Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 555/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 555/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-12-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 555
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Grefier D. M.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. R.
Din cadrul parchetului de pe lângă Tribunalul D.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 20 noiembrie 2013, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre, privind plângerea formulate de petent Direcția G. R. a Finanțelor P. C., împotriva ordonanței din data de 02.09.2013 emisă de parchetul de pe lângă Tribunalul D. și a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din data de 17.06.2013 de către P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr.2592/P/2006 în contradictoriu cu intimatul C. B..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față ;
Constată că la data de 24. 09.2013, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului D. plângerea formulată de petenta Direcția R. a Finanțelor P. C., împotriva ordonanței nr. 2592/p/2006 din data de 17 06 2013 a parchetului de pe lângă Judecătoria C. ,prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a intimatului C. B. ,pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. c din Legea 241/2005.
În motivarea plângerii s-a arătat că soluția adoptata in cauza este netemeinica si nelegala si se bazează pe o interpretare greșita a probelor aflate la dosarul cauzei si a textelor de lege aplicabile in cauza, considerând că măsura de scoatere de sub urmărire penala pentru infracțiunea de evaziune fiscala prevăzuta de art.9, alin.1, lit.c din Lg.241/2005 este netemeinica si nelegală.
S-a mai arătat că prin rezoluția din data de 17.07.2008, emisă de P. de pe lângă Judecătoria C., în dosar nr.2592/P/2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului Ciocalteu B. împotriva acestei rezoluții, in temeiul prevederilor art.278 din Codul de procedura fiscala, DGFP D. a formulat plângere adresata instanței de judecata.
De asemenea, prin sentința penala nr. 605/10.03.2009 pronunțata de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2008, a fost admisa plângerea DGFP D., dispunându-se desființarea rezoluției nr. 2592/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. si trimiterea cauzei in vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9, alin.1, lit. c din
Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala.
Prin ordonanța din data de 11.01.2012, pronunțata de P. de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala fata de numitul Ciocalteu B. pentru infracțiunea de evaziune fiscala prevăzuta de art.9, alin.1, lit.c din Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala.
Împotriva acestei rezoluții, in temeiul prevederilor art.278 din Codul de procedura fiscala, DGFP D. a formulat plângere adresata instanței de judecata.
Prin sentința penala din data de 22.06.2012, pronunțata de Tribunalul D. in dosarul nr._, a fost admisa plângerea DGFP D., dispunându-se desființarea rezoluției nr.2592/P/2006 din data de 11.01.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. si trimiterea cauzei in vederea redeschiderii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.9, alin.1, lit.c din Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala împotriva numitului C. B..
De asemenea, instanța a apreciat ca se impune ca organele de urmărire penală sa efectueze verificări privind realitatea tranzacțiilor efectuate de . SRL cu cei 37 de furnizori fictivi.
Cu ocazia desfășurării controlului fiscal la . C., s-a constatat de către organele de control faptul ca au fost înregistrate ir contabilitatea societății unele facturi fiscale emise către . C. de către unele societății care nu exista în evedințele ONRC
La data de 30.03.2006, DGFP D. - Activitatea de Inspecție Fiscala a înaintat organelor de politie procesul verbal de control nr. 1601/30.03.2006, sesizând organele de politie cu privire la săvârșirea de către numita numitul Ciocalteu B., in calitate de administrator al . SRL, a infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută si pedepsita de art.9 din Legea nr.241/2005.
În urma desfășurării controlului, s-a constatat faptul ca societatea a efectuat aprovizionări de la un număr de 37 de furnizori inexistenți.
Prin Ordonanța din data de 17.06.2013, s-a reținut ca, potrivit legislației în vigoare, învinuitul Ciocalteu B. nu avea obligația de a verifica si a stabili pentru furnizorii cu care desfășoară relații comerciale daca au sau nu calitatea reala de persoane juridice autorizate.
S-a menționat faptul că organele de control au efectuat demersuri în vederea clarificării situației de fapt si a identificării acestor societăți, efectuându-se în acest sens o adresa către ONRC, consultând in același timp si baza de date a Ministerului Economiei si Finanțelor.
Prin adresa nr._/14.03.2006, Oficiul Național al Registrului Comerțului a comunicat faptul ca societățile in cauza, cu datele de identificare precizate nu figurează in registrul general computerizat al comerțului.
S-a mai invocat că prin plângerea inițiala adresata Parchetului de pe lângă Judecătoria C., s-a invocat si faptul ca în contabilitatea societății au fost înregistrate unele documente ce nu aveau caracterul unor documente justificative(nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege in acest sens), cu consecința diminuării impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat.
Din verificările efectuate cu ocazia desfășurării controlului fiscal, s-a constatat faptul ca agentul economic in cauza nu avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata si de calcul a cheltuielilor deductibile, întocmindu-se astfel actul de control, în care au fost menționate toate aceste aspecte constatate de organele de control.
Societatea a înregistrat in contabilitate in conturile de cheltuieli deductibile fiscal, înregistrând in mod nejustificat documentele emise de către acești furnizori în evidentele contabile, documente ce nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, conform prevederilor legale aplicabile in materie, fapt constata si de suplimentul la raportul de expertiza contabila efectuat in cauza in faza de urmărire penala de către domnul expert C. C. M..
Toate aspectele invocate de către DGFP nu au fost analizate de organele de cercetare penala, rezoluția atacata nu cuprinde motivele in fapt si în drept pe care se întemeiază, care sunt "probatoriile" administrate în cauza sau "împrejurările comiterii faptei" ce au condus la aceasta soluție.
Ținând cont de prevederile legale precizate, rezultă că cele 37 de societăți de la care au fost aprovizionate mărfuri de către . nu au calitatea de persoana impozabilă si facturile emise de către acestea nu au calitatea de document justificativ întocmit conform prevederilor legale.
Deși prin expertiza contabilă efectuată în cauza s-a constatat ca în facturile emise de către cei 37 de furnizori sunt înscrise elementele obligatorii prevăzute de OMFP nr.36/2002 si Lg.82/1991, aceste elemente nu sunt reale, sunt fictive, acest fapt nu da dreptul de a fi considerate documente justificative.
Petenta a mai arătat că, scopul urmărit de către învinuit prin întocmirea personal a celor 37 de facturi in numele unor societăți inexistente a fost acela de diminuare a taxelor si impozitelor cuvenite bugetului de stat cu scopul final de a prejudicia cu intenție bugetul statului.
S-a mai arătat că învinuitul a creat cu intenție cheltuieli nereale, prin procurarea si întocmirea celor 37 de facturi, in numele unor societăți inexistente, scopul fiind acela de beneficia de caracterul nereal al cheltuielilor pentru diminuarea taxelor si impozitelor datorate bugetului de stat, considerând ca probele administrate în cauza fac dovada vinovăției învinuitului C. B., acesta acționând cu scopul prejudicieri bugetului de stat, fapt constatat si prin raportul de expertiza contabila întocmit in cauza.
În vederea soluționării plângerii s-a anexat dosarul de urmărire penală nr. 2592/P/2006, al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța reține următoarele :
La data de 11.04.2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ plângerea formulată de petenta D.G.F.P. D. împotriva ordonanțelor cu nr. 2592/P/2006 din data de 11.01.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
În fapt s-a arătat că soluția adoptată de procuror și menținută de prim procurorul parchetului este nelegală și netemeinică și că se bazează pe o interpretare greșită a probelor de la dosarul cauzei și a textelor de lege aplicabile.
În cuprinsul plângerii petenta a precizat că, deși prin s.p. nr. 605/10.03.2009 a Judecătoriei C. s-a dispus desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată inițial în cauză prin rezoluția cu nr. din data de 17.07._ a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și a fost trimisă cauza la parchet în vederea începerii urmăririi penale, procurorul nu a administrat probele indicate în cuprinsul hotărârii și nu a stabilit adevărul în legătură cu împrejurările în care au fost comise faptele.
Prin sentința penală nr.268/22.06.2012 a Tribunalului D. s-a dispus admiterea plângerii formulată de ANAF – DGFP – D., s-a desființat ordonanța nr. 2592/P/2006 din data de 13.01.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și s-a trimis cauza la P. de pe lângă Tribunalului D. în vederea redeschiderii urmării penale, apreciindu-se că în speță după desființarea ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria C. competența pentru a efectua urmărirea penală revine Parchetului de pe lângă tribunalul D., invocându-se în acest sens dispozițiile art. XX 1V art.5 din legea 202/2010 care vizează reglementarea situațiilor tranzitorii, după sesizarea instanței și desființarea ordonanțelor adoptate de parchet fiind aplicabile dispozițiile legale referitoare la competența după materie, astfel cum sunt reglementate de art.27 cod pr.penală.
Încălcând dispozițiile date prin sentința penală nr. 268/2012 a Tribunalului D., parchetul de pe lângă Tribunalul D., prin adresa nr.6456/III/13/2012 a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. în vederea redeschiderii urmării penale și completării probatoriului.
Prin ordonanța nr. 2592/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus în baza art. 262 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.11 pct.1 lit.b Cpp și art. 10 lit. d Cpp scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C. B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 lit. c din legea 241/2005.
Împotriva acestei soluții petenta a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., care prin ordonanța nr.2763/II/2/2013 a dispus respingerea plângerii și menținerea soluției.
Instanța, constată că plângerea formulată de petenta Direcția G. a Finanțelor P. – D. este întemeiată urmând să o admită având în vedere că toate actele de urmărire penală efectuate de P. de pe lângă Judecătoria C., după pronunțarea sentinței penale nr.268/2012 a Tribunalului D. sunt lovite de nulitate absolută fiind incidente disp. art.197 alin.2 cpp care prevăd că dispozițiile relative la competența după materie sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, nulitate care nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.
Așa cum s-a stabilit și prin sentința penală nr. 268/2012 a Tribunalului D., competența de a efectua urmărire penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 din legea 241/2005 aparține Parchetului de pe lângă Tribunalul D. .
Prin Legea 202/2010, infracțiunea prev. de art. 9 din legea 241/2005 iese din sfera de competență materială a Judecătoriei, trecând în competența materială a Tribunalului, în mod corelativ P. de pe lângă Tribunal va avea competența de a efectua urmărirea penală pentru această infracțiune.
Față de disp.art.XX1V din Legea 202/2010, în raport de aplicarea în timp a noii legi, în situația în care procurorul din P. de pe lângă Judecătorie dispune scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev,.de art.9 din Legea 241/2005, împotriva soluției de netrimitere în judecată poate fi formulată plângere potrivit art. 275 – 278 Cod pr.penală la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătorie ; în cazul în care acesta respinge plângerea se poate formula plângere în temeiul art.278/1 Cpp la Tribunal.
În cazul în care Tribunalul admite plângerea poate reține cauza spre judecare sau poate trimite cauza în vederea redeschiderii urmării penale parchetului de pe lângă Tribunal căruia îi revine competența de a efectua urmărirea penală pentru această infracțiune potrivit legii 202/2010.
În consecință, se va desființa ordonanța nr.2592/P/2006 din data de 17.06.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și se va trimite cauza în vederea redeschiderii urmării penale la P. de pe lângă Tribunalul D., urmând a se efectua activitățile judiciare indicate în hotărârea definitivă a Tribunalului D.,respectiv sentința penală nr. 268/22 iunie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta Direcția G. R. a Finanțelor P. C., în contradictoriu cu intimatul C. B., cu domiciliul în C., ..14, ..1, ..
Desființează ordonanța nr.2592/P/2006 din data de 17.06.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și trimite cauza în vederea redeschiderii urmării penale la P. de pe lângă Tribunalul D. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 decembrie 2013.
Președinte,
G. C. Grefier,
D. M.
Red. G.C.
Tehnored/ D.M – 2 ex.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 833/2013.... → |
|---|
