Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 352/2013. Tribunalul DOLJ

Decizia nr. 352/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-05-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 352

Ședința publică de la 13 Mai 2013

Instanța constituit din:

PREȘEDINTE D. G. G.

Judecător G. C.

Judecător M. N.

Grefier A. M. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.

a fost reprezentat prin procuror C. N.

Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții inculpați P. C., P. M., M. I. L., și U. I., împotriva încheierii de ședință din data de 09.05.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul cu nr._ 13, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați P. C., P. M., M. I. L. și U. I., toți, asistați de apărătorul ales, avocat Mihaloiu B..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, fiind interpelați de către instanță dacă își însușesc recursul declarat de către apărătorul ales, inculpații inculpați P. C., M. I. L., și U. I. au răspuns afirmativ, iar recurentul inculpat P. M. a arătat că își menține recursul declarat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, s-a constată cauza în stare de judecată;

Avocat Mihăiloiu B. pentru recurenții inculpați P. C., P. M., M. I. L., și U. I., solicită admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii atacate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați, de asemenea, a solicitat admiterea recursurilor și în ceea ce privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P. C., P. M., și U. I. în fața instanței de fond, arătând că sunt îndeplinite condițiile admiterii cererilor, atât în principiu cât și pe fond.

Arată că nu se mai impune menținerea măsurii de arestare preventivă luată față de inculpați, având în vedere că în cauză au fost audiați aproape toți martorii ce puteau da declarații relevante în cauză, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, mai puțin inculpatul M. I. L., care nu a participat la incident, acesta supunându-se cerinței organului e poliție de a trece pe partea cealaltă a drumului, de locul unde a avut loc incidentul.

De asemenea, arată că nici față de ceilalți inculpați, nu există indicii din care să rezulte că judecarea acestora în stare de libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică, iar perioada de 4 luni de arest preventiv, a fost suficientă pentru ca măsura preventivă să își atingă scopul, raportat și la pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații.

Precizează că buna desfășurare a procesului penal nu poate fi impietată de lăsarea inculpaților în stare de libertate, iar aceștia nu au cum să influențeze probe sau martori în dosar, în condițiile în care acestea au fost administrate aproape în totalitate.

Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii atacate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate, atât în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați, cât și cererile de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care sunt judecați inculpații.

Inculpatul P. C., arată că a recunoscut și a regretat fapta și solicita judecarea in stare de libertate.

Inculpatul U. I. solicita judecarea in stare de libertate.

Inculpatul M. I. L. solicita judecarea in stare de libertate, nu este vinovat de ce au reținut organele de poliție și arată că are 2 copii minori.

Inculpatul P. M., arată că regretă fapta și solicită judecarea in stare de libertate.

Dezbaterile fiind încheiate;

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 09.05.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul cu nr._ 13, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. 3 C.pr.pen., s-a menținut ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților: P. C., U. I., M. I.-L., P. M., luată prin încheierea ședință din data de 17.01.2013, pronunțată în dosarul nr. 26 /304/2013 al Judecătoriei S., în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 4/17.01.2013, pus în executare la data de 16.04.2013.

În baza art. 1608a alin. 6 C.pr.pen., s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpații U. I., P. C. și M. I. L., ca neîntemeiate.

De asemenea, s-a respins cererea inculpatului M. I. L. de revocare a măsurii arestării preventive ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1/P/2013 din data de 31.01.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., înregistrat la această instanță la data de 01.02.2013 sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpaților P. C. – pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art 75 alin 1 lit a și art 75 alin 2 Cp, U. I. - pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art 75 alin 1 lit a și art 75 alin 2 Cp și art 33 lit a Cp ,M. I.-L. - pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art 75 alin 1 lit a și art 75 alin 2 Cp și art 33 lit a Cp . De asemenea, s- a trimiterea în judecată în lipsă a inculpatului P. M. - pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alun. 1 Cod penal și vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art 75 alin 1 lit a și art 75 alin 2 Cp și art 33 lit a Cp.

Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatei P. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alun. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a și art 75 alin 2 Cp și art. 217 alin 1 Cp, cu aplicarea art. 33 Cp .

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut faptul că, în ziua de 31.12.2012, în jurul orei 15ºº, pe DJ 561, din . provocat scandal în timpul căruia inculpații P. M., M. I. L., U. I. au lovit-o pe partea vătămată Trană C. D., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile de îngrijiri medicale. Cu aceeași ocazie inculpata P. E. a lovit autoturismul aceleiași părți vătămate producându-i avarii, aceste evenimente având loc în prezența a numeroși cetățeni din localitate care au fost indignați și s-au temut pentru viața și integritatea lor corporală.

Ca urmare a agresiunii, partea vătămată, a fost internată în Spitalul Clinic Județean de Urgență C., necesitând pentru vindecare 45 de zile de îngrijiri medicale.

Prin încheierea de ședință din 09.01.2013 pronunțată in dosarul nr._ al Judecătoriei S. s-a luat față de inculpați P. C., U. I. și M. I. L., măsura arestării preventive pe o perioada de 29 de zile începând cu data de 09.01.2013 și până la data de 06.02.2013, inclusiv, iar prin încheierea de ședință din data de 17.01.2013 pronunțată in dosarul nr._ al Judecătoriei S. s-a luat față de inculpatul P. M., măsura arestării preventive pe o perioada de 30 de zile începând cu data prinderii și arestării inculpatului .

Prin încheierea din 17.04.2013 în dosar nr._ al Judecătoriei S. s-a constatat îndeplinită procedura prevăzută de art. 150 al. 2 C.pr.pen. și a fost confirmată începerea executării mandatului de arestare preventivă nr. 4 /17.01.2013 privind pe inculpatul P. M., pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 16.04.2013 și până la data de 15.05.2013 inclusiv .

La luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, în esența s-a reținut ca in cauza sunt incidente disp. art. 148 alin 1 lit. f pentru inculpații P. C., M. I. L. și U. I. și art. 148 lit. a, b și f Cpp pentru inculpatul P. M., in sensul ca exista un pericol social concret dat de faptele săvârșite de inculpați ,din probatoriul administrat reieșind că există indicii temeinice și presupuneri rezonabile că inculpații au săvârșit faptele penale de care sunt acuzați.

Astfel, a reieșit că inculpații au tulburat liniștea publică, o perioadă îndelungată de timp, în prezenta unui număr mare de persoane și cu toate că orgenele de poliție au sosit la fața locului, pentru a afectua cercetări, activitatea agresivă a inculpaților nu a putut fi stopată, decât cu foarte mare greutate .

Instanța a apreciat că în ceea ce îl privește pe inculpatul P. M., în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 alin. 1 lit. a,b și f C.proc.pen. întrucât există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală și totdată rezultă faptul că a amenințat unul din martori ,încercând în acest fel să îngreunezez sau să zădărnicească desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Potrivit art. 3002 raportat la art. 160b C.pr.pen, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a acestuia.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și în consecință în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. 3 C.pr.pen, a dispus menținerea stării de arest a inculpaților.

S-a arătat că în continuare, instanța apreciază că, din probatoriului administrat de organele de urmărire penală până la momentul formulării propunerii de arestare preventivă, există indicii temeinice, astfel cum acestea sunt definite de art. 68 1 C. proc. pen., că inculpații, la data de 31.12.2012, în jurul orei 15ºº, pe DJ 561, din . scandal, în urma acestuia partea vătămată Trană C. D., suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile de îngrijiri medicale. Cu aceeași ocazie inculpata P. E. a lovit autoturismul aceleiași părți vătămate producându-i avarii, aceste evenimente având loc în prezența a numeroși cetățeni din localitate care au fost indignați și s-au temut pentru viața și integritatea lor corporală.

Ca urmare a agresiunii, partea vătămată, a fost internată în Spitalul Clinic Județean de Urgență C., necesitând pentru vindecare 45 de zile de îngrijiri medicale.

Acestea rezultă din declarațiile părții vătămate, coroborate de declarațiile martorilor R. F., Peta C. C., P. I. C., A. L. I., S. I. R. H. M., raport de constatare medico-legală nr. 59/A1/12.01.2013 întocmit de IML C., înscrisuri medicale privind pe partea vătămată, proces- verbal de conducere în teren și planșe foto aferente, proces- verbal de cercetare a locului accidentului și planșele foto aferente, proces- verbal de cercetare a locului faptei, proces- verbal de recunoaștere a inculpaților din fotografii și planșe foto.

Totodată, instanța a apreciat că, din analiza circumstanțelor personale și a circumstanțelor reale, astfel cum se conturează acestea din probele administrate, rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, menținându-se incidența în cauză a prevederilor art. 148 alin. 1 lit. f) C. proc. pen. în privința acestora.

Sub acest aspect, instanța de fond a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 Cp, pentru care sunt cercetați inculpații, este închisoarea mai mare de patru ani, ( închisoare de la un an la cinci ani), iar pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpaților în libertate rezultă din natura și împrejurările de comitere a faptelor ( pluralitatea de inculpați, în loc public, prin participarea unui număr mare de persoane), valorile sociale ocrotite, urmările produse- indignarea și teama produsă persoanelor prezente, vătămarea integrității corporale a părții vătămate.

Instanța a aprecia că acest comportament al inculpaților, care au încercat într-un mod violent fizic și verbal să o " sancționeze" ei pe partea vătămată pentru faptul că fusese implicată într-un accident de circulație împreună cu un apropiat al lor, soldat cu urmări minore, aspect cunoscut de inculpați, nu este acceptabil într-o societatea democratică cu reguli de conduita si conviețuire clara, sa se recurgă la "proceduri judiciare"care nu au nicio legătura cu ordinea si statul de drept, ci intra in sfera ilicitului penal.

Instanța a apreciat că astfel de fapte, precum cele pentru care sunt cercetați inculpații, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice suscită o tulburare socială, care impune în continuare privare de libertate a inculpaților, în scopul protejării ordinii publice și că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea încuraja alte persoane să comită fapte de același gen, ceea ce ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un accentuat pericol social.

Totodată, instanța a avut în vedere și faptul că buna desfășurare a procesului penal, ca și scop al măsurilor preventive, prevăzut de art. 136 C. p. p., nu s-ar putea asigura în cauză decât prin măsura preventivă a arestării, dat fiind faptul că cercetarea judecătorească nu s-a finalizat, au fost audiați doar o parte din martori, însă mai sunt de audiați și alți martori oculari.

Sub acest aspect instanța a mai reținut că inculpații au adoptat o poziție oscilantă în declarațiile date în faza de urmărire penală și a instanței de judecată, existând în acestea numeroase contradicții nejustificate, negând săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați, ( cazul inculpaților P. E.- pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 C. pen., M. I. L., ) și încercând să îi excludă de la locul faptei pe ceilalți inculpați, ceea ce denotă intenția acestora de a încerca conturarea unei alte modalități de desfășurare a evenimentelor.

În plus, în ceea ce îl privește pe inculpatul P. M., s-a reținut că acesta s-a sustras cercetărilor, astfel că, dacă ar fi pus în libertate există posibilitatea de a se sustrage din nou.

Astfel s-a constatat că toate temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă, nu au încetat și nici nu s-au schimbat, iar probele administrate până în prezent nu au relevat incidența niciunui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt, să determine o altă situație care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune, iar această măsură ar trebui să fie revocată sau înlocuită.

Față de cele expuse, constatând că subzistă temeiurile arestării preventive,

instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpați și a menținut starea de arest preventiv a acestora.

Pentru aceleași considerente instanța a respins cererea formulată de inculpatul M. I. L. de revocare a măsurii arestării sale preventive. Referitor la acest inculpat, instanța a mai reținut că, deși se încearcă inducerea ideii că acesta nu s-a implicat în scandalul produs, ci a stat deoparte, susținerile inculpaților sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză, respectiv declarația martorului R. F. din care a reieșit că acest inculpat a fost prezent la locul accidentului împreună cu ceilalți inculpați, agitat, " întrebând cine este șoferul că îi arată ei" .

Mai mult, din declarațiile martorilor audiați la termenul de judecată din data de 09.05.2013, A. C. S. și V. D. I. a reieșit că acest inculpat, după accident, s-a deplasat la postul de poliție unde se afla partea vătămată pentru a vedea dacă aceasta consumase sau nu alcool, aspect ce întărește ideea implicării sale în cauză.

În ceea ce privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P. C., U. I. și M. I. L., instanța de fond a reținut că, potrivit art. 136 alin. 2 C. p.p., scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

În speță, instanța a apreciat că cererile de liberare provizorie sub control judiciar ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu art. 160 ind. 1 C.p.p. inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune în tot cursul procesului penal.

Liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și al infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care să nu depășească 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Îndeplinirea acestor condiții nu creează pentru inculpat un drept la acordarea liberării provizorii sub control judiciar ci doar o vocație, instanța având posibilitatea să decidă, raportat la probele existente la dosar dacă scopurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pot fi îndeplinite prin lăsarea inculpatului în libertate cu impunerea unor obligații fixate de lege sau este necesară menținerea stării de arest, ca efect al subzistării temeiurilor ce au determinat luarea acesteia.

În cauză, instanța a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1602 alin. 1 C.pr.pen., în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu depășește 18 ani închisoare, însă instanța apreciază că nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită și condiția prevăzută de art. 1602 alin. 2 C.pr.pen., respectiv faptul că nu ar exista date că, aflați în libertate, inculpații nu ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal, pentru considerentele arătate cu ocazia analizării subzistenței temeiurilor care au determinat menținerea stării de arest a acestora.

Totodată, instanța a apreciat că perioada de 4 luni de când inculpații P. C., U. I. și M. I. L. se află în stare de arest preventiv nu ridică probleme din punctul de vedere al caracterului rezonabil, raportat la complexitatea cauzei dată de numărul mare de inculpați și martori și conduita inculpaților.

Astfel, instanța a reținut că prin lăsarea în libertate a inculpaților, chiar cu impunerea unor obligații fixate de lege, nu se poate realiza scopul arestării preventive, prevăzut de art. 136 alin. 1 C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații P. C., P. M., M. I. L., și U. I., aratând că nu se mai impune menținerea măsurii de arestare preventivă, având în vedere că în cauză au fost audiați aproape toți martorii ce puteau da declarații relevante în cauză, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, mai puțin inculpatul M. I. L., care nu a participat la incident, acesta supunându-se cerinței organului e poliție de a trece pe partea cealaltă a drumului, de locul unde a avut loc incidentul.

De asemenea, s-a arătat că nici față de ceilalți inculpați, nu există indicii din care să rezulte că judecarea acestora în stare de libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică, iar perioada de 4 luni de arest preventiv, a fost suficientă pentru ca măsura preventivă să își atingă scopul, raportat și la pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații.

Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați, dar și din oficiu, în limitele conferite de lege, potrivit art. 3856 alin.3 cod pr. penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art. 3859 alin.3 Cod pr. penală, tribunalul apreciază recursul declarat ca nefondat.

Astfel, în mod just a menținut prima instanță măsura arestării preventive față de inculpați, apreciind în mod corect că temeiurile inițiale avute in vedere la luarea măsurii subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 cod pr. penală cu privire la existența unor probe sau indicii temeinice în sensul textului de lege care concluzionează motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale care au fundamentat trimiterea în judecată a inculpaților, respectiv recunoașterile inculpaților coroborate cudeclaratiile martorilor,proces-verbal de cercetare la fata locului,certificat medico-legal nr 59/A/12 01 2013 eliberat de IML C. acte medicale, reies indicii temeinice în sensul că aceștia au săvârșit faptele care le sunt imputate.

În acest sens, tribunalul reține că inculpații au fost trimiși în judecată după cum urmează: P. C. – pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art 75 alin 1 lit a și art 75 alin 2 Cp, U. I. - pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art 75 alin 1 lit a și art 75 alin 2 Cp și art 33 lit a Cp ,M. I.-L. - pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art 75 alin 1 lit a și art 75 alin 2 Cp și art 33 lit a Cp . De asemenea, s- a trimiterea în judecată în lipsă a inculpatului P. M. - pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alun. 1 Cod penal și vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art 75 alin 1 lit a și art 75 alin 2 Cp și art 33 lit a Cp.

Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatei P. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alun. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin 1 lit a și art 75 alin 2 Cp și art. 217 alin 1 Cp, cu aplicarea art. 33 Cp .

În fapt, s-a reținut că, în ziua de 31.12.2012, în jurul orei 15ºº, pe DJ 561, din . provocat scandal în timpul căruia inculpații P. M., M. I. L., U. I. au lovit-o pe partea vătămată Trană C. D., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile de îngrijiri medicale. Cu aceeași ocazie inculpata P. E. a lovit autoturismul aceleiași părți vătămate producându-i avarii, aceste evenimente având loc în prezența a numeroși cetățeni din localitate care au fost indignați și s-au temut pentru viața și integritatea lor corporală.

În cauză, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute cumulativ de art. 148 lit. f cod pr. penală, deoarece pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați este mai mare de 4 ani, iar probele administrate confirmă faptul că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,.in raport de amploarea conflictului, numărul mare de persoane implicate, modalitățile și împrejurările comiterii faptelor, urmările acestora, reacția publică de indignare și teamă provocată cetățenilor care au asistat la săvârșirea faptelor

Având în vedere frecvența unor asemenea fapte în societate se impune luarea unor măsuri ferme de către organele judiciare pentru păstrarea ordinii publice și pentru a nu se aduce în mod repetat atingere valorilor sociale ocrotite de legiuitor, în sens contrar s-ar stimula temerea colectivă că împotriva unor asemenea fapte, organele de stat nu acționează suficient și prompt.

În ceea ce privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P. C., P. M., și U. I., instanța apreciază că admiterea acestora nu ar fi oportună, având în vedere că nu s-au audiat toți martorii în cauză și există în continuare pericolul ca prin judecarea inculpaților în stare de libertate să se impieteze bunul mers al procesului penal.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P. M., tribunalul reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 alin. 1 lit. a,b și f C.proc.pen. întrucât există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală și totdată rezultă faptul că a amenințat unul din martori ,încercând în acest fel să îngreunezez sau să zădărnicească desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Față de aceste aspecte, o măsură numai restrictivă de libertate nu ar fi suficienta pentru atingerea scopului procesului penal, conform art. 136 alin 8 C.pp, întrucât ar crea inculpaților libertate de mișcare suficientă pentru o eventuală continuare a activității infracționale, nefiind oportună în acest moment procesual luarea unei măsuri neprivative de libertate (obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara).

În plus durata arestării preventive nu a depășit un termen nerezonabil, (respectiv, 4 luni) având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de participați la actul infracțional, dar și pozițiile oscilante ale inculpaților.

Luând în considerare cele de mai sus, văzând și disp. art. 38515 pct. 1 lit. b, cod pr. Penală., se vor respinge recursurile declarate de către inculpații P. C., P. M., M. I. L. și U. I., ca nefondate, aceștia urmând a fi obligați la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, potrivit art. 192 alin. 2 cod pr. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385 ind 15 pct 1 lit b Cpp:

Respinge recursurile declarate de inculpații P. C., fiul lui C. și M., născut în anul 1972, luna 08, ziua 07, în or. S., județul D., cu domiciliul în comuna C., ., jud. D., studii 8 clase, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale, CI sr. DX nr._, CNP_, luată prin încheierea ședință din data de 09.01.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/09.01.2013, U. I. - fiul lui G. și A., născut la data de 30.03.1984 în mun. Băilești, jud. D., domiciliat în comuna C., ., jud. D., studii 3 clase, fără ocupație, concubinaj, 2 copii minori, fără antecedente penale, CI . nr._, CNP_, M. I.-L. - fiul lui F. I. și V., născut la data de 14.03.1988, în or. Filiași, jud. D., domiciliat în or. Filiași, . Ianuarie, nr. 6, jud. D., fără forme legale în comuna C., ., studii 6 clase, fără ocupație, concubinaj, cu antecedente penale, CI . nr._, CNP_, P. M. - fiul lui C. și M., născut la data de 27.04.1994 în mun. C., jud. D., domiciliat în ., ., jud. D., CI sr. D.X. nr._, CNP_, împotriva încheierii din data de 09.05.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul cu nr._ 13, ca nefondate.

Obligă recurenții C., P. M., M. I. L. și U. I., la plata sumei a câte 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică.

Președinte, Judecător Judecător

D. G. G. G. C. M. N.

Grefier,

A. M. D.

Redatc GC

Tehnored A.D. 14 Mai 2013/2ex

Jud fond DG Zăvălași

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._ 13/a2

Emisă 15.05.2013

Către,

PMS C.

Vă înaintăm alăturat decizia din data de 13.05.2013, pronunțată de Tribunalul D. în din dosarul susmenționat, cu rugămintea a înmâna o copie acesteia inculpaților inculpații P. C., fiul lui C. și M., născut în anul 1972, luna 08, ziua 07, în or. S., județul D., cu domiciliul în comuna C., ., jud. D., studii 8 clase, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale, CI sr. DX nr._, CNP_, luată prin încheierea ședință din data de 09.01.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/09.01.2013, U. I. - fiul lui G. și A., născut la data de 30.03.1984 în mun. Băilești, jud. D., domiciliat în comuna C., ., jud. D., studii 3 clase, fără ocupație, concubinaj, 2 copii minori, fără antecedente penale, CI . nr._, CNP_, M. I.-L. - fiul lui F. I. și V., născut la data de 14.03.1988, în or. Filiași, jud. D., domiciliat în or. Filiași, . Ianuarie, nr. 6, jud. D., fără forme legale în comuna C., ., studii 6 clase, fără ocupație, concubinaj, cu antecedente penale, CI . nr._, CNP_,, în prezent, deținut în PMS C..

Președinte,

SS./ D.G. G. Pentru conformitate,

grefier

A. M. D.

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._ 13/a2

Emisă 15.05.2013

Către,

Arestul I. D.

Vă înaintăm alăturat decizia din data de 13.05.2013, pronunțată de Tribunalul D. în din dosarul susmenționat, cu rugămintea a înmâna o copie acesteia inculpaților P. M. - fiul lui C. și M., născut la data de 27.04.1994 în mun. C., jud. D., domiciliat în ., ., jud. D., CI sr. D.X. nr._, CNP_ în prezent, deținut în Arestul I. D..

Președinte,

SS./ D.G. G. Pentru conformitate,

grefier

A. M. D.

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

Emisă la data de 13.05.2013

CĂTRE,

PMS C.

Vă facem cunoscut faptul că prin decizia cu nr. 352 din data de 13.05.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul susmenționat, s-au dispus următoarele:

" În baza art. 385 ind 15 pct 1 lit b Cpp:

Respinge recursurile declarate de inculpații P. C., fiul lui C. și M., născut la data de 07.08.1972, P. M., fiul lui C. și M., născut la data de 27.04.1994, M. I. L., fiul lui F. I. și V., născut la data de 14.03.1988 și U. I., fiul lui Gherghiță și A., născut la data de 30.03.1984, împotriva încheierii din data de 09.05.2013, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul cu nr._ 13, ca nefondate.

Obligă recurenții C., P. M., M. I. L. și U. I., la plata sumei a câte 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică."

Președinte Grefier

D. G. G. A. D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 352/2013. Tribunalul DOLJ