Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 54
Ședința publică din data de 5 februarie 2015
PREȘEDINTE – M. V.
GREFIER – A.-M. G.
Cu participare PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare contestația formulată de către inculpatul RAȘIT I. (fiul lui N. și N., născut la data de 14 septembrie 1996, deținut în prezent în Penitenciarul Poarta Albă) împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.358 cod pr.penală, se prezintă contestatorul inculpat Rașit I., în stare de deținere și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. A., în baza delegației avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod pr.penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Apărătorul contestatorului inculpat și procurorul având pe rând cuvântul precizează că nu au de formulat cereri, excepții, chestiuni prealabile, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestațiilor.
Apărătorul contestatorului inculpat, avocat C. A., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de inculpat, desființarea încheierii penale recurate și rejudecând, să se constate că nu se impune a fi menținută față de inculpat măsura arestării preventive.
Solicită a se constatat că în general, cu cât pericolul pentru ordinea publică este mai redus, cu atât mai mult parchetul solicită luarea de măsuri preventive mai aspre.
Consideră că măsura arestării preventive nu mai este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, întrucât cercetarea judecătorească s-a apropiat de final, singurele motive pentru care instanța de fond a dispus amânarea cauzei fiind atașarea unei sentințe penale precum și obținerea fișei de cazier judiciar a inculpatului, astfel încât nu mai poate fi reținut argumentul bunei desfășurări a procesului penal.
De asemenea, apreciază că măsura arestării preventive a depășit termenul rezonabil prevăzut de lege în raport de gravitatea faptei dar și de momentul procesual în care ne aflăm. În referire la încadrarea juridică a faptei, urmează a se observa că maximul de pedeapsă prevăzut de lege este de șapte ani închisoare, iar prejudiciul, destul de redus, a fost recuperat în mare parte.
Consideră că nu se poate reține că lăsarea inculpatului în libertate ar crea un sentiment de temere în rândul comunității și solicită a se constata că nici temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi în sprijinul menținerii măsurii arestării preventive.
Solicită a fi avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului Rașit I., acesta fiind foarte tânăr și având studii de finalizat. De asemenea, urmează a se observa că există și perspectiva împăcării inculpatului cu partea vătămată.
În subsidiar, solicită ca instanța sa aibă în vedere oportunitatea aplicării unei măsuri preventive mai puțin restrictivă de libertate, respectiv controlul judiciar sau măsura preventivă a arestului la domiciliu, oricare dintre acestea fiind suficientă sa asigure scopul măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de art.202 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată, a contestației formulată de inculpat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a încheierii pronunțată de instanța de fond.
Consideră că în mod corect a apreciat prima instanță că se impune a fi menținută măsura arestării preventive, întrucât nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, iar durata nu a depășit un termen rezonabil în raport de acuzația penală adusă inculpatului, de sentimentul de insecuritate creat în rândul comunității prin fapta inculpatului, la starea de neliniște care încă persistă chiar și după o perioadă mai lungă de timp.
Urmează a se observa că nu discutăm de un inculpat aflat la primul conflict cu legea penală, inculpatul mai fiind anterior condamnat și beneficiind de o anumită clemență pe care nu a înțeles să o valorifice și, cu toate că a existat un control prin supraveghere, acest control s-a dovedit a fi ineficient din moment ce inculpatul a înțeles ulterior să recidiveze. Astfel, dacă detenția nu și-a atins scopul, o altă măsură preventivă alta decât arestarea preventivă, cu atât mai ineficientă ar fi.
Apărătorul contestatorului inculpat Rașit I., având cuvântul în replică, solicită a se constata că antecedența penală a inculpatului constă în fapte comise în timpul minoratului. Cu privire la modalitatea de comitere a faptelor pentru care inculpatul este arestat preventiv, urmează a se constatat că aceasta reprezintă o agravantă care deja a fost avută în vedere la stabilirea încadrării juridice a faptelor.
Contestatorul inculpat Rașit I., în ultim cuvânt, menționează că dorește să fie judecat în stare de libertate și este de acord cu concluziile apărătorului său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 30.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14, în temeiul art. 362 C. p. p. raportat la art. 208 C. p. p. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului RAȘIT I., (fiul lui N. și N., născut la data de 14.09.1996, în mun. C., CNP_, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 208/UP/17.10.2014) și s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia pentru o perioadă de 60 de zile.
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 598 din data de 17.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/212/2014 s-a dispus, față de inculpatul RAȘIT I. măsura preventivă a arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile începând cu data de 17.10.2014 și până la data de 15.11.2014 inclusiv.
Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2014 judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 348 C. p. p. raportat la art. 207 alin. 4 și 6 C. p. p. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului RAȘIT I., și a menținut măsura arestării preventive a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile.
Prin încheierea de ședință din data de 10.12.2014 judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 348 C. p. p. raportat la art. 207 alin. 4 și 6 C. p. p. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului RAȘIT I., și a menținut măsura arestării preventive a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile.
Prin încheierea de ședință din data de 5.01.2014 judecătorul de cameră de preliminară a dispus în temeiul art. 348 C. p. p. raportat la art. 207 alin. 4 și 6 C. p. p. constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului RAȘIT I. și menținerea măsurii arestării preventive a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile. Respingerea cererilor de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpat în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile art. 208 C. p. p., prima instanță a apreciat că aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Prin actul de sesizarea al instanței de judecată s-a reținut în sarcina inculpatului RAȘIT I. că, în noaptea de 15/16.10.2014, în jurul orei 3:00, prin escaladarea gardului împrejmuitor al imobilului situat în mun. C., . și prin forțarea sistemului de închidere a unei ferestre, a pătruns fără drept în imobil, de unde a sustras două telefoane mobile, marca Nokia 8800 și Vodafone 757, o tabletă marca „UTOK” și un portofel care conținea suma de 400 lei și diferite carduri, cauzând un prejudiciu de 3 000 lei.
Instanța a constatat, potrivit dispozițiilor art. 202 alin. 1 C. p. p., că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care procesul penal se află abia la început și inculpatul este cunoscut cu antecedente penale și, având în vedere acuzațiile aduse inculpatului, faptul că arestarea preventivă a inculpatului nu a depășit un termen rezonabil raportat la dispozițiile art. 239 C. p. p.
Instanța a apreciat totodată că, măsura preventivă este în continuare proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, în speță fiind îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
Prima instanță a subliniat că, pericolul concret pentru ordinea publica trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce o perturbare la nivelul comunității, la adresa respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre; starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică.
In concret, acest pericol rezultă din gravitatea faptei îndreptată împotriva patrimoniului unei persoane fizice, prin violare de domiciliu, la modul și circumstanțele de comitere a acesteia, desfășurate în timpul nopții, prin escaladare, din locuința părții vătămate, la circumstanțele personale ale inculpatului, care a suferit mai multe condamnări în timpul minorității tot pentru fapte de același gen, instanțele arătând clemență inculpatului, dispunând față de acesta pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere.
Deși organele judiciare au considerat că poate să îi acorde o șansă pentru reintegrare socială, inculpatul nu a profitat de această șansă ci a dat dovadă de incorigibilitate infracțională, element de natură a duce la concluzia că doar o măsură privativă de libertate poate să asigure în ceea ce-l privește pe inculpat, înlăturarea pericolului ce-l reprezintă acesta pentru societate.
Instanța a apreciat faptul că o măsură privativă mai ușoară este insuficientă pentru protejarea ordinii publice de săvârșirea de fapte similare, în condițiile în fapte asemănătoare celei descrise în actul de sesizare al instanței de judecată se petrec din ce în ce mai des pe raza municipiului C..
Având în vedere motivele expuse cu privire la circumstanțele reale de comitere a presupusei fapte și circumstanțele personale ale inculpatului descrise anterior, instanța în temeiul art. 362 C. p. p. raportat la art. 208 C. p. p., prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului RAȘIT I. și va menține măsura arestării preventive a acestuia pentru o perioadă de 60 de zile.
Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal a declarat contestație inculpatul Rașit I., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, criticile formulate fiind prezentate la termenul de judecată din data de 5.02.2015 și redate în partea introductivă a prezentei încheieri.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, instanța de control judiciar constată nefondată contestația formulată de către inculpat, reținând următoarele:
Inculpatul Rașit I. a fost trimis în judecată, reținându-se în sarcina sa că, în noaptea de 15/16.10.2014, în jurul orei 3:00, prin escaladarea gardului împrejmuitor al imobilului situat în mun. C., . și prin forțarea sistemului de închidere a unei ferestre, a pătruns fără drept în imobil, de unde a sustras două telefoane mobile, marca Nokia 8800 și Vodafone 757, o tabletă marca „UTOK” și un portofel care conținea suma de 400 lei și diferite carduri, cauzând un prejudiciu de 3 000 lei.
Potrivit art.208 C.p.p., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.207.
Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului.
Conform art.223 alin.1 C.p.p., măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”
Potrivit alin.2 al aceluiași articol, măsura preventivă poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Potrivit alin.3 al art.202 C.p.p., orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Analizând măsura arestării preventive luate față de inculpatul Rașit I. în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța de control judiciar constată că aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Din mijlocele de probă administrate cauză rezultă în continuare suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat.
Este în continuare incident și temeiul reglementat prin dispozițiile art.223 alin.2 C.p.p., constatându-se existența datelor în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea condiției pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptelor de a căror comitere este acuzat inculpatul, circumstanțele reale de săvârșire, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Natura faptelor reținute în sarcina inculpatului (furt din locuință și violare de domiciliu), împrejurările în care se reține comiterea faptelor, modalitatea în care acesta a acționat, relațiile sociale pretins lezate, urmările produse precum și cele s-ar fi putut produce, fiind cunoscut că pătrunderea infractorului în locuință în scopul de a sustrage bunuri poate avea consecințe dintre cele mai grave asupra integrității corporale și chiar a vieții victimei când aceasta îl surprinde pe infractor, rezonanța socială negativă a faptelor, denotă un grad ridicat de pericol social al acestora, conturând și o periculozitate sporită a inculpatului periculozitate reliefată și de antecedența penală a acestuia, astfel cum este evidențiată în fișa de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului iar raportat la circumstanțele cauzei, perioada de arest, în care procesul penal a parcurs faza urmăririi penale, în prezent cauza fiind în curs de judecată nu este relevantă pentru a se considera că motivele inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive și-au pierdut din relevanță.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control judiciar constată că, în mod temeinic prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității precum și riscul comiterii unor noi infracțiuni, fiind astfel prioritar interesul protejării ordinii publice în detrimentul unei alte măsuri preventive mai puțin severe.
Totodată se constată conformitatea măsurii arestării cu prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din C.E.D.O., în sensul că există suspiciuni rezonabile că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, că există motive pertinente, serioase și suficiente ce justifică menținerea măsurii arestării preventive, deoarece anumite infracțiuni, prin gravitatea deosebită și reacția particulară a opiniei publice, pot suscita o tulburare a societății, de natură să justifice o detenție provizorie, fiind astfel respectate exigențele ce decurg din acest text și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Scopul măsurii preventive luate în această cauză este reprezentat de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, finalitate care, prin raportare la împrejurările cauzei, la circumstanțele personale ale inculpatului dar și la comportamentul său social anterior, nu poate fi atinsă cu necesitate și suficiență prin instituirea unei alte măsuri preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., art.206 C.p.p.:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către contestatorul -inculpat RAȘIT I. (fiul lui N. și N., născut la data de 14 septembrie 1996, deținut în prezent în Penitenciarul Poarta Albă) împotriva încheierii pronunțate la data de 30.01.2015 de către Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În baza art.272 C.p.p.:
Dispune avansarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul C., în favoarea av.C. A. M..
În baza art.275 alin.2 C.p.p.:
Obligă pe inculpatul Rașit I. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5.02.2015.
Președinte, Grefier,
M. V. A.-M. G.
Red.jud.fond E.G.;
Tehnored.jud.contest.M.V./3 ex/24.02.2015;
.>
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 45/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 60/2015.... → |
|---|
