Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Sentința nr. 497/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 497/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-11-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr.497
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. L. U. - judecător
Grefier Dănuța D.
Ministerul P. – P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea din data de 14 noiembrie 2012, care împreună cu încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2012, fac parte integrantă din prezenta hotărâre privind soluționarea cauzei penale privind pe petentul condamnat R. P. D. D. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., având ca obiect cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.)
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, condamnatul R. P. D. D. a solicitat contopirea pedepsei de 7 ani și 6 luni stabilită prin sentința penală nr.76/09.03.2004 a Tribunalului Gorj cu pedeapsa de 4 ani aplicată prin sentința nr.22/17.01.2007 a Judecătoriei Penale Zaragoza, Regatul Spaniei, cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni stabilită prin sentința penală nr.263/2009 a judecătorului pentru anchete preliminare de pe lângă Tribunalul Penal Piacenza și cu sentința penală a Tribunalului Reggio E.-Bologna, urmând a se dispune executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă. De asemenea a solicitat să se deducă perioadele executate în baza hotărârilor penale pronunțate de instanțele străine, iar în temeiul art.134 din Legea nr.302/2004, pe cale incidentală, să se procedeze la recunoașterea hotărârilor doar în măsura în care se va considera că este util cauzei.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că perioadele executate sunt 23.07._06 în baza sentinței pronunțată de Tribunalul Reggio E.-Bologna, 09.11._07 în baza sentinței penale a Judecătoriei Penale Zaragoza (pentru pedeapsa de 4 ani) și 28.04._11 în baza sentinței penale a Tribunalului Piacenza (pentru pedeapsa de 4 ani și 6 luni), cât și perioada de la 15.12.2011 la zi pentru pedeapsa executată în baza mandatului din România.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 449 alin.3 Cpp.
În cursul judecății, conform relațiilor solicitate Penitenciarului de Maximă Siguranță C., la dosar s-a comunicat adresa nr.N._/PCDJ/13.03.2012, în care se precizează că petentul condamnat R. P. D. D. a fost arestat la data de 15.12.2011 și la care au fost anexate copia mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr.2/2011 din 16.02.2011 emis de Curtea de Apel București- Secția a II-a Penală și nr.86/2004 din 09.06.2005 emis de Tribunalul Gorj în dosar nr.2633/2004.
La dosar a fost atașată copia certificată a sentinței nr.22/17.01.2007 emisă de Judecătoria Penală nr.7 Zaragoza, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului R. P. D. D., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt cu forța de bunuri comis în casă locuită prevăzut de art.237, 238.2 și 241 cu privire la art.74 Cod penal, precum și datele necesare recunoașterii acestei sentințe, faptul că a fost reținut R. P. D. D. începând cu ziua de_ până la_ și apoi de pe_ până pe 26.08.2006 cât și copia sentinței nr,122/2008 a Judecătoriei Penală nr.7 Zaragoza.
În cursul cercetării judecătorești a fost primit la dosar răspunsul la adresa înaintată Tribunalului Reggio E. și traducerea legalizată a înscrisurilor comunicate, din care rezultă că nu există nici o sentință pe numele condamnatului R. P. D. D..
La dosar s-a primit și răspunsul la adresa înaintată Tribunalului Bologna, și traducerea legalizată a înscrisurilor comunicate, din care rezultă că „ în registrul acestui birou nu rezultă numitul indicat drept R. P. D. D.”.
De asemenea a fost atașată sentința nr.173/2004 emisă la data de 22.03.2004 de IL Tribunale DI Reggio E. și sentința penală din 09 iunie 2006 în cauza nr.3254/2005 R.G, NR.4694/2005 R.G.N.R. emisă de Tribunalul Din Reggio Dell"E.
La dosar s-au primit și relațiile solicitate prin adresele înaintate Penitenciarul de Maximă Siguranță C., respectiv adresa nr. N_/PCDJ/21.09.2012 în care se arată că R. P. D. D. a fost încarcerat în România începând cu data de 15.12.2011, iar ordinea punerii în executare a mandatelor de executare este MEPI 86/09.06.2005 – Tribunalul Gorj și MEPI 2/16.02.2011 al Curții de Apel București, referat al Serviciului Executări Penale din cadrul Tribunalului Gorj – din care rezultă stadiul punerii în executare a pedepsei aplicată prin sentința nr.76/09.03.2004 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr.2633/2003.
Urmare a relațiilor solicitate Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, s-a înaintat la dosar copia sentinței penale nr.2/06.01.2011 pronunțată de Secția a II-a penală a Curții de Apel București în dosar nr._/2/2010, împreună cu referatul Biroului executări penale cu privire la stadiul punerii în executare a pedepsei aplicate.
Inspectoratul General al Poliției Române București – Direcția cazier Judiciar, S. și Evidențe Operative a comunicat la dosar adresa nr._/CJ/S1/NGM/26.09.2012, din care rezultă toate condamnările suferite de R. P. D. D. în țară și în afara țării, iar Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara a comunicat fișa de cazier judiciar a condamnatului.
La dosar a fost comunicată și sentința nr.719/2006 din data de_ a Tribunalului Din Reggio E. în dosarul penal nr.46/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința penală 76 din 9 martie 2004 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală 3244 din 24 mai 2004 a Înaltei Curții de Casație și Justiție pentru faptă comisă la 11 februarie 2003, inculpatul R. P. D. D. a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal pentru art. 20-21 raportat la art. 174, 175 lit. i cod penal.
Potrivit celor comunicate de instanța de executare pedeapsa începe la data de 15.12.2011 și expiră la 14.06.2019.
Prin sentința penală 22/07 din 17 ianuarie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 7 Zaragoza, Italia, definitivă la 29.02.2008 prin sentința nr. 122/08 pronunțată în dosar nr._/2007 de Audiența Provinciei Zaragoza, Secția 003 în soluționarea apelului, pentru fapte comise la 17 august 2004, inculpatul R. P. D. D. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru furt calificat în formă continuată, infracțiuni prevăzute în art. 237; 238.2 și 241 din codul penal italian.
A fost arestat în această cauză potrivit celor comunicate de instanța de executare italiană ( fila 70 din dosar) de la 17 august 2004 la 27 august 2004 și de la 25 august 2006 la 26 august 2006.
Prin sentința penală 2/F/6 ianuarie 2011 a Curții de Apel București – Secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă prin nerecurare la 16.02.2012 a fost admisă sesizarea și a fost recunoscută sentința penală 263/09 din 16.10.2009, definitivă la 17.11.2009, sentință prin care petentul a fost condamnat de judecătorul pentru anchete preliminare de pe lângă Tribunalul Penal Piacenza la 4 ani și 6 luni închisoare pentru fapte comise în 28.04.2009 în baza art. 495 alin. 1 cod penal italian, art. 497 bis al. 1 și 2 din decretul Președintelui Republicii nr. 309/1990. S-a dedus perioada executată de la 28.04.2009 la zi.
Prin ordonanța de aplicare a măsurii de precauție nr. 3524/5 r.g. jeep a judecătorului pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Reggio E. față de petent s-a dispus măsura de precauție a închisorii pentru comiterea împreună cu alții a mai multor infracțiuni informatice în august 2005. A fost arestat la data de 23 iulie 2005.
Prin sentința 719/06 din 9 iunie 2006 pronunțată în dosar 46/06 de secția penală din cadrul Tribunalului din Reggio E., sentință irevocabilă la data de 17.11.2006, pentru faptele pentru care așa după cum s-a precizat anterior, petentul era arestat preventiv, s-a dispus achitarea pentru că acesta nu a comis faptele și s-a ordonat eliberarea imediată. Prin urmare la data de 9 iunie 2006 petentul a fost pus în libertate.
Față de cererea condamnatului petent de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârilor pronunțate de instanțele italiene, tribunalul are în vedere prevederile deciziei nr. 9/2010 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii, și potrivit căreia recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri penale străine, ori a unui act juridic străin se poate face și în faza privind punerea în executare a hotărârilor penale definitive, deci și în cadrul unor acțiuni derivând dintr-o condamnare, cum ar fi de exemplu cererea de modificare a pedepsei întemeiată pe dispozițiile art. 449 cod procedură penală.
Analizând copiile sentințelor pronunțate de instanțele italiene și documentele depuse la dosar, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a recunoașterii hotărârilor penale străine așa după cum sunt expuse în art. 116 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în sensul că există dublă incriminare. Astfel, infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală 22/07 din 17 ianuarie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 7 Zaragoza, Italia, definitivă la 29.02.2008 prin sentința nr. 122/08 pronunțată în dosar nr._/2007 de Audiența Provinciei Zaragoza, Secția 003 în soluționarea apelului, își găsesc aplicabilitatea și în dispozițiile codului penal român, respectiv în prevederile art. 208, 209 lit. i cod penal și art. 41 alin. 2 cod penal care sancționează comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată. De asemenea, infracțiunile pentru care petentul a fost cercetat și, ulterior, judecat și achitat prin sentința 719/06 din 9 iunie 2006 pronunțată în dosar 46/06 de secția penală din cadrul Tribunalului din Reggio E., sentință irevocabilă la data de 17.11.2006, își găsesc aplicabilitatea și în dispozițiile legilor penale române, respectiv în prevederile art. 7 din Legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.
Din expunerea motivelor celor două hotărâri, tribunalul constată că a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, hotărârile nu au vizat o infracțiune politică sau o infracțiune militară, se respectă ordinea publică a statului român, cel dispuse pot produce efecte juridice în România potrivit legii penale române și nu s-a mai pronunțat o condamnare împotriva petentului într-un alt stat pentru aceleași fapte, condamnare care să fi fost recunoscută de instanțele române.
Față de aceste considerente și având în vedere și dispozițiile Legii 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, instanța va admite cererea petentului și va recunoaște cele două hotărâri mai sus arătate.
Analizând cererea de contopire pedepse formulată de condamnat și având în vedere pe de o parte datele de comitere a infracțiunilor, iar pe de altă parte datele la care hotărârile de condamnare au rămas definitive, precum și perioadele în care petentul s-a aflat în executarea vreuneia din pedepse, instanța constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 449 alin.1 lit. b cod procedură penală.
Astfel, conform art. 449 alin.1 lit. b cod procedură penală " pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența recidivei. Ori, în cauză, așa după cum rezultă din situația expusă de instanță, petentul, după momentul rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare și înainte de a începe executarea pedepsei, săvârșea o altă infracțiune, pedeapsa fiind închisoarea mai mare de un an.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită cererea formulată de petentul condamnat R. P. D. D..
Prin urmare, va recunoaște sentința penală nr. 22/07 din 17 ianuarie 2007 a Judecătoriei Penale nr.7 Zaragoza, Italia, definitivă la 29 februarie 2008 prin sentința nr. 122/08 pronunțată în dosar nr._/2007 de Audiența Provinciei Zaragoza Secția 003 prin care cetățeanul român R. P. D. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată fapte prevăzute și incriminate de art. 237, art. 238.2 și art. 241 din codul penal italian ( art. 208, 209 lit. i cod penal român și art. 41 alin. 2 cod penal român).
Va recunoaște sentința nr. 719/06 din 9 iunie 2006 a Tribunalului din Reggio E. – Secția penală, Italia, definitivă la 17 noiembrie 2006 prin care cetățeanul român R. P. D. D. a fost achitat pentru învinuirea de participare la un grup infracțional organizat fapte prevăzute de art. 416 alin. 1, 2 și 5 din codul penal ( art. 7 din Legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate).
Potrivit dispozițiilor art. 449 alin. 1 lit. b cod procedură penală și cu aplicarea art. 39 alin. 1 cod penal va contopi pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal aplicată petentului condamnat R. P. D. D. prin sentința penală nr. 76 din 9 martie 2004 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală 3244 din 24 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20-21 rap. la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i cod penal ( faptă din 11 februarie 2003) cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 22/07 din 17 ianuarie 2007 a Judecătoriei Penale nr.7 Zaragoza, Italia, definitivă la 29 februarie 2008 prin sentința nr. 122/08 pronunțată în dosar nr._/2007 de Audiența Provinciei Zaragoza Secția 003 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 lit. i cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal ( două fapte în data de 17 august 2004) în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal.
Va contopi pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată petentului condamnat R. P. D. D. pentru uz de fals, fals privind identitatea și trafic ilicit de droguri de mare risc ( fapte din 28 august 2009) prin sentința penală 263/09 din 16 octombrie 2009, definitivă la 17 noiembrie 2009, de judecătorul pentru anchete preliminare de pe lângă Tribunalul Penal Piacenza, Italia, sentință recunoscută prin sentința penală 2/F/6 ianuarie 2011 a Curții de Apel București – Secția a II a penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin nerecurare cu pedeapsa rezultantă de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, pedeapsă pe care instanța o va spori cu 1 an, așa încât, în final, condamnatul va executa 8 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal.
Se va deduce din pedeapsa finală perioadele executate de la 17.08.2004 – 27.08.2004; de la 25.08.2006 – 26.08.2006; de la 23.07.2005 – 09.06.2006 și de la 28.04.2009 la zi și se va menține starea de arest a condamnatului.
La deducerea perioadei executate de la 23 iulie 2005 la 9 iunie 2006, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 88 cod penal, dar și împrejurarea că infracțiunile pentru care petentul a fost achitat prin sentința 719/06 din 9 iunie 2006 a Tribunalului din Reggio E. sunt infracțiuni concurente cu infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală 22/07 din 17 ianuarie 2007 a Judecătoriei Penale nr. 7 Zaragoza, Italia.
Se vor anula mandatele de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentințelor penale nr. 76/2004 a Tribunalului Gorj și nr. 2/F/2011 a Curții de Apel București – Secția a II a penală.
Se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător prezentei hotărâri.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentințelor prin care au fost aplicate pedepsele contopite.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat R. P. D. D., fiul lui D. și A., născut la 25 august 1979 în localitatea V., jud.Hunedoara, cu domiciliul în comuna Turcinești, ., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
Recunoaște sentința penală nr. 22/07 din 17 ianuarie 2007 a Judecătoriei Penale nr.7 Zaragoza, Italia, definitivă la 29 februarie 2008 prin sentința nr. 122/08 pronunțată în dosar nr._/2007 de Audiența Provinciei Zaragoza Secția 003 prin care cetățeanul român R. P. D. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată fapte prevăzute și incriminate de art. 237, art. 238.2 și art. 241 din codul penal italian ( art. 208, 209 lit. i cod penal român și art. 41 alin. 2 cod penal român).
Recunoaște sentința nr. 719/06 din 9 iunie 2006 a Tribunalului din Reggio E. – Secția penală, Italia, definitivă la 17 noiembrie 2006 prin care cetățeanul român R. P. D. D. a fost achitat pentru învinuirea de participare la un grup infracțional organizat fapte prevăzute de art. 416 alin. 1, 2 și 5 din codul penal ( art. 7 din Legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate).
În baza art. 449 alin. 1 lit. b cod procedură penală și art. 39 alin. 1 cod penal
Contopește pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal aplicată petentului condamnat R. P. D. D. prin sentința penală nr. 76 din 9 martie 2004 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală 3244 din 24 mai 2004 a Înaltei Curți de Casația și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20-21 rap. la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i cod penal ( faptă din 11 februarie 2003) cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 22/07 din 17 ianuarie 2007 a Judecătoriei Penale nr.7 Zaragoza, Italia, definitivă la 29 februarie 2008 prin sentința nr. 122/08 pronunțată în dosar nr._/2007 de Audiența Provinciei Zaragoza Secția 003 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 lit. i cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal ( două fapte în data de 17 august 2004) în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal.
Contopește pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată petentului condamnat R. P. D. D. pentru uz de fals, fals privind identitatea și trafic ilicit de droguri de mare risc ( fapte din 28 august 2009) prin sentința penală 263/09 din 16 octombrie 2009, definitivă la 17 noiembrie 2009, de judecătorul pentru anchete preliminare de pe lângă Tribunalul Penal Piacenza, Italia, sentință recunoscută prin sentința penală 2/F/6 ianuarie 2011 a Curții de Apel București – Secția a II a penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin nerecurare cu pedeapsa rezultantă de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, pedeapsă pe care instanța o sporește cu 1 an, așa încât, în final, condamnatul va executa 8 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal.
Deduce din pedeapsa finală perioadele executate de la 17.08.2004 – 27.08.2004; de la 25.08.2006 – 26.08.2006; de la 23.07.2005 – 09.06.2006 și de la 28.04.2009 la zi și menține starea de arest a condamnatului.
Anulează mandatele de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentințelor penale nr. 76/2004 a Tribunalului Gorj și nr. 2/F/2011 a Curții de Apel București – Secția a II a penală.
Dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător prezentei hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale sentințelor prin care au fost aplicate pedepsele contopite.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului;
Cu recurs,
Pronunțată în ședință publică de la 23 noiembrie 2012.
Judecător,
L. L. UdreaGrefier,
Dănuța D.
Red.J..L.L.U
Tehnored. D.D. 17 Decembrie 2012
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
