Verificare măsuri preventive. Art.204 NCPP. Decizia nr. 32/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 32
Ședința publică de la 16 Februarie 2014
Completul compus din:
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI I. C. D.
Grefier S. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. D. a fost reprezentat prin procuror M. G.
Pe rol, judecarea contestației formulată de P. de pe lângă J. C., împotriva încheierii nr.28 din data de 14.02.2014, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație împotriva încheierii privind măsurile preventive (art.204 NCPP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul A. B. G., personal și asistat de avocat ales I. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanta procedează la legitimarea inculpatului, aducându-i la cunoștintă că are dreptul de a nu da nicio declaratie în cazul în care consimte, tot ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa.
Fiind de acord sa dea declaratie, instanța a procedat la audierea inculpatului.
Avocat I. C. pentru inculpatul A. B. G. a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere: caracterizări, certificat de naștere A. V. Diego și acte medicale.
Reprezentanta Ministerului Public a arătat că nu mai are alte cereri și nici excepții de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea contestației formulată de P. de pe lângă J. C., întrucât sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 223 alin.2 C.p.p. Apreciază că măsura arestării preventive este necesară în scopul desfășurării procesului penal.
Avocat I. C. pentru inculpatul A. B. G., a solicitat respingerea contestației și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de J. C., iar pe fond respingerea propunerii de arestare preventivă și judecarea inculpatului în stare de libertate.A precizat că nu există pericol concret pentru ordinea publică, nu a produs nici un fel de vătămare fizică și nici verbală, a recunoscut fapta și o regretă, să se aibă în vedere circumstanțele personale, are în îngrijire un copil minor, soția sa este plecată în Spania, iar inculpatul este singurul întreținător al familiei.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prev.de art. 202 lit.b sau d C.p.p.,cu obligațiile pe care inculpatul se obligă să le respecte.
Contestatorul A. B. G., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită .
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Deliberand asupra contestatiei de fata:
Constată că prin încheierea nr. 28 din data de 14.02.2014, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în baza art. 227 alin. 1 C.p.p. s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă J. C. privind arestarea inculpatului A. B. G., fiul lui C. și M., născut la data de 28.12.1987 în C., jud. D., cu domiciliul în Șimnicu de Sus, sat Cornetu, ., jud. D., CNP_.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut ca prrin propunerea înregistrată pe rolul Judecatoriei la data de 14 februarie 2014 sub nr._, P. de pe lângă J. C., în baza art. 224 C. proc. pen., art. 223 alin. 2 din C. proc. pen. rap. la art. 202 alin. 1,3 din C. proc. pen.,a solicitat arestarea preventivă a inculpatului A. B. G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 233 raportat la art. 234 alin. 1 lit. d din Codul penal.
Prin propunerea de arestare preventivă cu nr. 1022/P/2014, P. de pe lângă Curtea J. C. a reținut că în seara zilei de 15.01.2014, în jurul orelor 20,20,în timp ce se întorcea către locuința sa din cartierul Craiovița Nouă, pe o stradă din apropierea Gării CFR C., inculpatul A. B. Gabrie a observat-o pe partea vătămată P. G., deplasându-se singură pe trotuar.
Văzând că partea vătămată ținea într-una din mâini un telefon, inculpatul a luat rezoluția infracțională de a i-l sustrage, motiv pentru care, după ce a urmărit-o pe o scurtă distanță, s-a apropiat în fugă de partea vătămată, i-a tras din mână telefonul, după care a părăsit locul infracțiunii tot în fugă.
Deși partea vătămată l-a urmărit pe inculpat o perioadă de timp apelând la ajutorul publicului, aceasta nu a mai reușit să-l ajungă pe inculpat pentru a-și recupera telefonul.
După ce a utilizat personal telefonul timp de 2-3 zile, inculpatul i l-a înmânat apoi prietenei sale, numita C. M., aceasta folosind telefonul până în ziua de 13.02.2014, când l-a restituit inculpatului, pentru ca acesta să-l predea organelor de cercetare penală.
În urma solicitării datelor reținute, potrivit Legii 82/2012, telefonul părții vătămate a fost găsit la inculpat, acesta fiind citat de către lucrătorii de poliție. Cu ocazia prezentării la poliție, inculpatul a recunoscut că a sustras telefonul de la partea vătămată, predându-l spre a fi restituit acesteia.
Prejudiciul cauzat părții vătămate prin sustragerea telefonului, evaluat cu suma de 300 lei a fost reparat,pe parcursul urmăririi penale.
Prin Ordonanța cu numărul 1022/P/2014 din 14.02.2014 ora 15,30, a secției 4 Poliție a municipiului C., s-a dispus reținerea inculpatului pentru 24 ore, de la data de 14.02.2014 până la data de 15.02.2014 orele 09,00.
Prin Ordonanța cu numărul 1022/P/2014 din 14.02.2014, ora 13,40 a Parchetului de pe lângă J. C., s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A. B. G. pentru săvârșirea infracțiunii detâlhărie calificată prev. și ped. de art. 233, art. 234 alin.1 lit. d C.p..
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 223 și urm. C. proc. pen., că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni " iar potrivit alin. 3 al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 alin. 2 al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, în sensul că inculpatul a recunoscut faptul că în seara zilei de 15.01.2014, în jurul orelor 20,20, profitând de faptul că partea vătămată P. G. se deplasa singură pe stradă, s-a apropiat în fugă de aceasta și i-a smuls telefonul mobil ce-l ținea în mână, partea vătămată fiind luată prin surprindere și neavând nici tipul de a reacționa decât prin alerta opinia publică și a încerca să-l urmărească pe inculpat pentru o scurtă perioadă de timp.
Recunoașterea inculpatului s-a coroborat și cu celelalte mijloace de probă și anume procesul-verbal de recunoaștere din grup, recunoaștere efectuată de către partea vătămată, procesul verbal de predare a telefonului de către inculpat organelor de cercetare penală.
Pentru a se dispune o măsură preventivă față de o persoană, este necesar ca pe lângă indiciile temeinice privind săvârșirea unei infracțiuni, trebuie probată necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, prin luarea măsurii preventive față de inculpat ,ori împiedicarea sustragerii acestuia de la urmărirea penală sau de la judecată sau pentru împiedicare inculpatului să săvârșească noi infracțiuni.
Potrivit art. 223 alin. 2 teza ultimă, invocat ca temei de drept al solicitării parchetului de arestare preventivă a inculpatului,pentru dispunerea acestei măsuri a arestului preventiv, este necesar ca pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită să fie de 5 ani sau mai mare ( condiție îndeplinită în cauză având în vedere limitele de pedeapsă ale infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul – 3 la 10 ani) cumulativ cu aspectul că,pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește acest al doilea aspect, judecătorul de drepturi și libertăți reține că nu s-a probat că fapta presupus a fi săvârșită de către inculpat are o gravitate ridicată astfel încât să impună luarea acestei măsuri privative de libertate cu cel nai grad de severitate - arestul preventiv.
Infracțiunea de tâlhărie calificată,așa cum a fost reglementată prin art. 234 C.p. are în mod generic un grad de pericol ridicat, însă gradul de pericol social concret se evaluează de către organul judiciar prin raportarea sa la modalitatea concretă de comitere acestei infracțiuni, consecințele săvârșirii faptei atât asupra patrimoniului persoanei (infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune contra patrimoniului persoanei) cât și consecințele avute asupra integrității fizice și psihice a părții vătămate.
Or, evaluând gravitatea faptei ce se reține în sarcina inculpatului prin prisma acestor criterii, judecătorul de drepturi și libertăți, apreciază că gravitatea faptei comise de către inculpat nu îndeplinește cerințele avute în vedere de către legiuitor în art. 223 alin.2 C.p.p.
De asemenea nu pot reținute nici celelalte aspecte ce țin de persoana inculpatului,pentru a se putea aprecia că,în lipsa privării de libertate a inculpatului s-ar crea o stare de pericol pentru ordinea publică, atâta timp cât acesta nu are antecedente penale, nu există măcar dovada că ar mai fi fost cercetat penal în vreo altă cauză. Inculpatul este angajat în baza unui contract individual de muncă și de asemenea are în îngrijire un copil minor.
În același sens a stabilit T. D. în încheierea cu numărul 3 din 13.01.2014 stată în dosarul_, când - apreciind asupra pericolului social pentru ordinea publică a inculpatului cercetat pentru o infracțiune de tâlhărie calificată –a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică date fiind circumstanțele personale ale inculpatului - elev la liceu, deși circumstanțele faptei inculpatului erau diferite(amenințarea victimei cu un cuțit) și a dispus punerea în libertate a inculpatului arestat.
Astfel nefiind îndeplinite în mod cumulativ cerințele prev. de art. 223 alin. teza ultimă,judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că, propunerea parchetului de luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu este întemeiată, motiv pentru care, în baza art. 227 alin.1 C.p.p., urmează a fi respinsă.
Constatând că inculpatul este reținut în cauză în baza ordonanței organului de cercetare penală,în baza art. 227 alin.1 C.p.p. judecătorul de drepturi și libertăți, a să dispus punerea în libertate a inculpatului reținut.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație P. de pe lângă J. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, având în vedere gravitatea faptei și împrejurările în care a fost comisă.
Astfel, în mod neoportun instanța a respins propunerea de arestare preventivă, în cauză fiind întrunite cumulativ condițiile prev.de art. 223 al.2 C.p.p.
De asemenea, pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracțiunea pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă este mai mare de 5 ani, inculpatul prezentând pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică este demonstrat de modalitatea de comitere a faptei pentru care este cercetat și anume: pe timp de noapte, prin violență exercitată în plină stradă asupra unei persoane minore în sensul că i-a smuls acesteia telefonul mobil după care a fugit, ceea ce evidențiază faptul că inculpatul a sfidat regulile de orânduire socială.
Examinând încheierea instanței de fond sub toate aspectele de fapt și de drept atât prin prisma disp. art 417 alin. 2 C.pr.pen cât și a criticilor formulate, T. constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor legale care reglementează măsurile procesuale ce pot fi luate în cursul procesului penal (art. 202, 209, 223 Cpp), arestarea preventivă a inculpatului se dispune atunci când sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții: există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa și măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni și există cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 223 alin 2 Cpp.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (hotărârea Gusinsky contra Rusiei/19.05.2004, Tuncer și Durmus contra Rusiei /02.11.2004).
Analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale interne și internaționale care reglementează arestarea preventivă, instanța de control judiciar constată că în cauză există indicii temeinice că în seara zilei de 15.01.2014, în jurul orelor 20,20, profitând de faptul că partea vătămată P. G. se deplasa singură pe stradă, s-a apropiat în fugă de aceasta și i-a smuls telefonul mobil ce-l ținea în mână, partea vătămată fiind luată prin surprindere și neavând nici tipul de a reacționa decât prin alerta opinia publică și a încerca să-l urmărească pe inculpat pentru o scurtă perioadă de timp.
In mod corect prima instanta a constatat existenta indiciilor temeinicie ce conduc la suspiciunea rezonabila cu privire la savarsirea de catre inculpat a faptelor de care este cercetat, aspect ce rezulta de altfel din recunoasterea fara rezerve a acestuia
In continuare, trebuie observat daca lasarea in libertate a acestora prezinta pentru ordinea publica un pericol concret care sa reclame luarea masurii celei mai grave.
T. retine că, in functie de elementele spetei deduse solutionarii, trebuie pus in balanta, pe de o parte, dreptul inculpatului la libertate individuală si pe de alta parte, necesitatea protectiei ordinii publice fata de acest drept.
In acest sens, tribunalul retine, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si circumstantelor de comitere si nu in ultimul rand a persoanei inculpatului (care nu a mai savarsit fapte antisociale, avand un minor in intretinere, fiind bine ancorat social) că desfasurarea procesului penal poate exista in conditii corespunzatoare si fara arestarea acestuia, neexistand indicii ca acesta s-ar sustrage urmaririi penale sau ca ar exista riscul reluarii de catre acesta a activitatii infractionale si care sa atraga, ca o necesitate, luarea masurii preventive exceptionale.
Prin urmare, constatand ca masura arestarii nu este proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse, T. va respinge contestația ca nefondată, cheltuielile judiciare ramanad in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge contestația formulată de P. de pe lângă J. C., împotriva încheierii nr.28 din data de 14.02.2014 pronunțată de J. C., în dosarul nr._, privind pe inculpatul A. B. G., fiul lui C. și M., născut la data de 28.12.1987 în C., jud. D., cu domiciliul în Șimnicu de Sus, sat Cornetu, ., jud. D., CNP_.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2014.
Președinte,
I. C. D.
Grefier,
S. B.
Red.jud.I.C. D.
Tehnored. 2 ex./17.02.2014
S.B.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Verificare măsura preventivă. Art.207 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
