Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 384/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 384/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-09-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 384
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: G. A.
Grefier: C. E. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror V. N.
Pe rol, judecarea cauzei penale privind pe petenta Direcția G. a Finanțelor P. a Județului D., având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. G. A., care depune împuternicire avocațială la dosar pentru petentul S. A., lipsă fiind petenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare cu intimatul S. A. este îndeplinită prin prezenta apărătorului ales, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul declară terminată cercetarea judecătorească, potrivit art. 340 Cpp și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul ales al intimatului, av. G. A. solicită respingerea plângerii formulată de DGFP D. și menținerea soluției de neîncepere a urmăriri penale dispusă de P. de pe lângă Tribunalul D., considerând că intimatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005, nefiind vorba de o sustragere de la efectuarea controlului fiscal, ci doar de nedeclararea sediului social.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea plângerii formulată de petentă, considerând soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul S. A. ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că la data efectuării controlului, societatea intimatului închiriase spațiul unei alte societăți, astfel că nu se poate reține o sustragere a acestuia de la verificări.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, petenta Direcția G. a Finanțelor P. D. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 403/II/2/2013 din data de 22.04.2013 pronunțată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. și împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 21.03.2013 emisă în dosarul nr. 214/P/2012.
În motivarea plângerii, s-a arătat că prin rezoluția din data de 21.03.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul S. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9, alin. 1, lit. f din Lg. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii, ca urmare a plângerii formulate de DGFP D. - Activitatea de Inspecție Fiscala.
Împotriva acestei soluții, in temeiul art. 278 din Codul de procedura penala, DGFP D. a formulat plângere adresata prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
Prin Rezoluția nr. 403/l_ din data de 22.04.2013, pronunțata de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul D., a fost respinsa plângerea formulata de DGFP D., menținându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Prin rezoluția atacata, a fost respinsă plângerea formulata de DGFP D., menținând soluția de neîncepere a urmăririi penale, fără a arata care sunt motivele pe care se întemeiază aceasta soluție si pentru care au fost înlăturate criticile petentei.
Astfel, singura motivare se refera la analizarea probatoriului administrat in cauza, fără a arata care sunt probele care au condus la aceasta soluție si fără a arata care sunt motivele, in fapt si in drept, pentru care au fost înlăturate criticile petentei, astfel că soluția adoptata in cauza este netemeinica si nelegala si se bazează pe o interpretare greșita a probelor aflate la dosarul cauzei si a textelor de lege aplicabile in cauza.
S-a mai arătat faptul ca inspectorii fiscali au făcut toate demersurile in vederea contactării domnului S. A., la dosarul cauzei fiind depuse documente in acest sens, rezultând in mod foarte evident refuzul acestuia de a colabora cu organele de control, impunându-se efectuarea de cercetări si cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Lg. 241/2005 privind evaziunea fiscala.
S-a mai menționat în cuprinsul plângerii formulate că din interpretarea art. 4 din Lg. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, fapta numitului S. A. este incriminata de lege: "Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somație"
S-a apreciat că din conținutul invitațiilor emise de către organele fiscale numitului S. A., prin intermediul tuturor acestor adrese sunt solicitate documentele contabile in vederea efectuării inspecției fiscale și, deși a fost invitat de mai multe ori de către organele de control din cadrul DGFP D. pentru a se prezenta si a pune la dispoziție documentele legale in vederea verificării societății, numitul S. A. nu a dat curs acestor invitații.
S-a mai arătat faptul că actele contabile solicitate nu au fost prezentate organelor fiscale nici până în prezent, numitul S. A. refuzând în continuare colaborarea cu organele fiscale, având aceeași atitudine sfidătoare față de solicitările acestora.
In cuprinsul rezoluției s-a reținut ca făptuitorul nu a dat curs invitațiilor transmise de organele fiscale întrucât nu a avut cunoștința despre conținutul acestora, însă, deși a aflat despre solicitările organelor de inspecție fiscala urmare a cercetărilor efectuate in acest dosar, nici măcar după acest moment si luarea la cunoștința despre invitațiile organelor de inspecție fiscala, acesta nu si-a îndeplinit obligația de a se prezenta si a depune documentele solicitate.
Cu privire la motivarea potrivit căreia nu exista manifestarea unui refuz in fata organelor fiscale, s-a arătat că acesta nu corespunde realității si se bazează pe o interpretare greșita a probelor administrate in cauza, întrucât din cuprinsul dispozițiilor art. 4 din Lg. 241/2005 privind evaziunea fiscala, rezultă ca prin refuz nejustificat se înțelege faptul ca prezentarea documentelor legale solicitate de către organele fiscale, deși este posibila, subiectul activ al infracțiunii nu o face.
Astfel, nu se poate retine lipsa refuzului de a prezenta documentele solicitate, aflându-ne in prezenta refuzului tacit al numitului S. A., întrucât, deși făptuitorul nu se exprima pe fata in ceea ce privește neprezentarea documentelor, nu face nimic in sensul satisfacerii solicitărilor organelor fiscale de a da curs invitațiilor transmise.
In ceea ce privește motivarea potrivit căreia făptuitorul nu a prezentat documentele contabile ale societății si implicit nu a săvârșit fapta cu intenție, intrucât nu deține aceste documente, nici aceasta nu poate fi reținută, întrucât intenția săvârșirii faptei rezulta chiar din faptul ca învinuitul nu a prezentat nici pana in prezent documentele contabile inspectorilor fiscali in vederea efectuării verificărilor fiscale, chiar daca a luat cunoștința de aceste solicitări cu ocazia verificărilor efectuate in prezenta cauza de către organele de cercetare penala.
2. Cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9, alin. 1, lit. f din Lg. 241/2005 privind evaziunea fiscala, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se faptul ca societatea a funcționat la sediul declarat.
S-a arătat ca si aceasta soluție se bazează pe o interpretare greșita a dispozițiilor legale, cat si a probelor administrate in cauza.
Prin nedeclararea la organul fiscal a sediului societății al cărei administrator este învinuitul, organele de inspecție fiscala nu si-au putut îndeplini atribuțiile ce le revin in sensul ca nu a fost împiedicata efectuarea inspecției fiscale a . SRL.
Așa cum s-a arătat si in cuprinsul sesizării penale adresata organelor de cercetare penala, DGFP D. a demarat cercetări in vederea efectuării inspecției fiscale, urmare a solicitării Direcției Generale a Finanțelor P. Argeș pentru efectuarea unui control încrucișat la . SRL.
Din probele administrate in cauza s-a făcut dovada faptului ca numitul S. A. nu a dat curs invitațiilor transmise de organele fiscale si nu a prezentat documentele solicitate, dând dovada de rea-credință prin faptul ca nu a dat curs invitațiilor organelor de control, nu s-a prezentat pentru a prezenta inspectorilor fiscali documentele solicitate.
Lipsa documentelor contabile oficiale conduce automat la imposibilitatea de stabilire a obligațiilor fiscale ale contribuabilului de către organele de control.
S-a mai arătat că, in lipsa documentelor contabile, organele fiscale nu pot efectua verificări si nu poate fi analizata activitatea . SRL pentru a stabili obligațiile fiscale datorate bugetului de stat.
La pronunțarea acestei soluții, nu s-a avut in vedere pericolul social al faptei, in cuprinsul rezoluției atacate reținându-se faptul ca numitul S. A. nu a săvârșit fapta prevăzuta de art. 9, alin. 1, lit. f din Lg. 241/2005 privind evaziunea fiscala.
S-a considerat că fapta săvârșită de numitul S. A. prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aducând o atingere valorilor sociale ocrotite de lege, atâta vreme cat prevederile art. 9, alin. 1, lit. f din Lg. 241/2005 sunt foarte clare in ceea ce privește descrierea faptei ce reprezintă infracțiune, având scopul de a se evita producerea unui prejudiciu bugetului de stat.
La aprecierea pericolului social al faptei, atingerea minima a valorilor ocrotite de lege si pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva învinuitului, nu s-a avut în vedere valoarea consecințele produse prin săvârșirea de către numitul S. A., in calitate de administrator al . SRL, referitoare la imposibilitatea efectuării verificărilor fiscale si a stabilirii obligațiilor fiscale.
Având in vedere faptul ca învinuitul S. A. a incalcat prevederile Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala, precum si principiul conform căruia nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, s-a considerat ca soluția de neîncepere a urmăririi penale nu este întemeiata in raport cu gravitatea faptei si valoarea prejudiciului produs bugetului de stat.
Prin adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, nu au fost analizate următoarele aspecte: împrejurările in care învinuitul a săvârșit fapta, (actele materiale desfășurându-se pe parcursul mai multor luni de zile), scopul urmărit de cel in cauza, (sustragerea de la efectuarea verificărilor fiscale), dar si urmarea produsa (împiedicarea efectuării acestor verificări si stabilirea caracterului tranzacțiilor desfășurate de . SRL si a obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat de aceasta societate).
S-a mai menționat în plângerea formulată că numitul S. A. nu a declarat la organul fiscal competent sediul social al . SRL si a refuzat prezentarea documentelor contabile ale . SRL cu scopul impiedicarii efectuării verificărilor si stabilirii situației fiscale a societății, astfel încât nu au fost administrate suficiente probe, nu au fost făcute cercetări in cauza si nu au fost analizate aspectele invocate de către Direcția Generala a Finanțelor P. D. în plângerea inițiala, rezoluția procurorului bazându-se pe o interpretare greșita a textelor de lege aplicabile si a probelor existente la dosarul cauzei.
Cu privire la soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzuta de art. 9 alin. 1, lit. f din Lg.241/2005, și această soluție este neîntemeiata si se bazează pe o interpretare eronata a prevederilor acestui text de lege, întrucât, deși organele de control au încercat in mai multe rânduri sa intre in posesia documentelor contabile ale societății in vederea verificărilor financiare, deplasându-se la sediul declarat al societății, administratorul acesteia nu a putut fi contactat.
Este improbabil si aproape imposibil ca . care se desfășoară o activitate sa nu fie găsită nici o persoana, astfel încât intimatul si-a creat toate premisele pentru a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin următoarele fapte: declararea unui sediu pe baza unui contract de închiriere pe care nu l-a executat decât o un an, deși cunoștea faptul ca avea obligația legala de a deține pentru sediul social declarat un contract de chirie in vigoare, indiferent daca societatea desfășura activitate sau ar fi avut activitatea suspendata; faptul ca, nici pana in prezent, învinuitul nu s-a prezentat la sediul organului fiscal in vederea prezentării documentelor contabile ale societății si efectuării inspecției fiscale, deși, urmare a legăturilor telefonice a făcut promisiuni in acest sens; contractul de închiriere in baza căruia a fost declarat sediul societății a expirat, fiind restituit proprietarului, așa cum rezulta din informațiile comunicate de către proprietarul acestui imobil - ..
De asemenea, nu poate fi reținuta nici motivarea procurorului potrivit căreia lipsește obiectul material al infracțiunii - omisiunea de a declara sediul la care își desfășoară activitatea întrucât, după luna noiembrie 2011, societatea a funcționat la sediul declarat.
In mod eronat s-a apreciat de către organele de cercetare penala (in cuprinsul referatului întocmit in cauza) faptul ca nu se poate retine declararea fictiva a sediului atâta vreme cat societatea a funcționat la sediul respectiv.
Pentru a se pronunța astfel, organele de cercetare penala nu au avut in vedere faptul ca, după data la care a expirat contractul de închiriere încheiat intre . SRL si ., societatea a funcționat la un alt sediu, pe care nu l-a declarat la organul fiscal, deși avea obligația legala de declarare a noului sediu.
Prevederile art. 9, alin. 1, lit. f din Lg. 241/2005 privind evaziunea fiscala pedepsesc nu numai declararea inexacta, ci si nedeclararea sediului, astfel încât petenta a considerat că nu au fost administrate suficiente probe și nu au fost făcute cercetări în cauză.
Concluzionând, s-a solicitat infirmarea rezoluției atacate, cu consecința trimiterii cauzei la parchet in vederea punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva numitului S. A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 si art. 9, alin. 1, lit. f din Lg. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
Pentru soluționarea prezentei cauze a fost atașat dosarul nr. 214/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin rezoluția din 21.03.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul D. în dosarul nr. 214/P/2012, s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de numitul S. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005.
Din analiza actelor premergătoare, s-a reținut că DGFP D. – Activitatea de Inspecție Fiscală a formulat plângere penală împotriva lui S. A. în calitate de administrator al . SRL C., reclamând faptul că acesta, deși a fost invitat, nu s-a prezentat la sediul DGFP D. în vederea efectuării unui control operativ. De asemenea, în urma verificărilor efectuate la adresa la care este declarat, concluzionându-se că sediul social nu este real și reprezentantul societății se sustrage de la efectuarea controlului.
Din cercetările efectuate s-a reținut că, din datele existente în evidențele Oficiului Registrului Comerțului D., . SRL C. are sediul în C., ., în incinta . și este reprezentată de S. A., asociat unic și administrator, cu domiciliul în Italia, localitatea Casavatore, .. 127. Adresa la care a fost trimisă invitația DFGP D., este sediul declarat al societății, aceasta fiind restituită cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă fără a comunica noua adresă".
În urma verificărilor efectuate la sediul social declarat s-a stabilit că la data de 30.11.2010 între . și . SRL C. a fost încheiat un contract de închiriere, pentru o suprafață de 16 mp, în care urma să funcționeze biroul . SRL. Durata contractului era de 1 an de la data de 01.12.2010 până la 30.11.2011.
De asemenea, din verificarea documentelor depuse cu ocazia închirierii spațiului, s-a stabilit că obiect principal de activitate al . SRL C. îl constituiau alte activități de servicii, cod CAEN 9609, iar persoana împuternicită de către administratorul societății era B. E. M..
Referitor la sediul social al . SRL C. din ., Corp A, . stabilit că proprietarul spațului respectiv ., cu care s-a încheiat un contract de închiriere, contract în baza căruia a fost declarat și sediul societății la această adresă, unde a și funcționat un an de zile. La data de 01.06.2011 . SRL C. a solicitat . C. restituirea spațiului în care funcționa.
Având în vedere toate aceste aspecte, a rezultat că numitul S. A. nu putea lua a cunoștință despre intenția DGFP D. de a efectua un control la . SRL, iar referitor la declararea fictivă a sediului, aceasta nu se poate reține din momentul ce societatea a funcționat la sediul respectiv.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta DGFP D., în termenul prev. de art.278 alin 3 C.pr.pen., plângere respinsă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul D., prin rezoluția nr. 403/II/2/2013 din data de 22.04.2013, motivat de faptul că elementul material al infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005 este subsumat scopului principal al autorului de a se sustrage de la efectuarea controlului financiar, fiscal sau vamal.
Analizând plângerea formulată de Direcția G. a Finanțelor P. a Județului D., prin prima motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin plângerea formulată în data de 27.03.2012, DGFP D. a formulat plângere penală împotriva numitului S. A. în calitate de administrator al . SRL C., reclamând faptul că acesta nu s-a prezentat la sediul DGFP pentru efectuarea unui control operativ, iar ulterior în urma verificărilor efectuate la adresa declarată ca și sediu s-a constatat că societatea nu funcționa la sediul respectiv, concluzionându-se că sediul respectiv este unul fictiv.
Fiind verificată la Oficiului Registrului Comerțului D. societatea . SRL C. a rezultat că aceasta are sediul în C., ., în incinta . și este reprezentată de S. A., asociat unic și administrator, cu domiciliul în Italia, localitatea Casavatore, .. 127.
În urma verificărilor efectuate de organul de cercetare penală la sediul social declarat s-a stabilit că societatea respectivă și-a stabilit sediul la adresa respectivă ca urmare a încheierii la data de 30.11.2010 a unui contract de închiriere cu .. Durata contractului a fost stabilită la 1 an de la data de 01.12.2010 până la 30.11.2011.
La data de 01.06.2011 . SRL C. a solicitat . C. rezilierea contractului de închiriere( fila 23 dup).
Potrivit procurii speciale autentificate sub nr.3640/07 dec.2010 de BNP D. T. și S. T., S. A., administratorul societății a împuternicit-o pe numita B. E. M. să-l reprezinte în fața oricărei instituții de stat, inclusiv Administrația Financiară și Registrul Comerțului să semneze în numele său orice cereri, declarații notariale( fila 22 dup).
Potrivit dispozițiilor art.9 lit.f din legea nr.241/2005, constituie infracțiune sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
Pentru existența acestei infracțiuni este necesar declararea fictivă sau inexactă cu privire la sediul societății să fie făcută în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor fiscale.
În speță din cercetările efectuate a rezultat că societatea a funcționat efectiv la sediul declarat la înființare, din 30.11.2010 până în data de 01.06.2011, când a fost reziliat contractul de închiriere.
Somația privind prezentarea la organele fiscale a fost comunicată la sediul declarat al societății după data la care aceasta reziliase contractul de închiriere cu privire la sediu, așa că în mod corect procurorul a apreciat că faptul că acesta și-a mutat sediul nu a fost făcut cu intenția de a se sustrage de la efectuarea verificărilor.
Pe de altă parte, nu există date din care să rezulte că societatea respectivă încă își mai desfășoară activitatea la un alt sediu, existând posibilitatea ca aceasta să nu mai desfășoare în prezent nicio activitate.
Prin urmare în mod corect s-a apreciat de către procuror că simpla nedeclarare a sediului nu constituie prin ea însăși infracțiune, atât a timp cât nu se coroborează și cu alte elemente de fapt din care să rezulte că această nedeclarare s-a făcut în scopul expres prevăzut de lege.
Față de această stare de fapt, este corectă soluția procurorului prin care s-a apreciat că intimatul nu a încercat să se sustragă controlului fiscal sau financiar, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.9 lit.f din legea nr.241/2005.
Pentru aceste motive, instanța urmează a respinge plângerea formulată în temeiul art.2781alin 8 lit.a Cpp ca neîntemeiată și să mențină soluția dispusă rezoluția nr.214/P/2012 din 21.03.2013 și menținută prin rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul D. nr.403/II/2/2013 din 22.04.2013, ca temeinică și legală.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. va dispune obligarea petentei la plata sumei de 97lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului, în temeiul culpei sale procesuale( în această sumă fiind inclusă și contravaloarea traducerii actelor de procedură comunicate intimatului).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a C.pr.pen.
Respinge plângerea formulată de petenta Direcția G. a Finanțelor P. D. cu sediul în C., .. 2, jud. D. în contradictoriu cu făptuitorul S. A. domiciliat în Italia, Casavatore, .. 127, ca nefondată.
Menține soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rezoluția nr. 214/P/2012 din 21.03. 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
Obligă petenta la plata sumei de 97 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2013.
Președinte,
G. A.
Grefier,
C. E. V.
Red. Jud. G.A./tehnored. C.V.
26 Septembrie 2013/2 ex.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 167/2013.... → |
|---|
