Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 238/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 238
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. F.
Grefier M. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă T. D.
a fost reprezentat de procuror C. F.
Pe rol judecarea contestației formulate de contestatorul condamnat S. N. împotriva sentinței penale nr. 10/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect liberarea condiționată (art.587 NCPP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat S. N. asistată de avocat din oficiu V. L., care depune delegație de substituire pentru apărătorul desemnat din oficiu, av. B. O. G., în baza delegației pentru asistența judiciară obligatorie nr. 1603/2015, care este depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La solicitarea instanței, contestatorul S. N. precizează că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul S. N., av. V. L., solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii instanței de fond și liberarea condiționată a condamnatului, considerând că sunt îndeplinite condițiile legale respectiv a executat 2/3 din pedeapsă și a participat la diferite programe ce s-au desfășurat în cadrul penitenciarului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere comportamentul condamnatului pe perioada detenției, perseverența și specializarea infracțională a acestuia.
Contestatorul condamnat S. N., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și liberarea sa condiționată.
T.
Asupra contestației penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 10/13.01.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C., în baza art. 587 C.p.p., a respins cererea formulată de petentul S. N., privind liberarea condiționata și a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 22.10.2015.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 09.01.2015, a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ cererea de liberare condiționată formulată de către condamnatul S. N. din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin s.p. nr. 768/2011 a Judecătoriei Târgu J..
Prin cererea formulată petentul condamnat a arătat că a fost amânat, în mod nejustificat, de către comisie întrucât a participat la cursuri, iar sancțiunile disciplinare i-au fost aplicate în urma unor rapoarte întocmite nejustificat. În continuare petentul a aratat că solicită, în subsidiar, reducerea perioadei de amânare.
La dosarul cauzei au fost înaintate de către Penitenciarul C. procesul verbal nr. N106960/23.12.2014 și caracterizarea petentului condamnat întocmită de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor private de libertate.
În vederea soluționării cauzei instanța a dispus citarea petentului și emiterea unei adrese către Baroul D. în vederea desemnării unui apărător care să asigure asistența juridică obligatorie a petentului.
Executarea pedepsei a început la data de 21.02.2014 și expiră în termen la data de 21.12.2015.
Pentru a putea fi liberat condiționat, condamnatul trebuie sa execute 2/3 respectiv 730 zile, si a executat până în prezent 733 de zile închisoare din care a executat arest preventiv 427 de zile.
Conform procesului verbal din 23.12.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea in libertate conditionată, petentul condamnat urmează a fi reanalizat în comisie la data de 22.10.2015, fiind amânat datorită comportamentului necorespunzător, a stării de recidivă precum și a sancțiunilor disciplinare ce i-au fost aplicate.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 100 alin. 1 C.p., poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii, în cazul închisorii de cel mult 10 ani, se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis, a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească și instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Față de aspectele menționate, prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 59 din Codul penal de la 1969 sunt mai favorabile comparativ cu cele prevăzute de art. 100 NCP.
Astfel, potrivit art. 59 C.p., poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în munca și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Executarea fracțiunii legale de pedeapsa nu justifica prin ea înseși acordarea liberării condiționate, câtă vreme nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 59 alin 1 Cp.
Liberarea condiționata este o facultate, lăsata la aprecierea instanței de judecata. Deși legea nu prevede expres drept criteriu pentru aprecierea oportunității liberării condiționate gravitatea infracțiunii săvârșite, instanța poate aprecia, în concret, dacă gravitatea faptei poate constitui sau nu un criteriu pentru a stabili daca perioada executata dintr-o pedeapsa este suficienta sau nu pentru reeducarea condamnatului.
Faza de executare a pedepsei este cea în care se pune accent deosebit pe prevenția speciala (reeducarea condamnatului), în celelalte doua faze, cea a individualizării legislative si a individualizării judiciare, punându-se accent cu precădere pe prevenția generala.
Din caracterizarea atașată la dosarul cauzei a rezultat că petentul-condamnat a fost sancționat disciplinar de 6 ori pentru conduita sa, nu a fost recompensat niciodată, nu a participat la activități productive nemanifestând interes pentru selecționarea la muncă.
Potrivit evaluării psihologice petentul prezintă rigiditate, opacitate, mania persecuției, opoziționism fata de autoritate, relaționare defectuoasa, comportament si atitudini antisociale, potențial impulsiv si evoluție negativa.
În speță, deși petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsa de 2/3, față natura infracțiunii săvârșite, de circumstanțele personale ale acestuia (recidivist, nu a fost recompensat niciodată și sancționat de 6 ori, nu a participat la activități lucrative), de evaluarea psihologica instanța de fond a apreciat că perioada executată până în prezent nu este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei-preventiv și educativ, pentru ca acesta să fie responsabilizata cu privire la comportamentul său viitor, astfel încât să nu mai comită si alte fapte de natură penală.
In ceea ce privește solicitarea petentului de a reduce termenul pentru reanalizare prima instanță a apreciat ca nu se impune reducerea termenului stabilit de comisie având in vedere circumstanțele personale ale petentului condamnat si evaluarea psihologica.
Având în vedere cele menționate, în baza art 587 C.p.p. a fost respinsă cererea de liberare condiționată a petentului S. N. și s-a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 22.10.2015.
A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul S. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi liberat condiționat.
Examinând sentința atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept și în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a respins cererea de liberare condiționată, pentru următoarele considerente:
Examinând comparativ dispozițiile de drept penal referitoare la liberarea condiționată, respectiv art. 59 și urm. C.p. din 1968 și art. 99 și urm. NCP, tribunalul constată că dispozițiile legale din vechea reglementare sunt mai favorabile atât sub aspectul condițiilor pe care persoana condamnată trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi dispusă liberarea condiționată (noua reglementare impunând în acest sens noi condiții, cum ar fi cele referitoare la faptul că cel condamnat trebuie să se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis ori că cel condamnat trebuie să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească), cât și datorită faptului că intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat, pe durata căruia acesta trebuie să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de către instanță (prev. de art. 101 NCP).
Așadar, potrivit art. 59 cod penal 1968, liberarea condiționată se acordă de către instanța de judecată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv executarea unei fracții din pedeapsă, ca o garanție că scopul și funcțiile acesteia au fost atinse, stăruința în muncă și disciplină a condamnatului, precum și dovezile temeinice de îndreptare sub aspectul redresării sale morale, instanța ținând cont și de antecedentele penale ale condamnatului.
T. reține că persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, în baza sentinței penale nr. 768/2011 a Judecătoriei Tg. J. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 209 C.p. din 1968.
T. mai reține că la analiza unei cereri de liberare condiționată executarea fracției de pedeapsă prevăzută de lege este numai una din condițiile pentru admisibilitatea cererii, pe lângă aceasta fiind necesare și dovezi temeinice de îndreptare a condamnatului în timpul executării pedepsei, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată, care la fond a avut în vedere comportamentul condamnatului pe perioada executării pedepsei, apreciindu-se în mod just că timpul executat de condamnat din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte infracțiuni.
De asemenea, având în vedere perseverența infracțională a condamnatului, care a mai fost condamnat în trecut pentru infracțiuni contra patrimoniului, fiind recidivist, dar și evoluția negativă psihologică, rezultă că aspecte ce denotă că pedeapsa anterior aplicată nu a reușit să atingă scopul preventiv-educativ, tribunalul apreciază că executarea în continuare a pedepsei în regim de detenție reprezintă soluția oportună și legală pentru ca persoana în cauză să se redreseze, să dobândească un ansamblu de valori morale și sociale necesare pentru evitarea, în momentul părăsirii locului de deținere, a săvârșirii altor infracțiuni.
Totodată se mai reține că, după cum rezultă din procesul-verbal și caracterizarea înaintate de Penitenciarul C. prin adresa nr. N_/23.12.2014, persoana condamnată se află la prima analiză în cadrul comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, iar pe perioada detenției petentul a fost sancționat disciplinar de 5 ori pentru lovirea unui deținut, atitudine necuviincioasă față de personalul unității și nerespectarea regulamentului de ordine interioară și nu a fost recompensat niciodată.
T. apreciază că în acest caz în mod just a apreciat instanța de fond că nu există suficiente și serioase indicii în sensul că pedeapsa închisorii aplicată condamnatului și executată până la acest moment și-a atins scopul înainte de a fi expirat durata stabilită prin hotărârea de condamnare, precum și faptul că îndeplinirea condițiilor sus menționate nu creează un drept condamnatului ci o vocație lăsată la aprecierea instanței, astfel încât în mod corect s-a respins propunerea de liberare condiționată.
Față de aceste considerente, în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse de lege, astfel încât în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge contestația formulată de către condamnatul S. N., împotriva s.p. nr. 10/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria C., ca nefondată, urmând ca acesta să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 2 C.p.p., condamnatului revenindu-i culpa procesuală în generarea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cpp
Respinge contestația formulată de condamnatul S. N., fiul lui M. și V., născut la 15.12.1964, CNP_, deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr. 10/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cpp.
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2015.
Președinte, Grefier,
E. F. M. D.
Red. Jud. E.F./tehnored. M.D.
11 Martie 2015/5 ex.
J.f. Z. A.I.
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 359/2015.... → |
|---|
