Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 630/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 630/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 5788/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 630
Ședința publică din data de 14 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător I. C. S.
Judecător M. V.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror M. V.
S-a luat în examinare recursul penal promovat de inculpatul H. T., fiul lui I. și Z., născut la data de 11.11.1996 CNP_, deținut în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva încheierii din data de 11.06.2013 pronunțată de Judecătoria M., în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat – în stare de deținere, asistat de avocat G. M., în substituirea dnei avocat ales I. Ghiulfer Aisun, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 Cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, declară terminată cercetarea judecătorească, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat, avocat G. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a clientului său.
Apreciază că în cauză nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, iar cele avute în vedere la momentul arestării preventive, s-au diminuat în mod considerabil prin simpla trecere a timpului. Totodată, perioada petrecută în stare de arest a făcut ca inculpatul să reflecte asupra comportamentului său și să conștientizeze gravitatea faptei.
Urmează a se avea în vedere și circumstanțele personale ale clientului său, care se află la primul conflict cu legea penală, să se aibă în vedere caracterizările depuse la dosar, din care rezultă că acesta este o persoană integrată în societate.
Solicită în subsidiar, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât scopul măsurii preventive poate fi atins și prin instituirea acestei măsuri cu respectarea obligațiilor prevăzute de disp.art.145 Cod pr.penală, care sunt de natură a garanta buna desfășurare a procesului penal.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului cu consecința menținerii încheierii pronunțată de prima instanță, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
În mod corect instanța de fond a apreciat la momentul pronunțării soluției de menținere a măsurii arestării preventive, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și multitudinea acestora. Deși inculpatul minor se află în grija bunicului său, săvârșirea acestor fapte duce la concluzia că bunicul său nu îl supraveghează atent.
Pentru considerentele expuse, solicită respingere cererii subsidiare.
În ultim cuvânt, recurentul inculpat H. T. precizează că-și însușește concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria M. la data de 11.06.2013 în dosar penal nr._, s-a dispus următoarele:
În temeiul art. 300 indice 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 indice h alin. 3 C.pr.pen. și la art. 160 indice b alin. 3 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse prin Încheierea nr. 50/13.05.2013 a Judecătoriei M. față de inculpatul H. T., fiul lui I. și Z., născut la data de 11.11.1996 în M., jud. C., domiciliat în M., ., jud. C., CNP_ - cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) și alin. 3 lit. f din Codul penal și art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic., art. 33 lit. din Codul penal și art. 99 și urm. din Codul penal.
În temeiul art. 300 indice 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 indice h alin. 3 C.pr.pen. și la art. 160 indice b alin. 3 C.pr.pen., s-a menținut arestarea preventivă dispusă prin Încheierea nr. 50/13.05.2013 a Judecătoriei M. față de același inculpat, H. T..
În baza art. 139 Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat prin apărător de înlocuire a măsurii arestării preventive cu
Pentru a pronunțat această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin încheierea nr. 50 din data de 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Husein T., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. din data de 28.05.2013 pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) și alin. 3 lit. f din Codul penal și art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic., art. 33 lit. din Codul penal și art. 99 și urm. din Codul penal.
Pentru dispunerea arestării preventive a inculpatului, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 1491 alin 9 cod procedură penală, raportat la art. 143 și art. 160h alin. 3 cod procedură penală, în referire la art. 148 alin. 1 lit. f cod procedură penală.
S-a apreciat că din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat în dosarul penal nr. 595/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. și că sunt îndeplinite condițiile pentru arestarea preventivă a acestuia și că lăsarea sa în liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin Încheierea din 29.05.2013 instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform art. 300 indice 1 C.pr.pen., dispunând menținerea acestei măsuri, raportat la împrejurarea că temeiurile care au determinat arestarea preventivă inițială subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului; astfel, din analiza modalității de săvârșire a faptelor și datele privind persoana inculpatului a reieșit că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nefiind oportună.
Având în vedere disp. art. 160 lit h al.3 Cod pr.pen. care impun periodic verificarea stării de arest în cursul judecății, dar nu mai târziu de 40 zile, dar și împrejurarea că următorul termen de judecată pentru soluționarea cauzei pe fond va fi stabilit la data de 17.07.2013, instanța a apreciat că se impune a proceda în acest sens la prezentul termen de judecată.
În ce privește starea de arest preventiv a inculpatului H. T., instanța a constatat că nu au încetat și nici nu s-au schimbat temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri, pericolul social concret pentru ordinea publică subzistă și, de asemenea, a apreciat că menținerea acestei măsuri este oportună inclusiv pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a asigura prezența inculpatului la judecată.
De asemenea, instanța a avut în vedere și timpul relativ scurs între data ultimei verificări a stării de arest preventiv – 29.05.2013, dar și susținerile părții civile . care și-a precizat pretențiile civile la suma de_ lei, indicând în mod detaliat modul în care inculpatul ar fi acționat și ar fi produs acest prejudiciu substanțial, apreciind că pentru lămurirea acestor împrejurări este necesară prezența inculpatului la judecată.
Pentru aceleași considerente, instanța a apreciat că nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât temeiurile privării de libertate nu s-au modificat, iar descrierile favorabile ale comportamentului inculpatului, provenind de la rude și vecini din comunitatea acestuia, nu sunt de natură a diminua starea de pericol social concret pentru ordinea publică, urmând a fi avute în vedere de instanță pe parcursul judecății.
De asemenea, nici împrejurarea că bunicul inculpatului și-a luat angajamentul de a-l supraveghea nu este de natură a determina înlocuirea măsurii, cu atât mai mult cu cât și înainte de a fi arestat preventiv inculpatul se afla tot în îngrijirea acestuia, conform susținerilor sale consemnate în practicaua prezentei, completate cu declarația de la fila 26.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul H. T., criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, in sensul ca, in mod corect a apreciat instanta de fond ca, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii subzista si nu exista elemente noi care sa opereze in favoarea inculpatului.
Astfel, inculpatul este banuit de comiterea, . aproximativ 3 luni, a sase infractiuni de furt calificat din/de la societati comerciale, pentru care exista indicii temeinice in sensul art. 143 C.p.p., care sa conduca la ideea ca acesta ar putea fi autorul faptelor pentru care a fost trimis in judecata.
Desi inculpatul este minor, se apreciaza ca acesta prezinta pericol pentru ordinea publica, in sensul art. 148 lit.f C.p.p., avand in vedere modalitatea concreta de comitere a faptelor, patrunderea prin efractie in societati comerciale, scari de . usor valorificabile, ce apartineau unor persoane juridice, a valorii prejudiciilor create, a numarului mare de fapte ce i se imputa, a datelor ce caracterizeaza persoana inculpatului, care nu poate sa fie atent supravegheat, de vreme ce se afla in ingrijirea bunicului, iar acesta nu poate avea un control ferm.
Instanta de recurs constata ca cercetarea judecatoreasca nu a inceput, inculpatul nu si-a spus punctul de vedere, in raport de aplicabilitatea dispozitiilor legale privind procedura simplificata, durata masurii arestarii preventive nu a depasit limita nerezonabila, astfel incat sa se recurga la o alta masura preventiva mai putin restrictiva, asa cum s-a solicitat de catre inculpat.
Pentru aceste motive, recursul declarat de recurentul inculpat H. T. împotriva încheierii din data de 11.06.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._, va fi respins ca nefundat, cu consecinta obligarii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat H. T. - fiul lui I. și Z., născut la data de 11.11.1996 CNP_, deținut în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva încheierii din data de 11.06.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obliga recurentul- inculpat H. T., la plata sumei de 100 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. ArdeleanuIulia C. S.
M. V.
GREFIER,
L. Ș.
Tehnored.jud.fond.BCC/3 ex./12.06.2013
Tehnored.jud.recurs.A.A./3 ex./17.0.2013
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1194/2013. Tribunalul... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
