Provocarea ilegală a avortului (art.185 C.p.). Sentința nr. 272/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 272/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 31-07-2015 în dosarul nr. 957/118/2015
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.272
Ședința publică din data de 31.07.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. V.
GREFIER – C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR: C. B.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpata B. E. - fiica lui G. și P., născută la 25 aprilie 1952 în ., domiciliată în M., ., ., ., CNP:_, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de provocare ilegală a avortului, prevăzută și pedepsită de art.185alin.1 lit.c și alin.3 teza a II-a C.pen. din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța -în cf.cu disp.art.391 C.p.p.- a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare la data de 22.07.2015, ulterior a amânat pronunțarea la 24.07.2015, respectiv la data de 31.07.2015, când a hotărât:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin rechizitoriul nr. 363/P/2010 emis la data de 17.02.2015 de către P. de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B. E. pentru săvârșirea infracțiunii de provocare ilegală a avortului, prevăzută și pedepsită de art.185 alin.1 lit.c și alin.3 teza a doua C.p. din 1969 cu aplicarea art.5 C.p.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, la data de 08 martie 2010, inculpata, în cabinetul său medical de obstetrică-ginecologie din municipiul M., i-a întrerupt cursul sarcinii victimei C. MELEC, de 42 de ani, deși vârsta sarcinii era mai mare de paisprezece săptămâni, iar în cursul intervenției de chiuretaj victima a decedat pe masa ginecologică, prin insuficiența cardiacă acută, determinată de . arterială gravă și bradicardia marcată progresivă cu asistolie, consecutive administrării intravenoase de PropofolLipuro 1 % (2,6 di-izopropilfenol) în scop anestezic, în condiții necorespunzătoare.
Dispoziția de trimitere în judecată a inculpatei s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă:
- procesul-verbal de sesizare și verificare întocmit de organele de poliție;
- procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare;
- procesul-verbal de inventariere a instrumentarului cabinetului inculpatei, fotografiile judiciare și etichetele anexă;
- procesul-verbal de constatare a efectuării de acte premergătoare și actele de investigare efectuate de organele de poliție;
- declarația persoanei vătămate C. R., soțul victimei;
- raportul de expertiză medico-legală de necropsie asupra victimei, plus planșa foto;
- declarațiile martorelor M. TETIANA și M. S.;
- declarațiile inculpatei, ultima înregistrată video pe suport optic tip DVD.
În cursul judecății, inculpata și-a manifestat voința în sensul judecării sale în procedura simplificată prevăzută de art.375 alin.2 C.p.p., cererea acesteia fiind admisă la termenul de judecată din data de 2.06.2015.
Analizând și coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța reține situația de fapt expusă de către procuror în cuprinsul rechizitoriului.
Astfel, instanța are în vedere următoarele:
La data de 08 martie 2010, orele 1930, organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului M. au fost sesizate prin SNUAU 112 despre împrejurarea că, la cabinetul medical individual al inculpatei, o pacientă a suferit un infarct, în timp ce era supusă unei intervenții chirurgicale de chiuretaj la cerere. Din procesul verbal întocmit de primul echipaj de poliție sosit la cabinetul medical rezultă că inculpata a relatat că pacienta se prezentase pentru un chiuretaj al unei sarcini de 10 săptămâni, că nu știa ca pacienta să aibă probleme cardiace, astfel că o anesteziase local cu xilină, dar înainte de terminarea chiuretajului a auzit o respirație urâtă a pacientei, i-a efectuat manevre de resuscitare, apoi a solicitat prin SNUAU 112 ajutor de specialitate al unei ambulanțe. S-a constatat că medicul de pe ambulanță constatase stopul cardio-respirator neresuscitabil, cu asistolă și declarase decesul la ora 19:32, consemnând aceste aspecte pe biletul electrocardiogramei atașat la dosar.
Cu ocazia cercetării la fața locului, cadavrul victimei C. MELEC a fost găsit în salonul de consultații, pe masa de obstetrică, în poziția decubit dorsal ginecologică, lângă măsuța chirurgicală cu instrumentar medical, inclusiv trusa de chiuretaj, precum și materiale medicale folosite și ambalaje de diverse medicamente utilizate. Totodată, a fost găsit și produsul de concepție extras chirurgical din corpul victimei. În biroul inculpatei au fost găsite agenda sa, în care figura programarea victimei C. MELEC la data de 08 martie 2010, ora 18:30, pe lângă alte șapte paciente programate succesiv în aceeași zi pentru consultații, în intervalul orar 17:15 – 19:00, precum și două registre de consultații, în cel mare la poziția 270 figurând numele victimei și mențiunile: „sarcină 10 săptămâni, T.A. 160/75”, iar în cel mic la poziția 76 figurând numele victimei și mențiunile: „42, sarcină 10 săpt., av. la cerere, T.A. 160/75 mg, chiuretaj uterin, stop cardiac, resuscitare cardio respiratorie, … antisept”.
În urma autopsiei, prin raportul de expertiză medico-legală nr.172/A3/2010 din data de 10 noiembrie 2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală C., s-a conchis că moartea victimei C. MELEC a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardiace acute, determinată de . arterială gravă (cu insuficiență a perfuziei coronariene), bradicardia marcată progresivă cu asistolie, consecutive administrării intravenoase de propofollipuro 1 % (2,6 di-izopropilfenol) în scop anestezic. Anestezia a fost efectuată pentru extragerea instrumentală pe cale vaginală a unui produs de concepție cu vârsta intrauterină de circa 17 săptămâni, conform examenului macroscopic și istoricului medical și de circa 14-15 săptămâni, conform examenului antropologic (efectuat la Laboratorul de identificare – Sector antropologie al Institutului Național de Medicină Legală M. Minovici București, care a examinat doar resturile embrionare puse la dispoziție). Moartea a survenit la scurt timp de la administrarea anestezicului, în timpul chiuretajului, la data de 08.03.2010. În sângele prelevat de la cadavru, aparținând grupului sanguin 0, nu s-a constatat alcool, nivelul seric al propofolului fiind de circa 2,2µg/ml. S-a apreciat de către expertul medico-legal că propofollipuro 1 % este un anestezic general care trebuia administrat de un medic specialist în anestezie și terapie intensivă, într-o unitate specializată și dotată corespunzător, conform Ordinului M.S. 1500/24.11.2009 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a secțiilor și compartimentelor de anestezie și terapie intensivă din unitățile sanitare. Totodată s-a apreciat că pacienta necesita monitorizare constantă pe timpul efectuării anesteziei, iar că aceasta nu a fost investigată corespunzător, clinic și paraclinic, anterior anesteziei și întreruperii de sarcină, atât istoricul medical, cât și datele necropsice evidențiind existența unor afecțiuni cu efecte sistemice, dar și modificări morfologico-patologice cardiace, care constituiau factori de risc ce trebuiau avuți în vedere în managementul cazului. Toate aceste condiții nu au fost îndeplinite, contribuind la producerea decesului, iar manevrele de resuscitare, ale medicului obstetrician și echipajului SMURD, deși corect efectuate, au rămas ineficiente.
Cerându-i-se explicații imediat după decesul victimei, în cele două declarații olografe, inculpata B. E. a declarat că victima se prezentase la cabinetul său medical pentru un chiuretaj la cerere, astfel că a consultat-o și a aflat prin anamneză că sarcina ar avea 10 săptămâni, dar la examenul clinic și-a dat seama că vârsta sarcinii este mai mare de 12 săptămâni, pentru ca după extragerea chirurgicală a resturilor embrionare să aprecieze că sarcina pacientei era de 13-14 săptămâni. De asemenea, a explicat că aflase de la pacientă că este hipertensivă, că nu suferă de alte boli, iar la verificarea efectuată de asistenta M. S. înainte de chiuretaj victima prezenta o tensiune arterială de 160/75 mmHg. A hotărât efectuarea avortului prin anestezierea locală cu xilină, dar la insistențele pacientei a hotărât să îi administreze anestezie generală cu propofollipuro 1%, iar pentru că vena pacientei a cedat și s-a spart după injectarea de către asistentă a unei mici cantități de anestezic general, a continuat chiuretajul cu administrarea de anestezie locală cu xilină. În timpul chiuretajului pacienta s-a plâns de dureri, după 5-6 minute și-a pierdut cunoștința, apoi respirația i-a devenit zgomotoasă, motiv pentru care inculpata a oprit chiuretajul și a declanșat procedurile de resuscitare, apoi a solicitat și ambulanța SMURD, însă nici personalul medical de pe ambulanță nu a reușit să împiedice decesul pacientei. În final, inculpata a precizat că în aceeași zi efectuase trei chiuretaje și de fiecare dată administrase pacientelor propofollipuro, dar că nicio altă pacientă nu fusese afectată, susținând că, din punctul ei de vedere, asistența medicală de specialitate în domeniul anesteziei se impune doar în secțiile de spital în cadrul operațiilor grele, unde propofolul se administrează în asociere cu alte anestezice. A conchis că ar fi efectuat toate manevrele medicale în mod corespunzător și că de aceea nu i se poate imputa decesul pacientei chiuretate.
După ce a fost pusă sub învinuire, inculpata și-a menținut în mare parte susținerile inițiale, declarând că a efectuat chiuretajul victimei corect, în condițiile în care la examenul clinic a constatat că vârsta sarcinii ar fi de maxim 12-13 săptămâni și deci sub limita legală de 14 săptămâni, deși macroscopic medicul legist apreciase o vârstă a sarcinii de circa 17 săptămâni. Totodată, din investigațiile efectuate de organele de poliție judiciară a reieșit că victima fusese consultată și la un alt cabinet medical de obstetrică-ginecologie și fusese diagnosticată cu o sarcină de peste 16 săptămâni, astfel cum rezultă din procesul verbal de obținere de informații de la cabinetul medical individual Ș. din M. - medic ginecolog M. TETIANA (copie de pe fișa de consultare a pacientei C. MELEC din data de 04 martie 2010, în care s-a consemnat olograf că vârsta aproximativă a sarcinii pacientei era de 16-17 săptămâni, că în observare aceasta prezenta HTA în tratare, uter fibromatos, hipertiroidie, cu indicarea unei ecografii abdominale) și din audierea ca martor a medicului ginecolog-obstetrician M. TETIANA.
După punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpata și-a menținut în mare măsură declarațiile inițiale, exprimându-și regretele pentru decesul victimei, însă de această dată a susținut că se consideră vinovată indirect de producerea morții pacientei, invocând că dacă pacienta nu ar fi avut problemele cardiace, descoperite la autopsie, nu ar fi murit. Și-a modificat parțial susținerile în ceea ce privește aprecierea vârstei sarcinii pacientei, exprimându-se că pe baza anamnezei estimase o vârstă de 10-12 săptămâni, după examenul clinic estimase o vârstă de 12-13 săptămâni, iar în timpul efectuării chiuretajului una de circa 14, cel mult 15 săptămâni. A precizat că, din cunoștințele sale, ilegală ar fi întreruperea sarcinii cu vârsta de peste 15 săptămâni sau trei luni. Totodată, a precizat că nu cunoștea despre existența Ordinului Ministrului Sănătății nr.1500/2009 privind regulamentul de organizare și funcționare a secțiilor și compartimentelor de anestezie și terapie intensivă din unitățile sanitare, considerând ca suficient comportamentul său preventiv de a respecta prospectul anestezicului propofollipuro, de administrare lentă și într-un anumit dozaj. În același timp inculpata a precizat că nu a supus-o unei ecografii abdominale pe victimă, pentru stabilirea certă a vârstei sarcinii, invocând că nu avea ecograf la cabinet și că nu i s-a părut necesară o asemenea examinare, deși a menționat că în spital, unde lucrează în paralel, a apelat la efectuarea de ecografii gravidelor.
La rândul său, asistenta medicală M. S., angajata cabinetului medical al inculpatei, dar fără o fișă a postului scrisă, a confirmat relatările inculpatei, în privința prezentării victimei la cabinet, consultării acesteia, evaluării inițiale a vârstei sarcinii de către inculpată la circa 10 săptămâni, administrării inițiale intravenos a anestezicului propofollipuro la insistențele pacientei și din dispoziția inculpatei, spargerii venei în care ea injecta propofol și continuarea chiuretajului de către inculpată cu anestezic local, până când au survenit complicațiile și în final decesul pacientei. Atât în declarațiile olografe, cât și în cea de martor, asistenta medicală a susținut că ea a executat întocmai dispozițiile inculpatei, ca medic și ca șef, așa încât nu s-a considerat culpabilă pentru decesul pacientei.
Persoana vătămată C. R., soțul victimei, a declarat că nu cunoștea despre sarcina soției sale, că soția îl informase că în luna februarie 2010 a căutat-o pe inculpată la cabinet, dar că aceasta lipsea și că fusese consultată de alt medic, dar care nu-i putuse spune sigur dacă este gravidă sau are chist. În ziua de 08 martie 2010 soția sa urma să meargă la un nou consult ginecologic la cabinetul inculpatei, pentru a afla dacă este gravidă sau are un chist. Soțul a precizat că victima era cardiacă (în poșeta acesteia fiind găsite medicamente pentru afecțiuni cardiace) și suferea cu glanda tiroidă, iar că în antecedență ea născuse o dată, prin operație cezariană, după ce făcuse tratament să poată rămâne gravidă.
La dosarul cauzei au fost atașate prospectul în limbile română și engleză ale anestezicului propofollipuro 1 %, precum și documentația referitoare la studiile superioare și autorizarea de liberă practică a inculpatei ca medic obstetrician-ginecolog, autorizarea cabinetului său medical individual, adeverinței că este medic și la Spitalul Municipal M. și fotocopiile legislației privind funcționarea cabinetelor medicale individuale, precum și înscrisurile doveditoare a achiziționării de instrumentar necesar pentru cabinetul inculpatei.
În considerarea probatoriului administrat, prin coroborarea tuturor elementelor de fapt, instanța reține că inculpata i-a întrerupt sarcina victimei, deși cunoștea că vârsta sarcinii este mai mare de 14 săptămâni și cunoștea că este interzis legal chiuretajul, fiind contraindicat și periculoas pentru viața pacientei, iar prin nerespectarea dispozițiilor normative și a măsurilor de prevedere din prospect a hotărât administrarea anestezicului propofollipuro 1 %, astfel încât printr-o conduită medicală neadecvată a provocat decesul victimei-paciente. Din modul și împrejurările concrete în care a fost comisă acțiunea ilicită, metoda obiectului vulnerant, respectiv consecințele produse efectiv, rezultă că inculpata a prevăzut rezultatul acțiunii sale ilicite, fiind conștientă de vârsta avansată a sarcinii pacientei și riscurile inerente unei intervenții invazive, așa că a acceptat să aducă atingere valorii sociale ocrotite prin norma penală, respectiv existenței fătului și integrității corporale a pacientei, iar față de rezultatul mai grav, constând în uciderea victimei, prin prescrierea și administrarea necorespunzătoare a anestezicului, se află în culpă, astfel că a săvârșit fapta de întrerupere a cursului sarcinii victimei, cu consecința decesului, cu forma de vinovăție a preterintenției. Constatările medico-legale macroscopice de la autopsie, în sensul estimării vârstei sarcinii la circa 17 săptămâni, au fost coroborate cu rezultatul consultului efectuat de alt medic obstetrician-ginecolog, care a diagnosticat vârsta sarcinii la circa 16-17 săptămâni, precum și cu rezultatul expertizei medico-legale antropologice, care, prin analiza resturilor de produs de concepție puse la dispoziție, lipsite de unele fragmente necesare unei estimări exacte, a indicat o vârstă de cel puțin 14-15 săptămâni, deci mai mare de 14 săptămâni, așa cum prevede norma juridică de incriminare. Pe lângă faptul că a efectuat chiuretajul la cerere la o sarcină cu vârsta care depășea limita maximă prevăzută de lege, inculpata a adoptat o conduită medicală necorespunzătoare și în privința administrării unui anumit anestezic pacientei, prin ignorarea (necunoașterea) regulamentului de funcționare a secțiilor de anestezie terapie intensivă și a măsurilor de precauție din chiar prospectul substanței chimice folosite ca anestezic general, așa încât prin întreaga sa conduită a provocat moartea victimei-paciente.
În drept, fapta fapta inculpatei B. E., care la data de 08 martie 2010, în cabinetul său medical de obstetrică-ginecologie din municipiul M., i-a întrerupt cursul sarcinii victimei C. MELEC, de 42 de ani, deși vârsta sarcinii era mai mare de paisprezece săptămâni, iar în cursul intervenției de chiuretaj victima a decedat pe masa ginecologică, prin insuficiența cardiacă acută, determinată de . arterială gravă și bradicardia marcată progresivă cu asistolie, consecutive administrării intravenoase de PropofolLipuro 1 % (2,6 di-izopropilfenol) în scop anestezic, în condiții necorespunzătoare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de provocare ilegală a avortului, prevăzută de art.185 alin.1 lit.c și alin.3 teza a II-a C.pen. din 1969 cu aplicarea art.5 C.pen.
La încadrarea juridică instanța are în vedere că, deși de la data săvârșirii au intervenit modificări ale legii penale, fapta investigată fiind încadrată în noul Cod penal în art.201, prin raportare la regimul sancționator, care în legea anterioară prevedea un minim de 5 ani de închisoare, iar în prezent prevede un minim de 6 ani de închisoare, potrivit art.5 C.pen. legea penală veche este mai favorabilă pentru inculpată.
Întrucât din probele administrate a rezultat dincolo de orice dubiu că inculpata B. E. a comis, cu vinovăție, fapta penală pentru care a fost trimisă în judecată, se va dispune condamnarea acesteia.
În cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei se vor avea în vedere criteriile generale și obligatorii prevăzute de art.72 C.p.. Astfel, la stabilirea gradului de pericol social al faptei săvârșite se va ține seama de împrejurările, modul concret de comitere, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Astfel, instanța are în vedere împrejurările, modul de comitere, urmările produse, reținând că inculpata a procedat la efectuarea cu mare ușurință a unei proceduri medicale nelegale, în primul rând datorită vârstei sarcinii, asupra unei persoane în vârstă de 42 de ani, despre care avea suficiente date că prezenta afecțiuni care necesitau investigații serioase îninte de a fi supusă unei întreruperi de sarcini, investigații la care nu a supus-o, prin folosirea la anestezia genelală a unei substanțe care, în primul rând nu putea fi întrebuințată într-un cabinet particular, condiții în care s-a materializat cea mai gravă dintre urmări – decesul victimei.
În consecință, instanța consideră că fapta comisă de către inculpată prezintă un grad ridicat de pericol social concret.
În cadrul acelorași criterii de individualizare a pedepsei, vor fi avute în vedere conduita inculpatei imediat după comiterea faptei cât și în cursul procesului penal, dar și circumstanțele personale.
În referire la conduita inculpatei imediat după comiterea faptei, instanța are în vedere faptul că, fiind întrebată de către organele de poliție sosite la fața locului, inculpata a precizat că i-a administrat inculpatei doar xilină, ascunzând inițial faptul că i-a administrat propofollipuro 1%.
În ceea ce privește conduita procesuală, instanța reține că, pe parcursul urmăririi penale, deși inculpata și-a exprimat regretul privind decesul victimei, aceasta a negat că ar fi cunoscut înainte de efectuarea chiuretajului faptul că produsul de concepție avea peste 14 săptămâni și a minimalizat gravitatea atât a acțiunilor cât și a inacțiunilor sale.
Odată trimisă în judecată, inculpata și-a revizuit comportamentul procesual, recunoscând în totalitate acuzațiile formulate împotriva sa.
Cât privește circumstanțele personale ale inculpatei, instanța reține că aceasta este în vârstă de 63 de ani și nu a mai intrat în conflict cu legea penală.
Deși fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social, ținând seama de conduita procesuală a inculpatei care în final a fost una corectă, fapt care demonstrează că inculpata a conștientizat consecințele faptei sale, dar și de circumstanțele sale personale pozitive, instanța va stabili pedeapsa închisorii redusă sub minimul special prevăzut de lege, conduita bună a inculpatei înainte de comiterea faptei, evidențiată și prin înscrisurile depuse la dosar, urmând a fi reținuă drept circumstanță atenuantă, în temeiul art.74 alin.1 lit.a C.p. din 1969.
În conformitate cu art.65 alin.2 C.p. din 1969 va fi aplictă inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua, lit.b și lit.c C.p. – dreptul de a mai exercita profesia de medic ginecolog-obstetrician, profesie în exercitarea căreia a comis fapta gravă reținută în sarcina sa, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 C.p. din 1969, se va interzice, inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a doua, lit.b și lit.c C.p – dreptul de a mai exercita profesia de medic ginecolog-obstetrician, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Dată fiind gravitatea deosebită a faptei săvârșite de către inculpată, instanța consideră că executarea pedepsei în regim privativ de libertate este singura modalitate aptă să asigure realizarea atât a scopul preventiv al pedepsei însă și a funcțiilor de reeducare și în special de constrângere.
În ceea ce privește scopul preventiv al pedepsei, instanța subliniază faptul că, exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Acțiunea civilă:
Persoana vătămată C. R. – soțul victimei – s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 70.000 lei, daune morale, în compensarea traumei psihice suferite prin pierderea soției, dar și în compensarea ajutorului financiar pe care a trebuit să-l acorde minorului în lipsa acesteia, soția sa având loc de muncă și venituri stabile, fiind astfel pus în situația ca prin activitatea sa, să suplinească, atât pe plan material cât și pe plan afectiv, contribuția pe care soția sa o avea în familie.
Fiul victimei – C. A. a solicitat obligarea inculpatei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei, în compensarea traumei psihice suferite prin pierderea mamei.
În dovedirea pretențiilor civile formulate, părțile civile au propus audierea martorului B. Ayfer, acesta fiind ascultat la termenul de judecată din data de 8.07.2015.
Instanța subliniază că, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă se au în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.
Pe de altă parte, procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o sancțiune excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial.
În plus, aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.
În considerarea acestor criterii și, ținând seama de faptul că cel mai afectat de decesul victimei a fost fiul minor al acesteia, aflat la o vârstă ( 12 ani ) la care echilibrul său emoțional era încă fragil iar suportul moral și îndrumarea mamei aveau un rol primordial, trauma psihică suferită fiind astfel deosebit de profundă, instanța apreciază că suma de 80.000 lei reprezintă o reparație echitabilă pentru partea civilă C. A. a prejudiciului produs, ținând însă seama și de culpa victimei în cauzarea prejudiciului, reținută în conformitate cu art.1371 C.civil.
Potrivit art.1371 C.civil, dispoziții care reglementează vinovăția comună și pluralitatea de cauze, cel chemat să răspundă, va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu care a pricinuit-o, în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă.
Instanța are în vedere că faptul că, victima s-a supus în mod deliberat procedurii medicale a chiuretajului deși avea afecțiuni cardiace și endocrine serioase, aflându-se sub tratament, cunoștea vârsta produsului de concepție dar și faptul că întreruperea sarcinii era interzisă dată fiind vârsta acesteia, de peste 14 săptămâni, procedura chiuretajului fiindu-i refuzată cu câteva zile înainte de către un alt medic.
Având în vedere trauma psihică suferită prin pierderea soției, dar și eforturile suplimentare depuse în compensarea ajutorului financiar pe care a trebuit să-l acorde minorului în lipsa soției care avea loc de muncă și venituri stabile, instanța consideră întemeiată cererea persoanei vătămate C. R. de acordare a daunelor morale.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor ce vor fi acordate părții civile C. R., instanța va ține seama, de asemenea, de dispozițiile art.1371 C.civ., astfel încât va dispune obligarea inculpatei la plata sumei de 50.000.
Instanța va respinge cererea inculpatei, de obligare a societății de asigurări ARDAF la plata despăgubirilor civile, pentru următoarele argumente:
În cuprinsul contractului de asigurare încheiat între inculpata B. E. și societatea de asigurare ARDAF ( condițiile generale privind asigurarea facultativă de răspundere civilă făcând parte din contract, potrivit mențiunii finale din polița de asigurare, mențiune însușită prin semnătură de către inculpată ), la capitolul „Excluderi” se stipulează că, nu se acordă despăgubiri pentru pagube produse în timpul comiterii unor fapte incriminate ca infracțiuni săvârșite cu intenție sau pentru pagube produse cu intenție de către asigurat (pct.3).
Ori, decesul victimei a intervenit tocmai în timpul comiterii, cu intenție, de către inculpată o a unei infracțiuni– provocarea ilegală a avortului – și în directă legătură cu acțiunea care caracterizează elementul material al acesteia.
În temeiul art.274 alin.1 C.p.p., inculpata B. E. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în sumă de 2600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În baza art.185 alin.1 lit.c teza a II-a C.p. din 1969, art.74 alin.1 lit.a C.p. din 1969 cu aplicarea art.5 C.p., art.396 alin.10 C.p., art.76 alin.1 lit.c C.p. din 1969:
Condamnă pe inculpata B. E. - fiica lui G. și P., născută la 25 aprilie 1952 în ., domiciliată în M., ., ., ., CNP:_, la pedeapsa închisorii de 2 ani și 3 luni cu executare în regim de detenție.
În baza art.65 alin.2 C.p. din 1969 aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua, lit.b și lit.c C.p. – dreptul de a mai exercita profesia de medic ginecolog-obstetrician, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 C.p. din 1969:
Interzice, inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a doua, lit.b și lit.c C.p – dreptul de a mai exercita profesia de medic ginecolog-obstetrician, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.397 alin.1 C.p.p.:
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de către părțile civile C. R. și C. A..
În baza art.1349, art.1357 C.civ.:
Obligă pe inculpata B. E., către partea civilă C. R. la plata sumei de 50.000 și către partea civilă C. A. la plata sumei de 80.000 lei, reprezentând despăgubiri civile – daune morale.
Respinge cererea inculpatei, privind obligarea societății de asigurări ARDAF la plata despăgubirilor civile.
În baza art.274 alin.1 C.p.p.:
Obligă pe inculpata B. E. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în sumă de 2600 lei.
Cu drept de apel.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.07.2015.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
M. V. C. C. D.
Red.jud.fond M.V./05.10.2015/7ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 257/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 296/2015.... → |
|---|
