Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 703/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 703/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-12-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 703
Ședința publică de la 18 Decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Judecător E. F.
Judecător G. C.
Grefier A. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 07 decembrie 2012, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală privind judecarea recursurilor declarate de P. DE PE L. J. BĂILEȘTI, recurentul inculpat C. A. și recurentul inculpat B. I., împotriva sentinței penale cu nr.1613/11.17.2012, pronunțată de J. Băilești în dosarul cu nr._ *, privind și pe intimatul parte vătămată R. F. C., intimatul C. L., având ca obiect distrugerea (art. 217 C.p.) declinat de la Curtea de Apel C. din dosarul nr._ *
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală cu nr. 1613/11.17.2012, pronunțată de J. Băilești în dosarul cu nr._ *, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap la art. 10 lit. h teza a doua din Codul de procedura penala, s-a constat încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților B. I., fiul lui G. si S., născut la data de 19.03.1943, in ., cetățean român, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, studii 7 clase, fără antecedente penale, ocupația agricultor, cu CNP-_, cu domiciliul in . și C. A., fiul lui A. si M., născut la data de 03.07.1948, in ., cetățean român, stagiu militar satisfacut, căsătorit, studii 6 clase, fără antecedente penale, ocupația agricultor, cu CNP-_, cu domiciliul in ., la plângerea prealabila a părții vătămate C. L., pentru săvârșirea infractiunilor prevăzute de art. 217 aln 1 C. pen. cu aplicare a art. 33 lit a din Codul penal, ca urmare a împăcării părților.
In baza art. 215 aln. 1 Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp condamna pe inculpatul B. I. fiul lui G. si S., născut la data de 19.03.1943, in ., cetățean român, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, studii 7 clase, fără antecedente penale, ocupația agricultor, cu CNP-_, cu domiciliul in ., la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere ( parte vătămată R. F. C. ).
În baza art. 71 Cp. a interzis inculpaților,pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a(teza a II a ) și b C p.
În baza art. 81 din Codul penal, a suspendat executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit in condițiile art. 82 din Codul penal.
În baza art. 71 aln 5 Cp. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 215 aln. 1 Cp cu aplic. art. 33 lit. a C.p. a condamnat pe inculpatul C. A., fiul lui A. si M., născut la data de 03.07.1948, in ., cetățean român, stagiu militar satisfăcut, casatorit, studii 6 clase, fără antecedente penale, ocupația agricultor, cu CNP-_, cu domiciliul in ., la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere (parte vătămată R. F. C.).
În baza art. 71 Cp. a interzis inculpaților, pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a(teza a II a ) și b C p.
În baza art. 81 din Codul penal, a suspendat executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit in condițiile art. 82 din Codul penal.
În baza art. 71 alin 5 Cp. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civila R. F. C., obligând inculpații, in solidar, la plata către partea civilă a sumei de 33.710 lei, daune materiale.
În temeiul art.191 aln 2 și 192 alin. 1 pct. 2 lit. b din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, in suma de 500 lei fiecare, onorariul av. din oficiu, in suma de 600 lei ( 300x 2), a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul D. și pe partea vătămată C. L. la plata sumei de 100 lei, către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea prealabilă formulată de data de 02.07.2009, partea vătămată R. F. C. s-a solicitat cercetarea penală a inculpaților C. A. și B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, întrucât în seara zilei de 29.06.2009, sus-numiții i-au distrus prin pășunare cu turma de animale oi și capre cultura de lucernă de pe suprafața de 3 ha, situată în extravilanul comunei Caraula.
La aceeași dată de 02.07.2009, a formulat plângere și partea vătămată C. L., prin care solicita cercetarea penală a inculpaților întrucât în seara zilei de 29.06.2009, i-au distrus prin pășunare cultura de floarea-soarelui de pe suprafața de 1 ha.
Din cercetările efectuate in cauza a rezultat ca învinuiții C. A. și B. I. sunt crescători de animale, iar in vara anului 2009 dețineau aproximativ 200 de oi si capre.
În seara zilei de 29.06.2009 cei doi invinuiti au fost surprinși de catre martorii G. G. si G. M. in timp ce pășunau cu turma de animale pe cultura de lucerna aparținând părții vătămate R. F. C. si pe cultura de floarea soarelui aparținând părții vătămate C. L..
De asemenea din declarația martorului ocular T. R. I. rezulta in seara zilei d e 29.06.2009, i-a văzut pe învinuiții C. A. și B. I. in timp ce pășunau cu turma ce animale pe cultura de lucerna aparținând părții vătămate C. L..
În faza de urmărire penală s-a efectuat o expertiză tehnică, aceasta concluzionând producerea unui prejudiciu părții vătămate R. F. C. în sumă de_ lei și părții vătămate C. L., suma de 2205 lei.
Prin sentința penală nr. 78/12.05.2011, J. Băilești a fost condamnat inculpatul C. A. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 217 alin1 c.p cu aplicarea dispozițiilor art. 81-83 C. pen.
De asemenea, în baza art.11 pct.2 lit. b cpp rap. la art. 10 lit. h cpp a încetat procesul verbal pornit la plângerea prealabila a părții vătămate R. F. C., împotriva inculpatului Băilesteanu I. ,prin împăcarea părților.
A admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate R. F. C. și a obligat inculpatul C. A. sa plătească părții civile R. F. C. suma de 18.710 lei daune materiale si 1.000 lei cheltuieli de judecata.
A luat act de renunțarea părții civile Caprarin L. din mun.C., .,jud D. la judecarea acțiunii civile.
Prin decizia nr. 513 din 07.10.2011, Tribunalul D. a casat sentința Judecătoriei Băilești și a dispus rejudecarea la aceiași instanță de fond, în considerentele deciziei arătându-se că instanța s-a pronunțat pe o singură infracțiune de distrugere, nepronunțându-se pe infracțiunile de distrugere în dauna părții vătămate C. L. .
În rejudecare, instanța a luat act de constituire de parte civilă a părții vătămate R. F. C., cu suma de 40 000 lei, a audiat inculpații C. A. și B. I. și a audiat martorii M. M. ,T. C., T. R. I., Cănuci D., G. M., E. I. și G. G. .
La termenul din 28.03.2012, partea vătămată Caprarin L. s-a prezentat în fața instanței arătând că între aceasta și inculpați a intervenit împăcarea, cerere ce a fost întărită de inculpați, aceștia arătând în declarație că s-au împăcat cu partea vătămată C. L.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 29.06.2009 cei doi inculpați au pășunat cu turma de animale pe cultura de lucerna aparținând părții vătămate R. F. C. si pe cultura de floarea soarelui aparținând părții vătămate C. L. distrugând aceste recoltele.
Starea de fapt expusă este probată prin declarațiile martorilor G. M., T. R. I., G. G. și E. V. aceștia arătând că au observat cum oile inculpaților pășteau pe terenul părții vătămate R. F. C. .
În acest sens, din declarația martorului T. R. I. (fila 52)reiese că a observat turma de oi cum păștea pe terenul de lucernă, când se însera (deci,în jurul orelor 20,30, având în vedere luna iunie a anului) iar martorul G. G. ( fila 53) arată că a observat oile pe terenul părții vătămate și la ora 22, o perioadă destul de îndelungată de păscut, astfel că distrugerea unei suprafețe de 3 ha cultivate cu lucernă de către o turmă de aproximativ 200 de oi, pare plauzibilă.
Toate aceste declarații se coroborează și cu declarația martorei E. I. ( fila 55), ce arată că a observat imediat după actul de distrugere cum terenul părții vătămate era plin de urme de oi, lucerna fiind băgată în pământ datorită terenului reavăn, precum și cu raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert G. I. ( fila 50 DUP), în urma constatării acestuia în prezența reprezentanților primăriei și a poliției, reieșind că, distrugerea recoltei se întindea pe o suprafață de 3 ha din totalul de 3,5 ha cât deținea partea vătămată R. F. C. .
În ceea ce privește declarația martorului M. M. ( fila 50 ) ce arată că în urmă cu 1-2 săptămâni cosise terenul de lucernă, instanța nu a putut-o reține, apreciind că aceasta este nesinceră, în contextul în care între partea vătămată R. F. C. și martor există relații de dușmănie, așa cum chiar martorul recunoaște, de altfel, relatarea martorului a fost considerată neveridică, în contextul în care tehnologia cosirii primei mâini de lucernă prevede că se realizează în luna mai, ori fapta s-a săvârșit la sfârșitul lunii iunie.
De asemenea, în cadrul cercetării judecătorești instanța de fond a constatat că inculpații nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată, declarațiile acestora necolaborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, conform art. 69 C. proc. pen.
În ceea ce privește critica privind faptul că partea vătămată R. F. C. nu este proprietar pe terenul de 3 ha, instanța a respins-o, având în vedere că, pe de o parte pentru că între Consiliul local Caraula s-a încheiat un contract prin care partea vătămată a închiriat de la autoritățile locale suprafața de 8 ha în punctul Cariton ( zona distrusă de inculpați ), iar pe de altă parte această stare de fapt nu a fost contestată de autoritățile locale până la momentul judecății, chiar reprezentanții consiliului local constatând producerea prejudiciului
Faptul că ulterior autoritățile locale nu mai recunosc acest contract nu este de natură a influența natura penală a faptei de distrugere, acestea neprezentând nici o probă că acest contract nu mai este în vigoare ori că partea vătămată R. nu a cultivat acest teren cu lucernă, fiind de notorietate în zonă că partea vătămată lucrează acest teren, aspect ce se deduce din întreg probatoriu.
Față de cele sus expuse, instanța de fond a apreciat că starea de fapt reținută de organul de cercetare penală este corectă, în drept fapta inculpaților C. A. și B. I. îndeplinind condițiile constitutive ale infracțiunii de distrugere, faptă prevăzută de art. 215 aln. 1 Cp.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de partea vătămată Caprarin L., având în vedere că la termenul din 28.03.2012, s-a prezentat în fața instanței arătând că între aceasta și inculpați a intervenit împăcarea, cerere ce a fost întărită de inculpați, aceștia arătând în declarație că s-au împăcat cu partea vătămată Caprarin L., instanța a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap la art. 10 lit. h teza a doua din Cpp, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților B. I., și C. A., la plângerea prealabila a părții vătămate C. L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 217 aln 1 C. pen. ca urmare a împăcării părților.
În ceea ce privește latura civilă în baza art.14 si 346 CPP rap.la art.998-999 C.Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă, și pe cale de consecință, a obligat inculpații în solidar la plata sumei de_ lei, către partea civilă R. F. C., reprezentând prejudiciu material suferit prin distrugerea a 3 ha de lucernă.
Cuantumul sumei a fost stabilit prin raportul de expertiză întocmit de expert B. C., în dos._ ( fila 52), expertiză ce nu a fost contestată de nici una din părți, astfel că instanța de fond a apreciat că ar fi inutil efectuarea unei noi expertize.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaților, instanța a avut în vedere criterile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei și persoana inculpaților necunoscuți cu antecedente penale.
Având în vedere că inculpații au avut o atitudine nesinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, a determinat instanța să nu acorde circumstanțe atenuante
Totodată, în baza art. 81 C.p., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat potrivit art.82 C.p.
Instanța a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvîrșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul art art.191 aln 2 și 192 alin. 1 pct. 2 lit. b C.p.p. inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art. 192 pct 2 lit b C. proc. pen. partea vătămată C. L. a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare, către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. DE PE L. J. BĂILEȘTI, recurentul inculpat C. A. și recurentul inculpat B. I..
În recursul Parchetului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților Băileșteau I. și C. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cp, în dauna părții vătămate C. L., iar soluția legală era aceea de încetare a procesului penal, în condițiile în care între inculpați și această parte vătămată a intervenit împăcarea.
De asemenea, hotărârea este nelegală și deoarece instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în lămurirea laturii civile a cauzei, în condițiile în care partea civilă R. F. C. a dat mai multe declarații contradictorii, respectiv:
- la data de 24.02.2011, s-a constituit parte civilă cu suma de 51.225 lei;
- la data de 12.05.2011, partea civilă a revenit și a arătat că nu mai are nici o pretenție de la inculpatul B. I., deoarece a recuperat ½ din prejudiciul de la acesta;
- la data de 07.03.2012, în al doilea ciclu procesual, acesta s-a constituit din nou parte civilă cu suma de 40.000 lei;
În această situație, se arată în recursul Parchetului că trebuia lămurit dacă suma de 40.000lei reprezintă prejudiciul total produs ca urmare ca a acțiunii ambilor inculpați sau numai parte din prejudiciul rămasă neacoperită de către inculpatul C. A..
Inculpații au solicitat în principal casarea cu trimitere a hotărârii penale atacate, arătând că, în mod greșit inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 215 alin 1 Cp, în condițiile în care aceștia au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin 1 Cp, și că aceasta nu poate fi considerată o eroare materială în sensul art. 195 Cpp, pentru a se dispune îndreptarea, așa cum a procedat instanța de fond.
S-a mai arătat că există contradicție între dispozitiv și considerente, deoarece, în considerente, instanța menționează că inculpații se fac vinovați fie de comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin 1 Cp, fie de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin 1 Cp, pentru ca în dispozitiv, ambii să fie condamnați pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin 1 Cp.
S-a mai învederat că hotărârea nu este motivată potrivit dispozițiilor art 356 Cpp, și că în declarațiile date, aceștia au recunoscut că au intrat oi din turma lor pe terenul părții vătămate, însă ei le-au scos cât au putut de repede, neavând intenția de a intra cu turma pe terenul acestuia. În plus, partea vătămată a cultivat abuziv cu lucernă un teren care nu îi aparține și care face parte din izlazul comunal, iar lucerna fusese cosită cu o săptămână înainte, oile neavând ce să distrugă pe acea suprafață de teren.
De asemenea, instanța de fond nu a precizat de ce a înlătura declarația martorului P. G., inginer agronom la Primăria Caraula, care s-a deplasat a doua zi la fața locului și care a arătat că prejudiciul este de aproximativ 500 lei, deoarece lucerna fusese cosită cu circa 2-3 săptămâni înainte, iar pășunarea cu turma de animale a dus la pierderea doar a unui cosit de lucernă (acesta fiind prejudiciul real și nu cel stabilit în expertiză).
În cauză, instanța a luat în considerare declarațiile martorilor G. G. și G. M., nu și declarațiile martorilor Canuci D. și M. M., deșii primii sunt părinții naturali ai părții vătămate și sunt în relații de dușmănie cu inculpații, având și plângeri formulate împotriva acestora, iar martora E. V. știe că oile au intrat pe teren tot de la acești martori.
Depozițiile martorilor Canuci D. și M. M. care au arătat că înainte cu o săptămână de presupusa faptă au cosit pentru partea vătămată lucernă, au fost înlăturate fără temei, în cazul martorului M. M., fără nici o motivare, în cazul lui Canuci D..
S-a mai susținut că instanța nu a ținut cont de adresa nr. 4178/12.10.2010 a Primăriei Caraula, din care rezultă că partea vătămată cultiva abuziv acea suprafață de teren, care face din domeniul public al comunei, această folosire a terenului ducând la conflicte cu toți crescătorii de animale din zonă, deoarece este imposibil ca din diferite motive, independente de voința celor care au supravegheat animalele, în cazul de față, speriate de câini, animalele să nu pătrundă accidental în cultură.
În concluzie, s-a arătat că nemotivarea hotărârii i-a prejudiciat pe inculpați deoarece, aceștia au fost în imposibilitatea de a formula apărării în calea de atac a recursului.
Sub aspectul laturii civile, inculpații au arătat că hotărârea este nelegală și deoarece instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în lămurirea laturii civile a cauzei.
În acest sens, instanța nu aținut cont de declarațiile martorilor Canuci D. și M. M. și nici nu a încuviințat proba cu expertiza agricolă, în condițiile în care expertizele anterioare erau greșite, stabilind un prejudiciu ce a avut în vedere reînființarea culturii, aspect eronat, deoarece lucerna se regenerează singură în totalitate, iar cultura (deja cosită cu puțin timp înainte) nu putea fii distrusă în totalitate prin pășunare și călcare de către animale.
De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, partea vătămată cultiva abuziv terenul, acesta făcând parte din izlazul comunal al Comunei Caraula, unde toți crescătorii de animale au dreptul să-și pască turmele.
Totodată, în mod greșit instanța i-a obligat pe inculpații în solidar la plata sumei de 33.710 lei, deoarece inculpatul B. I. i-a achitat jumătate din prejudiciu părții civile, după cum chiar aceasta a recunoscut și în plus nu a precizat dacă această sumă reprezintă prejudiciul total sau numai partea din prejudiciu rămasă neacoperită de inculpatul C. A..
În concluzie, inculpații au solicitat în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, achitarea acestora în baza art 11 pct 2 lit a Cpp, rap la art. 10 lit d, deoarece faptelor le lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, și anume intenția.
Într-o a treia teză, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor sub minimul prevăzut de lege și diminuarea daunelor la un cuantum corespunzător prejudiciului la care să fie obligat numai inculpatul C. A..
Verificând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept atât prin prisma disp. art. 3856 al. 3 C.p.p. cât și a criticilor formulate, Tribunalul constată că recursurile declarate sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, tribunalul apreciază că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor, dar a individualizat în mod greșit pedepsele aplicate prin prisma criteriilor prev. de art. 72 Cp respectiv dispozițiile părții generale ale Codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală și, de asemenea, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante.
Critica recurenților în sensul că există contradicție între dispozitiv și considerente, deoarece, în considerente, instanța menționează că inculpații se fac vinovați fie de comiterea infracțiunii prev de art. 215 alin 1 Cp, fie de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin 1 Cp, pentru ca în dispozitiv, ambii să fie condamnați pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin 1 Cp. și că îndreptarea de eroare materială ar fi fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 195 Cpp nu poate fi reținută, deoarece în condițiile în care inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. 1 Cp, simpla menționare atât în considerente, cât și în dispozitiv a infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 Cp este o eroare materială în sensul art. 195 Cpp, nici situația de fapt, nici încadrarea juridică neconducând la concluzia că ar putea exista art. 215 alin. 1 Cp.
De asemenea, nu poate fi reținută nici critica recurenților, nici critica parchetului în sensul că instanța de fond nu a dispus încetarea procesului penal față de ambii inculpați pentru infracțiunile de distrugere săvârșite în dauna părții vătămate C. L., cu care aceștia se împăcaseră, deoarece din dispozitivul hotărârii rezultă cu claritate că instanța a dat eficiență manifestării de voință a părților și a dispus încetarea procesului penal față de ambii inculpați pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cp comisă față de această parte vătămată.
Sub aspectul situației de fapt, din probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, respectiv declarațiile martorilor T. R. I., G. M., G. G. și E. F., a rezultat faptul că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Susținerile inculpaților în sensul că nu s-au luat în considerare declarațiile martorilor Canuci D. și M. M., fără nicio motivare, nu sunt întemeiate, întrucât instanța de fond a motivat înlăturarea acestor declarații, atât prin prisma relațiilor de dușmănie dintre martorul M. M. și partea vătămată R. F., cât și prin prisma necorelării cu declarațiile celorlalți martori menționați anterior, motivarea instanței fiind una corectă.
De asemenea, chiar dacă martorii G. M. și G. G. ar fi părinții naturali ai părții vătămate, declarațiile acestor martori au fost luate în considerare pentru faptul că se coroborează și cu declarația martorului T. R. I. și cu declarația martorei E. V..
Depozițiile tuturor acestor martori sunt de natură să înlăture și apărarea inculpaților în sensul că nu au acționat cu intenție, ci din culpă, atunci când oile din turmă au pătruns, pentru scurt timp, pe terenul cultivat de partea vătămată R. F. C..
Totodată, nu poate fi reținută nici critica inculpaților legată de faptul că partea vătămată a cultivat abuziv terenul ce aparține Consiliului Local Caraula (aspect ce rezultă din răspunsul 4178/12.10.2010 al Primăriei Caraula), deoarece partea vătămată a depus un contract de închiriere pentru terenul distrus, iar pe de altă parte, autoritățile locale, până la momentul judecății, nu au emis răspunsul menționat anterior și chiar un reprezentant al Consiliului Local a constatat producerea prejudiciului.
Sub aspectul cuantumului prejudiciului, în mod corect instanța de fond a luat în considerare raportul de expertiză întocmit în cauză, dând întâietate acestei probe, față de caracterul său științific, în raport cu declarația martorului P. G. care, în calitate de inginer agronom, stabilise un prejudiciu de aproximativ 500 lei.
De altfel, inculpații nu au contestat raportul de expertiză întocmit în cauză din 21.04.2011, din care a rezultat un prejudiciu de 33.710 lei, deși au solicitat termen pentru a lua cunoștință de acest raport (cerere încuviințată de instanța de judecată).
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge criticile legate de situația de fapt.
Singurele critici întemeiate sunt cele legate de individualizarea pedepsei, iar în raport de prevederile art. 72 Cpp respectiv dispozițiile părții generale ale Codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală și, de asemenea, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante, tribunalul apreciază că în cauză se impune aplicarea pedepsei cu amenda penală pentru ambii inculpați în locul pedepsei cu închisoarea.
În acest sens, tribunalul are în vedere vârsta inculpaților, lipsa antecedentelor penale, integrarea în familie și societate, recuperarea prejudiciului în cazul inculpatului B. I., cuantumul acestuia, modul și mijloacele de comitere a faptei, constatând că aplicarea pedepsei amenzii penale în cuantum de 1000 lei fiecare este suficientă pentru realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei, reglementat de art. 52 Cp.
Sub aspectul laturii civile, sunt întemeiate atât criticile inculpaților, cât și ale parchetului, deoarece în condițiile în care partea vătămată R. F. C. a dat o declarație la data de 12.05.2011, prin care a arătat că nu mai are nicio pretenție de la inculpatul B., întrucât a recuperat jumătate din pagubă de la acesta, asupra acestei declarații nu se mai putea reveni, manifestarea de voință reprezentând o renunțare la drept, irevocabilă, cât timp a fost făcută în cunoștință de cauză (în sensul art. 247 C.).
În această situație, singurul care putea fi obligat la plata jumătății de prejudiciu rămasă neacoperită respectiv la plata sumei de 16.855 lei era inculpatul C. A., în temeiul dispoz. art. 998 și urm. Cod civil.
Pentru toate aceste considerente, în baza art 385 ind 15 pct 1 lit d Cpp va admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Băilești și de recurenții C. A. și B. I. împotriva sentinței penale cu nr. 57/11.04.2012 a Judecătoriei Băilești, va casează în parte sentința penală atacată și rejudecând:
În baza art 217 alin 1 Cp va condamna pe B. I. la pedeapsa de 1000 lei amendă penală. ( parte vătămată R. F. C.).
În baza art. 217 alin 1 Cp va condamnă pe inculpatul C. A. la pedeapsa de 1000 lei amendă penală. ( parte vătămată R. F. C.).
Va atrage atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art 63 ind 1 Cp.
Va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. F. C. împotriva inculpatului C. A. și va obliga pe inculpatul C. A. la plata sumei de 16.855 lei despăgubiri civile către partea civilă R. F. C. și va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă R. F. împotriva inculpatului B. I..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale cu nr.57/11.04.2012 a Judecătoriei Băilești.
În baza art. 192 alin 2 Cpp cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art 385 ind 15 pct 1 lit d Cpp:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Băilești și de recurenții C. A. și B. I. împotriva sentinței penale cu nr. 57/11.04.2012 a Judecătoriei Băilești.
Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând:
În baza art 217 alin 1 Cp
Condamnă pe B. I., fiul lui G. si S., născut la data de 19.03.1943, in ., cetățean român, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, studii 7 clase, fără antecedente penale, ocupația agricultor, cu CNP-_, cu domiciliul in ., la pedeapsa de 1000 lei amendă penală. ( parte vătămată R. F. C.).
În baza art. 217 alin 1 Cp:
Condamnă pe inculpatul C. A., fiul lui A. si M., născut la data de 03.07.1948, in ., cetățean român, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, studii 6 clase, fără antecedente penale, ocupația agricultor, cu CNP-_, cu domiciliul in ., la pedeapsa de 1000 lei amendă penală. ( parte vătămată R. F. C.).
Atrage atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art 63 ind 1 Cp.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. F. C. împotriva inculpatului C. A..
Obligă pe inculpatul C. A. la plata sumei de 16.855 lei despăgubiri civile către partea civilă R. F. C..
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă R. F. împotriva inculpatului B. I..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale cu nr.57/11.04.2012 a Judecătoriei Băilești.
În baza art. 192 alin 2 Cpp
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.12.2012.
Președinte, Judecător Judecător
C. T. O. F. E. G. C.
Grefier,
A. M. D.
Redact FE
Tehnored A.D. 18 Decembrie 2012/2ex
Jud fond D. O.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
