Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 613/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 613/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-11-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 613
Ședința publică de la 16 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. G.
Judecător E. C. M.
Judecător V. T.
Grefier C. A.
Ministerul Public –P. de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror I. S.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 09 noiembrie 2012, consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte din prezența decizie penală, privind judecarea recursurilor declarate de inculpatul N. G., partea civilă B. M. și partea responsabilă civilmente D&D I. C. împotriva sentinței penale nr. 2261 din 11.07.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. C. Județean –Secția P. Urgențe C. și .-R. SA C. având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.) .
La apel au lipsit părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 2261 din 11.07.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 184 alin.1 și 2 C.p. cu aplic. art. 320 ind. 1 alin.7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul N. G., fiul lui Natural și M., născut la data de 28.10.1979 în ., cu domiciliul în ., ., jud. D., CNP_, studii 12 clase, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b C.p.
În temeiul art. 81-82 Cp., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni
În temeiul art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.p. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin.5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 14, 346 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M., cu domiciliul în C., ., ., jud. D..
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, cu sediul în C., .. 25, jud. D., alături de asiguratorul . - R. SA, cu sediul în C., .. 2, ., jud. D., acesta din urmă în limita sumei asigurate, la plata sumei de 142,15 lei sumă care va fi reactualizată la data plății, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă S. C. de Urgență C., sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data efectivă a plății.
S-a admis în parte acțiunea civilă, formulată de către partea civilă B. M. și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, alături de asiguratorul . - R. SA, acesta din urmă în limita sumei asigurate, la plata sumei de 255,42 lei daune materiale, către partea civilă și la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.
În baza art. 193 alin. 2 C.p.p., art. 191 alin. 3 C.p.p., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă B. M. reprezentând onorariu avocat.
În temeiul art. 191 alin 1 C.p.p., art. 191 alin. 3 C.p.p., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 29.07.2011 a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 795/P/2010, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin.1, 3 Cp.
Din actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că la data de 07.08.2010, în timp ce conducea un autovehicul pe . mun. C., a provocat un accident de circulație în urma căruia partea civilă B. M. a suferit mai multe leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale.
Starea de fapt a fost dovedită și probată cu următoarele acte și mijloace procesuale: proces verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșe fotografice, proces verbal de constatare a avariilor, drager alcooltest printer, certificat medico – legal nr. 1770/A2 emis de IML C. la data de 09.008.2010, raport de expertiză tehnică auto, plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, ale inculpatului, înscrisuri.
În faza de cercetare judecătorească la data de 26.04.2012 inculpatului N. G. i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 3201 C.p.p. conform cărora până la începerea cercetării judecătorești, poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește și că nu solicită administrarea de probe, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Inculpatul a recunoscut în totalitate fapta astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Nu a mai solicitat administrarea de probe în cursul judecății, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei.
Partea vătămată B. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000 lei daune materiale și 13.000 lei daune morale.
Pentru dovedirea laturii civile părțile civile au depus mai multe înscrisuri și au solicitat audierea martorilor B. M. și O. Iulică, declarația acestora fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate in cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele :
În ziua de 07.08.2010, în jurul orelor 13,00, inculpatul desfășura activități de taximetrie, angajator fiind societatea D& D I..
După ce a depășit intersecția cu . oprit autoturismul marca Dacia L., înmatriculat sub nr._ pe partea dreaptă a părții carosabile, ocupând parțial cu partea din spate a vehiculului marcajul "trecere de pietoni", amplasat transversal pe ambele sensuri de mers ale drumului menționat. După ce au coborât clienții, intenționând să intre pe . efectuat cu autoturismul o manevră de mers înapoi, fără a se asigura, moment în care a lovit-o pe partea vătămată B. M., în vârstă de 41 de ani, care de angajase în traversare pe trecerea de pietoni, dinspre El Greco spre Stomatologie. Trecerea de pietoni era semnalizată atât prin marcaj transversal cât și prin indicator de informare.
În urma accidentului produs a rezultat vătămarea corporală a numitei B. M., care a fost transportată cu ambulanța la spital pentru acordarea îngrijirilor medicale, precum și avarierea ușoară a autoturismului condus de inculpat.
Din certificatul medico-legal nr. 1770/A2 emis de Institutul de Medicină Legală C. la data de 09.08.2010 rezultă că partea vătămată Bolitinș M. a suferit "Fractură arc posterior C6 și C7 stângi fără deplasare" și o echimoză de 6/5 cm față laterală a brațului stâng, leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale și care s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, în condițiile accidentului rutier suferit.
Situația de fapt anterior expusă, rezultă din întregul material probator administrat în cauză, respectiv proces verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșe fotografice, proces verbal de constatare a avariilor, drager alcooltest printer, certificat medico – legal nr. 1770/A2 emis de IML C. la data de 09.008.2010, raport de expertiză tehnică auto, plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, ale inculpatului, înscrisuri.
În faza de urmărire penală s-a întocmit un raport de expertiză tehnică auto de către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile din cadrul Tribunalului D., stabilindu-se că autoturismul condus de către inculpat circula în momentul producerii accidentului cu viteza de 11 km/h.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză numai inculpatul avea posibilitatea să evite accidentul. Accidentul a fost cauzat de N. G. pe fondul neatenției în timpul conducerii, acesta încălcând prevederile art. 35 al. 1 din OUG 195/2002, potrivit căruia „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private”: art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia "conducătorul de vehicul … care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic"; art. 128 al. 1 lit. a coroborat cu art. 126 lit. e din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006 potrivit cărora "se interzice mersul înapoi cu vehiculul … pe marcajul pietonal", art. 142 lit. e și f din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, potrivit cărora "se interzice oprirea voluntară a vehiculelor … pe trecerile de pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și înainte de acestea" și "în intersecții .. precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției", art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006 potrivit căruia "conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere … pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când se află pe sensul de mers al vehiculului”.
În drept, fapta inculpatului N. G., care în ziua de 07.08.2010, în timp ce conducea un autovehicul pe . mun. C. a provocat un accident de circulație în urma căruia partea vătămată Bolintinș M. a suferit mai multe leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev de art. 184 alin.1 și 3 C.p.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Totodată instanța a reținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră atât în fața organelor de cercetare penală cât și în fața instanței, recunoscând și regretând fapta dând relevanță juridică acestor împrejurări, prin aplicarea art. 3201 C.proc.pen. cu privire la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a declarat că le recunoaște și le însușește, instanța apreciind că pedeapsa de 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81-83 C.p. este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul prin natura faptelor săvârșite a demonstrat că nu este demn să exercite o funcție ce presupune alegerea într-o autoritate publică sau o funcție electivă publică și nici o funcție implicând exercițiul autorității de stat, aceste funcții implicând o responsabilitate pe care inculpatul a demonstrat că nu o are în acest moment, în temeiul art.71 Cod penal i se vor interzice drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II a și lit b) Cod penal, având în vedere la stabilirea acestor pedepse complementare și Decizia nr 74/2007 a I.C.C.J pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În temeiul art. 71 alin 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată B. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 13.000 lei daune morale și 2.000 lei daune materiale, reprezentând diferențe salariale, tratament ambulatoriu, contravaloarea certificatului medico-legal.
În dovedirea laturii civile, a depus un set de înscrisuri, respectiv acte medicale, chitanțe și a solicitat audierea martorilor B. M. și O. Iulică.
Conform art. 14 C.p.p. si art. 998 Cod civil, partea civila este îndrituita la repararea integrala si echitabila a prejudiciului cauzat prin infracțiune
Potrivit probelor administrate, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. M. și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, alături de asiguratorul .-R. SA, acesta din urmă în limita sumei asigurate, la plata sumei de 255,42 lei daune materiale, către partea civilă și la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.
De asemenea, în speță s-a constatat că partea civilă S. C. Județean de Urgență nr.1 C., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 142,15, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate.
În consecință, instanța constatând că sunt îndeplinite disp. art. 998-999 Cod civil, a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență C..
Având în vedere însă că inculpatul conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, implicat în accidentarea victimei, care era asigurat la .-R. SA, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art.54- 55 al.1 din Legea nr. 136/1995 modificată - care prevăd expres că despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite prin accidente de autovehicule, precum și Decizia nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, să dispună obligarea inculpatului alături de asigurător – în limita sumei asigurate–la plata sumei de 142,15 lei despăgubiri civile către partea civilă S. C. Județean de Urgență C., sumă ce va fi reactualizată la data plății efective a debitului.
Întrucât la data producerii accidentului, inculpatul era încadrat în muncă la . SRL, s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, alături de asiguratorul .-R. SA, acesta din urmă în limita sumei asigurate, la plata sumei de 142,15 lei sumă care va fi reactualizată la data plății, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă S. C. de Urgență C., sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație la data efectivă a plății.
În baza art. 193 alin. 2 C.p.p., art. 191 alin. 3 C.p.p., inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă B. M. reprezentând onorariu avocat.
În temeiul art 191 alin 1 Cpp., art. 191 alin. 3 C.p.p., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs inculpatul N. G. partea civilă B. M. și partea responsabilă civilmente D&D I. C., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul declarat, partea responsabilă civilmente D&D Internațional C. a solicitat să fie exonerată de obligarea în solidar cu inculpatul N. G.,, la plata sumei de 142,15 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și 255.42 lei daune materiale către partea civilă și 5000 lei daune morale precum și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă B. M. și 1200 lei cheltuieli judiciare către stat, având în vedere că, în momentul producerii accidentului, inculpatul utiliza cu acordul societății autoturismul_, dar nu se afla în timpul orelor de program, deci, răspunderea îi aparține în totalitate inculpatului, din vina căruia s-a produs accidentul, neputând fi angajată și răspunderea D&d Internatinonal C. ca parte responsabilă civilmente
În motivarea recursului, inculpatul N. G. a precizat că pedeapsa aplicată este mult prea aspră raportat la modalitatea de săvârșire a faptei și la gradul de pericol social concret și de aceea în cauză se putea dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. b/1 C.p.p. și aplicarea unei sancțiuni administrative, iar în ceea ce privește acțiunea civilă să se dispună admiterea acestea numai în măsura dovedirii ei raportat la prejudiciul real ce putea fi produs ca urmare a faptei săvârșite.
Partea civilă B. M. prin recursul declarat a criticat soluția instanței de fond sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul că instanța de fond a admis în parte despăgubirile solicitate, fiind obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, . SRL alături de asiguratorul . - R. SA, la plata daunelor materiale în cuantum de 255,42 lei și a daunelor morale în cuantum de 5000 lei, deși toate cheltuielile au fost dovedite atât cu înscrisuri, cât și cu declarația martorului B. M., care a fost înlăturată din ansamblul probelor.
De asemenea, în mod greșita fost respinsă cererea privind acordarea diferențelor salariale solicitate încă din faza de urmărire penală, dar și în cursul judecății prin cererea formulată la data de 24.11.2011.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit, nu a fost apreciat în mod corect de instanța de judecată, având în vedere că nu a avut nici o culpă în producerea accidentului, iar leziunile produse, care au necesitat multe zile de tratament pentru vindecare și care și în prezent îi creează probleme serioase, au împiedicat-o să-și desfășoare o viață familială și socială normală.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și acordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat în faza de urmărire penală, cât și prin cererea formulată în cursul judecății.
Analizându-se recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului ,tribunalul constată următoarele .
Instanta de fond pe baza unui probatoriu riguros administrat și apreciat a stabilit o corectă situatie de fapt, iar vinovăția inculpatului a fost pe deplin stabilită și dovedită inclusiv cu recunoașterea acestuia, instanta de fond făcând aplicarea prevederilor art 320/1 pct 7 c.pr pen .
În ceea ce privește pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului, tribunalul constată că aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile prev .de art .72 c.pen., atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare tinându-se seama și de prevederile art. 52 cpen privind scopul social al pedepsei constând în formarea convingerii inculpatului că se impune respectarea prevederilor legale și evitarea săvârșirii de noi infractiuni .
Sustinerea inculpatului că fapta săvârșită, în raport de împrejurările în care a fost comisă și de forma de vinovăție, de recunoașterea acestuia, nu prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni și că în cauză și-ar găsi incidenta prevederile art 18/1 cpen și că în consecintă se impunea achitarea acestuia, nu este intemeiată.
Astfel prin prevederile art 184 alin 1 și 3 cpen este incriminată vătămarea integritătii corporale din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru exercitiul unei funcții sau profesii ori îndeplinirea unei activități .
În cauză, prin raportul de expertiză s-a stabilit că inculpatul a produs accidentul de circulatie din culpa sa exclusivă, pe fondul neatentiei în timpul conducerii pe drumurile publice, acesta încălcând prevederile art 35, art 54 alin 1, art 126, art 128 și art 142 din OUG nr. 192/2002 republicată .
Ori în raport de valorile sociale lezate prin săvârșirea acestei fapte ,este evident că infractiunea prev. de art. 184 alin 1și 3 c.pen. este prin esenta ei o infractiune de pericol obiectiv, legal și efectiv și nu există nici o contradictie între pericolul social concret al acesteia și pericolul social abstract avut în vedere de legiuitor la incriminarea unei astfel de conduite .
În ceea ce privește evaluarea gradului de pericol social concret al faptei în raport cu persoana și conduita inculpatului acestea au fost luate în considerare la la individualizarea pedepsei, pentru atenuarea răspunderii penale .
Cu privire la celălalt motiv de recurs invocat de inculpat, referitor la cuantumul ridicat al despăgubirilor civile și al daunelor morale la plata cărora a fost obligat către partea vătămată B. M., tribunalul constată că instanta de fond pe baza probatoriilor administrate, a stabilit în mod just că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului, fiind indubitabilă cauzarea unui prejudiciu atât patrimonial cât și moral părții vătămate B. Matriana, care a fost victima unui accident de circulație produs din culpa exclusivă a inculpatului.
De asemenea cuantumul acestor despăgubiri a fost judicios stabilit de instanta de fond, ținându-se seama de probele administrate pentru dovedirea daunelor.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea vătămată, chiar dacă nu există criterii pentru cuantificarea prejudiciului nepatrimonial prima instanta, a apreciat judicios cuantumul acestui prejudiciu tinând seama atât de natura și gravitatea suferintelor pricinuite prin vătămarea integrității corporale a victimei accidentului cât și de aspectul că indemnizatia acordată drept despăgubire morală trebuie să fie justă, ratională și echitabilă, să ofere o satisfacție celui prejudiciat, dar în același timp să nu devină nici un mijloc de îmbogățire fără justă cauză .
Referitor la recursul declarat de partea responsabilă civilmente, tribunalul constată că motivele invocate de aceasta privind lipsa acestei calități și în consecintă greșita sa obligare în solidar alături de inculpat la plata despăgubirilor civile către victima accidentului de circulație –partea vătămată B. M., nu sunt întemeiate .
Astfel potrivit art. 24 alin.3 c.pr. pen., partea responsabilă civilmente este persoana chemată în procesul penal să răspundă potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului .
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost angajat la D&D I. SRL C. în baza contractului individual de muncă încheiat la 12 06 2009 contract încheiat pe durată nedeterminată, în funcția de șofer de autoturisme și camionete, iar acest contract a încetat la data de 29 03_
Deci la data producerii evenimentului rutier -708 2010, inculpatul era angajat la această firmă și a săvârsit fapta în exercitarea atributiunilor de serviciu în timp ce practica activitatea de taximetrie.
Susținerea părții responsabile civilmente că la data accidentului inculpatul se afla în afara programului de muncă deoarece utiliza autoturismul in interes personal cu acordul patronului firmei unde era angajat nu a fost dovedită în cauză .
Deși in fața instanței de recurs s-au depus copiile unor fișe de pontaj în care numitul N. apare că fiind lipsă de la serviciu o perioadă de 3 zile, totuși nu se indică precis această perioadă.
De asemenea deși recurenta a mai depus la instanta de recurs copia unui așa zis act aditional în care se mentiona că angajatul acestei societăți –numitul N. G. a fost sanctionat cu mustrare pentru că în perioada 11-31 08 2010 ar fi absentat nemotivat de la serviciu, în conditiile în care evenimentul rutier produs din culpa inculpatului și soldat cu vătămarea integritătii părții vătămate B. M. a avut loc la data de 7. 08. 2010 in timp ce inculpatul desfășura activități de taximetrie in calitate de angajat al recurentei, rezultă că a absentat de la serviciu după această dată.
Avându-se în vedere prevederile art. 1000 alin 3 c. civil în vechea reglementare privind răspunderea comitentilor pentru faptele cauzatoare de prejudicii săvârșite de prepușii lor în timpul exercitării atributiunilor de serviciu tribunalul constată că în mod corect și conform prevederilor legale în materie a fost obligată recurenta în calitate de parte responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale către partea vătămată B. M. .
Referitor la motivele de recurs invocate de partea vătămată Bolintis M. în raport de actele și lucrările dosarului se constată că nu sunt întemeiate .
Astfel așa cum s-a arătat mai sus, măsura angajării răspunderii civile a inculpatului a fost corect stabilită de prima instantă, care a avut în vedere atât principiul reparării integrale a pagubei cauzată prin fapta ilicită cât și necesitatea dovedirii existentei și întinderii ei așa cum prevăd disp .art .1169 c civil în vechea reglementare .
Ca atare instanta de fond, în stabilirea cuantumului daunelor materiale a avut în vedere probatoriile administrate atât în faza de urmărire penală cât și in instantă,
În ceea ce privește prejudiciul nepatrimonial și tribunalul constată că în urma evenimentului rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului și soldat cu vătămarea integritării corporale a părții vătămate, acesteia i-au fost pricinuite suferințe fizice cât și psihice care au impus obligarea inculpatului la repararea acestui prejudiciu sub forma unei compensații bănești just apreciată de prima instanță, suma stabilită respectând criteriul echității la care se face frecvent în practica judiciară în sensul că este în măsură să ofere o satisfactie echitabilă a celui ce a suferit prejudiciu și în același timp să nu devină nici un mijloc de îmbogătire fără just cauză .
Față de toate considerentele mai sus expuse . se constată că recursurile declarate de inculpatul N. G., de partea vătămată B. M. și de partea responsabilă civilmente sunt nefondate și urmează a fi respinse iar în conformitate cu disp. art. 192 alin .2 c.pr. pen. recurentii vor fi obligați fiecare la cheltuieli judiciare statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b CPP
Respinge recursurile, ca fiind nefondate, declarate de inculpatul N. G. domiciliat în . ., jud. D., partea civilă B. M. domiciliată în C., ., ..4, jud. D. și partea responsabilă civilmente D&D I. C., ..25, jud.D., împotriva sentinței penale nr. 2261 din 11.07.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. C. Județean –Secția P. Urgențe C. și .-R. SA C., ..2, ., .,jud.D., având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.) .
Obligă pe fiecare din recurenții N. G., Bolințiș M. și . SRL C., la câte 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Pronunțată în ședința publică de la 16 noiembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. G. G. E. C. M. V. T.
Grefier,
C. A.
Red.V.T.
Tehn.GS
Jud.fond.VIN
29Noiembrie 2012
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
