Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 158/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-03-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 158
Ședința publică de la 01 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător E. F.
Judecător C. T. O.
Grefier A. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul condamnat B. F., împotriva sentinței penale cu nr. 278/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul cu nr._, privind și pe intimat B. D., având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.) disjuns cu privire la latura civila din dosarul_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul parte vătămată B. F., asistat de apărătorul ales, avocat C. A. și avocat M. A. pentru recurentul inculpat B. F., care lipsește.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, s-a constată cauza în stare de judecată;
Avocat M. A. pentru recurentul inculpat B. F., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, diminuarea cuantumului despăgubirilor materiale la care a fost obligat către intimatul parte vătămată, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, consecințele produse și starea materială precară a recurentului inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.
Avocat C. A. pentru intimatul parte vătămată B. D., depune concluzii scrise în prezenta cauză și înscrisuri prin care înțelege să dovedească faptul că suma de bani reprezentând daunele morale la care a fost obligat recurentul inculpat către intimatul parte vătămată, prin sentința penală cu nr. 278/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul cu nr._, sunt oricum mult mai mici decât cuantumul real al acestora, arătând că cel din urmă menționat a avut nevoie de 50 de zile de îngrijiri medicale, iar sumele ocazionate de efectuarea tuturor investigațiilor medicale necesare, sumele plătite pentru deplasarea părții vătămate către unitățile spitalicești care au acordat îngrijirile medicale și onorariul avocatului în faza de fond a prezentei cauze, nu au fost corect cuantificate, drept urmare, nici nu au fost acoperite de suma de 2000 lei.
Mai arată că, întrucât, partea vătămată nu a formulat recurs împotriva sentinței penale 278/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul cu nr._, nu poate solicita modificarea cuantumului daunelor morale acordată, însă, în această fază procesuală, solicită acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest recurs, în cuantum de 200 lei și cheltuieli de transport în cuantum de 92 lei.
Dezbaterile fiind încheiate;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele;
Prin sentința penală cu nr. 278/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul cu nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. D., domiciliat în . în contradictoriu cu inculpatul B., F., domiciliat în . și a obligat inculpatul la 2000 lei daune morale către partea vătămată B. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat din 25.04.2011 din dosar nr. 1209/P/2010, a fost trimis în judecată penală inculpatul B. F. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (art.181 alin. 1 CP).
În fapt s-a reținut că în ziua de 19.07.2010, în jurul orei 14,00, partea vătămată B. D. a plecat cu soția sa, martora B. M., cu căruța, spre . vinde ceapă în piața Moțăței. În drum spre . ce treceau prin . barului . văzut pe învinuiții B. F. și R. D. F. care stăteau lângă căruță și discutau.
Pe la jumătatea distanței dintre Unirea și Dobridor, partea vătămată și soția sa au fost ajunși din urmă de martorii N. L. și C. I. care au venit după ei cu mopedul aparținând martorului C. I., martorul N. L. prevenind-o pe partea vătămată că i-a auzit pe cei doi învinuiți discutând la barul unde se afla și el, că intenționează să vină după ea și să o bată. După aceea, cei doi martori, N. L. și C. I. au revenit pe același traseu, pe DJ 561A spre . cu cei doi învinuiți care, imediat după ce partea vătămată a trecut cu căruța prin fața barului ., au plecat cu căruța lor pe o uliță perpendiculară pe DJ 561A.
Aproape de ., partea vătămată și soția sa au fost ajunși din urmă de învinuiții B. F. și R. D. care veneau după ei cu căruța. Partea vătămată și cei doi învinuiți au oprit căruțele, între învinuitul B. F. și partea vătămată B. D. având loc un conflict fizic, conflict în care partea vătămată a fost lovită de mai multe ori cu un ciomag de învinuitul B. F. peste mâini și cap, până când a căzut la pământ, moment în care învinuitul B. F. a încetat loviturile și a plecat cu căruța împreună cu învinuitul R. D..
Partea vătămată a reușit să se ridice de jos și s-a îndreptat sper una din locuințele aflate în apropiere pentru a cere ajutor, intrând în curtea martorului B. Nicușor care i-a acordat îngrijiri până la sosirea ambulanței. La scurt timp, soția părții vătămate – martora B. M. a plecat după soțul său, anunțând ambulanța și organele de poliție.
Partea vătămată a suferit leziuni în urma cărora i-au fost necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal existent la dosar.
Declarația martorei B. M., în sensul că partea vătămată B. D. a fost victima agresiunii fizice exercitate de trei persoane (B. F., B. I. și R. D.) a fost apreciată ca subiectivă și neconcludentă parțial.
Învinuitul B. F. a recunoscut prezența sa la locul și momentul conflictului fizic în care a fost antrenată partea vătămată în prezența soției acesteia, martora B. M., afirmând însă că este singura care a exercitat violențe fizice asupra părții vătămate, susținând totodată faptul că a fost însoțit doar de învinuitul R. D., nu și de făptuitorul B. I..
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că, în absența altor probe care să confirme participarea numiților B. I. și R. D. la acel conflict fizic, în cauză există dubiu asupra acestor aspecte, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul R. D. și neînceperea urmăririi penale fată de numitul B. I..
Sub aspectul pretinsei deposedări a părții vătămate de un telefon mobil și de suma de 100 RON, probatoriul administrat în cauză nu a confirmat acest fapt. Astfel, declarația părții vătămate potrivit căreia, în timp ce se afla căzută la pământ datorită loviturilor aplicate de către agresori, ar fi văzut cum unul dintre agresori îi sustrăgea din buzunar suma de bani și telefonul mobil și faptul că soția sa, martora B. M., ar fi observat faptul deposedării, este nesusținut de vreun alt mijloc probatoriu. Însă și martora B. M. susține că nu a observat în vreun moment ca vreunul dintre agresorii soțului său să îl fi deposedat pe acesta din urmă de telefon ori de vreo sumă de bani. În plus, martora a afirmat că, odată ajunsă în curtea martorului B. Nicușor, ar fi sesizat că partea vătămată nu mai avea asupra sa telefonul mobil, fără să cunoască împrejurările pierderii posesiei, constatare pe care a făcut-o cu prilejul încercării de a apela serviciul de urgență, fiind astfel nevoită să solicite proprietarului imobilului – martorul B. Nicușor să apeleze personal serviciul de urgență.
Pe de altă parte, s-a evidențiat neconfirmarea susținerii martorei B. M., în condițiile în care martorul B. Nicușor afirmă că, însăși soția părții vătămate a sunat cu propriul ei telefon mobil serviciul de ambulanță, aspecte care duc la aprecierea că partea vătămată nu a fost deposedat de telefonul mobil în timpul agresiunii fizice.
De asemenea, martorul B. Nicușor a declarat că nu i-a auzit pe partea vătămată și soția sa, cu acel prilej, să fi sesizat dispariția vreunei sume de bani ori a telefonului mobil.
Pentru toate aceste argumente, s-a apreciat faptul că nu este dovedită existența unei fapte de deposedare a părții vătămate de bunuri sau valori, lipsind astfel un element constitutiv al infracțiunii de tâlhărie.
Partea vătămată a precizat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei, din care 7000 lei reprezentând daune morale și 13.000 lei reprezentând despăgubiri materiale. Prin sentința penală nr.132 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în baza art. 181 alin 1 CP, art. 320 indice 1 alin. 7 CPP, art. 74 lit. a și c CP, art. 76 lit. e teza I-a CP a fost condamnat inculpatul B. F. la pedeapsa de 3 luni închisoare cu aplicarea art.81-82 C.p. În baza art. 320 indice 1 alin. 5 CPP s-a dispusdisjungerea acțiunii civile din cadrul procesului penal formulată de către partea civilă B. D..
Pe latura civilă au fost audiați martorii T. M. V., C. Laurenția, G. M., P. I. și F. M..
Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la latura civilă s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei, din care 7000 lei reprezentând daune morale și 13.000 lei reprezentând despăgubiri materiale.
Cu privire la despăgubirile materiale din depozițiile martorilor audiați în cauză nu rezultă că partea vătămată ar fi suferit vreun prejudiciu legat de produsele obținute din activitatea la grădină. Martorul Tanasie M. V. a declarat că a văzut-o pe partea vătămată lucrând în grădină alături de soția și fiii săi. Martorul F. M. a declarat că pe perioada cât partea vătămată a avut mâna imobilizată lucrările la grădină au fost efectuate de soția și fiii părții vătămate ajutați de alte persoane însă nu știe dacă le-a plătit. Numai martorul G. M. declarând că partea vătămată a pierdut întreaga producție de varză, însă această declarație nu este în concordanță cu depozițiile menționate mai sus și nici cu depoziția martorei C. Laurenția, care a declarat că l-a văzut pe partea vătămată la câteva zile după conflict prin comună, fără semne vizibile de leziuni.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că din probele administrate nu rezultă faptul că partea vătămată ar fi suferit pagube materiale ca urmare a faptei inculpatului.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea vătămată, având în vedere leziunile suferite și numărul de îngrijiri medicale necesitate, care i-au produs o suferință morală, precum și afectarea demnității sale în comunitate, instanța de fond a apreciat că obligarea inculpatului la 2000 de lei daune morale către partea vătămată B. D. este suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit de acesta.
Prin urmare, instanța a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul la 2000 lei daune morale către partea vătămată B. D..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul B. F., care a arătat că sentința penală atacată este nelegală și netemeinică, având în vedere ca suma de 2000 lei la care a fost obligat cu titlu de daune morale este prea mare in raport de numărul mic de zile de îngrijiri medicale și consecințele produse
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate, cât și a disp art.3856al.3., Tribunalul apreciază că este nefondat pentru următoarele argumente:
Instanța de fond a făcut o corectă și justă apreciere a cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, cu titlu de daune morale ,in cauza fiind întrunite condițiile prev de art. 998 999 c civ privitoare la săvârșirea faptei ilicite ,prejudiciul produs si legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
În raport de fapta producătoare de prejudiciu, de numărul mare de îngrijiri medicale, suferința fizică si psihica indurata de partea vătămata ca urmare a leziunilor suferite, daunele morale acordate in cuantum de 2000 lei sunt necesare pentru a complini aceste suferințe si pentru a-i da părții vătămate, o satisfacție în sensul că autorul prejudiciului are obligația să îl repare potrivit art.998-999 Cod civil.
Tribunalul apreciază că suma de 2000 reprezentând daune morale la care a fost obligat recurentul inculpat B. F. către partea vătămată B. D., nu este excesivă și nu se poate reține că se urmărește îmbogățirea fără justă cauză a părții vătămate.
Susținerile recurentului inculpat, privitoare la posibilitățile sale materiale reduse, nu se pot reține ca temeinice, deoarece prin acordarea despăgubirilor morale se urmărește compensarea suferințelor pricinuite părții vătămate prin fapta penală și nu stabilirea cuantumului despăgubirilor raportat la starea materială a inculpatului.
Având în vedere cele susmenționate, în baza art. 385/ 15 pct. 1 lit. b C.p.p.,se va respinge recursul declarat de recurentul B. F., împotriva sentinței penale cu nr. 278/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul cu nr._, ca nefondat,
In baza art. 193 alin. 1 C.p.p., va obliga recurentul inculpat B. F. la plata sumei de 200 lei către cheltuieli judiciare către partea vătămată B. D. reprezentand onorariu avocat .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., va obliga pe recurentul inculpat B. F. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/ 15 pct. 1 lit. b C.p.p.
Respinge recursul declarat de recurentul B. F., fiul lui G. și S., născut la data de 04.04.1982, domiciliat în ., împotriva sentinței penale cu nr. 278/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul cu nr._, ca nefondat.
În baza art. 193 alin. 1 C.p.p.
Obligă recurentul inculpat B. F. la plata sumei de 200 lei către cheltuieli judiciare către partea vătămată B. D..
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p.
Obligă pe recurentul inculpat B. F. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01.03.2013.
Președinte, Judecător Judecător
G. C. E. F. C. T. O.
Grefier,
A. M. D.
Redact GC
Tehnored A.D. 04 Martie 2013/2ex
Jud fond A.G. B.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
