Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 223/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-03-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 223
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. C. M.
Judecător: D. G. G.
Judecător: V. T.
Grefier: M. B.
Ministerul Public –P. de pe lângă Tribunalul D. a fost
Reprezentat prin procuror I. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat C. M. împotriva sentinței penale nr.41 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul parte vătămată M. I., având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care recurentul- inculpat C. M. și intimatul- parte vătămată M. I. au arătat că înțeleg să se împace, sens în care s-a luat o declarație comună acestora, ce a fost consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul-inculpat C. M., solicită instanței să ia act de împăcarea părților și să constate încetarea procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și pe fond să ia act de împăcarea părților și să constate încetarea procesului penal, cu obligarea părților la cheltuieli judiciare.
Intimatul parte vătămată M. I., de asemenea, solicită instanței să ia act de împăcarea părților și să constate încetarea procesului penal.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr.41 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._, în baza art.180 alin.2 C.p. cu aplic. art.37 lit.a C.p., a fost condamnat inculpatul C. M. – fiul lui I. G., născut la 10.04.1985 în mun.C., jud.D., cu domiciliul în . română, studii 12 clase, fără ocupație, recidivist, la pedeapsa de 1000 lei amendă penală.
În baza art. 83 alin.1 C.p., s-a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 172 din 10.12.2009 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr.211 din 26.03.2010 pronunțată de Tribunalul D. și s-a dispus să execute și această pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare alături de pedeapsa din cauza de față de 1000 lei amendă penală.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 alin.2 C.pen. și s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a și b C.pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.191 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat din data de 15.10.2012 în dosarul nr.72/P/2012 a fost trimis în judecată inculpatul C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de: loviri sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cp. cu aplic. art. 37 lit. a Cp.
În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 06.12.2011, în jurul orei 19,00, partea vătămată M. I. se afla la barul din . martorii Țapelea I. și T. M. V.. In bar, la o masă alăturată se afla și învinuitul C. M. care era împreună cu alte persoane.
La un moment dat, întrucât unul din clienții aflați în bar - numitul M. P. era în stare de ebrietate și începuse să-i deranjeze pe ceilalți consumatori aflați în bar, barmanul V. C. l-a scos afară din bar și a început să-l lovească pe M. P..
Văzând ceea ce se întâmplă, partea vătămată M. I. și martorul T. M. V. s-au ridicat de la masa unde stăteau și au ieșit afară cerându-i barmanului să nu-l mai lovească pe M. P., întrucât era băut și nu știe ce face.
După aceasta, partea vătămată a intrat din nou în bar împreună cu martorul T. M. V. și s-au așezat la masa unde stătea și martorul Țapelea I. .
Fiind deranjat de faptul că partea vătămată M. I. i-a luat apărarea lui M. P., inculpatul C. M. i-a reproșat părții vătămate că nu trebuia să intervină și s-a ridicat de la masă cu intenția de a ieși afară din bar unde se aflau V. M. și M. P.. Atunci partea vătămată i-a spus învinuitului C. M. să-l lase în pace pe M. P. și, " de vrea să se bată cu cineva, atunci să se bată cu el". După acest schimb de replici, inculpatul C. M. a reacționat și i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu pumnul în zona ochiului stâng, iar partea vătămată a căzut în genunchi, ridicându-se însă imediat.
Această circumstanță reală nu poate fi reținută ca având caracterul circumstanței atenuante a provocării, prev. și ped. de art. 73 lit. b Cp., în condițiile în care singura replică a părții vătămate față de intenția inculpatului de agresare a numitului M. P. nu poate fi considerată drept cauză a unei puternice stări de tulburare provocate învinuitului, astfel încât nu putem fi în prezența stării de provocare.
La scurt timp, în bar au intrat și învinuitul C. I. M. care era însoțit de numitul S. F.. Văzând că fratele său C. M. are un conflict cu partea vătămată M. I., învinuitul C. I. M. s-a dus direct spre masa părții vătămate, pe care a răsturnat-o și a început să adreseze injurii tuturor celor aflați la masă, după care a încercat și el să-l lovească pe partea vătămată M. I., însă nu a reușit, fiind oprit de martorul Țapelea I. care s-a așezat între ei. în același timp, a intervenit martorul T. M. V. care l-a ținut pe învinuitul C. M., întrucât acesta vroia să-l lovească din nou pe M. I..
După aceasta, conflictul a fost aplanat, iar martorii T. M. V. și Țapelea I. au condus-o pe partea vătămată la domiciliu.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 8-10 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 2436/A2/08.12.2011 eliberat de IML C..
Deși în plângerea formulată partea vătămată susține că a fost lovită și de numiții C. I. M. și S. F., în cauză nu există probe indubitabile care să confirme participarea acestora din urmă la agresarea părții vătămate, astfel încât s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul C. I. M. și neînceperea urmăririi penale față de S. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cp.
Totodată, susținerile părții vătămate cu privire la sustragerea sumei de 66 lei nu s-a coroborat cu nici o altă probă care să certifice existența faptei de tâlhărie și vinovăția celor implicați în altercația fizică.
De altfel, chiar atitudinea procesuală a părții vătămate nu este una consecventă, declarând în plângere că această sumă i-a fost sustrasă, ulterior precizând că nu cunoaște împrejurările în care i-au dispărut acei bani, și că bănuiește că aceștia au fost pierduți în timpul conflictului fizic.
S-a constatat astfel că nu există date sau indicii temeinice care să confirme existenta infracțiunii de tâlhărie.
Inculpatul C. M. nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că a avut într-adevăr o altercație verbală cu partea vătămată, în urma căreia doar a împins-o pe partea vătămată, aceasta împiedicându-se și căzând peste masă, însă nu i-a aplicat vreo lovitură cu pumnul sau alt obiect contondent. Probatoriul administrat ( certificat medico-legal, declarații martori) infirmă apărarea inculpatului și confirmă fără dubiu vinovăția acestuia.
Inculpatul C. M. este cunoscut cu antecedente penale, prin s.p. 172/10.11.2009 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin d.p. 211/26.03.2010 a Tribunalului D. fiind condamnat la 1 an și 4 luni închisoare cu aplic. art. 81 Cp. pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cp.
Analizând actele și lucrările dosarului s-a constatat că starea de fapt și de drept descrisă în rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu probatoriul administrat în cauză și prin urmare, instanța a reținut-o ca atare.
Instanța de fond nu a reținut apărarea inculpatului, care a declarat că doar l-a împins pe partea vătămată M. I., care în urma acestei acțiuni a căzut la podea și s-a lovit la obraz pe gresie, acțiunea de împingere fiind efectuată deoarece partea vătămată avea asupra sa un cuțit și un spray paralizant și inculpatului i-a fost frică să nu le folosească, partea vătămată procedând similar și cu alte persoane.
Din probele administrate în cauză nu a reieșit că partea vătămată ar fi fost înarmată cu un spray paralizant și un cuțit. Martorii P. G., D. T. R. și V. C. au declarat că partea vătămată ar fi fost înarmată cu un cuțit și un spray paralizant, în schimb martorii T. M. V., Țapelea I. și S. F. au declarat că nu au văzut ca partea vătămată să fi fost înarmată cu un cuțit și/sau un spray paralizant. Nu a fost reținută varianta că partea vătămată ar fi fost înarmată, deoarece acest fapt ar fi fost văzut de toți martorii prezenți și după ce acesta a căzut ar fi existat măcar o tentativă din partea celor prezenți de a-l dezarma, ceea ce nu a fost relatat de martorii audiați în cauză. Pericolul reprezentat de o persoană înarmată nu ar fi fost înlăturat prin simpla cădere a acesteia la podea, în mod firesc, cei prezenți ar fi încercat să îl dezarmeze, ceea ce nu s-a întâmplat. Mai mult decât atât, nu s-a explicat de ce partea vătămată, înarmată fiind, nu încearcă și ulterior să-l atace pe inculpat, având în vedere presupusul atac inițial. Față de cele constatate, instanța nu a reținut apărarea inculpatului, cum că partea vătămată ar fi fost înarmată . De asemenea, analizând leziunile suferite de partea vătămată M. I., acestea sunt improprii lovirii de o suprafață plană( o podea de gresie) și, având în vedere poziționarea acestora, nu pot fi produse dintr-o singură lovitură. Partea vătămată prezenta la examinarea medico-legală: un hematom violaceu cu închiderea fantei palpebrale la nivelul ochiului stâng, hemifață stângă tumefiată violaceu și o echimoză roșietică de 3/2 cm. pe mucoasa vestibulară a buzei superioare, median. Prin urmarea, varianta prezentată de inculpat, cum că s-ar fi apărat cu o masă și din împingere, partea vătămată a căzut și s-a lovit la față de podea, nu poate fi reținută. Partea vătămată a fost lovită cu un corp dur, care poate fi pumnul, de cel puțin două ori, altfel nu se explică leziunea din zona mediană a buzei superioare în raport cu leziunile de pe partea stângă a feței. Partea vătămată nu putea avea leziuni cauzate de lovirea de podea ,o singură dată, atât la ochiul stâng și pe semifața stângă, cât și în zona mediană a buzei superioare.
Așadar, instanța a constatat că faptele inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cp.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitățile săvârșirii acesteia, precum și persoana inculpatului C. M., care nu este la prima abatere de natură penală, fiind condamnat anterior tot pentru o infracțiune săvârșită cu violență și a avut un comportament nesincer, nerecunoscând faptele comise, apreciind că aplicarea față de inculpat a unei pedepse de 1000 lei amendă penală este îndestulătoare pentru ca rolul educativ și preventiv al acesteia să poată fi atins.
Având în vedere că infracțiunea din cauza de față a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare, stabilit prin sentința penala nr. 172 din 10.12.2009 ,în baza art. 83 alin. 1 C.p. instanța a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penala nr. 172 din 10.12.2009 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._, definitivă prin decizia penala nr. 211 din 26.03.2010 pronunțată de Tribunalul D. și a dispus executarea și acestei pedepse de 1 an și 4 luni închisoare alături de pedeapsa din cauza de față de 1000 lei amendă penală.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 2 C.pen. și s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. instanța a obligat pe inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul C. M. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că din probele administrate în cauză a rezultat faptul că partea vătămată era înarmată, astfel că se afla în situația prev.de art.44 C.p.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor P. G., D. T. R. și Violoaica C.,
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că la termenul de ședință din 22.03.2013, partea vătămată și inculpatul au învederat instanței că s-au împăcat și au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și încetarea procesului penal.
Cum, potrivit dispoz. art.132 C.p., împăcarea părților înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă în procesul penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.p.p., se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. M. prin rechizitoriul nr.72/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, la plângerea prealabilă a părții vătămate M. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 al.2 CP, cu aplic.art. 37 lit.a CP, prin împăcarea părților.
În mod corespunzător, conform dispoz. art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p., se va admite recursul declarat de recurentul-inculpat C. M., împotriva sentinței penale nr.41 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._, ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 192 alin 2 C.p.p., va obliga recurentul-inculpat și intimatul-parte vătămată, aflați în culpă procesuală, la plata sumei de 100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-inculpat C. M., fiul lui I. G., născut la 10.04.1985 în mun.C., jud.D., cu domiciliul în . română, studii 12 clase, fără ocupație, recidivist, CNP._, împotriva sentinței penale nr.41 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul parte vătămată M. I., domiciliat în ..
Casează SP. 41/13.02.2013 a Judecătoriei Calafat și rejudecând:
În baza art.11 pct.2 lit.b CPP, rap. la art. 10 lit.h CPP:
Încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C. M. prin rechizitoriul nr.72/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, la plângerea prealabilă a părții vătămate M. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 al.2 CP, cu aplic.art. 37 lit.a CP, prin împăcarea părților.
Obligă recurentul-inculpat și intimatul-parte vătămată la plata sumei de 100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. C. M. D. G. G. V. T.
Grefier,
M. B.
Red.jud.E.C.M./tehnored.SG
27.03.2013/2 ex.
j.fond:A.G.B.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
