Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 240/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 240
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. F.
Grefier M. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă T. D.
a fost reprezentat de procuror C. F.
Pe rol judecarea contestației formulate de contestatorul-condamnat I. I. D. împotriva sentinței penale nr. 368/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect
liberarea condiționată (art.587 NCPP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat I. I. D. asistat de apărător desemnat din oficiu B. A. O., care depune la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1836/2015.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La solicitarea instanței, condamnatul I. I. D. precizează că își menține contestația formulată și depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul I. I. D., av. B. A. O., solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii instanței de fond și liberarea condiționată a condamnatului, având în vedere că a executat 2/3 din pedeapsă respectiv 486 zile, are doi copii minori și este singurul sprijin al familiei sale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, având în vedere perseverența infracțională a condamnatului, specializarea infracțională a acestuia, dar și comportamentul pe care acesta l-a avut pe perioada detenției.
Contestatorul condamnat I. I. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și liberarea sa condiționată, întrucât este singurul sprijin al familiei, soția sa fiind grav bolnavă.
T.
Asupra contestației penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 368/30.01.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C., în baza art. 587 alin. 1 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul I. I.-D., iar în baza art. 587 alin. 2 C.p.p. a fixat termen pentru reînnoirea cererii după data de 14.05.2015.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a obligat condamnatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 22 ianuarie 2015 a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ cererea formulată de către petentul condamnat I. I. D., prin care acesta contestă propunerea de amânare a comisiei de liberare condiționată din cadrul Penitenciarului C..
In vederea soluționării cauzei, s-a depus la dosar procesul verbal nr. N_/ 15.01.2015 din care rezultă că petentul I. I. D. se află în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de autor de furt calificat, aplicată prin s.p. 4063/2013 a Judecătoriei C..
Executarea pedepsei a început la data de 07.10.2013 și expiră în termen la data de 06.10.2015.
Transformate în zile, pedepsele sunt egale cu 730 zile. Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute fracția de 2/3, respectiv 486 zile. A executat un număr de 486 zile, din care i se consideră executate urmare a muncii prestate un număr de 20 de zile și un număr de 466 zile efectiv executate.
Conform procesului verbal din 15.01.2015 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea in libertate conditionată, petentul condamnat I. I. D. a fost amânat 4 luni datorită sancțiunilor disciplinare și a stării de recidivă.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 100 alin. 1 C.p., poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis, a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească și instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Față de aspectele menționate, prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 59 din Codul penal de la 1969 sunt mai favorabile comparativ cu cele prevăzute de art. 100 NCP.
Astfel, potrivit art. 59 C.p., poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în munca și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Executarea fracțiunii legale de pedeapsa nu justifica prin ea înseși acordarea liberării condiționate, câtă vreme nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 59 alin 1 Cp.
Liberarea condiționata este o facultate, lăsata la aprecierea instanței de judecata. Deși legea nu prevede expres drept criteriu pentru aprecierea oportunității liberării condiționate gravitatea infracțiunii săvârșite, instanța poate aprecia, în concret, dacă gravitatea faptei poate constitui sau nu un criteriu pentru a stabili daca perioada executata dintr-o pedeapsa este suficienta sau nu pentru reeducarea condamnatului.
Faza de executare a pedepsei este cea în care se pune accent deosebit pe prevenția speciala (reeducarea condamnatului), în celelalte doua faze, cea a individualizării legislative si a individualizării judiciare, punându-se accent cu precădere pe prevenția generala.
Din caracterizarea atașată la dosarul cauzei a rezultat că petentul-condamnat a fost sancționat disciplinar de două ori, nefiind recompensat. De asemenea rezultă că petentul-condamnat a manifestat interes moderat față de activitățile educative și a finalizat un program de asistență socială. A obținut 20 zile câștig pe parcursul executării pedepsei ca urmare a absolvirii unui curs de calificare. Interesul pentru desfășurarea de activități productive a fost scăzut.
S-a mai reținut că petentul se află la primă analiză în Comisia de propuneri pentru punerea in libertate conditionată și execută pedeapsa în regim închis.
Instanța de fond a reținut că, deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsa de 2/3, față de faptul că acesta este recidivist, fiind anterior condamnat de 6 ori tot pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, respectiv furt calificat, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei, de restul de pedeapsă rămas de executat, aceasta urmând să expire în termen la 06.10.2015, se apreciază că perioada executată până în prezent nu este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei - preventiv și educativ, pentru ca aceasta să fie responsabilizat cu privire la comportamentul său viitor, astfel încât să nu mai comită si alte fapte de natură penală.
Având în vedere cele menționate, în baza art. 587 alin. 1 C.p.p. a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul I. I.-D., deținut în Penitenciarul C..
În baza art. 587 alin. 2 C.p.p. a fixat termen pentru reînnoirea cererii după data de 14.05.2015.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a obligat condamnatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul I. I. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi liberat condiționat și este singurul sprijin al familiei sale.
Examinând sentința atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept și în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a respins cererea de liberare condiționată, pentru următoarele considerente:
Examinând comparativ dispozițiile de drept penal referitoare la liberarea condiționată, respectiv art. 59 și urm. C.p. din 1968 și art. 99 și urm. NCP, tribunalul constată că dispozițiile legale din vechea reglementare sunt mai favorabile atât sub aspectul condițiilor pe care persoana condamnată trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi dispusă liberarea condiționată (noua reglementare impunând în acest sens noi condiții, cum ar fi cele referitoare la faptul că cel condamnat trebuie să se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis ori că cel condamnat trebuie să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească), cât și datorită faptului că intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat, pe durata căruia acesta trebuie să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de către instanță (prev. de art. 101 NCP).
Așadar, potrivit art. 59 cod penal 1968, liberarea condiționată se acordă de către instanța de judecată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv executarea unei fracții din pedeapsă, ca o garanție că scopul și funcțiile acesteia au fost atinse, stăruința în muncă și disciplină a condamnatului, precum și dovezile temeinice de îndreptare sub aspectul redresării sale morale, instanța ținând cont și de antecedentele penale ale condamnatului.
T. reține că persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare, în baza sentinței penale nr. 4063/2013 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 NCp.
T. mai reține că la analiza unei cereri de liberare condiționată executarea fracției de pedeapsă prevăzută de lege este numai una din condițiile pentru admisibilitatea cererii, pe lângă aceasta fiind necesare și dovezi temeinice de îndreptare a condamnatului în timpul executării pedepsei, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată, care la fond a avut în vedere comportamentul condamnatului pe perioada executării pedepsei, apreciindu-se în mod just că timpul executat de condamnat din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte infracțiuni.
De asemenea, având în vedere și perseverența infracțională a condamnatului, care a mai fost condamnat în trecut pentru infracțiuni contra patrimoniului, fiind recidivist și liberat condiționat, aspecte ce denotă că pedepsele anterioare aplicate nu au reușit să atingă scopul preventiv-educativ, tribunalul apreciază că executarea în continuare a pedepsei în regim de detenție reprezintă soluția oportună și legală pentru ca persoana în cauză să se redreseze, să dobândească un ansamblu de valori morale și sociale necesare pentru evitarea, în momentul părăsirii locului de deținere, a săvârșirii altor infracțiuni.
Totodată se mai reține că, după cum rezultă din procesul-verbal și caracterizarea înaintate de Penitenciarul C. prin adresa nr. N_/15.01.2015, persoana condamnată se află la prima analiză a comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, iar pe perioada detenției petentul a fost sancționat disciplinar de trei pentru deținere de obiecte interzise și nerespectarea regulamentului de ordine interioară, fără a fi recompensat vreodată.
T. apreciază că în acest caz în mod just a apreciat instanța de fond că nu există suficiente și serioase indicii în sensul că pedeapsa închisorii aplicată condamnatului și executată până la acest moment și-a atins scopul înainte de a fi expirat durata stabilită prin hotărârea de condamnare, precum și faptul că îndeplinirea condițiilor sus menționate nu creează un drept condamnatului ci o vocație lăsată la aprecierea instanței, astfel încât în mod corect s-a respins propunerea de liberare condiționată.
Față de aceste considerente, în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse de lege, astfel încât în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge contestația formulată de către condamnatul I. I. D., împotriva sentinței penale nr. 368/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria C., ca nefondată, urmând ca acesta să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 2 C.p.p., condamnatului revenindu-i culpa procesuală în generarea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cpp
Respinge contestația formulată de condamnatul I. I. D., fiul lui C. și L., născut la data de 06.02.1988, CNP_, deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr. 368/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cpp
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2015.
Președinte, Grefier,
E. F. M. D.
Red. Jud. E.F./tehnored. M.D.
11 Martie 2015/ 5 ex.
J.f. M. S.C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
