Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1194/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1194/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 40824/212/2009
DOSAR NR._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1194
Ședința publică din data de 26.11.2013
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTORI – I. C. S.
C. D.
GREFIER – L. N.
Cu participarea PROCUROR – L. Grațiela
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de partea civilă . și de inculpatul O. P. C. împotriva sentinței penale nr. 262/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.11.2013, cele relatate fiind consemnate în încheiere de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.11.2013, 26.11.2013 când a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 262./04.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a dispus:
În baza art. 217 alin. 1 C.pen. a condamnat inculpatul O. P. C. – fiul lui N. și S., născut la data de 17.10.1969, în loc.S. jud.C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5000 lei.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 63¹ C.pen., cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de sustragere cu rea – credință de la executarea amenzii.
În baza art.14 C.pr.pen rap. la art.346 C.pr.pen rap. la art.998-999 C.civ., a obligat inculpatul O. P. C. la plata sumei de 40.000 lei daune morale către partea civilă ..
A respins restul pretențiilor civile, ca neîntemeiate.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, partea vătămată ., prin administrator D. L. a solicitat desființarea ordonanței nr. 2924/P/2008 din data de 15.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului O. P. C., și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni administrative, în cuantum de 500 lei pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 C.pen.
În fapt, numita D. L., în calitate de administrator al ., a sesizat P. de pe lângă Judecătoria C. solicitând tragerea la răspundere penală a numitului O. P. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, faptă prev. de 217 alin.1 C.pen, în sensul că în calitate de administrator al . a tăiat o porțiune în suprafață de aproximativ 0,60 mp din acoperișul clădirii aparținând ..
Cercetările penale efectuate în cauză s-au finalizat prin Ordonanța nr. 2924/P/2008 din 15.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului O. P. C. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 500 lei.
La data de 30.01.2009, petenta . a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 2924/P/2008 din 15.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., criticând soluția dispusă sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia.
Prin rezoluția nr. 167/II/2/2009 din 05.03.2009 prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. a respins plângerea ca nefondată.
În urma soluției dată de procuror, petenta, a formulat plângere la instanța de judecată în temeiul art.278 ind.1 C.p.p, iar prin sentința penală n.739/23.06.2009, Judecătoria C. a respins plângerea astfel formulată de către petenta ., menținând soluția atacată, apreciind-o ca fiind legală și temeinică, reținând faptul că la data de 18.08.2006, în baza Autorizației de construcție nr. 785/18.08.2006 eliberată de Primăria municipiului C., . C., reprezentată de O. P. C., în calitate de administrator, a demarat lucrările de construire a unei unități de cazare și alimentație publică P+3 Etaje, pe terenul situat în stațiunea Mamaia, zona Hotel B.. Ulterior, la 07.03.2008, . C. a obținut autorizația de construcție nr. 452 eliberată de Primăria municipiului C., privind modificarea proiectului autorizat, cu extinderea a două etaje, din P+3 etaje în P+5 etaje.
Conform proiectului spațiul dintre construcția executată de . C. și Hotelul Briza era la limita legală.
După începerea construcției, O. P. C. a constatat că acoperișul hotelului Briza depășea limita proprietății acesteia, ajungând deasupra terenului aparținând . C., motiv pentru care s-a văzut în imposibilitatea de a continua executarea construcției. Pentru acest motiv a încercat să rezolve această problemă pe cale amiabilă, purtând o discuție cu D. L., însă nu s-a reușit ajungerea la o înțelegere, fapt pentru care, deși în mod abuziv, a procedat la decuparea suprafeței de aproximativ 0,60 m2 din acoperișul hotelului Briza, acoperiș alcătuit din cherestea și carton bituminat.
Raportat la situația de fapt și având în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptelor și a circumstanțelor personale ale învinuitului instanța a apreciat că soluția procurorului este legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, . formulat recurs, iar prin decizia penalănr.1202/17.11.2009, Tribunalul C. a admis recursul formulat de recurenta ., în baza art.2781 alin.8 lit.c Cod procedură penală, a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul O. P. C. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal și a trimis cauza spre judecare instanței competente, Judecătoria C..
Astfel, la data de 21.12.2009, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, cauza privind trimiterea în judecată a inculpatului O. P., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugrere prev. de art.217 alin.1 C.pen.
In faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații reprezentant parte vătămată; proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 14.03.2008 însoțit de planșe fotografice, proces verbal întocmit de către lucrătorii de poliție cu ocazia sesizării făcute de către R. G., angajată a hotelului Briza, conform căruia sesiza faptul că o echipă de muncitori procedează la tăierea acoperișului hotelului, declarația martorei R. G., declarația martorilor, S. S., C. F., R. I. și Panocescu V., declarațiile învinuitului O. P.
In faza cercetării judecătorești au fost audiați
-inculpatul O. P.
-martorul R. G., martora C. V., marorul C. S.
-s-a făcut aplicare dispozițiilor art.327 C.pr.pen în ceea ce-i privește pe martorii S. S. și R. I., constatându-se imposibilitatea audierii acestora.
- a fost admisă proba cu expertiza tehnică imobiliară solicitată de către partea civilă în vederea stabilirii prejudiciului suferit de către partea civil ăca urmare a acțiunii inculpatului
- a fost încuviințată proba cu înscrisuri, depuse la dosarul cauzei
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 18.08.2006, în baza Autorizației de construcție nr. 785/18.08.2006 eliberată de Primăria municipiului C., . C., reprezentată de O. P. C., în calitate de administrator, a demarat lucrările de construire a unei unități de cazare și alimentație publică P+3 Etaje, pe terenul situat în stațiunea Mamaia, zona Hotel B.. În vederea realizării respectivei construcții, la data de 07.03.2008, . C. a obținut autorizația de construcție nr. 452 eliberată de Primăria municipiului C., privind modificarea proiectului autorizat, cu extinderea a încă două etaje, din P+3 etaje în P+5 etaje.
Conform proiectului, spațiul dintre construcția executată de . C. și Hotelul Briza era la limita legală.
După începerea construcției, inculpatul O. P. C. a constatat că acoperișul hotelului Briza depășea limita proprietății acesteia, ajungând deasupra terenului aparținând . C., motiv pentru care s-a văzut în imposibilitatea de a continua executarea construcției. În acest context, conform propriilor declarații, inculpatul O. P. a încercat să rezolve această problemă pe cale amiabilă, purtând o discuție cu D. L., administrator al . însă nu s-a reușit ajungerea la o înțelegere, fapt pentru care, deși în mod abuziv, O. P. C. a procedat la decuparea suprafeței de aproximativ 0,60 m2 din acoperișul hotelului Briza, acoperiș alcătuit din cherestea și carton bituminat.
Din numeroasele fotografii depuse la dosar se observă că imobilul construit de intimata . este edificat în poziție aproape lipită de hotelul petentei „Pensiunea Briza” din cadrul . iar procesul-verbal de cercetare la fața locului atestă decuparea acoperișului pe o lățime de 15 cm și o lungime de 3-4 metri. Conform procesului verbal amintit prestatorul de serviciu, martorul S. S. și proprieterului construcției- O. P. C., găsiți de organele de poliție la fața locului, cu privire la motivul pentru care au decupat acoperișul petentei, aceștia au susținut că acoperișul construcției vecine depășea cu 15 cm proprietatea vecină iar acest lucru îi împiedica în continuarea edificării construcției. În acest context, la cererea inculpatului O. P. (astfel cum rezultă din declarația martorilor S. Stelică și Chircia F. și chiar a inculpatului) s-a procedat la tăierea acoperișului construcției învecinate.
Acțiunea de tăiere a acoperișului hotelului petentei „Pensiunea Briza” din cadrul ., rezultă și din: declarația martorei R. G., cameristă la această pensiune (care a aflat de la muncitorii ce ridicau hotelul de pe proprietatea vecină că vor tăia 15 cm din acoperiș ca să edifice peretele estic și au tăiat din tabla ce acoperea o cameră și un oficiu); declarația martorului S. S. , maistru la . (care efectua construcția P+ 5 aparținând . și care a constatat necesitatea tăierii acoperișului hotelului vecin, pentru efectuarea cofrării stâlpilor de rezistență ,scop în care a anunțat pe proprietar O. C. iar acesta a venit cu 3 muncitori care au tăiat 10-15 cm .
Dealtfel tăierea acoperișului imobilului vecin pe o lungime de 4 metri, este recunoscută de către inculpatul O. P. C. care și-a justificat acțiunea prin faptul că respectivul acoperiș depășea proprietatea vecină iar construcția sa primise autorizație de construcție. Astfel spune inculpatul, întrucât avea contract în derulare cu firma de execuție a fost nevoit să decupeze cam 6-8 cm pe o lungime de aproximativ 8 m din acoperișul hotelului Briza, aducând în acest sens o echipă specializa de muncitori. Spune inculpatul că, la momentul în care a adus echipa de muncitori, i-a solicitat reprezentantei . să accepte tăierea respectivei bucăți din acoperiș cu obligația sa de a-l reface în termen de 4 zile. Întrucât reprezentanta părții civile nu a dorit să poarte o discuție în acest sens, a solicitat muncitorilor să taie respectiva parte din acoperiș, pe care ulterior a refăcut-o cu materiale noi, precizând totodată că nu a avut intenția de a distruge, refăcând în totalitate și pe vechea poziție.
În consecință, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpatul O. P..
Sub aspect obiectiv,a reținut că fapta inculpatului O. P. care la data de 14.03.2008 calitate de administrator al . a tăiat o porțiune în suprafață 5 cm lățime pe o lungime de 6 m din acoperișul clădirii aparținând ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 C.p.
În privința laturii subiective, a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă în sensul art. 19 pct. 1 lit. b Cod Penal, având reprezentarea faptei sale și acceptând producerea rezultatului
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, instanța a făcut trimitere la criteriile generale prev. de art. 72 C.pen. și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal – referitoare la infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute in partea speciala a Codului penal; gradul de pericol social al faptei, pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat ,ținând seamă de modul, mijloacele și împrejurările de săvârșire a faptei, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce ,valorile sociale încălcate – dreptul la proprietate, necesitatea exercitării drepturilor conferite de lege cu bună-credință, ignorarea căilor legale de rezolvare a diferendelor, aspecte evidențiate din propriile declarații, contextul general în care a avut loc acțiunea de decupare a acoperișului ( după edificarea întregului hotel lipit de cel al petentei, după demontarea aparatelor de aer condiționat ), prin afectarea reală a confortului turiștilor cazați pe proprietatea părții civile, inclusiv prin scurgerea apelor rezultate din ploi, de pe acoperiș pe balcoanele turiștilor cazați în pensiunea părții civile, dar și de persoana inculpatului care este o persoană integrată social, nu este cunoscută cu antecedente penale, recunoscând că a procedat greșit, apreciind ca scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu amendă penală.
Pe cale de consecință în baza art. 217 alin. 1 C.pen. ,a condamnat inculpatul O. P. C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5000 lei.
În ce privește acțiunea civilă formulată de către partea civilă .-a constatat că aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile din care 50.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.
În vederea lămuririi întinderii prejudiciului, în cauză s-a admis cererea formulată de către apărătorul părții civile dispunându-se efectuarea unei expertize tehnice. Astfel, conform concluziilor expertului s-a stabilit faptul că aspectul estetic al Hotelului Briza, ca urmare a acțiunii inculpatului de tăiere a acoperișului nu a fost modificat, inculpatul acționând asupra unei suprafețe de 5/6 cm din strașină, în zona adiacentă dintre cele două construcții vecine. De asemenea s-a constatat că acoperișul în zona adiacentă dintre cele două construcții a fost refăcut în forma lui inițială cu aceleași materiale de construcție, nefiind necesară refacerea respectivei părți din acoperiș.
Împotriva concluziilor expertizei tehnice(f.173 vol.) au fost formulate obiecțiuni de către partea civilă, apreciindu-se că deși instanța a dispus ca expertul să răspundă la obiectivul nr.4 din expertiză, dacă acoperișul hotelului Briza mai poate fi adus la starea inițială și care este contravaloarea acestei lucrări, în raportul de expertiză înaintat instanței nu se regăsește răspunsul expertului cu privire la acest obiectiv. Obiecțiunile formulate au fost admise de către instanță apreciindu-le întemeiate.
În urma răspunsului la obiecțiuni (f.194 vol.I) ,expertul a precizat punctual la fiecare dintre obiecțiuni, însă cu privire la obiecțiunea aferentă punctului patru din expertiză, expertul a precizat că nu este cazul să se răspundă întrucât nu se impune refacerea lungimii strașinei cu 5 cm.
Față de aceste aspecte instanța a încuviințat o nouă expertiză tehnică, având primele trei obiective identice cu cele anterioare, obiectivul nr. 4 constând în stabilirea de către expert a contravalorii lucrărilor de avizare, prioiectare și execuție aferente construirii unui nou acoperiș pentru Hotelul Briza, care să îndeplinească condițiile de siguranță ale vecinătății și de estetică corespunzătoare acoperișului inițial. La data de 22.11.2012 ,a fost înaintat noul raport de expertiză ale cărui concluzii vizau exact aceleași aspecte cu cel anterior . La obiectivul nr.4 concluziile expertului stabileau că acoperișul tip șarpantă al hotelului Briza, în zona adiacentă a hotelului Tahiti, refăcut de către inculpat îndeplinește condițiile de siguranță de exploatare și estetică, corespunzătoare acoperișului inițial. Nu se impun lucrări de avizare, proiectare și execuție pentru construirea unui nou acoperiș. Apreciindu-se că raportat conținutul obiectivului nr.4 al noii expertize expertul nu a răspuns conform celor dispuse de către instanță, s-au admis obiecțiunile formulate de către partea civilă, s-a revenit cu adresă către expert solicitându-i acestuia să răspundă exact la obiectivul admis de către instanță, respectiv în stabilirea contravalorii lucrărilor de avizare, proiectare și execuție aferente construirii unui nou acoperiș pentru Hotelul Briza, care să îndeplinească condițiile de siguranță ale vecinătății și de estetică corespunzătoare acoperișului inițial.
Ca răspuns la obiecțiunile formulate, expertul a precizat, în răspunsul înaintat instanței că valoarea totală a refacerii acoperișului este de 27.326 Ron, însă refacerea acestuia nu este necesară, acoperișul refăcut de către inculpat prezentând toate garanțiile de siguranță și estetică.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv, fapta acestuia este faptă ilicită care a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în dauna părții civile ., există legătură de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul cauzat, iar inculpatul a acționat cu vinovăție.
Astfel, partea vătămată . a formulat pretenții civile în cauză în cuantum de 50.000 ron cu titlu de daune materiale, în vederea refacerii acoperișului și 50.000 Ron cu titlu de daune morale. Având în vedere concluziile celor 2 expertize tehnice dispuse în cauză, conform cărora, acoperișul tip șarpantă al hotelului Briza, în zona adiacentă a hotelului Tahiti, refăcut de către inculpat îndeplinește condițiile de siguranță de exploatare și estetică, corespunzătoare acoperișului inițial, se impun lucrări de avizare, proiectare și execuție pentru construirea unui nou acoperiș, refacerea acestuia nu este necesară, acoperișul refăcut de către inculpat prezentând toate garanțiile de siguranță și estetică, instanța a respins ca neîntemeiate pretențiile civile cu titlu de daune materiale solicitate de către partea civilă.
De asemenea, instanța a constatat că partea civilă a suferit un prejudiciu moral, constând în faptul că și în momentul actual accesul pe acoperișul hotelului Briza, aparținând părții civile se face doar cu acordul ., al cărui administrator este inculpatul O. P. prin afectarea reală a confortului turiștilor cazați pe proprietatea părții civile, având în vedere că balcoanele clădirii sunt practic lipite de construcția vecină, fiind afectată însăși intimitatea turiștilor, priveliștea acestora. Cu toate acestea, valoarea despăgubirilor nu trebuie să constituie sursă de îmbogățire fără justă cauză a părții civile ci trebuie să fie în acord cu principiul echității, cuantumul stabilit urmând să asigure o compensare suficientă iar nu exagerată a prejudiciului moral cauzat. Față de aceste considerente, instanța a admis daunele morale solicitate de partea civilă în limita sumei de 40.000 lei și a respins restul pretențiilor astfel formulate.
Împotriva susmenționatei hotărâri,au declarat recurs inculpatul O. P. C. și partea civilă ..A.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
1.În expunerea orală a motivelor,prin avocatul ales al inculpatului,în esență s-a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea inculpatului,întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere ,sub aspectul laturii obiective dar și al laturii subiective,impunându-se admiterea căii de atac și achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod proc.pen.
Astfel,în opinia apărării,nu exisă probe din care să rezulte că ar fi avut loc o degradare sau aducere a bunului ( hotel) în stare de neântrebuințare,în condițiile în care fapta constă în decuparea a 5 cm din acoperiș, imobilul fiind în continuare folosit conform destinației sale.De asemenea,s-a învederat că infracțiunea de distrugere se săvârșește cu intenție iar în speță ,aceasta nu există ,mai mult decât atât, inculpatul a încercat în mai multe rânduri să soluționeze neânțelegerile pe cale amiabilă, încercări ignorate de partea vătămată.
În subsidiar ,s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.b /1 Cod proc.pen. și aplicarea sancțiunii amenzii cu caracter administrativ.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei ,s-a solicitat înlăturarea obligării inculpatului la daune morale,întrucât prejudiciul moral nu există ,nefiind în nici un mod dovedit.
În recursul declarat de partea civilă și care a vizat numai latura civilă ,prin motivele formulate în scris și în expunerea orală ,de către avocatul ales,s-a solicitat admiterea căii de atac,cu consecința disjungerii laturii civile și soluționarea acesteia pe cale separată, având în vedere necesitatea completării materialului probator iar în subsidiar,admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 de lei cu titlu de despăgubiri, respectiv:50.000 de lei daune materiale reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de societate ca urmare a acțiunii de distrugere a acoperișului hotelului BRIZA de către inculpat, respectiv contravaloarea refacerii acoperișului; 50.000 de lei daune morale, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral adus societății, aspectul funcțional, estetic și din punct de vedere al siguranței, clădirea hotelului BRIZA fiind afectată prin tăierea acoperișului.
S-a făcut trimitere la prevederile legale în materie,astfel:
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 50/1991 " (1)
Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă in condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
(2) Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
Potrivit art. 2 din același act normativ, „ (1) Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.
(2) Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.
(2A1) Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire și cuprinde următoarele etape:
a) emiterea certificatului de urbanism;
b) emiterea punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului pentru investițiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;
c) notificarea de către solicitant a autorității administrației publice competente cu privire la menținerea solicitării de obținere, ca act final, a autorizației de construire, pentru investițiile la care autoritatea competentă pentru protecția mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului și a emis îndrumarul conform legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului;
d) emiterea avizelor și acordurilor, precum și a actului administrativ al autorității pentru protecția mediului competente privind investițiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului;
e) elaborarea documentației tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, denumită în continuare documentație tehnică - D.T.;
fi depunerea documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții la autoritatea administrației publice competente; g) emiterea autorizației de construire.
(3) Autorizațiile de construire pentru rețele magistrale, căi de comunicație, amenajări pentru îmbunătățiri funciare, rețele de telecomunicații ori alte lucrări de infrastructură, care se execută în extravilanul localităților, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate și aprobate potrivit legii.
(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizații de construire și fără documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate, pentru:
a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare și de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiția menținerii aceleiași funcțiuni, a suprafeței construite la sol și a volumetriei acestora(...)".
În conformitate cu art. 3 din același act normativ, „ (1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. !!;(...)
Potrivit art. 11 lit. a „ (1) Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor:
a) reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate;
În consecință, pentru asa zisa reparare a acoperișului după tăierea acestuia (chiar și numai tăierea acoperișului presupune schimbarea formei acestuia ) trebuia să existe autorizație de construire și documentație legală.
Repararea acoperișului nelegal, fără autorizație și documentație, nu conferă nici o siguranță în ceea ce privește calitatea si securitatea acoperișului, ceea ce impune demolarea a ceea ce S.C. N. HOLDING S.R.L. a realizat și repararea acoperișului legal cu documentație si autorizație de construire, ceea ce implică cheltuieli ce constituie prejudiciul S.C. C. B. S.A..
De asemenea,s-a solicitat înlăturarea din ansamblul probator a reportului de expertiză întocmit de expert C. G. ,susținându-se,în esență,că cifrele prezentate de către expert, în afara faptului că nu au nici o argumentare ( nu este indicata nici o documentație tehnica nici o sursa științifică), fac referire la cheltuieli de execuție și la cheltuieli de avizare si proiectare ca un procent din primele în condițiile în care din nici unul din rapoartele de expertiză, nu rezultă in nici un fel suprafața tăiată din acoperiș ci numai sunt preluate niște date fără a executa nici o măsurătoare și nici o schiță.
Verificând sentința penală recurată ,prin prisma actelor și lucrărilor dosarului ,a criticilor aduse și din oficiu, conform art.385 ind.6 alin.3 Cod proc.pen.,Tribunalul constată fondat recursul declarat,pentru considerentele care urmează:
Conform art. 345 alin. 2 Cod proc. pen., soluția condamnării poate fi dispusă atunci când pe baza probelor administrate în cauză, s- a dovedit că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat iar în baza art. 62 Cod proc. pen., instanța este obligată a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe, acestea trebuind apreciate conform art. 63 Cod proc. pen.
Potrivit art.63 alin.2 Cod proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită iar fiecare probă este apreciată în scopul aflării adevărului ,în urma examinării ansamblului lor.
Raportând hotărârea apelată la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești (declarații reprezentant parte vătămată,proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 14.03.2008 însoțit de planșe fotografice, proces verbal întocmit de către lucrătorii de poliție cu ocazia sesizării făcute de către R. G., angajată a hotelului Briza, depozițiile martorilor R. G., S. S., C. F., C. S.,R. I. ,C. V. și Panocescu V., declarați,expertizele tehnice imobiliare, înscrisuri ,declarațiile inculpatului O. P..
În ceea ce privește infracțiunea de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal,pentru a se reține săvârșirea acesteia ,sub aspectul laturii obiective trebuie îndeplinită condiția elementului material constând în distrugerea,degradarea sau aducerea în stare de neântrebuințare a unui bun,care se poate realiza alternativ fie comisiv, fie omisiv.
În speță,elementul material al laturii obiective ,s-a realizat în varianta degradării ,modalitate normativă care presupune atingerea adusă bunului de așa manieră încât acesta își pierde unele dintre calitățile sale ,ceea ce face să se reducă potențialul său de utilizare și nu interesează dacă bunul ar putea fi reparat sau dacă ar putea avea vreo întrebuințare chiar fiind degradat.
Sub aspectul laturii subiective,infracțiunea de distrugere se săvârșește numai cu intenție ,directă sau indirectă iar din toate împrejurările cauzei ,rezultă că inculpatul a acționat, cel puțin cu intenție indirectă ,respectiv chiar dacă nu a urmărit,a acceptat urmările faptei.
Din fotografiile aflate la dosar se observă că imobilul construit de . este edificat în poziție aproape lipită de hotelul părții vătămate „Pensiunea Briza” din cadrul . iar procesul-verbal de cercetare la fața locului atestă decuparea acoperișului pe o lățime de 15 cm și o lungime de 3-4 metri. Conform aceluiași proces- verbal, prestatorul de serviciu, martorul S. S. și proprietarul construcției ,inculpatul O. P. C., găsiți de organele de poliție la fața locului, cu privire la motivul pentru care au decupat acoperișul, au susținut că acoperișul construcției vecine depășea cu 15 cm proprietatea vecină iar acest lucru îi împiedica în continuarea lucrării,pentru care exista autorizație de construcție. În aceste împrejurări, la cererea inculpatului ,așa cum rezultă din depozițiile martorilor S. Stelică și C. F. și ale inculpatului ,s-a procedat la tăiere.Inculpatul,potrivit propriei declarații, a încercat să rezolve această problemă pe cale amiabilă, purtând o discuție cu administratorul ., însă nu s-a reușit o înțelegere, motiv pentru care a procedat la decuparea suprafeței de aproximativ 0,60 m2 din acoperișul hotelului Briza, acoperiș alcătuit din cherestea și carton bituminat.
Prin urmare ,nu sunt temeiuri pentru achitarea inculpatului ,în baza art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.d Cod proc.pen.,așa cum a solicitat apărarea,considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere,prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal.
Potrivit art.18/ 1 Cod penal, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni dacă aceasta aduce o atingere minimă uneia din valorile sociale apărate de lege și dacă prin conținutul ei concret ,este lipsită în mod vădit lipsită de importanță, dar nici una din aceste condiții nu sunt îndeplinite în speță, pentru a concluziona că inculpatul trebuie achitat, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b /1 Cod proc.pen.
Circumstanțele personale pozitive evidențiate de apărare precum și circumstanțele reale, valorificate cu ocazia individualizării pedepsei au fost corect evaluate, instanța fondului coroborându-le cu pericolul social concret al faptei, tocmai reținerea acestora determinând stabilirea sancțiunii penale alternative, a amenzii,iar din punct de vedere al cuantumului, aceasta apare corespunzător dozată.
Pentru motivele expuse, soluția de condamnare este legală și temeinică, întrucât fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare, generale și obligatorii, prevăzute de art. 72 Cod penal și a ținut seamă de gradul de pericol social concret al faptei, raportat la ansamblul împrejurărilor, modalității și mijloacelor de comitere ,la urmările faptei, la limitele de pedeapsă, precum și la persoana inculpatului- în vârstă de 44 de ani, integrat social, fără antecedente penale .
Față de toate circumstanțele reale și personale reținute, pedeapsa amenzii penale aplicate, în cuantum situat între minimul și media prevăzută de lege ,este de natură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal,de reeducare și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni .
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul constată că partea vătămată . a formulat pretenții civile în cauză în cuantum de 50.000 lei cu titlu de daune materiale, în vederea refacerii acoperișului și 50.000 lei cu titlu de daune morale.
În mod corect prima instanță a apreciat că nu pot fi acordate despăgubiri civile reprezentând daune materiale,având în vedere concluziile celor două expertize tehnice efectuate în cauză, conform cărora, valoarea refacerii acoperișului este de 27.326 lei ,însă refacerea acestuia nu este necesară, întrucât acoperișul refăcut de către inculpat îndeplinește garanțiile de siguranță și estetică,corespunzătoare acoperișului inițial.
Pe de altă parte,deși instanța de fond a admis cererea de daune morale, obligând inculpatul la plata unei părți din despăgubirile solicitate, Tribunalul apreciază că o atare constatare nu este confirmată de probele dosarului și față de circumstanțele reale în care s-a comis infracțiunea ,cererea trebuia respinsă ,nefăcându-se dovada unui prejudiciu nepatrimonial.Prima instanță a arătat că „prin afectarea reală a confortului turiștilor cazați pe proprietatea părții civile, având în vedere că balcoanele clădirii sunt practic lipite de construcția vecină, fiind afectată însăși intimitatea turiștilor, priveliștea acestora”,însă Tribunalul constată că acest aspect nu a făcut obiectul cauzei,infracțiunea referindu-se la distrugerea acoperișului.
Pentru considerentele arătate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod proc.pen.,
va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă ..A. împotriva sentinței penale nr.262/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.d Cod proc.pen., va admite în parte ca fondat recursul declarat de inculpatul O. P. C. împotriva aceleiași sentinței penale, va casa sentința penală și în urma rejudecării,va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă ..A.,ca nefondată.
Va înlătura din sentința penală recurată ,dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata sumei de 40.000 lei reprezentând daune morale și va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale,care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 alin.3 Cod proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul inculpatului, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod proc.pen.,
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă ..A. împotriva sentinței penale nr.262/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.d Cod proc.pen.,
Admite în parte ca fondat recursul declarat de inculpatul O. P. C. împotriva aceleiași sentinței penale .
Casează sentința penală recurată și rejudecând dispune:
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă ..A.,ca nefondată.
Înlătură din sentința penală recurată ,dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata sumei de 40.000 lei reprezentând daune morale și menține celelalte dispoziții ale sentinței penale,care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 alin.3 Cod proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul inculpatului, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
N. A. I. C. S. C. D.
Grefier,
L. N.
Tehnored. Jud. fond. PȘ./25.07.2013
Tehnored. Jud. dec. N.A.
2 ex/21.12.2013.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
