Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 411/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 411/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-05-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 411
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. G.
Judecător E. C. M.
Judecător L. L. U.
Grefier C. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a
fost reprezentat prin procuror I. S.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. C. și recurentul-inculpat S. M. C., în contradictoriu cu intimații B. L. M. și S. Clinic Judetean de Urgenta C., împotriva sentinței penale nr.386/7.02.2013 pronunțată de J. C. în dosar nr._ având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p. alin.2)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul S. M. C., personal și asistat de avocat ales F. S., lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Avocat ales F. S. pentru recurentul inculpat S. M. C. depune motivele de recurs, un exemplar se comunică reprezentantului parchetului.
Potrivit dispoz. art. 323 C.p.p., rap.la art.70 al.2 C.p.p. a fost audiat inculpatul S. M. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
În timpul audierii inculpatului, Rreprezentantul Parchetului a adresat întrebarea " dacă inculpatul își explică cum i-au fost provocate leziuni părții vătămate și despre care a luat cunoștință ulterior la urmărirea penală" întrebare respinsă de instanța ca nefiind, pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Instanța pune în discuție în temeiul dispoz.art.334 C.p.p. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.180 al.2 c.p. în art.184 al.1 C.p. conform motivelor de recurs formulate de recurentul-inculpat.
Avocat ales F. S. apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea cererii întrucât sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.184 al.1 C.p, căci lovirea părții vătămate de către cioburile sparte din sticla inculpatului, s-a realizat din culpă și nu cu intenție.
Reprezentanta Parchetului a solicitat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, aratând că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.180 al.2 C.p., căci inculpatul a acționat cu intenție pentru a lovi pe partea vătămată, iar mecanismul de lovire cu cioburile sparte, este explicat numai de apărător nu și de inculpat.
În replică, apărătorul inculpatului învederează că din certificatul medico-legal al părții vătămate rezultă că a prezentat tăieturi, nu că ar fi avut alte leziuni. Mai solicită reaudierea martorului C. F..
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea cererii ca neoportună.
Instanța respinge cererile de probatorii solicitate de inculpat prin apărătorul ales privind reaudierea martorului C. F. care a fost audiat la instanța de fond și cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei în baza art.334 C.p.p., întrucât instanța de fond a avut în vedere și acest aspect.
Avocat ales F. S. inculpat solicită efectuarea unei adrese către Institutul de Medicină Legală C. pentru a comunica dacă leziunile provocate părții vătămate erau ca urmarea lovirii cu sticla ca și corp de sine stătător pe corpul acesteia sau erau leziuni ce pot fi provocate ca urmare a spargerii sticlei .
Reprezentanta Parchetului a solicitat respingerea cererii având în vedere mențiunile cuprinse în certificatul medico-legal coroborate cu declarațiile de la dosar.
Având în vedere actele de la dosar și concluziile certificatului medico-legal ce privește pe partea vătămată, instanța respinge cererea formulată de apărătorul recurentului privind emiterea unei adrese către Institutul de Medicină Legală C. pentru a comunica dacă leziunile provocate părții vătămate erau ca urmarea lovirii cu sticla ca și corp de sine stătător pe corpul acesteia sau erau leziuni ce pot fi provocate ca urmare a spargerii sticlei .
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta Parchetului a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii conform motivelor scrise pe care le dezvoltă oral, pedeapsa aplicată inculpatului este nelegal individualizată, s-a dispus sub limita minimului special prevăzut de 3 luni închisoare și în raport de practica judiciară și infracțiunea săvârșită prev de art.180 al.2 C.p. se impunea aplicarea pedepsei în regim de detenție.
Cu privire la recursul declarat de inculpat apreciază criticile ca nefondate, în mod corespunzător fapta a fost încadrată corect nefiind vorba de art.184 C.p., neoportun s-a făcut aplicarea art.81 C.p. având în vedere că acesta este cercetat în alt dosar penal precum și urmările produse părții vătămate; pe latura civilă corespunzător s-au acordat daunele morale în raport de natura infracțiunii săvârșite, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Avocat ales F. S. apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și într-o primă teză admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice și să fie achitat în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 ind.1 lit.b C.p.p. și aplicarea unei amenzi administrative, iar în subsidiar aplicarea unei amenzi penale sau aplicarea unei pedepsei orientată spre minimul special prevăzut de lege; în a 2 –a teză pentru infracțiunea prev.de art.180 C.p. solicită aplicarea unei amenzi administrative iar în subsidiar aplicarea unei amenzi penale sau aplicarea unei sancțiuni prevăzute de minimul special al pedepsei, așa cum sunt menționate în motivele scrise depuse la dosar. Cu privire la recursul declarat de parchet care a solicitat aplicarea unei pedepse mai mari pentru infracțiunea săvârșită prev.de art.180 al.2 C.p. a solicitat respingerea recursului întrucât instanța de fond a avut în vedere toate elementele și se bucură de prezumția de nevinovăție pentru celelalte fapte pentru care este cercetat.
Recurentul inculpat S. M. C., achiesează la concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL:
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin sentința penală nr.386/7.02.2013 pronunțată de J. C. în dosar nr._, s-a respins cererea formulată de inculpatul S. M. C., de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de lovire și alte violente prev. de art. 180 alin.2 C.p. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 184 alin. 1 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 lit. a - teza a II-a și b C.p.
În temeiul art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr. 8847/P/2011 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului S. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cp.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 09/10.07.2011, în timp ce se afla împreună cu numitul C. F. M. în incinta barului aparținând .. din .. D., societate al cărei administrator este partea vătămată B. L. M., inculpatul S. M. C. a lovit-o pe aceasta din urmă cu o sticlă de bere în zona spatelui, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 11-12 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 1232/A2, eliberat de I.M.L. C. la data de 11.07.2011.
Starea de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate B. L. M. (f. 7-8); procesul-verbal de sesizare (f. 22); procesul-verbal.de consemnare a efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale (f. 22); certificatul medico-legal nr. 1232/A2 din 11.07.2011, eliberat de I.M.L. C. (f. 9); declarațiile martorului S. A. (f. 10 și 11); declarațiile date de S. M. C. ca făptuitor și ca învinuit (f. 16-17 și 18-19).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ și constituie prezentul dosar penal.
Prin adresa nr._/22.03.2012 a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului S. M. C., din care rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:
Din declarația părții vătămate B. L., s-a reținut că în seara de 09/10.07.2011 se afla în barul . al cărui administrator este, acesta fiind amplasat în curtea locuinței sale din .. D., iar în jurul orei 2350 în local și-au făcut apariția inculpatul S. M. C. și numitul C. F. M., ambii aflați în stare de ebrietate.
Întrucât îi cunoștea pe aceștia drept persoane recalcitrante, cu un comportament violent pe fondul consumului de alcool, partea vătămată le-a cerut celor doi să plece, iar la refuzul acestora de se conforma, a sesizat telefonic organele de poliție.
La apariția lucrătorilor de poliție și a jandarmilor, inculpatul S. M. C. și martorul C. F. M. s-au urcat în atelajul cu tracțiune hipo cu care veniseră și au plecat, însă după circa 15-20 de minute au revenit la bar.
Cu această ocazie, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu acte de violență, manifestându-se agresiv la adresa acesteia, motiv pentru care partea vătămată a solicitat din nou prezența lucrătorilor de poliție, care l-au încătușat pe acesta și l-au condus la sediul postului comunal de poliție.
După circa o oră, inculpatul S. M. C. și martorul C. F. M., fiecare având în mână câte o sticlă cu bere, au revenit la bar, au pătruns în curtea locuinței părții vătămate și au început să facă scandal, aceasta din urmă cerându-le imperativ să plece acasă.
La un moment dat, inculpatul S. M. C. a aruncat sticla pe care o avea în mână spre partea vătămată, pe care a lovit-o în spate, în zona hemitoracelui stâng, după care s-a urcat în căruță, împreună cu numitul C. F. M., părăsind locul faptei.
În urma loviturilor primite, partea vătămată s-a a deplasat la S. Clinic Județean de Urgență C., pentru a i se acorda îngrijiri medicale, fiind ulterior eliberat certificatul medico-legal din care rezultă că a necesitat pentru vindecare un nr. de 11-12 zile de îngrijiri medicale.
În temeiul art. 180 alin.2 C.p. a fost condamnat inculpatul S. M. C., fiul lui G. și Daliana, născut la data de 03.09.1986, în mun. C., jud. D., cu domiciliul în com. Apele Vii, .. 508, posesor CI .._ eliberată de S.P.C.L.E.P.L., CNP_, la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., i s-au interzis incilpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, și b, C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 C.p.,, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.p.
În temeiul art. 14 C.p.p., art. 346 C.p.p. și art. 313 din Legea nr.95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Clinic Județean de Urgență C. și a obligat inculpatul S. M. C. la plata sumei de 67,62 lei actualizată cu indicele de inflație de la data producerii prejudiciului și până la data plătii efective către această parte civilă.
În temeiul art. 14 C.p.p., art. 346 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. L. și a obligat inculpatul S. M. C. la plata sumei de 4000 lei daune morale către această parte civilă.
În baza art. 193 alin.1 C.p.p., a obligat inculpatul S. M. C. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B. L. M..
În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 24.05.2012 în temeiul art. 323 CPP, a fost audiat inculpatul S. M. C. care nu a dorit aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 C.p.p., .
La termenul din data de 06.09.2012 a fost audiată în temeiul dispozițiilor art. 326 C.p. partea vătămată B. L. M., care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 20.000 lei, din care suma de 7000 lei reprezentând daune materiale și 13.000 lei daune morale.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu martorii S. A. ( propus prin rechizitoriu), C. F. M. și A. F. C., solicitați de către părți, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În dovedirea laturii civile, au fost audiați martorii M. D. și Z. G. F., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Prin adresa nr._/01.11.2012 S. Clinic Județean de Urgenă C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 67,62 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate B. L., urmând ca suma să fie actualizată cu indicele inflației de la data producerii prejudiciului și până la achitarea efectivă a debitului.
La data de 13.07.2011, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Politie Apele Vii au fost sesizate de numitul B. L. cu privire la faptul că în noaptea de 09/10.07.2011, în timp ce se afla în barul aparținând . a fost solvit de inculpatul S. M. C., din aceeași localitate, acesta provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Aspectele relatate de partea vătămată sunt confirmate și numitul S. A., care fiind audiat în calitate de martor, a declarat că în seara zilei de 09/10.07.2011 a fost la barul . din . a stat la o masă în afara barului iar la un moment dat au venit inculpatul S. M. C. și martorul C. F. M., aflati în stare de ebrietate, partea vătămată solicitându-le să plece întrucât acestia făcuseră scandal cu alte ocazii. Martorul a mai relatat că cei doi au refuzat motiv pentru care la solicitarea părtii vătămate, la fața locului a venit un echipaj de jandarmi și polițiști. Inculpatul S. M. C. și martorul C. F. M. au plecat, după aproximativ 10 minute au revenit însă au fost ridicați, și conduși la postul de politie din comună. După aproximativ o oră, cei doi s-au reîntors și au avut un conflict verbal cu partea vătămată, moment în care inculpatul a dat cu o sticlă de bere în spatele părții vătămate, tăindu-l, cei doi fugind apoi cu căruța cu care veniseră.
Situația de fapt a fost confirmată și prin concluziile certificatului medico-legal nr. 1232/A2 din data de 11.07.2011 prin care s-a stabilit că leziunile de violenta ale părții vătămate B. L. M. pot data din data de 10.07.2011 și au putut fi produse prin lovire cu corpuri tăietoare, necesitând pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul S. M. C. a avut o atitudine parțial sinceră declarând că în seara zilei de 09/10.07.2011 a fost împreună cu martorul C. F. M. în barul aparținând părții vătămate din . a avut un conflict verbal cu aceasta, care i-a solicitat să părăsească barul respectiv.
Inculpatul a precizat că după ce a plecat împreună cu martorul menționat de la postul de politie, s-a reîntors la bar întrucât își pierduse acolo telefonul mobil iar cu această ocazie a avut un nou conflict cu partea vătămată B. L., care avea un obiect dur în mână, motiv pentru care a aruncat spre el cu o sticlă de bere de 0,5 l, provocându-i leziunile reținute în actul medical.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul și-a schimbat poziția procesuală de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, învederând că fiind provocat de partea vătămată, care a încercat să-l lovească pe martorul C. F. M., i-a căzut din mână sticla de bere care s-a spart, însă nu a lovit-o în nici un fel pe partea vătămată.
Conform art. 69 Cpp declarația unui învinuit sau inculpat contribuie la soluționarea cauzei numai în măsura în care se coroborează cu alte fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
În speță, declarația inculpatului din cursul cercetării judecătorești, privind negarea exercitării actelor de violenta asupra părții vătămate prin lovirea acesteia cu o sticlă, este infirmată prin declarația părții vătămate și a martorului S. A. din cursul urmăririi penale care se coroborează și cu concluziile certificatului medico-legal unde se retine că leziunile au fost produse prin lovire cu corpuri tăietoare.
Instanța a apreciat ca neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se reține în cauză, dispozițiile art. 73 lit. b C.p., respectiv circumstanța atenuantă legală a provocării, întrucât din modalitatea de săvârșire a faptei, precum și din situația de fapt ce a precedat acesteia nu s-au reținut sunt întrunite condițiile cerute de textul normativ referitoare la existența unei anumite activități de provocare din partea persoanei vătămate de natură să-i determine inculpatului o puternică stare de tulburare sub stăpânirea căreia să fi săvârșit infracțiunea.
În speță, condițiile exercitării acțiunii civile în cadrul procesului penal sunt îndeplinite, în conformitate cu prevederile art. 14 Cpp rap. la art. 998-999 Cod civil: partea vătămata a suferit un prejudiciu ca urmare a săvârșirii de către inculpat a unei fapte ilicite ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violente, între fapta ilicită si daunele suferite se afla o legătura de cauzalitate directa si necondiționata, caracterul cert si nereparat încă al prejudiciului si existenta manifestării de voința a parții vătămate de a i se repara dauna suferita in cadrul procesului penal.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea civila, cu privire la cuantificarea acestuia, legea civila nu prevede criterii de determinare. In consecința, cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecata a criteriilor subiective referitoare la consecințele negative suferite de cel in cauza în plan psihic si fizic, importanta valorilor lezate si măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura afectării, precum si măsura in care părții vătămate i-a fost afectata situația profesionala, sociala sau familială. Daunele morale constau în atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, la sănătatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate si onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
Față de aceste aspecte, art. 14 C.p.p., art. 346 C.p.p. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. L. și a obligat inculpatul S. M. C. la plata sumei de 4000 lei daune morale către această parte civilă
În baza art. 193 alin.1 C.p.p. a obligat inculpatul S. M. C. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B. L. M..
În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În lumina întregului material probator administrat, instanța a apreciat că s-a făcut dovada incontestabilă că inculpatul a săvârșit actele de violenta asupra părții vătămate, în modalitatea descrisă în actul de sesizare, respective prin lovirea acesteia cu o sticlă, fiind îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a acestuia cu privire la infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.p.
În drept, fapta inculpatului S. M. C., care în noaptea de 09/10.07.2011, în timp ce se afla împreună cu numitul C. F. M. în incinta barului aparținând .. din .. D., societate al cărei administrator este partea vătămată B. L. M., a lovit-o pe aceasta din urmă cu o sticlă de bere în zona spatelui, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin.2 C.p.
Sub aspectul laturii obiective, al infracțiunii de lovire sau alte violente, elementul material îl constituie acțiunea inculpatului de lovire a părții vătămate cu o sticlă, în zona spatelui, urmarea imediată a constat în producerea unor leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 11-12 de zile de îngrijiri medicale, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin certificatul medico-legal (care a constatat realitatea leziunilor, mecanismul de producere - prin loviri, natura agentului traumatic – cu corp tăietor, data probabilă a leziunilor și gravitatea traumatismului exprimată prin criteriul numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare).
Instanța a reținut că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta în forma de vinovăție a intenției directe, în sensul prevederilor art. 19 pct.1 lit. a C.p., întrucât, prin acțiunile repetate de lovire asupra părții vătămate, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși l-a urmărit.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 C.pen., respectiv, gradul de pericol social concret al acestui gen de infracțiunii, de importanta valorilor sociale încălcate - viața și integritatea corporală a persoanei, precum și de urmările produse, atitudinea parțial nesinceră a inculpatului cu privire la modul concret în care i-a aplicat părții vătămate loviturile care i-au produs leziunile suferite, dispunând, în temeiul art. art. 180 alin.2 C.p. condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a dispus și suspendarea pedepsei accesorii prev. de art.71 alin.1 rap. la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată B. L. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 20.000 lei, din care suma de 7000 lei reprezentând daune materiale, respectiv pagubele produse în perioada imediat următoare la barul pe care îl administrează ca urmare a faptului că foarte mulți clienți nu au mai venit în localul respectiv datorită incidentului care a avut loc, și 13.000 lei daune morale.
Vătămarea integrității fizice a persoanei, împrejurările în care a avut loc fapta ilicită, au avut consecințe asupra persoanei părții vătămate, fiind în măsură să creeze un prejudiciu de natură psihică ce se impune a fi reparat prin echivalent bănesc într-un cuantum suficient a reprezenta o recompensare corectă a traumelor suferite. Față de toate datele și elementele probatorii ale cauzei, instanța apreciază că suma de 4000 lei solicitată cu titlu de daune morale este suficientă și de natură a realiza o reparație echitabilă și suficientă a prejudiciului moral cauzat părții vătămate B. L. M..
În ceea ce privește solicitarea părții vătămate de obligare a inculpatului la plata sumei de 7000 lei cu titlu de beneficiu nerealizat, instanța a respins acest capăt de cerere de constituirea de parte civilă întrucât în cauză nu s-a probat în mod concret faptul că partea vătămată a fost privată de un astfel de câștig prin activitatea desfășurată de inculpat, cu atât mai mult cu cât partea vătămată nu a dovedit prin nici un mijloc de probă care erau veniturile obținute ca urmare a administrării barului respectiv anterior săvârșirii faptei, și nici care erau veniturile ulterior faptei.
În temeiul art. 14 C.p.p., art. 346 C.p.p. și art. 313 din Legea nr.95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Clinic Județean de Urgență C. și a obligat inculpatul S. M. C. la plata sumei de 67,62 lei actualizată cu indicele de inflație de la data producerii prejudiciului și până la data plătii efective către această parte civilă.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs inculpatul S. M. C. și P. de pe lângă J. C.
În motivarea recursului declarat de parchet s-a precizat că hotărârea instanței de fond este nelegală în ceea ce privește pe inculpatul S. M. C., întrucât pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată, în condițiile nereținerii art.320/1 C.p.p. pentru infracțiunea prev. de art.180 al.2 C.p. dedusă judecății, este în alte limite decât cele legale și netemeinică, întrucât în mod neoportun s-a făcut aplicarea art.81 C.p., având în vedere că inculpatul, deși nu are antecedente penale, este cercetat în dosarul penal nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. C., pentru săvârșirea împreună cu martorul ( propus în faza de cercetare judecătorească de inculpat) C. F. M., a infracțiunii de distrugere și tâlhărie în formă continuată, prev.de art. 217 al.1 și art. 211 al.1 și 2/2 lit.a C.p., și în care organele de cercetare penală au formulat propunerea de arestare preventivă a celor doi, iar procurorul de caz a respins această propunere, manifestând clemență, și dând posibilitatea inculpatului de a conștientiza pericolul social, dacă mai comite fapte de natură penală.
Mai mult, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, atât la urmărirea penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încercând să prezinte o altă stare de fapt decât cea reținută în actul de sesizare și chiar să susțină în fața instanței că de fapt, acesta are calitate de parte vătămată, întrucât a fost provocat de partea vătămată și a constatat la poliție că îi lipseau bani și bunuri suspectând pe partea vătămată B. L., ca fiind cel care i-a sustras aceste bunuri, însă aceste susțineri ale inculpatului au fost infirmate de întreg materialul probatoriu administrat în cauză.
S-a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Prin recursul declarat, inculpatul S. M. C., a solicitat admiterea, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, urmând a se dispune admiterea cererii formulate în temeiul art.334 C.p., privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.180 al.2 C.p., în infracțiunea prev.de art.184 al.1 C.p.
În situația în care se va dispune schimbarea încadrării juridice, solicită într-o primă teză achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a c.p.p., rap.la art.10 lit.b/1 c.p.p. și aplicarea unei amenzi administrative, având în vedere gradul de pericol social scăzut al faptei.
În cea de-a doua teză solicită în situația în care se va dispune condamnarea inculpatului să se rețină dispoz. art.73 lit.a și b C.p., art.74 alin. 1 lit. a și c C.p., precum și art.76 lit.e C.p. și să se dispună într-o primă subteză aplicarea unei amenzi penale, iar în cea de-a doua subteză aplicare unei pedepse care să fie coborâtă până la minimul general al pedepsei.
În situația în care se va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al.2 C.p., solicită, într-o primă teză, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a C.p.p., rap.la art.10 lit.b/1 C.p.p. și aplicarea unei amenzi administrative având în vedere gradul de pericol social scăzut al faptei.
În cea de-a doua teză solicită în situația în care se va dispune condamnarea inculpatului să se aibă în vedere disp. art .73 lit. a și b C.p., art. 74 al. 1 lit.a și c C.p., precum și art. 76 lit. e C.p. și să dispuneți, într-o primă subteză aplicarea unei pedepse care să fie coborâtă până la minimul general al pedepsei.
Cu privire la acțiunea civilă, solicită într-o primă teză să se respingă ca neîntemeiată, iar în teză subsidiară să reducă cuantumul daunelor morale acordate.
Examinând sentința recurată sub toate aspectele și analizând motivele de recurs invocate de către inculpat – prin apărător, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește latura penală, respectiv răspunderea penală a inculpatului S. M. C., se constata că în mod corect prima instanța a stabilit vinovăția penala a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 180 alin 2 Cp.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct.18 CPP presupune ca situația de fapt stabilita prin hotărârea judecătorească atacată să fie contrară probelor administrate, eroarea de fapt ca motiv de casare nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța dintre cele reținute de instanța și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecința pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Nu sunt îndeplinite condițiile acestui caz de casare, întrucât hotărârea judecătoreasca este rezultatul aprecierii si interpretării corecte a probelor administrate.
Astfel, conform art. 345 alin. 2 C.p.p., condamnarea se pronunța daca instanța constata ca fapta exista, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpat.
În speță, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră declarând că în seara zilei de 09/10.07.2011 a fost împreună cu martorul C. F. M. în barul aparținând părții vătămate din . a avut un conflict verbal cu aceasta, care i-a solicitat să părăsească barul respectiv.
Inculpatul a mai precizat că după ce a plecat împreună cu martorul menționat de la postul de politie, s-a reîntors la bar întrucât își pierduse acolo telefonul mobil, iar cu această ocazie a avut un nou conflict cu partea vătămată B. L., care avea un obiect dur în mână, motiv pentru care a aruncat spre el cu o sticlă de bere de 0,5 l, provocându-i leziunile reținute în actul medical.
Declarația părții vătămate B. L. M., prin care acesta a susținut că a fost agresat de inculpatul S. M. C., se coroborează conform art. 75 C.p.p., cu declarația martorului S. A., ce reprezintă o proba directă și imediată, întrucât martorul a perceput cu propriile sale simțuri cum inculpatul a lovit-o pe partea vătămata cu o sticlă de bere în zona spatelui, provocându-i o rană sângerândă. Aceasta probă este de natură a pune în lumina, împreună cu concluziile certificatului medico legal, informații de natura a clarifica cele mai importante aspecte ale unei cauze penale.
Este neîntemeiata susținerea inculpatului privind neluarea în considerare de către prima instanța a faptului că se află în relații de dușmănie cu partea vătămată, care l-ar fi provocat, întrucât în cursul cercetării judecătorești nu a fost administrata nicio astfel de proba și nici alte probe în susținerea nevinovăției sale.
Prin urmare nu s-a comis nicio eroare de fapt gravă de natura a conduce la pronunțarea unei soluții greșite de condamnare, în sensul art. 3859 pct.18 C.p.p, întrucât probele care susțin vinovăția inculpatului sunt certe, se coroborează si converg către soluția vinovăției penale a inculpatului in vătămarea integrității corporale a parții vătămate.
Relațiile conflictuale anterioare dintre parți contribuie cel mult la individualizarea sancțiunilor penale, dar nu poate înlătura total răspunderea penala, atâta timp cât sunt întrunite atât trăsăturile esențiale ale infracțiunii, dar si elementele constitutive cerute de textul de lege pentru angajarea răspunderii penale.
În ceea ce privește cererea formulată de inculpat, prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia din infracțiunea de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin.2 C.p. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 C.p, instanța a respins această solicitare ca neîntemeiată față de aspectul că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu sticla pe care o avea în mână, leziunile fiind produse prin lovire cu corp tăietor. Așadar, inculpatul a săvârșit actele de lovire cu intenție directă, și nu din culpă, urmărind să producă o suferință fizică părții vătămate, însă urmarea faptei s-a amplificat producându-se leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 11-12 zile de îngrijiri medicale, acte care se subscriu în mod evident conținutului constitutiv al infracțiunii de lovire sau alte violente, reținându-se așadar în mod indubitabil că încadrarea juridică a faptei dată de către Ministerul Public este legală și întemeiată.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 CPP, presupune ca pedepsele să fie greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C.p. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege ".
Astfel este fondat acest caz de casare întrucât pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatului S. M. C., este în alte limite decât cele legale, în condițiile în care pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, pedeapsa este închisoarea între 3 luni și 2 ani sau amendă, iar în cauză instanța de fond nu s-au reținut în favoarea inculpatului nici circumstanțe atenuante prev. de art. 74 CP, nici dispoz. art. 3201 CPP, care ar fi permis coborârea limitei pedepsei sub minimul special stabilit de lege.
În consecință instanța de recurs în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge recursul recurentului-inculpat S. M. C., ca fiind nefondat.
De asemenea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p instanța de recurs va admite recursul declarat de către recurentul P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr.386/7.02.2013 pronunțată de J. C. în dosar nr._ .
Se va casa în parte SP. 386/07.02.2013 a Judecătoriei C., în sensul că se va majora pedeapsa aplicată inculpatului la 3 luni închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va fi obligat recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul Parchetului de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr.386/7.02.2013 pronunțată de J. C. în dosar nr._ .
Respinge recursul recurentului-inculpat S. M. C. fiul lui G. și Daliana, născut la data de 03.09.1986, în mun. C., jud. D., cu domiciliul în com. Apele Vii, .. 508, posesor CI .._ eliberată de S.P.C.L.E.P. L., CNP_, împotriva sentinței penale nr.386/7.02.2013 pronunțată de J. C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. L. M. cu domiciliul în com. Apele Vii, .. 338, jud.D. și S. Clinic Judetean de Urgenta C.,având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p.) alin.2.
Casează în parte SP. 386/07.02.2013 a Judecătoriei C., în sensul că majorează pedeapsa aplicată inculpatului la 3 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Obligă recurentul–inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. G. G. E. C. M. L. L. U.
Grefier,
C. A.
Red.jud.E.C.M./Tehnored.C.A.
12 Iunie 2013/2 ex.
J.fond:C.D.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
