Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 109/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-02-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 109
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător M. E. M.
Judecător C. T. O.
Grefier C. J.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror I. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul B. C. O. împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă (art. 3001 C.p.p.) .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul B. C. O., asistat de apărător din oficiu avocat B. L. care depun împuterniciri avocațiale la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul declară terminată cercetarea judecătorească, potrivit art. 340 Cpp și acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Avocat B. L., apărătorul inculpatului B. C. O., solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii instanței de fond și revocarea măsurii arestării preventive.
Arată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest și că lăsat în libertate inculpatul ar putea recupera prejudiciul cauzat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și arată că menținerea stării de arest se impune în raport cu modul de săvârșire al infracțiunilor comise, perseverența în comiterea unor fapte contrare normelor sociale și bunelor moravuri, arătând că deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta a mai fost cercetat în alte dosare pentru comiterea unor infracțiuni de același gen.
Inculpatul B. C. O., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierii de ședință din data de 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 3001 rap. la art. 160 Cpp., s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul B. C. O., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 17/12.01.2013 emis de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 811/P/2013 din 01.02.2013 a fost trimis în judecată inculpatul B. C. O. în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (două acte materiale), prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g și i, alin. 3 lit. h C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
În fapt, s-a reținut că inculpatul B. C. O. într-o noapte din intervalul cuprins în perioada 11 – 24.12.2012, pe timpul nopții, folosindu-se modalitatea escaladării și efracției, inculpatul a sustras mai multe bunuri ( o bormașină de găurit marca Bosh, un aparat de sudură, un cazan de țuică din cupru, o butelie, un flex electric, două pompe de apă tip Kama, cantitatea de 95 l țuică, etc) din imobilul pe care partea vătămată M. G. îl deține pe raza ., producându-se un prejudiciu în valoare de aproximativ 5.000 lei, iar în perioada 29 – 31.12.2012 și 05.01.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timpul nopții și prin escaladare, iculpatul a sustras 300 m cablu telefonic și 50 m cablu telefonic din rețeaua telefonică amplasată între localitățile Brabova – Urdinița de pe raza ., producându-se un prejudiciu în cuantum de 5.248,45 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ 13 la data de 12.01.2013, orele 13.20 si având în vedere disp. art. 3001 C.proc.pen. s-a acordat termen la data de 06.02.2013, ora 10.00, pentru verificarea menținerii măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul B. C. O..
Instanța a constatat că, prin încheierea nr.17/12.01.2013 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._ , s-a dispus, în baza art. 149/1 Cpp arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu 12.01.2013 și până la 09.02.2013, inclusiv.
In conformitate cu prevederile art 300/1 alin 1 Cpp, dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cazurile in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanța va verifica legalitatea si temeinicia arestării preventive, iar daca va constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta va mentine arestarea preventiva.
La data sesizarii instantei cu solutionarea fondului cauzei si respectiv la data discutarii mentinerii arestarii preventive a inculpatului B. C. O. nu s-au schimbat temeiurile avute in vedere la data adoptarii masurii privative de libertate.
Astfel, raportat la prevederile art 149/1 Cpp, art 143 si art 148 lit f Cpp avute in vedere de instanța care a dispus arestarea, exista date si indicii temeinice, conform prevederilor art 68/1 Cpp ca inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar pericolul public concret pentru ordinea publica nu a incetat.
Pentru ca o măsură de reținere sau arestare să fie luată sau menținută trebuie să existe indicii temeinice, in sensul dat de prevederile art 68/1 Cpp, adica permisă - prin prisma Convenției - "motive plauzibile" (hotărârile Fox, Campbell și Hartley și Berktay). Noțiunea de "motive plauzibile" este o noțiune autonomă dezvoltată de Curte în mai multe hotărâri. Ea depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Faptele care au dat nastere la „banuielile" ce pot constitui conditia arestarii, nu trebuie sa fie de acelasi nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnari sau chiar pentru fundamentarea unei acuzatii, ceea ce se petrece . al procesului penal. Daca la momentul punerii in discutie a măsurii preventive ar exista probe din care sa rezulte in mod cert vinovatia inculpatului, s-ar impune pronuntarea unei hotarari judecatoresti de condamnare, iar nu luarea unei masuri preventive.
Din probele administrate până în acest moment procesual – declarații părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarații martori, proces-verbal de percheziție domiciliară, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup, dovezi ridicare-restituire bunuri, rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpatul B. C. O. a faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar starea de pericol concret pentru ordinea publică subzistă.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publica nu trebuie inteleasa ca o primejdie concreta si imediata, constând in posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, in realitate ea semnifica o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate, in rândul societatii civile, generata de rezonanta sociala negativa a faptului ca persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de o gravitate ieșita din comun sunt cercetate in stare de libertate.
Starea de pericol pentru ordinea publica [art. 148 lit. f) C. proc. pen.] - spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective - presupune o rezonanta a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de dezaprobare publica, o anumita stare de insecuritate sociala.
În lipsa unor prevederi legale, pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus din împrejurările în care au fost comise faptele, natura și gravitatea acestora și circumstanțele personale ale inculpatului.
Curtea Europeana admite ca prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie, cel putin o perioada de timp. In circumstante exceptionale, acest element poate deci sa fie avut in vedere in lumina prevederilor Conventiei, in tot cazul in masura in care dreptul intern recunoaste notiunea de tulburare a ordinii publice, provocate de o infractiune (cazul Neumeister c. Austriei).
În speță, instanța a reținut că, pericolul concret pentru ordinea publică ce l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă atât din gravitatea faptelor pentru care este cercetat acesta – infracțiunea de furtz calificat cât și din modalitatea și împrejurările în care a fost comisă: în mod repetat, în timpul nopții, prin efracție.
Față de acestea, instanța a apreciat că s-a produs o rezonanță negativă în rândul colectivității, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
S-a aratat ca o măsură restrictiva de libertate nu ar fi suficienta pentru atingerea scopului procesului penal, conform art 136 alin 8 Cpp, intrucat ar crea inculpatului libertatea de miscare suficienta pentru eventuala continuare a activitatii infracționale, aceasta cu atât mai mult cu cât nu au un loc de muncă stabil.
In condițiile in care nu s-a început cercetarea judecătoreasca pentru a se stabili poziția procesuala a inculpatului fata de acuzația adusa de organele de urmărire penala, si pentru a se verifica in ce măsura acesta isi menține poziția din timpul urmăririi penale, pentru a stabili in mod cert condițiile si împrejurările comiterii faptei retinute in sarcina sa, atitudinea inculpatului fata de fapta si urmările acesteia, instanța apreciază că arestarea preventivă este singura măsură preventivă, la acest moment procesual, de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal.
În plus, durata arestării preventive care a fost luata in privința inculpatului nu a ajuns la o întindere care sa ridice suspiciuni in privința termenului rezonabil si care sa determine atenuarea pericolului concret pentru ordinea publica ce a rezultat din gravitatea faptei, modul si mijloacele de comitere a acesteia.
Instanța apreciază ca buna desfășurare a procesului penal impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, iar punerea in libertate, chiar subsumata unor obligații sau garanții ar provoca o reala tulburare a ordinii si liniștii publice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. C. O., solicitând admiterea recursului declarat, casarea încheierii instanței de fond și revocarea măsurii arestării preventive, precizând că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest și că lăsat în libertate ar putea recupera prejudiciul cauzat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform art. 38515 C.pr.pen, tribunalul constată că recursurile declarate de către inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 300/1 al. 3 C.p.p., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
În mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive față de inculpatul recurent, examinând condițiile cumulative prev. de art. 148 lit. f C.p.p., atât aceea referitoare la cuantumul pedepsei cât și la pericolul social concret pentru ordinea publică.
Tribunalul apreciază că și la momentul actual lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică în raport de gravitatea concretă a faptelor pentru care este judecat, împrejurarea și modalitatea concretă in care s-a reținut că inculpatul a desfășurat activitatea infracțională –( intervalul cuprins în perioada 11 – 24.12.2012, pe timpul nopții, prin escaladare si și efracției, inculpatul a sustras mai multe bunuri, o bormașină de găurit marca Bosh, un aparat de sudură, un cazan de țuică din cupru, o butelie, un flex electric, două pompe de apă tip Kama, cantitatea de 95 l țuică, etc. din imobilul pe care partea vătămată M. G. îl deține pe raza ., producându-se un prejudiciu în valoare de aproximativ 5.000 lei, iar în perioada 29 – 31.12.2012 și 05.01.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timpul nopții și prin escaladare, iculpatul a sustras 300 m cablu telefonic și 50 m cablu telefonic din rețeaua telefonică amplasată între localitățile Brabova – Urdinița de pe raza ., producându-se un prejudiciu în cuantum de 5.248,45 lei.),circumstanțele personale ale inculpatului care anterior a mai fost condamnat pentru fapte de aceleași gen, persistând in conduita antisociala.
Chiar dacă urmărirea penală a fost finalizată, nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă atâta timp cât aceste aspecte nu constituie elemente care să ateste că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat.
În raport de considerentele mai sus expuse, constatând că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p.
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat B. C. O., fiul lui V. și T., născut la data de 21.02.1993, în C., jud. D., domiciliat în com. Brabova, ., jud. D., CNP –_, împotriva încheierii din data de 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p.
Obligă recurentul inculpat B. C. O. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08.02.2013.
Președinte Judecător Judecător
G. C. M. E. M. C. T. O.
Grefier
C. J.
Red.G.C./Tehnore. C.J
2ex/15.02.2013
Jud. fondS.C.M
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 223/2013.... → |
|---|
