Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 105/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-02-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 105
Ședința publică de la 24 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. G.
Judecător E.-C. M.
Judecător V. T.
Grefier C. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost
reprezentat prin procuror V. N.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-parte vătămată C. V. împotriva sentinței penale nr.197/29.11.2011 pronunțat de Judecătoria C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimatul- inculpat A. I. L. și intimatele-părți civile S. Municipiului C. și S. C. de Urgență nr. 1 C., având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p.), disjuns cu privire la latura civila din dosarul_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul parte vătămată C. V. și intimatul inculpat A. I. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care s-au identificat recurentul-parte vătămată cu C.I. . nr._, CNP_ și intimatul- inculpat cu C.I. . nr._ și CNP_.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul -parte vătămată C. V. solicită admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că despăgubirile materiale și daunele morale solicitate de recurent sunt nedovedite, iar instanța de fond a avut în vedere la stabilirea acestora chiar declarația unicului martor propus de către acesta, cu obligarea la cheltuieli judiciare.
Intimatul -inculpat A. I. L., având cuvântul, apreciază că despăgubirile civile la care a fost obligat sunt și așa prea mari, așa încât solicită respingerea recursului.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr.197/29.11.2011 pronunțat de Judecătoria C. în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată C. V., domiciliat în Comuna Poiana M., .. 47, Jud. D., împotriva inculpatului A. I. L., domiciliat în Comuna Poiana M., ., Jud. D..
A obligat inculpatul la plata sumei de 1280 lei despăgubiri materiale și 500 lei daune morale, către partea vătămată.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Municipal C. și a obligat inculpatul la plata sumei de 536 lei despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective a debitului, către partea civilă S. Municipal C..
A fost respinsă cererea de luare a măsurilor asiguratorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului până la concurența valorii pagubei de 536 lei formulată de partea civilă S. Municipal C..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din 16.09.2011 din dosar nr. 353/P/2011, a fost trimis în judecată inculpatul A. I. L. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe(art.180 alin.2C.p.).
În fapt s-a reținut că in ziua de 19.01.2011, învinuitul și-a parcat autoturismul în centrul comunei Poiana M. și a intrat într-un magazin pentru a cumpăra baterii necesare unei lanterne.
In timp ce se afla in magazin, pe lângă autoturism a trecut o căruță in care se aflau partea vătămată C. V., conducătorul atelajului si martorul C. C.. Datorită unui autotren, calul s-a speriat si a început să meargă necontrolat înapoi spre autoturismul învinuitului.
Fiind atenționat de martora M. C., vânzătoarea magazinului, cu privire la cele petrecute, învinuitul A. I. L. s-a deplasat la căruță si, după un schimb de replici cu partea vătămată C. V., i-a aplicat acestuia o lovitură puternică cu lanterna în zona capului, producându-i o leziune la sprânceană stângă.
Urmare acestei lovituri, partea vătămată a fost internată la S. Municipal C., iar pentru vindecare, i-au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 128/A2/2011 eliberat de IML C..
Învinuitul este infractor primar si a recunoscut săvârșirea faptei, motivând-o prin distrugerea autoturismului.
In cauză nu există probe cu privire la distrugerea autoturismului si chiar dacă învinuitul declară ca avaria a fost foarte mică, drept pentru care a considerat că nu este necesară anunțarea organelor de politie.
Judecătoria C. prin sentința penală nr. 160/14.10.2011 pronunțată în dosarul nr._ a constatat că starea de fapt și de drept descrisă în rechizitoriu cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (art.180 alin.2 CP) este corectă, fiind dovedită cu probatoriul administrat în cauză și astfel instanța a reținut-o ca atare.
Instanța a constatat că fapta inculpatului de a-l lovi pe partea vătămată, provocându-i leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute și pedepsite de art. 180 alin.2 C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitățile săvârșirii acesteia, precum și persoana inculpatului A. I. L., care este la prima abatere de natură penală, recunoscând fapta comisă.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, prev. de art.74 lit. a și c CP, având în vedere faptul că acesta este la primul conflict cu legea penală neavând antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea infracțiunii și s-a orientat spre pedeapsa amenzii penale, astfel încât la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere și disp. art.76 lit.f teza a II-a C.P.
Instanța a făcut aplicarea în favoarea inculpatului și a dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 7 CPP, având în vedere faptul că inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, și la individualizarea pedepsei a avut în vedere limitele speciale ale pedepsei amenzii reduse cu un sfert.
Prin urmare instanța a apreciat că aplicarea față de inculpat a unei pedepse de 300 lei amendă penală este îndestulătoare pentru că rolul educativ și preventiv al acesteia să poată fi atins.
În baza art. 320 indice 1 alin. 5 CPP a dispus disjungerea acțiunii civile din cadrul procesului penal formulată de către partea civilă C. V. și S. Municipal C. și a acordat termen pentru aceasta la 04.11.2011.
În temeiul art. 191 alin 1 CPP a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 160/14.10.2011 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria C. a dispus condamnarea inculpatului A. I. L. la pedeapsa de 300 de lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin. 2 CP, infracțiune săvârșită împotriva părții vătămate C. V..
Întrucât în data de 14.10.2011 inculpatul A. I. L., fiind audiat, a declarat că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar partea vătămată C. V., fiind audiat, a declarat că se constituie parte civilă cu suma de_ de lei din care 5000 de lei daune materiale și_ de lei daune morale, ambii solicitând proba cu martori pe latură civilă, instanța în baza art. 320 indice 1 alin. 5 CPP, impunându-se administrarea de probe în fața instanței, a dispus disjungerea acțiunii civile din cadrul procesului penal.
Acțiunea civilă disjunsă a fost înregistrată cu numărul de_ /14.10.2011.
Prin încheierea din 04.11.2011 instanța a dispus introducerea în cauză a Spitalului C. de urgență Nr. 1 C..
Având în vedere cele expuse mai sus instanța a constatat că inculpatul A. I. L. se face vinovat de prejudiciul material și moral suferit de partea vătămată C. V., dar și că prin probele administrate pentru dovedirea acțiunii civile ( martori ) partea vătămată a dovedit în parte daunele materiale solicitate și a dovedit în parte daunele morale solicitate.
Prin urmare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a obligat inculpatul la plata sumei de 1280 de lei despăgubiri materiale ( reprezentate de suma de 800 de lei împrumutată de inculpat de la martorul P. E., pe care a cheltuit-o în cele două spitale unde a fost internat, suma de 80 de lei contravaloarea carburantului consumat de același martor cu autoturismul proprietate personală pentru a efectua două călătorii pe ruta Poiana M. - C. - Poiana M. la cererea soției și norei părții vătămate pentru a ajunge la S. Municipal C. unde era internată partea vătămată, acestea locuind în Poiana M. și suma de 400 de lei contravaloarea carburantului consumat de același martor cu autoturismul proprietate personală pentru a efectua patru călătorii pe ruta Poiana M. - C. - Poiana M. la cererea părții vătămate pentru a se efectua investigații la Spitalului C. de urgență Nr. 1 C., în vederea emiterii certificatului medico-legal de către Institutul de Medicină Legală C. ( așa cum rezultă din Biletul de trimitere la fila 10 din dosarul de urmărire penală ) și la 500 lei daune morale către partea vătămată.
De asemenea, instanța a constatat că inculpatul A. I. L. se face vinovat de prejudiciul material suferit de partea civilă S. Municipal C., dar și că prin probele administrate pentru dovedirea acțiunii civile ( înscrisuri ) partea civilă S. Municipal C. a dovedit în totalitate daunele materiale solicitate în sumă de 536 lei.
Prin urmare, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Municipal C. și a obligat inculpatul la plata sumei de 536 lei despăgubiri, reprezentând prejudiciul pe care inculpatul l-a cauzat părții civile prin săvârșirea infracțiunii de lovire a părții vătămate, căruia partea civilă i-a acordat servicii medicale, actualizată cu indicele de inflația la data plății efective a debitului, către partea civilă S. Municipal C..
A fost respinsă cererea privind luarea măsurilor asiguratorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului până la concurența valorii pagubei de 536 lei, având în vedere că partea civilă S. Municipal C. nu a făcut în nici un fel dovada că există pericolul ca inculpatul să înstrăineze bunurile pe care le are și să devină insolvabil.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs partea civilă C. V., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât instanța de fond nu a avut în vedere cele solicitate în actul de sesizare cât și în timpul audierilor.
De asemenea la stabilirea cuantumului daunelor materiale, instanța a fost superficială atunci când a avut în vedere numai cheltuielile cu transportul menționate de martorul P. E. și nu a avut în vedere și faptul că atât partea vătămată cât și soția sa în zilele de spitalizare nu au realizat nici un venit.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale în valoare de 5000 lei și 10.000 lei daune morale.
Analizând motivele de recurs invocate de recurentul-parte civilă–C. V., în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă și conformă cu probele administrate în cauză, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de către acesta pe latură civilă, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului P. E. – audiat la instanța de fond pentru dovedirea despăgubirilor materiale și morale solicitate de partea civilă – tribunalul constată cu privire la despăgubirile materiale, că acestea au fost acordate într-un cuantum suficient, cu cele probate de partea civilă, întrucât din declarația martorului menționat anterior rezultă că recurentul a cheltuit suma totală de 1280 lei, constând din suma de 800 de lei împrumutată de acesta de la martorul P. E., pe care a cheltuit-o în cele două spitale unde a fost internat, suma de 80 de lei, reprezentând contravaloarea carburantului consumat de același martor cu autoturismul proprietate personală pentru a efectua două călătorii pe ruta Poiana M. - C. - Poiana M. la cererea soției și norei părții vătămate, pentru a ajunge la S. Municipal C. unde era internată partea vătămată și suma de 400 de lei contravaloarea carburantului consumat de același martor cu autoturismul proprietate personală pentru a efectua 4 călătorii pe ruta Poiana M. - C. - Poiana M. la cererea părții vătămate pentru a se efectua investigații la Spitalului C. de urgență Nr. 1 C. și în vederea emiterii certificatului medico-legal de către Institutul de Medicină Legală C. ( așa cum rezultă din Biletul de trimitere la fila 10 din dosarul de urmărire penală ) și la 500 lei daune morale către partea civilă.
Mai mult, din declarația aceluiași martor nu reiese că partea civilă C. V., anterior lovirii sale, realiza venituri din efectuarea unei activități de tăiat și spart lemne, așa cum singur susține, pentru a-i fi acordat un eventual beneficiu nerealizat pe perioada convalescenței.
Cu privire la despăgubirile morale acordate părții civile de către instanța de fond, tribunalul consideră că în raport cu circumstanțele reale de săvârșire a faptei, natura leziunilor produse, respectiv o leziune la sprânceana stângă, dar și atitudinea părții civile înainte și în timpul conflictului, este suficientă acordarea daunelor morale în cuantum de 500 lei.
La stabilirea acestor despăgubiri, tribunalul are în vedere dispozițiile art. 998 C.civ. care instituie obligația generală a oricărei persoane de a repara prejudiciul produs altuia prin fapta sa, legea nefăcând distincție după cum prejudiciul este de natură patrimonială sau nepatrimonială, precum și de faptul că, pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală este necesar ca partea civilă să probeze existența unui prejudiciu cert și determinabil în directă legătură de cauzalitate cu fapta săvârșită.
Pentru motivele expuse mai sus, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-parte vătămată C. V. împotriva sentinței penale nr.197/29.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-inculpat A. I. L., urmând ca în baza art. 192 alin 2 C.pr.pen să oblige recurentul-parte civilă, aflat în culpă procesuală, la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-parte vătămată C. V. domiciliat în Poiana M., . nr.47, jud.D., împotriva sentinței penale nr.197/29.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-inculpat A. I. L. domiciliat în Poiana M., ., jud.D. și intimații- părți civile S. M.. C. și S. C. de Urgență nr. 1 C..
Obligă recurentul-parte civilă C. V. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. G. G. E.-C. M. V. T.
Grefier,
C. A.
Red.jud.ECM/tehnored.CA
2 ex./06.03.2012
Jud.fond.C.N. M.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
