Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 139/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-09-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 139/2012
Ședința publică de la 28 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - I. B.
Judecător - I. E.
Grefier - L. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă T. D. a fost reprezentat de procuror C. N..
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de inculpatul D. R. M., împotriva încheierii din data de 26.09.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat D. R. M., asistat de avocat ales P. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat P. D., pentru recurentul-inculpat D. R. M., solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, într-o primă teză, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate în temeiul art. 139 alin. 2 C.p.p. întrucât temeiurile care au stat la baza arestării preventive au încetat și nu au apărut temeiuri noi. Într-o teză subsidiară solicită înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea și această măsură prezintă suficiente garanții procesuale pentru desfășurarea procesului penal în bune condiții. Mai arată că inculpatul nu a săvârșit acte de violență care să producă urmări, prejudiciul a fost modic și urmează a se recupera, întregul probator a fost administrat în cauză, iar inculpatul recunoaște și regretă fapta.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive.
Recurentul-inculpat D. R. M. arată că regretă fapta și solicită să fie judecat în stare de libertate.
T.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 26 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în temeiul art. 300/1 C.p.p., art. 160/b C.p.p., art. 160/h C.p.p, s-a menținut ca fiind temeinica si legala măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul D. R.-M., prin încheierea nr. 112/21.08.2012 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 138/21.08.2012.
S-au respins cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpat.
Pentru a se pronunța astfel,prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriu nr. 9750/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din 19.09.2012 a fost trimis în judecată inculpatul D. R. M. cercetat pentru complicitate la săvârșirea a două infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p. cu aplicarea art. 99 și art. 33 lit. a C.p.
În fapt, s-a reținut că la data de 20.08.2012, în jurul orelor 13.30 în timp ce se deplasa pe ., inculpatul i-a smuls părții vătămate P. E. de la gât un lanț de aur prevăzut cu medalion.
La aceeași dată, în jurul orelor 15,00 – 15,30, aflându-se pe .. C., i-a smuls de la gât părții vătămate D. M.-C. un lănțișor din aur de aproximativ 40 cm(3-4 gr./14 karate), cu consecința producerii unui prejudiciu în cuantum de aproximativ 500 de lei.
Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 20.08.2012, s-a dispus reținerea învinuitului D. R. M. pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 20.08.2012, ora 17:45, până la data de 21.08.2012, ora 17:45, care include și reținerea administrativă pe timp de 5 ore, începând cu data de 20.08.2012, ora 17:45, până la data de 20.08.2012, ora 22:45.
Prin referatul întocmit de Poliția Municipiului C. – Secția 4 Poliție din data de 21.08.2012 s-a propus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuitul D. R. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, C.p., cu aplicarea art.99 și urm. C.p.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria C. din data de 21.08.2012, ora 11:59 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul D. R. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p. cu aplicarea art.99 și urm. C.p.
Prin încheierea nr. 112 din 21.08.2012 s-a admis propunerea de arestare preventivă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. R. M. pe o perioadă de 19 zile, începând cu data de 21.08.2012, până la data de 08.09.2012, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 138/21.08.2012.
Prin încheierea nr. 115 din 03.09.2012, s-a prelungit măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul D. R. M. pe o perioadă de 20 zile, începând cu data de 09.09.2012, până la data de 28.09.2012, inclusiv.
În conformitate cu prevederile art. 300/1 alin 1 C.p.p, după înregistrarea dosarului la instanță, în cazurile în care inculpatul este trimis în judecata în stare de arest, instanța va verifica legalitatea si temeinicia arestării preventive, iar daca va constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanța va menține arestarea preventivă.
La data sesizării instanței cu soluționarea fondului cauzei și respectiv la data discutării menținerii arestării preventive a inculpatului, instanța constată că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la data adoptării măsurii privative de libertate.
Astfel, raportat la prevederile art. 149/1 C.p.p, art. 143 și art. 148 lit. f C.p.p avute în vedere de instanța care a dispus arestarea și ulterior prelungirea, există date și indicii temeinice, conform prevederilor art. 68/1 C.p.p că inculpatul a săvârșit o infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar pericolul public concret pentru ordinea publica nu a încetat.
Instanța de fond a reținut că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social pentru ordinea publică, pericol care rezultă din circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, și anume gravitatea deosebită a acestora, modalitatea și împrejurările în care au fost comise: într-un loc public, prin smulgerea de la gâtul celor două părti vătămate a unui lănțișor din aur, cele două acte materiale fiind săvârșite la interval de aproximativ o oră.
Trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind anterior sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea infractiunii prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit e, g și i C.p. în dosarele penale nr. 1985/P/2011, 4108/P/2011 și_/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C., inculpatul continuând să comită infractiuni, aspect care denotă perseverenta infracțională și ignorarea oricăror reguli de conduită socială, toate aceste aspecte impunând în continuare privarea de libertate.
Totodată, instanța de fond a reținut că inculpatul este cercetat în dosarele penale nr. 3496/P/2012, 1996/P/2012 și 4010/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat.
De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că împotriva aceluiași inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală în dosarul nr.6049/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la tâlhărie infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 31 alin. 2 C.p. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit.a C.p. cu aplicarea art.99 și urm. C.p, cauză în care inculpatul a fost arestat preventiv pentru 19 zile în baza mandatului de arestare preventivă nr.90/2012, emis de Judecătoria C. și eliberat la data de 13.06.2012 conform deciziei penale nr.83/13.06.2012 a Tribunalului D.. S-a constatat astfel că inculpatul a continuat să comită fapte de natură penală, aspect ce denotă perseverența infracțională a acestuia și pericolul pe care–l prezintă lăsarea sa în libertate.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publica nu trebuie înțeleasă ca o primejdie concreta si imediata, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, în realitate ea semnifica o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generata de rezonanta sociala negativa a faptului ca persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de o gravitate ieșită din comun sunt cercetate în stare de libertate.
Starea de pericol pentru ordinea publica (art. 148 lit. f) C. proc. pen.) - spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective - presupune o rezonanta a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de dezaprobare publica, o anumita stare de insecuritate sociala. Într-adevăr, lăsarea în libertate a celui în cauza ar prezenta un pericol pentru ordinea publica, faptele purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice menite sa vegheze la ordinea și liniștea publică, sa asigure ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publica manifesta respect și considerație.
Existenta în continuare a temeiurilor care au determinat arestarea preventivă este conforma si cu scopurilor instituite prin art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Lipsa condamnării sau aplicarea unei pedepse cu executare altfel decât în stare de detenție nu implica în mod necesar faptul ca privarea de libertate nu a urmărit un scop legitim, care sa fie conform cu art. 5 parag. 1 lit. c din Convenția Europeana.
De asemenea, trebuie avut în vedere și stadiul cercetărilor, în cauză nu a fost începută cercetarea judecătorească și nu se cunoaște poziția procesuală a inculpatului cu privire la acuzațiile care i se aduc.
Scopul măsurii arestării preventive consta în necesitatea împiedicării producerii unei tulburări a ordinii de drept, și creării unei stări de neliniște si insecuritate individuala, astfel cum rezulta din prevederile art. 143, 149/1 si art. 148 lit. f C.p.p, care au fost avute in vedere la data luării măsurii arestării preventive. Nu poate fi susținut ca măsura privativa de libertate derulata pana in acest moment a fost suficienta pentru a asigura reeducarea inculpatului, întrucât aceasta funcție a reeducării, îndreptării sau avertizării aparține pedepsei închisorii, si nu arestării preventive, ca măsura procesuala cu caracter provizoriu.
Pentru aceste motive, apreciind că nu au încetat și nici nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, instanța de fond a respins cererile inculpatului de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar în baza art. 3001 rap. la art. 160b și 160 indice h C.p.p a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul D. R. M. prin încheierea nr. 112 din data de 21.08.2012 a Judecatoriei C..
Împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 26 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C., în termen legal a declarat recurs inculpatul D. R. M., solicitând judecarea în stare de libertate.
Analizând recursul declarat de inculpat, prin prisma criticilor formulate, a dispoz. art. 385 ind. 6 rap. la art. 141 c.p.p. și în raport de actele și lucrările dosarului, T. constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive în timpul urmăririi penale și s-a dispus menținerea acestei măsuri, fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv.
Potrivit disp. art. 300/1 alin. 1 cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților, conform disp. art. 300/1 alin. 2 cod procedură penală.
Conform art. 300/1 alin. 3 cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Analizând încheierea supusă recursului, T. constată că în mod corect prima instanță, a făcut aplicarea disp. art. 300/1 alin. 3 cod procedură penală și a dispus menținerea măsurii arestării preventive, deoarece temeiurile arestării preventive, prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, în ceea ce-l privește pe inculpat, nu au încetat, probele administrate justificând în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, existând în continuare indicii temeinice în sensul art. 68/1 cod procedură penală, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit aceste fapte penale, în sensul art. 5 pct. 1 teza I din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
De asemenea, pedeapsa pentru aceste infracțiuni este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică, cerință legală prev. de art. 148 alin. 1 teza II lit. f cod procedură penală, respectiv existența unor motive temeinice de a crede în necesitatea de a-i împiedica pe inculpat să intre din nou în conflict cu legea penală, se are în vedere în mod concret: natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina sa, pericolul social al faptei - criteriu legal de alegere a măsurii preventive, în sensul art. 136 alin. 8 cod procedură penală, ținând seama de datele și împrejurările concrete în care se reține că a fost săvârșită fapta, de rezultatul infracțional, de rezonanța negativă firească a unei asemenea fapte în comunitatea din care fac parte inculpatul, rezonanță care nu s-a estompat, având în vedere timpul scurs de la petrecerea faptei până în prezent.
Din datele ce caracterizează persoana inculpatului, reiese că a mai fost cercetat și în alte dosare penale, pentru același gen de infracțiuni, comise atât înainte, cât și după împlinirea vârstei de 14 ani, fiind sancționat cu amendă administrativă și a arestat preventiv în perioada 25. 05. - 13.06.2012, pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie în forma participației improprii, dând astfel dovadă de perseverență infracțională în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
Aplicarea unei pedepse cu executare altfel decât în stare de detenție, nu implică în mod necesar faptul că privarea de libertate nu a urmărit un scop legitim, care să fie conform cu art. 5 paragr. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru a fundamenta o condamnare, fie la momentul arestării, fie in cursul privării de libertate.
Scopul măsurii arestării preventive constă în necesitatea împiedicării producerii unei tulburări a ordinii de drept, și creării unei stări de neliniște și insecuritate individuală, astfel cum rezultă din prevederile art. 143, 149/1 și art. 148 lit. f C.p.p, care au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive. Nu poate fi susținut că măsura privativă de libertate derulată până în acest moment a fost suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului, întrucât această funcție a reeducării, îndreptării sau avertizării aparține pedepsei închisorii și nu arestării preventive, ca măsură procesuală cu caracter provizoriu.
În cauza de față, se reține că la data de 20.08.2012, în jurul orelor 13.30 în timp ce se deplasa pe ., inculpatul i-a smuls părții vătămate P. E. de la gât un lanț de aur prevăzut cu medalion.
La aceeași dată, în jurul orelor 15,00 – 15,30, aflându-se pe .. C., i-a smuls de la gât părții vătămate D. M.-C., un lănțișor din aur de aproximativ 40 cm(3-4 gr./14 karate), cu consecința producerii unui prejudiciu în cuantum de aproximativ 500 de lei.
Toate aceste elemente pun în evidență și justifică pe deplin concluzia existenței în continuare a unei periculozități reale a inculpatului, a cărui lăsare în libertate, chiar și cu garanții, nu apare oportună, riscurile neputând fi apreciate ca minore.
În acest context, este justificată concluzia potrivit căreia împotriva inculpatului a fost și este necesară luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, existând în mod real pericolul ca acesta să intre din nou în conflict cu legea penală, impunându-se în continuare prevenirea săvârșirii unor astfel de fapte prin menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și continuarea judecății în această stare.
În concluzie, T. apreciază că menținerea arestării preventive este oportună, fiind în continuare cea mai adecvată categorie de măsuri preventive în raport cu scopul urmărit la alegerea acesteia, potrivit art. 136 alin. 1 cod procedură penală.
În baza art. 385 pct. 1 lit. b cod procedură penală și neexistând nici un motiv de casare din cele prev. de art. 385/9 alin. 3 cod procedură penală ce se examinează și din oficiu, se va respinge recursul de față ca nefondat.
Față de soluția pronunțată și având în vedere disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul penal declarat de recurentul-inculpat D. R. M., fiul lui D. și L. M., născut la data de 04.06.1995, în C., jud. D., ., nr. 16, ., jud. D., CNP_ împotriva încheierii din data de 26.09.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul-inculpat la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Septembrie 2012
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. I. E. I. B.
Grefier,
L. S.
Red. Jud. C. C.
Tehnored. 2ex/01.10.2012
L.S
Red. jud fond C D.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 240/2015.... → |
|---|
