Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 54/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 54/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-02-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.54
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. A.
Grefier C. A.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror V. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul D.
Pe rol, judecarea cauzei penale privind pe petenta Direcția G. a Finanțelor P. a Județului D., în contradictoriu cu făptuitorii M. L. D., M. A. M. și M. E. E.,având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.), cauză declinată de la Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta prin consilier juridic P. D., făptuitorul M. E. E. asistat de avocat ales N. D., lipsind făptuitorii M. L. D. și M. A. M., fiind reprezentați prin avocat ales D. I. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care ;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra plângerii.
Petenta Direcția G. a Finanțelor P. a Județului D. prin consilier juridic P. D. a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției dispusă de parchet, trimiterea cauzei la parchet în vederea reanalizării stării de fapt și a faptelor săvârșite, a urmărilor produse și punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva făptuitorilor pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 290 si art.291 din Codul penal întrucât nu au fost avute în vedere probele de la dosar, conform motivelor invocate în plângere și pe care le dezvoltă oral.
Pentru făptuitorii M. L. D. și M. A. M. avocat ales D. I. pune concluzii de respingerea plângerii, apreciind că s-a reținut corect de către parchet că nu s-a produs nici un prejudiciu, între aceste societăți au existat doar relații comerciale și nu poate fi vorba de existența nici unei infracțiuni.
Făptuitorul M. E. E. prin avocat ales N. D. a solicitat respingerea plângerii, apreciind că parchetul a reținut corect în rezoluție că ar fi trebuit aplicabile dispozițiile legale civile și nu penale, de asemenea arată că nu se poate reține nici o infracțiune întrucât nu sunt întrunite elementule constitutive ale infracțiunilor, între aceste societăți au existat relații comerciale, sumele de bani au avut destinația de salarii și nu există nici un prejudiciu cauzat statului. Există un act adevărat încheiat între societăți prin care acestea se obligau să conlucreze. Pe de altă parte în cauză nu există prejudiciu, sumele încasate fiind destinate plății de salarii, neputând fi poprite de petentă.
Reprezentantul Ministerul Public a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, actele efectuate exclud existența temeiurilor legale necesare tragerii la răspundere penală a făptuitorilor pentru infracțiunile sesizate de petentă; în cauză lipsește latura obiectivă din conținutul constitutiv al infracțiunilor prev.și ped de art.215 al.1-5, art.290C.p și art.291 C.p.între aceste societăți existând relații comerciale, la înscrisurile de care se face vorbire nu s-au făcut falsuri, ștersături ori adăugiri în vederea producerii unei consecințe juridice.
Făptuitorul M. E. E. achiesează la concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra plângerii penale de față;
Constată că la data de 13.11.2012 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. cu nr._ plângerea formulată de petenta Direcția G. a Finanțelor P. a Județului D., în contradictoriu cu făptuitorii M. L. D., M. A. M. și M. E. E., împotriva rezoluției nr. nr.1107/P/2011 din 22 mai 2012 și menținută prin rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul D. nr.1195/II/2/2012 din 03 iulie 2012.
Prin sentința penală 2834/28.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2012 în baza art.27 C.p.p., art.42 C.p.p. rap.la art.39 C.p.p. și art.2781 alin.1 C.p.p. s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D..
În motivare se arată că prin rezoluția din data de 22.05.2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților M. L. D., M. E. E. si M. A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute deart. 215 alin1-5, art.290 si art.291 din Codul penal, ca urmare a sesizării penale formulată de Direcția Generala a Finanțelor P. D.. Împotriva acestei soluții, cu respectarea termenului prevăzut de art.278 alin 3 C.p.p.a formulat plângere DGFP D. adresata prim-procurorului Parchetului de pe langa Curtea de Apel C..
Prin rezoluția nr. 1195/_ din data de 03.07.2012, pronunțata de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel C., a fost respinsa plângerea formulata de DGFP D., mentinandu-se soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru aceste motive, DGFP D., cu respectarea termenului de 20 de zile prevăzut de art.2781 alin 1 C.p.p a formulat plângere împotriva acestei rezoluții la instanță, plângere înregistrată sub nr._ .
În plângerea formulata de DGFP D., se critică rezoluția dată de procurorul general pe motiv că menținând soluția de neîncepere a urmăririi penale, nu s-au arătat care sunt motivele pe care se întemeiază aceasta soluție si nici motivele pentru care au fost înlăturate criticile petentei. Se apreciază că singura motivare se refera la analizarea probatoriului administrat în cauza, fara a arata care sunt probele care au condus la aceasta soluție si fara a arata care sunt motivele, in fapt si in drept, pentru care au fost inlaturate criticile petentei.
S-a apreciat că soluția adoptata in cauza este netemeinica si nelegala si se bazează pe o interpretare greșita a probelor aflate la dosarul cauzei si a textelor de lege aplicabile in cauza, impunându-se suplimentarea probatoriului administrat in cauza.
Se arată că în mod greșit s-a reținut că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor întrucât confuzia între denumirile celor două societăți a fost creată intenționat cu scopul de a sustrage de la executarea silită sumele rezultate în urma cedării către . Group SRL a dreptuirlo de publicitate.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor considerate de petentă că se circumscriu infracțiunilor prevăzute de art.290 și art.291 C.pen se apreciază că în ipoteza în care se aprecia că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale celor două infracțiuni, organele de urmărire penală aveau obligativitatea încadrării corecte a respectivelor fapte, în temeiul art.200 C.pen.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prev. de art.25 C.pen se arată că în mod greșit s-a reținut de către procuror că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât timp cât probele administrate în cauză, respectiv declarațiile făptuitorilor M. E. E. și M. A., confirmă faptul că aceștia cu bună-știință au ascuns adevărata situație privind datele de identificare ale celor două societăți, nu prin omisiunea de a declara asupra acestor aspecte ci printr-o acțiune de prezentare nereală a existenței acestora. Prin această acțiune s-a produs un prejudiciu petentei aceasta fiind în imposibilitate de a-și recupera creanțele fiscale prin poprire.
Pentru toate aceste aspecte se consideră că nu au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, nefiind analizate toate aspectele sesizate de petentă, motiv pentru care se solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru reanalizarea stării de fapt, cu consecința punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva făptuitorilor.
Analizând dosarul de urmărire penală instanța constată următoarele:
La data de 19.05.2011, Direcția G. a Finanțelor P. D. a sesizat organele de poliție cu privire la săvârșirea de către numiții M. L. D., M. E. E. si M. A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 si art.291 din Codul penal.
Prin rezoluția nr._/_ din 13.12.2011 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus preluarea dosarului înregistrat sub nr. 5723/P/2011 la Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și înregistrarea acestuia în evidența Secției de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290, art. 291 și art. 215 al. 1,5 Cod penal.
Prin plângerea formulată petenta a sesizat următoarea stare de fapt:
. C. înregistra obligații fiscale neachitate în cuantum de 12.526.670 lei, motiv pentru care a fost demarată procedura de executare silită împotriva acestei debitoare, fiind emise somații, titluri executorii, adrese de înființare a popririi. Astfel a fost emisă adresa de înființare a popririi nr. 124 din 07.02.2011 pentru terțul poprit . G. SRL, acesta comunicând faptul că nu are nici un contract în vigoare cu ., iar sumele aferente contractului care a existat între cele două societăți au fost achitate în contul IBAN al FCU C. în 2 tranșe, la data de 03.05.2010 și, respectiv 15.07.2010.
. G. SRL a comunicat organelor fiscale copia actului adițional nr. 1 la contractul de cesiune nr. 783/29.04.2010, copiile celor două ordine de plată din data de 03.05.2010 și 15.07.2010 precum și copiile facturilor fiscale nr. C 0004 din 29.04.2010 și nr. C 0009 din 15.07.2010.
Prin actul adițional nr. 1 la contractul de cesiune nr. 783/29.04.2010
este precizată ca cedent al drepturilor de publicitate ., dar datele de identificare ale acesteia respectiv J_ și CUI_ aparțin . C. SA.
Prin ordinele de plată nr. 83 din 16.07.2010 și nr. 43 din
03.05.2010, . G. SRL a virat în contul bancar aparținând . sumele de 158.449,68 lei, respectiv de 246.508,50 lei.
În actul adițional încheiat între ., în calitate de cedent este aplicată ștampila . SA și nu a societății care a întocmit actul, respectiv .,
În facturile fiscale nr. C 0009 din 15.07.2010 și C 0004 din 29.04.2010
emise de . către . G. SRL au fost trecute ca și date de identificare CUI_, date care aparțineau lui . C. SA iar ștampila aplicată aparținea lui . C. SA, fiind indicat ca și cont al societății, contul RO31RZBR_2960 deschis la Raiffaissen Bank aparținând ..
În plângerea formulată s-a arătat că societatea care este afiliată la Federația Română de Fotbal și înregistrată la L. Profesionistă de Fotbal și care beneficiază de drepturile de televiziune și publicitate în urma activității desfășurate de echipa de fotbal . este . C., pe cale de consecință, . nu putea obține venituri din cedarea drepturilor de publicitate, dar cu toate acestea a încasat sumele de bani rezultate din cedarea drepturilor de publicitate de către . G. SRL.
S-a apreciat de petentă că în mod intenționat s-a creat o confuzie între denumirile și datele de identificare ale celor două societăți, pentru a se sustrage de la executarea silită, sumele rezultate în urma cedării către . G. SRL a drepturilor de publicitate, având în vedere că asupra conturilor bancare ale . C. SA au fost emise adrese de înființare a popririi, fapt cunoscut de reprezentanții acestei societăți prin comunicarea înștiințărilor de înființare a popririi.
Din declarația dată de intimatul făptuitor M. E. E.( filele 330-332) care îndeplinea funcția de director economic în cadrul . C. SA, funcție potrivit căreia avea ca sarcini de serviciu evidența contabilă a societății, reiese că acesta a avut cunoștință de contractul nr. 783 încheiat la data de 29.04.2010, având ca obiect cesionarea drepturilor de publicitate între . C. și . G. SRL, precum și de actul adițional nr. 1169/15.07.2010, în sensul că la un moment dat i-au fost prezentate aceste documente, dar că nu are cunoștință de împrejurările în care s-au încheiat.
În ceea ce privește încheierea actului adițional nr. 1, la contractul de cesiune nr. 784 din 29.04.2010, acesta a precizat că nu a participat la încheierea lui și nu poate arăta de ce la poziția FCU C. figurează datele de înregistrare ale . C. SA arătând totodată că după prezentarea contractelor și actului adițional de către M. A. sau M. L. a procedat la întocmirea a două facturi fiscale, având nr. C 0004 din 29.04.2010 și C 0009 din 15.07.2010, în conținutul cărora a trecut la rubrica emitent . și a menționat ca date de identificare J_ și CUI-ul RO_, date care aparțineau ISC Fotbal Club U C. SA, menționând totodată și contul în a care urma să se facă plata de către . G. SRL, cont care aparținea .. Acesta a mai arătat că a procedat în acest fel ca urmare a unor discuții purtate cu A. M. care i-a spus că între . C. și . contracte de asociere și că sumele datorate de . G. SRL trebuie plătite către . pentru a fi folosite la achitarea salariilor angajaților societății, plata utilităților și a cheltuielilor generate de meciurile susținute de ..
M. Emanule E. a mai arătat că încasările făcute de la . G. SRL au fost înregistrate în evidența contabilă a ., că la emiterii celor două facturi fiscale avea cunoștință de existența unei decizii de amânare la plată emisă de DGFP iar la data respectivă nu erau înființate popriri asupra conturilor . C. SA.
Fiind audiat, făptuitorul M. L. D. ( filele 333-334 dup) acesta îndeplinind în perioada respectivă funcția de director executiv la . C. a arătat ca și M. E. faptul că hotărârea de a încheia contractul prin care se cesionau drepturile de publicitate ale . C., a fost discutată la nivelul clubului cu A. M., acesta din urmă având funcția de director general al societății, tot acesta fiind cel care a negociat termenii și condițiile contractului încheiat cu . G. SRL .
În legătură cu actul adițional nr. 1 la contract, M. L. D. declarat că respectivul act a fost încheiat de el în urma unei negocieri cu reprezentantul . G. SRL, că semnătura de pe act îi aparține, iar ștampila aplicată este cea a . C. SA. În ceea ce privește elementele de identificare ale societății acestea aparțin în realitate lui ., ca urmare a unei erori de redactare intervenită probabil datorită asemănărilor de denumire dintre cele două societăți.
Făptuitorul M. A. a declarat că, contractul de asociere dintre . C. SA și . încheiat la data de 16.08.2007, respectiv actul adițional la acest contract încheiat la data de 05.01.2010, reflectă realitatea juridică de colaborare dintre cele două societăți, acest lucru fiind dovedit de plățile și încasările făcute între cele două societăți în perioadele menționate în el.
Acesta a negat faptul că ar fi avut cunoștință de încheierea contractului de cesiune a drepturilor de publicitate, arătând doar că i s-ar fi spus despre încheierea acestuia de către M. L., fără a cunoaște pe ce societate s-a încheiat. În ceea ce privește actul adițional nr.1 la contractul de cesiune, arată că acesta a fost semnat de el în calitate de fidejusor, dar nu a observat faptul că datele de identificare ale societății erau trecute greșit.
În ceea ce privește sumele încasate de la . G. SRL, acesta a arătat că acestea în proporție de aproximativ 90% au fost folosite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților de la . C. SA, iar restul de 10% pentru plăți necesare desfășurării activității societății.
La data de 15.03.2012 organele de urmărire penală au solicitat D.G.F.P. D. să înainteze actele care au stat la baza deciziei de acordare a amânării la plată nr. 3052 din 15.03.2010 a . C. SA, să se precizeze dacă urmare emiterii acestei decizii s-a înființat poprire asupra disponibilităților bănești existente în conturile . C. SA și dacă din documentele existente rezultă că între . și . C. au existat încasări și plăți având în vedere contractul de asociere încheiat la data de 16.08.2007 și actul adițional la acest contract încheiat la 05.01.2010.
Prin adresa nr._ / 23.04.2010 D.G.F.P. D. a transmis documentația solicitată precizând că după emiterea deciziei de acordare a amânării la plată nr. 3052 din 15.03.2010, Serviciul Executare Silită și Stingerea Creanțelor Fiscale Contribuabilii Mijlocii din cadrul AFPCM D., prin adresa nr. 3093 din 16.03.2010 a comunicat suspendarea până la data de 15.09.2010 a adreselor de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr.2738 din 13.07.2009, 2738/20.07.2009, 172/08.09.2009, 232/04.11.2009,1/16.12.2009, 17/18.01.2010 și 172/18.02.2010.
Deoarece . C. SA nu și-a achitat în cel mult 30 de zile de la scadență obligațiile fiscale cu termen de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată, Serviciul Executare Silită și Stingere a Creanțelor Fiscale a transmis adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr. 254/26.04.2010, fiind emisă decizia de pierdere a valabilității amânării la plată nr. 5395/12.05.2010 în baza căreia Serviciul Executare Silită și Stingerea Creanțelor Fiscale, prin adresa nr. 6049/31.05.2010, a solicitat reluarea procedurii de executare silită prin poprire la . C. SA.
În ceea ce privește infracțiunea de fals reclamată de către petentă, instanța apreciază că în mod corect s-a reținut de către procuror că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Astfel, pentru existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este necesar în primul rând să existe un înscris sub semnătură privată, înscris asupra căruia să se intervină, într-una din modalitățile descrise de art.289 C.pen.( contrafacerea scrierii sau a subscrierii) rezultând un înscris falsificat.
Prin urmare, falsificarea unui înscris prin contrafacerea scrierii înseamnă reproducerea în mod fraudulos, plăsmuirea, ticluirea unui înscris, atribuindu-i-se aparența unui înscris adevărat.
În cazul falsificării înscrisului prin contrafacere, esențială este contrafacerea subscrierii, adică a semnăturii, deoarece ceea ce dă caracter veridic înscrisului sub semnătură privată este tocmai semnătura aflată pe el.
Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin alterare constă în denaturarea conținutului unui înscris adevărat, deci preexistent prin efectuarea unor adăugiri sau ștersături.
În speță, așa cum reiese din actele premergătoare efectuate în cauză nu a existat niciun înscris asupra căruia să se fi intervenit în vreuna din modalitățile descrise mai sus. Faptul că în contractele încheiate între cele două societăți comerciale, precum și în facturile fiscale emise în baza acestora apar datele de identificare ale unei alte societăți, CUI, cont bancar, ștampilă, nu este de natură a duce la concluzia că respectivele acte sunt false ci eventual nule, eventuala nulitate a acestora putând fi constată pe calea unei acțiuni civile.
Prin urmare instanța apreciază că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei făptuitori pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscris sub semnătură privată, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, eventualele critici formulate de petentă putând fi valorificate eventual pe calea unei acțiuni civile.
Pe cale de consecință neexistând un înscris sub semnătură privată fals, nu se poate reține nici săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art.291 C.pen, infracțiune ce presupune folosirea unui înscris sub semnătură privată cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, aspect față de care instanța apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror cu privire la săvârșirea infracțiunii de uz de fals este corectă, urmând a fi menținută.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.215 alin 1-5 C.pen, instanța reține că potrivit dispozițiilor legale menționate, constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține pentru sine ori pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
În speță, din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că la începutul anului 2011 DGFP D. s-a adresat terțului poprit, . G. SRL pentru a executa la sumele datorate statului de . C. SA. Societatea respectivă a răspuns că sumele de bani datorate societății . C. SA au fost virate încă din cursul anului 2010 în contul altei societăți respectiv ..
Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar plățile au fost făcute de . G. SRL în contul . în lunile aprilie și iunie 2010. Având în vedere că prin decizia nr. 3052 din 15.03.2010 Direcția G. a Finanțelor P. a amânat aprobarea la plată a datoriilor . C. SA până în luna septembrie 2010, prin adresa nr. 3093 din 16.03.2010 a comunicat suspendarea până la data de 15.09.2010 a adreselor de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr.2738 din 13.07.2009, 2738/20.07.2009, 172/08.09.2009, 232/04.11.2009, 1/16.12.2009, 17/18.01.2010 și 172/18.02.2010 când, ca urmare a neplății datoriilor scadente, efectele deciziei au fost anulate, emițându-se decizia de pierdere a valabilității la plată nr. 5395 din 12.05.2010.
Urmare a faptului că . C. SA nu și-a achitat în termenul stabilit obligațiile fiscale cu termen de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată, ulterior s-a revenit asupra acestei decizii dispunându-se înființarea popririi asupra disponibilităților bănești nr. 254/26.04.2010, fiind emisă decizia de pierdere a valabilității amânării la plată nr. 5395/12.05.2010, prin adresa nr. 6049/31.05.2010 Serviciul Executare Silită și Stingerea Creanțelor Fiscale, solicitând reluarea procedurii de executare silită prin poprire la . C. SA.
Petenta nu a făcut dovada comunicării către terțul poprit a faptul că s-a dispus reluarea procedurii de executare silită.
Din adresa nr.24/07.02.2011( fila 133), rezultă că DGFP D. a comunicat adresa de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului Fotbal Club U C. SA de către de . G. SRL la data de 07.02.2011.
Prin urmare, instanța apreciază că pe de o parte cel puțin la prima dată în care s-au efectuat plățile către . ( aprilie 2010) conturile . C. SA nu erau blocate, așa încât puteau fi făcut plăți în contul acesteia, societatea având posibilitatea de a dispune cu privire la sumele încasate, iar pe de altă parte față de cea de a doua plată efectuată, terțul poprit nu fusese înștiințat despre poprirea operată asupra conturilor . C. SA, astfel încât să se poată reproșa o eventuală lipsă de diligență în verificarea exactă a datelor de identificare ale societății menționate în contractul de cesiune a drepturilor de publicitate.
Trebuie avut în vedere faptul că infracțiunea de înșelăciune, presupune în primul rând o acțiune de inducere în eroare, o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoasă, înseamnă a face să se creadă drept reală o faptă sau împrejurare care nu există, iar a prezenta ca și mincinoasă o faptă adevărată înseamnă a face să se creadă ca inexistentă o faptă sau împrejurare care există în realitate, prin toate acestea urmărindu-se să i se creeze celui indus în eroare o falsă reprezentare a realității.
Nu se poate susține că prin încheierea contractelor de asociere și a actelor adiționale între . C. și . s-ar fi indus în vreun fel în eroare DGFP D., având în vedere că așa cum s-a arătat mai sus la momentul încheierii respectivelor contracte și chiar ulterior în momentul efectuării primei plăți de către . G. SRL conturile . C. nu erau blocate. Având în vedere faptul că intenția de inducere în eroare trebuie să existe în momentul realizării acțiunii de inducere în eroare, în mod corect s-a apreciat de către procuror că nu este realizată latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune.
Atâta timp cât pe de o parte între . C. și . existau relații comerciale, iar parte de altă parte de asemenea între . C. și . G. SRL s-a încheiat contractul de cesiune drepturi de publicitate, erorile din contractele încheiate între acestea sunt se pot remedia pe calea unor acțiuni civile, nefiind incidente dispozițiile penale invocate de către petentă.
Față de cele reținute mai sus, instanța va respinge plângerea formulată de petentă ca nefondată și se va menține soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiților M. L. D., M. A. M. și M. E. E. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prev de art.215 alin 1-5 Cpen, art.290 C.pen și art.291 C.pen. dispusă prin rezoluția nr.1107/P/2011 din 22 mai 2012 și menținută prin rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul D. nr.1195/II/2/2012 din 03 iulie 2012.
În baza art.192 alin 2 C.pr.pen. va obliga petenta la plata sumei de 30 de lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.2781 alin 8 lit.a C.pr.pen respinge plângerea formulată de Direcția G. a Finanțelor P. D., în contradictoriu cu făptuitorii M. L. D., M. A. M. și M. E. E. ca nefondată.
Menține soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiților M. L. D., M. A. M. și M. E. E. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prev de art.215 alin 1-5 Cpen, art.290 C.pen și art.291 C.pen. dispusă prin rezoluția nr.1107/P/2011 din 22 mai 2012 și menținută prin rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul D. nr.1195/II/2/2012 din 03 iulie 2012.
În baza art.192 alin 2 C.pr.pen. obligă petenta la plata sumei de 30 de lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 februarie 2013.
Președinte,
G. A.
Grefier,
C. A.
Red. jud.G.A.
Tehn.CA/2 ex.
28 Februarie 2013
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 68/2013.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
