Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 447/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 447/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-08-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 447
Ședința publică de la 23 august 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. G.
Judecător G. C.
Judecător B. F. V.
Grefier M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror D. B.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții inculpați S. A., S. C. și Cobîrlău S. L., împotriva încheierii de ședință din 22.08.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații S. A., S. C. asistați de apărător ales N. I. R. și Cobîrlău S. L. asistat de apărător ales, av. S. C., care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul declară terminată cercetarea judecătorească, potrivit art. 340 Cpp și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Apărătorul ales al inculpaților S. A. și S. C. – av. N. R., solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și judecarea inculpaților îns tare de libertate, termenul de 15 zile pentru care s-a dispus aresatarea preventivă a acestora fiind suficient, motivat de faptul că gradul de pericol concret pentru ordinea publică s-a estompat, urmărirea penală a fost finalizată, iar inculpații au fost trimiși în judecată. Se arată, de asemenea, faptul că în fața instanței de fond, la primul termen de judecată vor invoca dispoz. art. 3201 Cpp, având în vedere că faptele nu sunt foarte grave, prin trecerea timpului gradul de pericol social concret s-a estompat, inculpații sunt de acord să achite prejudiciul cauzat, însă, fiind persoane fără ocupație, ei lucrând ca zilieri, nu vor putea achita acest prejudiciu în stare de arest preventiv. De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere faptul că inculpații se bucură de circumstanțe atenuante în sensul că nu au antecedente penale și au recunoscut faptele comise, pe care le regretă..
Apărătorul ales al inculpatului Cobîrlău S. L., av. S. Cristienl, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond în sensul de a nu se mai menține măsura arestării preventive dispuse față de inculpat, considerând că termenul de 15 zile pentru care s-a dispus această măsură preventivă privativă de libertate este îndestulător pentru ca pericolul social concret, cerut de dispoz. art. 148 lit. f Cpp, să se fi estompat deja. În acest sens, instanța trebuie să aprecieze dacă acest pericol social concret este temeinic și probat în speța de față, având în vedere că inculpații din prezenta cauză nu pot fi asimilați unui pericol pentru comunitatea din care provin. Tocmai menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților ar prezenta un pericol pentru aceștia, nefiind un loc potrivit pentru educarea și îndreptarea comportamentului lor, ci din contră, putând fi influențați să comită noi infracțiuni. Mai mult, consideră că prelungirea acestei măsuri privative de libertate presupune aplicarea unei pedepse într-un cuantum destul de mare și cu executare în regim de detenție, or scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și prin alte modalități de executare a acesteia.
De asemenea, învederează instanței că inculpații au petrecut o perioadă suficientă în arest preventiv, rechizitoriul a fost întocmit, inculpații fiind trimiși în judecată, aceștia au recunoscut și regretat faptele, astfel că nu există elemente noi care trebuie lămurite pe parcursul cercetării judecătorești, putându-se astfel dispune punerea acestora în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în cauză subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în raport de natura, gravitatea faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise, urmările produse respectiv distrugerea anumitor bunuri, perseverența infracțională a inculpaților, aceștia fiind sancționați administrativ pentru comportament antisocial, fiind cunoscuți în comunitatea din care provin ca persoane violente.
În replică, av. S. C., pentru inculpatul Cobîrlău S. L., învederează instanței că inculpatul nu are antecedente penale, și nu a fost nici sancționat administrativ până în prezent.
Inculpații S. A., S. C. și Cobîrlău S. L., având ultimul cuvânt, își însușesc concluziile apărătorilor aleși.
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22.08.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria C., în baza art. 3001 Cpp si art. 160 C.p.p. a menținut masura arestarii preventive fata de inculpații S. A., S. C. și Cobîrlău S. L., măsura fiind dispusa prin incheierea nr. 107/10.08.2012 pronuntata in dosarul nr. _/215/2012 al Judecatoriei C. ca fiind legală și temeinică.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin referatul nr. 9165/P/2012 din 10.08.2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2012, P. de pe lângă Judecătoria C. a solicitat arestarea preventivă a inculpaților S. A., S. C. și Cobîrlău S. L., pe o perioadă de 30 de zile .
În motivarea propunerii s-a arătat că în fapt, în noaptea de 04/05.08.2012, Cobîrlău S. L., S. C. și S. A. s-au deplasat înarmați, pe raza localității Botoșești – Paia la sediul unei întreprinderi individuale, respectiv, a unui bar, unde s-au dedat la acte și manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a creat scandal public, tulburându-se ordinea și liniștea publică, context în care au distrus o parte din mobilierul de pe terasă și totodată i-au aplicat lovituri părții vătămate F. B. F., producându-i astfel suferințe fizice.
În noaptea de 05/06.08.2012, împreună cu Cobîrlău S. L., S. C. și S. A., s-au întâlnit pe raza loc. Seaca de P., .-au dedat la acte și manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, s-a produs scandal public și s-a tulburat ordinea și liniștea publică, în sensul că au distrus un nr. de 6 corpuri de iluminat stradal, au deteriorat de asemenea mai multe cruci amplasate la o fântână, au spart geamurile de la casa părții vătămate O. A., au aruncat cu pietre în porțile de la mai mulți cetățeni.
Prin întreaga activitate infracțională desfășurată inculpații au indus persoanelor prezente o puternică stare de temere, tulburând totodată ordinea și liniștea publică, aspecte care reies din declarațiile martorilor și părților vătămate, audiate în cauză.
Instanța a constatat că măsura arestării preventive se impune fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod de procedură penală, întrucât există probe certe că inculpații au săvârșit infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, este incident unul dintre cazurile enumerate în art. 148 Cpp.
În acest sens instanța a constatat că pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice reținută în sarcina inculpaților legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică s-au avut în vedere împrejurările comiterii celor două fapte de utraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice - prima fapta a fost săvârșită într-un loc public, ignorând prezența mai multor persoane care se aflau la locul producerii incidentului, precum și numărul mare al inculpaților care au participat la comiterea faptei, împrejurare de natură a le conferi o mai mare încredere și îndrăzneală în realizarea activității infracționale, iar fapta a doua de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice a fost săvârșită pe timpul nopții, când de regulă oamenii se odihnesc și nu mai pot acționa eficient pentru prevenirea unor fapte antisociale.
Instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece fapta acestora este de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care conlucrează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
De asemenea, s-a apreciat că măsura arestării preventive este în concordanță cu dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. c CEDO, inculpații urmând a fi arestați în vederea aducerii în fața instanței de judecată, deoarece există motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune gravă.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut că prin ordonanța din 10.08.2012, ora 13,35, P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
S. A. - două infr. prev. de art. 321 alin. 1 C.p. și două infr. prev. de art. 217 alin. 1 C.p., lovire sau alte violențe, prev. de art. art. 180 alin. 1 C.p. și port fără drept de armă albă în locuri publice, prev. de art. 21 alin. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991 R. cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
S. C.- două infr. prev. de art. 321 alin. 1 C.p. și două infr. prev. de art. 217 alin. 1 C.p., lovire sau alte violențe, prev. de art. art. 180 alin. 1 C.p. și port fără drept de armă albă în locuri publice, prev. de art. 21 alin. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991 R. cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
Cobîrlău S. L. -două infr. prev. de art. 321 alin. 1 C.p. și două infr. prev. de art. 217 alin. 1 C.p., lovire sau alte violențe, prev. de art. art. 180 alin. 1 C.p. și port fără drept de armă albă în locuri publice, prev. de art. 21 alin. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991 R. cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 09.08.2012, s-a dispus reținerea învinuiților S. A., S. C. și Cobîrlău S. L. pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 09.08.2012, ora 20,30, urmând ca măsura să expire la data de 10.08.2012, ora 20,30.
Din analiza actelor de la dosar instanța a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 alin 1 C.p din care rezultă că inculpații Cobîrlău S. L., S. C. și S. A. s-au deplasat înarmați, pe raza localității Botoșești-Paia, la un bar, unde s-au dedat la acte și manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a creat scandal public, tulburându-se ordinea și liniștea publică, context în care au distrus o parte din mobilierul de pe terasă și totodată i-au aplicat lovituri părții vătămate F. B. F., producându-i astfel suferințe fizice, iar în noaptea de 05/06.08.2012, pe raza loc. Seaca de P., . dedat la acte și manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, s-a produs scandal public și s-a tulburat ordinea și liniștea publică, în sensul că au distrus un nr. de 6 corpuri de iluminat stradal, au deteriorat de asemenea mai multe cruci amplasate la o fântână, au spart geamurile de la casa părții vătămate O. A., au aruncat cu pietre în porțile de la mai mulți cetățeni.
Prin încheierea nr. 107/10.08.2012, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. A., S. C. și Cobîrlău S. L., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 10.08.2012 până la data de 24.08.2012 inclusiv.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului la primirea dosarului, instanța a reținut următoarele :
Prin încheierea nr. 107/10.08.2012, s-a constat că în condițiile art. 136 C.p.p în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau închisoarea pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului se poate lua față de acesta una din cele patru măsuri preventive prevăzute de lege, la alegerea căreia instanța este obligată să țină cont de criteriile stabilite de art. 136 alin 8 C.p.p.
Totodată, s-a reținut că în condițiile art. 148 lit f C.p.p se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului dacă există probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, infracțiunea săvârșită este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol public pentru ordinea publică. S-a apreciat că în cauză primele două condiții enumerate sunt întrunite, probele existente la dosarul de urmărire penală furnizând indicii suficiente cu privire la săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpaților, în plus pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații este mai mare de 4 ani.
În acest sens s-a apreciat că în actele dosarului există atât probe directe, cât și probe indirecte din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Astfel, instanța a reținut că declarațiile martorilor audiați în cauză - M. A. M., Stănciucă D., B. V., M. C., D. Raimond E., D. P. I. și P. M., Cobîrlău I. D., D. Ș., Cobîrlău C., Cobîrlău V. C., Cobîrlău M., Cobîrlău M., S. I., S. M., B. P., B. T., T. C., B. Nona, Cobîrlău F., M. C., V. E. și Bașcoveanu P., se coroborează cu declarațiile părților vătămate F. B. F. și M. A. A.,fiind confirmate parțial și de declarațiile inculpaților Cobîrlău S. L., S. C. și S. A.,
S-a tras concluzia că este îndeplinită condiția existenței unei „suspiciuni rezonabile", atât probele directe cât și cele indirecte arătate mai sus conving un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpații să fie autorii infracțiunii reținută în sarcină.
Totodată, s-a apreciat că în cauză există unul dintre cazurile prevăzute în art. 148 C.p.p., pentru care se impune măsura arestării preventive a inculpaților.
În lipsa unor prevederi legale exprese, pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus din împrejurările în care au fost comise faptele, natura și gravitatea acestora și circumstanțele personale ale inculpaților.
Prin raportare la dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., s-a constatat deplina incidență a acestora, în dosarul de față existând probe că lăsarea în libertate a inculpaților reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu toate că luarea măsurii arestării preventive ar fi justificată și numai prin prisma pericolului concret al faptei, instanța a reținut că și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpaților, relevă un pericol concret pentru ordinea publică ce impune luarea măsurii arestării preventive.
Nu în ultimul rând instanța a reținut că inculpații, nu sunt la primele fapte antisociale, aceștia fiind cunoscuți ca niște persoane care în mod frecvent provocau scandal, ignorând orice normă de conviețuire într-o comunitate, având un comportament inadecvat chiar și în familie, ei fiind singurii care explică această stare de temere creată în rândul cetățenilor pe considerentul că mai toți locuitorii satului ar avea ură față de ei. Inculpații S. C. și S. A., au fost sancționați în mai multe rânduri pentru comportamentul necorespunzător în raport cu normele de conviețuire socială, ultima sancțiune fiind aplicată în data de 02.08.2012, cu câteva zile înainte de săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați în prezent.
Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că, prin întreaga lor activitate infracțională, inculpații au relevat un dispreț nepermis față de normele juridice, în aceste condiții înfăptuirea justiției impunând organelor judiciare dispunerea măsurilor legale în vederea încetării imediate a pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpați.
Totodată, prima instanță a mai reținut că art. 136 C.p.p. precizează faptul că scopul masurilor preventive este de a asigura buna desfășurare a procesului penal ori de a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, ca instituții de drept procesual ele fiind puse la dispoziția organelor judiciare și constau în anumite privațiuni sau constrângeri, personale sau reale, determinate de condițiile și împrejurările în care se desfășoară procesul penal.
S-a mai constatat de către instanța de fond că pentru a se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții de fond:
1. Să existe probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acesta a unei infracțiuni pedepsite de lege cu detențiunea pe viață sau închisoarea.
2. Să existe unul dintre cazurile pevăzute de art.148 C.p.p, ambele condiții examinate fiind reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), exprimate sub necesitatea existenței unor probe verosimile de a bănui că acuzatul a săvârșit o infracțiune și necesitatea imperativa de a proteja ordinea publică.
Pentru ca o măsură de reținere sau arestare să fie dispusă, s-a reținut că trebuie să existe indicii temeinice, in sensul dat de prevederile art 68/1 Cpp, adică permisă - prin prisma Convenției -"motive plauzibile" (hotărârile Fox, Campbell și Hartley și Berktay). Noțiunea de "motive plauzibile" este o noțiune autonomă dezvoltată de Curte în mai multe hotărâri. Ea depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Aceeași jurisprudență admite că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, anumite infracțiuni pot cauza o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, datorită gravității deosebite a infracțiunilor și a reacției particulare suscitate asupra opiniei publice de astfel de fapte.
Pentru definirea conceptului de pericol pentru ordinea publică se impune a se face o paralelă cu noțiunea de periculozitate.
Periculozitatea este definită ca fiind „acea calitate a cuiva de a produce un pericol, adică riscul de a interveni un rău . apropiată sau mai depărtată in timp”
Dacă gravitatea faptei săvârșită reprezintă un criteriu obiectiv, periculozitatea poate fi percepută doar prin raportare la o persoana. Dreptul penal actual este interesat doar de periculozitatea manifestată prin comiterea unui delict. Ca atare nu putem privi periculozitatea, deși ea valorifică circumstanțele personale ale infractorului, ca pe o noțiune complet detașată de fapta penală. O putem defini ca fiind o însușire a unei persoane la care se apreciază că există probabilitatea de a comite infracțiuni .
Important in aprecierea periculozității nu sunt atât calitățile persoanei, cât riscul ca aceasta să comită in viitor un delict. Pericolul pentru ordinea publică,ca și periculozitatea, reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului.
Așadar, pericolul pentru ordinea publică reprezintă, temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite fapte penale, ori ar declanșa puternice reacții în rândul opiniei publice determinate de fapta săvârșită de acesta și de starea sa de libertate.
Astfel, prima instanță a apreciat că se impune a se avea în vedere criteriile de evaluare pentru a se putea aprecia dacă punerea in libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publica sau nu. Aceste criterii constau în gravitatea concretă a faptelor comise și circumstanțele personale ale inculpatului.
În primul rând gravitatea concretă a faptei comise, care nu trebuie confundată cu pericolul social al infracțiunii săvârșite (care este relevat in pedeapsa prevăzută de lege), iar în al doilea rând circumstanțele personale ale inculpatului (antecedente penale, atitudinea inculpatului față de faptă și urmările sale,etc.). aceste două elemente conjugate contribuie la formarea opiniei pentru a se aprecia dacă inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dar spre deosebire de gravitatea faptei, care poate deveni criteriu unic in aprecierea existentei pericolului pentru ordinea publica, antecedentele penale pot juca un rol principal in aceasta apreciere, fără a fi unic criteriu, întrucât legea impune săvârșirea unei infracțiuni de o anumită gravitate (pentru care sancțiunea este detențiunea pe viată sau închisoarea mai mare de 4 ani).
In baza art. 5 par. 3 din Convenție, atunci când decid cu privire la prelungirea sau menținerea arestării preventive, autoritatile interne sunt obligate sa ia in considerare si posibilitatea luării unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces: eliberarea pe cauțiune, interdicția de a parasi tara sau orașul (cauza Khudoyorov c. Rusiei, 2005), etc. Trebuie demonstrat pe de o parte caracterul necesar al masurii privative de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal, si pe de alta parte caracterul insuficient al altor masuri preventive pentru realizarea cu aceeași eficienta a scopurilor prevăzute de art. 136 alin. 1 C.p.p., fata de prezumția de libertate de care se bucura învinuitul sau inculpatul si de caracterul de excepție al măsurii arestării preventive (pct. 3 alin 1 si 7 din Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei).
Cerința proportionalitatii ce decurge din cea a necesitații, presupune existenta unui just echilibru intre măsura privativa de libertate si scopul urmărit prin dispunerea acesteia, in vederea garantării libertății persoanei si evitarii oricărui arbitrariu in luarea unei masuri atat de grave. In acest scop vor fi avute in vedere gravitatea acuzației penale, dar și perseverența infracțională a inculpaților.
S-a apreciat că o masura numai restrictiva de libertate nu ar fi suficienta pentru atingerea scopului procesului penal, conform art. 136 alin. 8 Cpp, intrucat ar crea inculpaților libertatea de miscare suficienta pentru eventuala continuare a activitatii infracționale.
In condițiile in care nu s-a început cercetarea judecătoreasca pentru a se stabili poziția procesuala a inculpaților fata de acuzația adusa de organele de urmărire penala si pentru a se verifica in ce măsura acesta isi menține poziția din timpul urmăririi penale, pentru a stabili in mod cert condițiile si împrejurările comiterii faptelor retinute in sarcina sa, atitudinea inculpatului fata de fapta si urmările acesteia, instanța a apreciat că nu se poate dispune revocarea sau inlocuirea măsurii arestării preventive.
În plus, durata arestării preventive care a fost luata in privința inculpaților nu a ajuns la o întindere care sa ridice suspiciuni in privința termenului rezonabil si care sa determine atenuarea pericolului concret pentru ordinea publica ce a rezultat din gravitatea faptelor, modul si mijloacele de comitere a a acestora.
Instanța a apreciat ca buna desfășurare a procesului penal impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, iar punerea in libertate, chiar subsumata unor obligații sau garanții ar provoca o reala tulburare a ordinii si liniștii publice.
Pentru toate aceste motive ,în temeiul art. 300/1, art. 160 C.p.p, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că au recunoscut și regretat faptele, sunt de acord să achite prejudiciul cauzat și nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere că nu au antecedetente penale.
Verificând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept atât prin prisma disp. art. 3856 al. 3 C.p.p. cât și a criticilor formulate, Tribunalul constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 300/1 alin 1 C.p.p, după înregistrarea dosarului la instanță, în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța va verifica legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar dacă va constata că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța va menține arestarea preventivă.
Prima instanță a apreciat în mod corect că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 C.p.p, care să justifice presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care au fost trimisă în judecată (câte două infr. prev. de art. 321 alin. 1 C.p. și două infr. prev. de art. 217 alin. 1 C.p., lovire sau alte violențe, prev. de art. art. 180 alin. 1 C.p. și port fără drept de armă albă în locuri publice, prev. de art. 21 alin. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991 R. cu aplic. art. 33 lit. a C.p., fiecare) – declarațiile părții vătămate F. B. F.,, declarațiile părții civile O. A., declarațiile martorilorMarinoiu A. M., Stănciucă D., B. V., M. C., D. Raimond E., D. P. I. și P. M., Cobîrlău I. D., D. Ș., Cobîrlău C., Cobîrlău V. C., Cobîrlău M., Cobîrlău M., S. I., S. M., B. P., B. T., T. C., B. Nona, Cobîrlău F., M. C., V. E. și Bașcoveanu P., adresa nr. 470/2012 eliberată de Primăria Seaca de Păduce și depozițiile inculpaților – din care rezultă împrejurarea că în noaptea de 04/05.08.2012, inculpații Cobîrlău S. L., S. C. și S. A. s-au deplasat înarmați, pe raza localității Botoșești – Paia la sediul unei întreprinderi individuale, respectiv, a unui bar și au distrus o parte din mobilierul de pe terasă și totodată i-au aplicat lovituri părții vătămate F. B. F., producându-i astfel suferințe fizice, iar în noaptea de 05/06.08.2012, împreună cu Cobîrlău S. L., S. C. și S. A., s-au întâlnit pe raza loc. Seaca de P., . distrus un nr. de 6 corpuri de iluminat stradal, au deteriorat de asemenea mai multe cruci amplasate la o fântână, au spart geamurile de la casa părții vătămate O. A., au aruncat cu pietre în porțile de la mai mulți cetățeni.
De asemenea, este întrunit cazul prevăzut de art. 148 lit. f C.p.p., întrucât există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de gravitatea faptelor exprimat, de modalitatea concretă și împrejurările în care a fost comisă, de numărul mare de acte materiale, de cuantumul prejudiciului care nu a fost recuperat, persoana inculpaților care au sancționați în repetate rânduri pentru încălcarea normelor de conviețuire socială prevăzute de Legea nr. 61/1991, iar inculpații S. Cristienel și S. A. fost cercetați penal anterior pentru comiterea mai multor infracțiuni de lovire sau alte violențe, creând în rândul locuitorilor satului Veleni și al comunei Botoșești Paia un sentiment de insecuzritate și profundă indignare.
De asemenea, se constatată că nu există împrejurări noi care să schimbe temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar menținerea stării de arest se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Cât privește atitudinea sinceră și de regret invocată în motivarea recursului, dar și lipsa antecedentelor penale, Tribunalul apreciază că nu pot constitui elemente care să justifice temeinicia revocării măsurii arestării preventive, aceste elemente s-au avut în vedere și la momentul luării acestei măsuri și au existat pe tot parcursul procesului penal până în prezent și se vor avea în vedere doar la individualizarea pedepsei dacă se va dispune condamnarea inculpaților.
Ca atare, pe considerentele sus menționate și având în vedere dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p., Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că, în speță se mențin temeiurile arestării preventive, urmând să respingă recursurile inculpaților, ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați S. A., fiul lui Ș. și L., născut la data de 09.12.1989 în C., jud. D., cu domiciliul în ., ., jud. D., C.N.P. –_, S. C., fiul lui Ș. și L., născut la data de 09.02.1993 în C., jud. D., cu domiciliul în ., ., jud. D., C.N.P. –_, și Cobîrlău S. L., fiul lui C. și M., născut la data de 14.11.1990, în C., jud. D., cu domiciliul în ., ., jud. D., C.N.P. –_, în prezent deținuți în Arestul I.P.J. D., măsura fiind dispusa prin incheierea nr. 107/10.08.2012 pronuntata in dosarul nr. _/215/2012 al Judecatoriei C., împotriva încheierii de ședință din 22.08.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Obligă recurenții S. A., S. C. și C. S. L. la plata sumei de câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. G. G. G. C. B. F. V.
Grefier,
M. B.
Red. Jud. DGG/tehnored. M.B.
23 august 2012/2 ex.
J.f. B. A.I.
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 4690
23.08.2012
CĂTRE,
Arestul IPJ D.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 447 pronunțată în ședința publică din data de 23.08.2012 s-au respins ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați S. A., fiul lui Ș. și L., născut la data de 09.12.1989 în C., jud. D., cu domiciliul în ., ., jud. D., C.N.P. –_, S. C., fiul lui Ș. și L., născut la data de 09.02.1993 în C., jud. D., cu domiciliul în ., ., jud. D., C.N.P. –_, și Cobîrlău S. L., fiul lui C. și M., născut la data de 14.11.1990, în C., jud. D., cu domiciliul în ., ., jud. D., C.N.P. –_, în prezent deținuți în Arestul I.P.J. D., măsura fiind dispusa prin incheierea nr. 107/10.08.2012 pronuntata in dosarul nr. _/215/2012 al Judecatoriei C., împotriva încheierii de ședință din 22.08.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Decizie definitivă.
Președinte, Grefier,
D. G. G. M. B.
| ← Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
