
Potrivit acestei dispoziții legale, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b Cod procedură penală.
Din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului major s- reținut împrejurarea că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, acesta fiind în mod repetat sancționat penal pentru săvârșirea unor fapte penale similare, în prezent fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a raportat la art. 61 cod penal .Instanța constată că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul major sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de patru ani. Coroborând aceste aspecte cu modul și împrejurările concrete în care au fost comise faptele pentru care inculpatul este cercetat, după aplicarea mai multe sancțiuni cu caracter administrative, aplicate de către organele de urmărire penale, pentru săvârșirea unor fapte ilicite similare și pe fondul dificultăților materiale cu care se confruntă ca urmare a imposibilității obținerii unor venituri stabile din muncă, faptul că inculpatul nu a tras învățăminte despre clementa legii și a organelor de urmărire penală, și ținând seama și de rezonanța socială a faptei reținute în sarcina inculpatului în comunitatea în care a fost săvârșite, instanța apreciază că lăsarea sa, în libertate a acestuia ar avea în continuare drept rezultat o stare de pericol social concret pentru ordinea publică, sentimente de insecuritate pentru ceilalți cetățeni, îndreptățiți să pretindă autorităților statului asigurarea unui climat social sigur, caracterizat printr-o protecție eficace a bunurilor ce le aparțin.
Față de considerentele anterior expuse, instanța de fond a apreciat că motivele care au fost avute în vedere la adoptarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent și necesită în continuare privarea de libertate, astfel că, nu se impune revocarea arestării preventive și nici înlocuirea acestei măsuri cu măsura –obligarea de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea instanței, astfel că aceste cereri vor fi respinse .
Potrivit art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, „Măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii” iar potrivit alin. 2 „Când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză”.
Din analiza dispozițiilor legale anterior citate, au rezultat condițiile în care instanța poate dispune revocarea măsurii arestării, respectiv când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice ori când temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, precum și condițiile în care se poate dispune înlocuirea acesteia, respectiv când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Analizând situația de fapt reținută anterior prin raportare la condițiile impuse de art. 3002 , art. 160b Cod procedură penală și art. 139 Cod procedură penală, instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru punerea în libertate și revocarea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat .
Din analiza încheierii nr.100/05.09.2013, a rezultat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost necesară iar din actele dosarului de urmărire penală rezultă că toate motivele care au fost avute în vedere la adoptarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent.
De asemenea, de la data dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia nu au suferit modificări.
Aspectele relevate de apărătorul inculpatului cu prilejul dezbaterilor, în sensul că față de atitudinea inculpatului care a recunoscut faptele săvârșite cu unele precizări nu pot fi reținute de instanță în sensul că lăsarea inculpatului în libertate nu ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică, astfel că aceste considerente nu pot fi primite.
Astfel, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prezintă o periculozitate sporită atât datorită împrejurărilor în care au fost comise activitățile ce caracterizează elementul material al laturii obiective a acestor infracțiuni, respectiv în timpul nopții, prin efracție și pe fondul dificultăților materiale cu care inculpatul se confruntă ca urmare a imposibilității obținerii unor venituri stabile din muncă fapt ce conturează o predispoziție pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului e fondul dificultăților materiale cu care se confruntă ca urmare a imposibilității obținerii unor venituri stabile din muncă și, implicit, o periculozitate sporită a inculpatului, constituind, totodată, factori favorizanți ai comportamentului infracțional al acestuia atât pentru faptele comise, cât și pe viitor.
Toate aceste aspecte sunt de natura să întemeieze aprecierea instanței că inculpatul, prin faptele reținute în actul de sesizare a instanței, prezintă un real pericol pentru ordinea publică, acestea având un ecou pregnant negativ in rândul opiniei publice iar măsurile care trebuie sa le ia organele judiciare competente sa aplice legea trebuie sa fie dintre cele mai severe.
Față de prevederile anterior menționate și având în vedere împrejurarea că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea nr. 100/05.09.2013 de către Judecătoria M., pericolul social al faptei iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pentru ordinea publică un pericol social concret, instanța apreciază că durata măsurii preventive dispusă față de inculpat este una rezonabilă față de scopurile urmărite, respectiv prevenirea săvârșirii altor fapte penale, asigurarea unui climat social sigur, caracterizat printr-o protecție eficace a bunurilor, și buna desfășurare a procesului penal.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul Saban S., criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, in sensul ca, nu se impune mentinerea in stare de arest, intrucat a fost sincer in declaratii, are copii minori in intretinere si nu ar mai avea cum sa schimbe bunul mers al proceului penal.
Examinand incheierea penala recurata, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, tribunalul apreciaza ca recursul declarat in cauza este nefondat si urmeaza sa fie respins.
In mod corect a apreciat instanta de fond ca, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive subzista si nu exista elemente noi care sa opereze in favoarea inculpatului.
Astfel, inculpatul Saban S. este dedus judecatii pentru ca este banuit ca, la data de 22/23.08.2013 a patruns . prin amenintarea partii vatamate cu un cutit a sustras suma de 380 lei, iar in intervalul 28.08-31.08.2013 a patruns in locuintele a trei parti vatamate de unde a sustras mai multe bunuri, fapte pentru care exista indicii temeinice de comitere si care deriva din probele administrate in faza de urmarire penala.
In cauza sunt incidente dispozitiile art. 148 lit.f C.p.p., in sensul ca pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani iar inculpatul odata lasat in stare de libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, acesta fiind privit prin prisma modalitatii de comitere a faptelor, furturi din locuinte sau talharie in locuinta, constand in deposedarea partii vatamate de bani, prin amenintarea cu un cutit, sentimentul de nesiguranta ce il trezesc asemenea fapte in randul comunitatii, intrucat orice persoana se simte amenintata atunci cand aude ca exista posibilitatea sa se patrunda in propria locuinta, cu arme, sa se exercite violente cu scopul obtinerii de bani sau bunuri, natura infractiunilor comise si intervalul scurt de timp in care inculpatul a actionat chiar in mai multe randuri.
Vor fi avute in vedere si datele ce caracterizeaza persoana inculpatului care este tanar, are trei copii minori, insa a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 20 de ani inchisoare pentru infractiuni de furt din locuinta si talharie din locuinta fiind liberat conditionat cu un rest de 1937 de zile. Inculpatul nu a apreciat clementa si increderea ce i-a fost acordat si se presupune ca s-a dedat la noi fapte similare, dovedind chiar o specializare.
Prin urmare, se poate concluziona ca, inculpatul nu prezinta nici . ca ar putea fi judecat in stare de libertate, dimpotriva masura arestarii trebuie sa fie mentinuta fata de acesta, pentru siguranta sociala si a memrilor comunitatii din care face parte si inculpatul.
Recursul declarat de recurentul – inculpat ȘABAN S., impotriva incheierii din data de 14.11.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._ 13, va fi respins ca nefondat, cu consecinta obligarii acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – inculpat ȘABAN S., impotriva incheierii din data de 14.11.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._ 13 .
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obligă recurentul – inculpat ȘABAN S. la plata sumei de cate 100 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.11.2013.
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. I. B. E. G. A. A.
GREFIER,
C. C.
Red.jud.fond L.D.
Tehnored.jud.A.A./3 ex./27.11.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
