Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 403/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 8673/212/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.403
Ședința publică din data de 15.04.2013
PREȘEDINTE – C. C.
JUDECĂTORI – M. L. T.
- C. D.
GREFIER – O. C.
Cu participarea PROCUROR – A. C.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inc.M. Ș. - fiul lui G. D. și V., născut la data de 09.11.987, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 09.04.2013 de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat - personal, in stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat Crum G. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod procedură penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod procedură penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod procedură penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod procedură penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocvat Crum G., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 09.04.2013 de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Astfel, din esența disp.art.160/2 cod pr.penală și o primă condiție este ca pedeapsa ce se poate aplica inculpatului pentru infracțiunea pentru care este cercetat să nu depășească 18 ani, condiție care este îndeplinită în cauza de față, precizând că a arătat și în scris această împrejurare.
Totodată, să se constate că inculpatul nu este recidivist, el a intenționat să despartă nu să aplice lovituri, au fost conflicte după și a depus acte în acest sens.
Față de cele relatate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile, nu înseamnă că inculpatul poate beneficia de această măsură și instanța stabilește dacă cererea va fi admisă.
Recurentul inculpat in ultim cuvânt, achiesează la concluziile de apărătorului său, solicită judecarea în stare de libertate, nu este pericol public, nu consumă băuturi alcoolice, este posibil să fi atins, dar nu cu intenție și vrea să fie lângă familie.
Instanța rămâne în pronunțare, pronunțarea după deliberare în ședință publică.
TRIBUNALUL
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin încheierea de ședință pronunțată la data de 09.04.2013 de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13 s-a dispus:
În baza art.1608aalin.6 C.pr.penala a fost respinsă ca neîntemeiata cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M. Ș. (fiul lui G. D. și V., născut la data de 09.11.987, în C., domiciliat în C., .. 2, CNP_).
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul roman.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a avut în vedere următoarele:
În cursul urmăririi penale, Judecătoria C., prin încheierea nr. 80/16.03.2013, definitivă prin încheierea nr. 84/19.03.2013 a Tribunalului C., a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 20 de zile, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite condițiile art. 143 C.p.p., existând indicii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care este cercetat și totodată faptul că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f C.p.p., raportat la împrejurările în care este suspectat că ar fi comis fapta și la circumstanțele personale ale acestuia.
Potrivit art. 160 ind. 2 alin.1 C.pr.penala, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 18 ani, și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Astfel, din interpretarea textului invocat, se poate observa că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o vocație, nu un drept pentru inculpat, și îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie nu atrage în mod automat admiterea pe fond a cererii, concluzie susținută de prev.art.1608a C.pr.penală care fac referire la verificarea de către instanță a temeiniciei cererii.
Pentru a stabili dacă se poate acorda liberarea provizorie, instanța trebuie să verifice, pe lângă îndeplinirea condițiilor formale, și îndeplinirea condițiilor de fond, respectiv temeinicia cererii de liberare provizorie. De altfel, dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate trebuie să se subsumeze în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
Astfel, deși Codul de procedură penală și Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei acuzate de a obține liberarea în cursul procedurii, aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri aparține instanței de judecată, care în absența unor criterii legale, trebuie să realizeze o examinare în concret a cauzei, cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana inculpatului.
Din aceasta perspectivă, instanța consideră că este neîntemeiată cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, punerea în libertate a acestuia prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică– având în vedere circumstanțele reale în care inculpatul este suspectat că ar fi comis infracțiunea într-un loc public, în timpul nopții, în prezența mai multor persoane, pe fondul unui incident violent comis la adresa membrilor unei comunități restrânse, prin agresarea unui reprezentant al statului chemat să restabilească ordinea publică, afectând grav nu numai sentimentul de securitate al agentului respectiv dar și al persoanelor care au solicitat intervenția organelor de poliție; comportamentul agresiv al inculpatului a impus folosirea armamentului/echipamentului din dotare de către organele de poliție și intervenția unor forțe suplimentare, pentru aplanarea conflictului respectiv; urmarea produsă pe de o parte, lezarea relațiilor sociale referitoare la autoritatea de stat, a căror dezvoltare este asigurată prin apărarea prestigiului și siguranței funcționarilor care exercită această autoritate, iar pe de altă parte vătămarea fizică a persoanei purtătoare a autorității publice, având în vedere și reacția negativă a opiniei publice în situația în care prin astfel de manifestări se subminează încrederea de care ar trebui să se bucure organele ce exercită autoritatea statului, slăbind astfel capacitatea de acțiune a acestora și credibilitatea de care trebuie să se bucure în fața cetățenilor. În ce privește faptul că inculpatul nu are antecedente penale, acesta nu este de natură a înlătura pericolul social concret al lăsării acestuia în libertate.
Prin urmare, instanța a apreciat că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, iar garanțiile de ordin personal prezentate de inculpat (posibilități de angajare, de urmare a unei școli de șoferi) în susținerea cererii de liberare provizorie precum și obligațiile prevăzute în art. 1602 C.p.p., ce s-ar putea stabili în sarcina acestuia, nu sunt în măsură a înlătura pericolul public concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste motive, s-a respins ca neîntemeiată cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de statul roman.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs inculpatul care a criticat hotararea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie apreciind ca întrunite cele două condiții referitor la pedeapsă și existența datelor din care să rezulte că lăsat în libertate, nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului,verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate în raport de susținerile făcute cât și din oficiu conform art.385 ind.6 al.3 c.pr.pen.și art.385 ind.14 c.pr.pen.constată că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins .
Inculpatul este arestat preventiv din data de 16.03.2013, cand a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 20 de zile, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite condițiile art. 143 C.p.p., existând indicii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care este cercetat și totodată faptul că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f C.p.p., raportat la împrejurările în care este suspectat că ar fi comis fapta și la circumstanțele personale ale acestuia.
Deși se reține îndeplinirea formală a condițiilor cerute de disp.art.1602al.1 c.pr.pen. în privința inculpatului care ar avea vocație la beneficiul liberării provizorii sub control judiciar ,se constată însă în fond că cererea formulată de aceasta nu este întemeiată.
Întrucât în cauză a trecut o perioadă relativ scurtă de la momentul luării măsurii arestării preventive iar datele existente la dosar relevă existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta în prezent lăsarea în libertate a inculpatului ,in raport de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, avand in vedere si circumstanțele reale în care s-ar fi săvârșit aceste fapte, asfel că lăsarea în libertate a acestuia ,ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică și în special ar crea o stare de puternică tulburare în comunitatea din care face parte.
În condițiile în care urmărirea penală se află în curs de desfășurare,urmând a fi administrate și alte mijloace de probă ,o eventuală punere în libertate a inculpatului apare ca inoportună în acest stadiu procesual, întrucât se tinde la protejarea cu prioritate a ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor,la desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Astfel indeplinirea condițiilor prev. de art. 160 ind. 2 alin. 1,2. pr. pen. determină admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizoriesub control judiciar, dar nu constituie un temei suficient pentru a aprecia drept întemeiată cererea de liberare provizorie.
Temeinicia cererii de liberare sub control judiciar trebuie raportată la faptele reținute în sarcina inculpatului,la persoana acestora, la durata arestului preventiv. modul în care se reține că ar fi acționat, persoana inculpatului .
Este esențial ca persoana inculpatului să prezinte garanții care să confere încredere în persoana sa, întrucât liberarea provizorie implică acordarea de către organele judiciare a unei oportunități persoanei arestate de a demonstra că prin conduita sa nu va mai intra în conflict cu valorile sociale ori pana la acest moment nu sunt elemente care să susțină un comportament viitor adecvat.,ci doar elementele care au fost avute in vedere la dispunerea masurii preventive si care nu s-au schimbat.
Pentru toate aceste considerente ,incheierea instantei de fond este legala si temeinica asfel că va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul –inculpat M. Ș. - fiul lui G. D. și V., născut la data de 09.11.987, împotriva Încheierii din data din 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dos.pen. nr._ 13.
Vazand si art. 192 alin 2 c.p.p. ;
Va obligă pe recurentul –inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit b c.p.p. ;
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – M. Ș. - fiul lui G. D. și V., născut la data de 09.11.987, împotriva Încheierii din data din 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dos.pen. nr._ 13.
În baza art. 192 alin 2 c.p.p. ;
Obligă pe recurentul –inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15.04.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. CoadăMonica L. TănaseCornelia D.
GREFIER,
O. C.
Red JUD DC /17.04,2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 168/2013.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
