Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 845/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 845/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-11-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.845
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Judecător V. T.
Judecător V. S. D.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol judecarea recursurilor penale declarate de către P. DE PE L. J. C. și inculpatul S. F. B., în prezent deținut în Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul IPJ D., împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 18.11.2013 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ 13, privind pe intimatul-inculpat F. C., deținut în Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul IPJ D., având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-inculpat S. F. B., personal și asistat de apărător ales, avocat D. G., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 și intimatul-inculpat F. C., personal și asistat de avocat ales B. Mihăloiu, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de soluționare, instanța face aplicarea dispozițiilor art.385/13 C.p.p și acordă cuvântul asupra dezbaterilor în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului Parchetului de pe lângă J. C. cu privire la inculpatul F. C., casarea încheierii recurate, iar pe fond, rejudecând, să se mențină starea de arest preventiv a acestuia, apreciind ca fiind netemeinică soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive, în raport de natura infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, precum și față de perseverența infracțională a inculpatului care a fost condamnat în Franța pentru săvârșirea unor infracțiuni similare.
Avocat ales Mihăloiu B. pentru intimatul-inculpat F. C. solicită respingerea recursului Parchetului de pe lângă J. C., soluția primei instanțe de înlocuire a măsurii arestării preventive fiind temeinică și legală. Sub aspectul temeiniciei, se arată că soluția este oportună, inculpatul recunoscând și regretând săvârșirea faptei, iar prejudiciul fiind recuperat încă din faza de urmărire penală. În conformitate cu dispozițiile art.136 C.p.p., scopul măsurilor preventive care este acela al bunei desfășurări al procesului penal poate fi realizat și cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere atitudinea acestuia care a colaborat cu organele de anchete, înlăturând consecințele negative ale faptei.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat S. F. B., avocat D. G., solicită admiterea recursului inculpatului, desființarea încheierii primei instanțe și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive. Astfel, codul de procedură penală condiționează luarea măsurii arestării preventive de anumite condiții, respectiv să existe o faptă penală, aceasta să fie sancționată cu pedeapsa închisorii, să existe cel puțin unul din cazurile prev. de art.148 C.p.p. Aceste dispoziții se coroborează cu art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO și cu jurisprudența CEDO. În speță, temeiul arestării preventive a inculpatului l-au constituit prevederile art.148 lit.f C.p.p. și, deși este îndeplinită prima condiție a textului de lege cu privire la cuantumul pedepsei, nu este întrunită cea de-a doua condiție privind existența pericolului social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. În practica internă și în cea a CEDO, pericol concret există atunci când asupra procesului penal planează pericolul de distrugere a probelor, influențarea martorilor, tulburarea liniștii publice. Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a descris în concret modalitatea de comitere a acesteia, astfel încât lăsarea sa în libertate nu poate constitui un pericol social concret pentru ordinea publică. În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile preventive neprivative de libertate prev. de art.136 lit.b, c C.p.p., depunând și o caracterizare la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului declarat de către inculpatul S. F. B., solicită respingerea acestuia, ca nefondat, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, față de natura infracțiunii și în raport de perseverența sa infracțională. În final, solicită obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat S. F. B., având ultimul cuvânt, regretă săvârșirea faptei și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Intimatul-inculpat F. C., având ultimul cuvântul, arată că regretă săvârșirea faptei.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18.11.2013 pronunțată de J. C. în dosarul cu nr. de mai sus, s-a respins cererea formulată de inculpatul S. F. B. prin apărător de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara ca neîntemeiată.
În baza art. 300 ind. 1 și art. 160 Cpp s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul S. F. B., măsură dispusă prin încheierea nr. 229/22.10.2013, pronunțată de J. C. în dosarul nr._/215/2013, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 235/22.10.2013, ca fiind legală și temeinică.
In temeiul art. 139 alin 1 Cpp rap. la art. 145 Cpp s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate fata de inculpatul F. C., cu măsura preventiva a obligării de a nu parasi ., fara încuviințarea instanței de judecata .
In temeiul art. 145 alin 1/1 Cpp a fost obligat inculpatul F. C. ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea in care locuieste să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat si la toate termenele de judecata ;
- să se prezinte la Postul de Poliție C. desemnată cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a încuviințat măsura ;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
In temeiul art 145 alin 2/2 Cpp a fost obligat inculpatul F. C. ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea in care locuiește, să respecte următoarele obligații:
- sa nu comunice direct sau indirect cu ceilalți inculpați ;
- sa nu comunice direct sau indirect cu martorii ;
In temeiul art. 145 al.2/2 C.p.p s-a atras atenția inculpatului că in caz de încălcare cu rea credința a obligațiilor care ii revin se va lua fata de acesta măsura arestării preventive, conform art 145 alin 3 Cpp.
S-a dispus punerea în libertate, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, a inculpatului F. C., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 236/ 22.10.2013 emis de J. C. ,în dosar nr._/215/2013, dacă acesta nu este arestat sau reținut în altă cauză.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr._/P/2013 din data de 14.11.2013 au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul S. F. B., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp și inculpatul F. C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 Cp raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cp.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 20/21.10.2013, inculpații S. F. B. și N. I. au pătruns prin efracție în incinta magazinului . din . și au sustras mai multe bunuri pe care ulterior le-au dat inculpatului F. C., care a rămas în exteriorul magazinului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ 13 la data de 15.11.2013, si având în vedere disp. art. 3001 C.proc.pen. s-a acordat termen la data de 18.11.2013, ora 12.00, pentru verificarea menținerii măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații S. F. B. și F. C..
S-a constatat că prin încheierea nr.229/22.10.2013 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2013, s-a dispus, în baza art. 149/1 Cpp arestarea preventivă a inculpaților S. F. B. și F. C. pe o perioadă de 29 zile, începând cu 22.10.2013 și până la 19.11.2013, inclusiv.
In conformitate cu prevederile art 300/1 alin 1 Cpp, dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cazurile in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanța va verifica legalitatea si temeinicia arestării preventive, iar daca va constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta va mentine arestarea preventiva.
La data sesizarii instantei cu solutionarea fondului cauzei si respectiv la data discutarii mentinerii arestarii preventive a inculpaților S. F. B. și F. C., s-a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile avute in vedere la data adoptarii masurii privative de libertate în privința inculpatului S. F. B..
Astfel, raportat la prevederile art 149/1 Cpp, art 143 si art 148 lit f Cpp avute în vedere de instanța care a dispus arestarea, există date si indicii temeinice, conform prevederilor art 68/1 Cpp ca inculpații S. F. B. și F. C. au săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lor, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul S. F. B. pericolul public concret pentru ordinea publica nu a incetat.
Pentru ca o măsură de reținere sau arestare să fie luată sau menținută trebuie să existe indicii temeinice, in sensul dat de prevederile art 68/1 Cpp, adica permisă - prin prisma Convenției - "motive plauzibile" (hotărârile Fox, Campbell și Hartley și Berktay). Noțiunea de "motive plauzibile" este o noțiune autonomă dezvoltată de Curte în mai multe hotărâri. Ea depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Faptele care au dat nastere la „banuielile" ce pot constitui conditia arestarii, nu trebuie sa fie de acelasi nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnari sau chiar pentru fundamentarea unei acuzatii, ceea ce se petrece . al procesului penal. Daca la momentul punerii in discutie a măsurii preventive ar exista probe din care sa rezulte in mod cert vinovatia inculpatului, s-ar impune pronuntarea unei hotarari judecatoresti de condamnare, iar nu luarea unei masuri preventive.
S-a reținut că, din probele administrate până în acest moment procesual – declarație inculpați, declarație parte vătămată, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarații martori, proces verbal de ridicare-restituire bunuri, rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpații F. C. și S. F. B. a faptei pentru care au fost trimiși în judecată.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar starea de pericol concret pentru ordinea publică subzistă în ceea ce-l privește pe inculpatul S. F. B..
În speță, instanța a reținut că, pericolul concret pentru ordinea publică ce l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului S. F. B. rezultă atât din gravitatea faptei pentru care este cercetat acesta – infracțiunea de furt calificat și starea de recidivă postcondamnatorie în care se află acesta.
S-a arătat că, din fișa de cazier judiciar a inculpatului S. F. B. rezultă că acesta se află în stare de de recidivă postcondamnatorie, săvârșind infracțiunea de furt calificat pentru care este cercetat în prezent în termenul de încercare de 8 ani stabilit prin sentința penală nr. 157/07.11.2012 a Judecătoriei S.. Inculpatul S. F. B. a fost anterior condamnat de două ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, ceea ce demonstrează perseverența infracțională a acestuia în săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului.
Cu privire la inculpatul F. C. instanța a constatat că acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 Cp raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cp, și nu are antecedente penale.
Potrivit art. 139 alin. (35), masura arestarii preventive poate fi înlocuită cu una din masurile prevazute de art. 136 alin. (1) lit. b) si c) (obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara).
Astfel, referindu-se la "pericolul de fugă", Curtea a precizat că pericolul de fugă nu poate fi apreciat doar cu referire la gravitatea pedepsei pe care o poate primi acuzatul, fiind luate în considerare și circumstanțele personale.
S-a reținut că, gravitatea faptei penale pentru care inculpatul F. C. este cercetat nu poate justifica de una singura menținerea arestării, întrucât acest criteriu va fi avut in vedere la stabilirea si individualizarea sancțiunii de drept penal ce se va aplica.
In baza art 5 par. 3 din Convenție, atunci când decid cu privire la prelungirea sau menținerea arestării preventive, autoritatile interne sunt obligate sa ia in considerare si posibilitatea luării unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces: eliberarea pe cauțiune, interdicția de a parasi tara sau orașul ( cauza Khudoyorov c. Rusiei, 2005), etc.
Instanța a apreciat, în funcție de datele din dosar, că inculpatul F. C. poate fi cercetat în continuare în stare de libertate, întrucât nu există nici un argument de fapt sau de drept care să releve că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea o stare de insecuritate publică ori alte riscuri pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru considerentele expuse, instanta a respins cererea formulată de inculpatul S. F. B. prin apărător de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara ca neîntemeiată.
În baza art. 300 ind. 1 și art. 160 Cpp a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul S. F. B., măsură dispusă prin încheierea nr. 229/22.10.2013, pronunțată de J. C. în dosarul nr._/215/2013, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 235/22.10.2013, ca fiind legală și temeinică.
In temeiul art. 139 alin 1 Cpp rap. la art. 145 Cpp s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate fata de inculpatul F. C., cu măsura preventiva a obligării de a nu parasi ., fara încuviințarea instanței de judecata .
In temeiul art. 145 alin 1/1 Cpp a fost obligat inculpatul F. C. ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea in care locuieste să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat si la toate termenele de judecata ;
- să se prezinte la Postul de Poliție C. desemnată cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a încuviințat măsura ;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
In temeiul art 145 alin 2/2 Cpp a fost obligat inculpatul F. C. ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea in care locuiește, să respecte următoarele obligații:
- sa nu comunice direct sau indirect cu ceilalți inculpați ;
- sa nu comunice direct sau indirect cu martorii ;
In temeiul art. 145 al.2/2 C.p.p s-a atras atenția inculpatului ca in caz de incalcare cu rea credința a obligațiilor care ii revin, se va lua fata de acesta măsura arestării preventive, conform art 145 alin 3 Cpp.
S-a dispus punerea în libertate, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, a inculpatului F. C., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 236/ 22.10.2013 emis de J. C. ,în dosar nr._/215/2013, dacă acesta nu este arestat sau reținut în altă cauză.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs P. de pe lângă J. C. și inculpatul S. F. B..
În motivarea recursului declarat, P. de pe lângă J. C. a criticat încheierea primei instanțe de înlocuire a măsurii arestării preventive față de inculpatul F. C. cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea ca fiind netemeinică, în cauză subzistând temeiurile care au fst avute în vedere la luarea acestei măsuri privative de libertate.
Astfel, inițial, la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, instanța de judecată a avut în vedere că din probele administrate există indicii temeinice că acesta a comis fapta pentru care este cercetat, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările în care faptele au fost comise (după o înțelegere prealabilă și prin dotarea cu mijloacele necesare ceea ce imprimă faptei un caracter premeditat), gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și urmările acesteia.
S-a considerat că starea de pericol pentru ordinea publică – spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective – presupune și o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Față de toate aceste împrejurări, s-au considerat a fi lipsite de orice relevanță acoperirea prejudiciul cauzat, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, cât și atitudinea procesuală a acestuia, în aprecierea gravității faptei comise trebuind să se aibă în vedere pericolul social concret pe care acesta îl prezintă prin săvârșirea faptei.
Având în vedere argumentele anterior prezentate, în temeiul art.38515 C.p.p. s-a solicitat a se constata că recursul este întemeiat și, pe cale de consecință, să fie admis, menținând măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul F. C..
Referitor la recursul declarat de către inculpatul S. F. B., acesta nu a fost motivat în scris, însă cu ocazia dezbaterilor inculpatul a solicitat, personal și prin apărător ales, admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuiarea măsurii arestării preventive cu una din măsurile preventive neprivative de libertate prev.de art.136 lit.b, c C.p.p., apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele conferite de lege, potrivit art. 3856 cod pr. penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art. 3859 cod pr. penală, tribunalul apreciază recursurile declarate ca nefondate.
În conformitate cu prevederile art. 300/1 alin 1 C.p.p, după înregistrarea dosarului la instanță, în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța va verifica legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar dacă va constata că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța va menține arestarea preventivă.
Referitor la criticile invocate de către P. de pe lângă J. C., tribunalul constată că în mod just instanța de fond a apreciat că în speță se impune, în baza art.139 al.1 Cpp, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului F. C. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev.de art.145 Cpp, modificându-se temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, în raport de circumstanțele personale ale acestuia, astfel încât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică, tribunalul reține că pe lângă limitele de pedeapsă, trebuie să existe probe certe, sigure și neîndoielnice care să releve pericolul social concret pentru ordinea publică, ceea ce nu rezultă din probatoriul administrat în cauză până în prezent.
În raport de modul și mijloacele de comitere a faptei, de prejudiciul relativ mic cauzat și de faptul că inculpatul a fost inițial arestat preventiv, tribunalul apreciază că sentimentul de insecuritate socială s-a estompat în acest moment procesual, astfel că nu se justifică măsura arestării preventive.
Potrivit art 136 alin 8 C.pr.pen la alegerea măsurii arestării preventive ce urmează a fi luată se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Având în vedere prejudiciul relativ modic, recuperarea acestuia, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, atitudinea sinceră a acestuia, cooperând cu organele de urmărire penala, tribunalul apreciază că procesul penal se poate desfășura în condiții normale cu inculpatul F. C. în stare de libertate.
Instanța apreciază totodată că măsura arestării preventive a inculpatului F. C. nu este oportună nici prin raportare la exigențele art 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate. Sub acest aspect, este de remarcat faptul că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că libertatea persoanei este regula, iar privarea de libertate înainte de condamnare constituie ,, o gravă derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție” ( cauza Stogmuler c. Austriei ).
Față de cele expuse mai sus, constatându-se că nu se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, tribunalul apreciază că în mod just instanța de fond a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea C., subsumată obligațiilor expuse anterior, această măsură fiind suficientă, proporțională și pe deplin justificată, în raport cu situația de fapt ce rezultă din dosarul cauzei și persoana inculpatului.
În ceea ce privește recursul declarat de către inculpatul S. F. B., se reține că, în mod just a menținut prima instanță măsură arestării preventive față de inculpat, apreciind în mod corect că temeiurile inițiale avute in vedere la luarea măsurii subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 cod pr. penală cu privire la existența unor probe sau indicii temeinice în sensul textului de lege care concluzionează motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale care au fundamentat trimiterea în judecată a inculpatului, respectiv: declarație inculpați, declarație parte vătămată, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarații martori, proces verbal de ridicare-restituire bunuri, reies indicii temeinice în sensul că acesta a săvârșit faptele care îi sunt imputate.
În acest sens, tribunalul reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cp cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cp, reținându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 20/21.10.2013, împreună cu inculpatul N. I. au pătruns prin efracție în incinta magazinului . din . și au sustras mai multe bunuri pe care ulterior le-au dat inculpatului F. C., care a rămas în exteriorul magazinului.
Sunt îndeplinite și condițiile prevăzute cumulativ de art.148 lit f C.pr.pen, respectiv în cauză există indicii temeinice în sensul prev de art 68¹ C.pr.pen care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este judecat este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dacă primele două condiții prevăzute de legiuitor - limitele de pedeapsă și existența indiciilor la care face referire art 148 alin 1 rap la art 143 și art 68/1 C.pr.pen- nu au suferit nicio modificare de la luarea măsurii preventive față de inculpat și până în prezent, pentru ca instanța să stabilească dacă mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri, trebuie avute în vedere aspecte referitoare atât la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, cât și caracterul rezonabil al detenției preventive.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, în practica CEDO s-a statuat că menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul din următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
În speță, pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus din cuantumul pedepsei pentru această faptă penală pentru care inculpatul este cercetat, cât și din natura, gravitatea și modalitatea de comitere a faptei. Totodată, pericolul social concret mai rezultă si din perseverența infracțională a inculpatului, acesta aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârșind infracțiunea de furt calificat pentru care este cercetat în prezent în termenul de încercare de 8 ani stabilit prin sentința penală nr. 157/07.11.2012 a Judecătoriei S.. De asemenea, inculpatul S. F. B. a fost anterior condamnat de două ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, ceea ce demonstrează perseverența infracțională a acestuia în săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului.
Pentru toate aceste motive, având în vedere că cercetarea judecătorească nu a început, pentru a se stabili în mod cert condițiile și împrejurările comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului și că, pentru buna desfășurare a procesului penal este necesar ca acesta să fie în continuare privat de libertate, tribunalul apreciază că în mod corect nu se poate dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate, în acest moment procesual.
Totodată, raportat la dispozițiile art 136 C.pr.pen și jurisprudența CEDO, instanța apreciază că măsura privativă de libertate dispusă față de inculpat se justifică în continuare pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care se presupune că s-au comis faptele, mediul în care s-a derulat activitatea infracțională, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, elementele ce caracterizează persoana inculpatului, măsura având un caracter rezonabil și corespunzând cerințelor art.5 parag.3 din CEDO. Aprecierea duratei rezonabile a detenției, potrivit art 5 paragraf 3 din Convenție, se analizează in concreto, în funcție de trăsăturile fiecărui caz în parte.
Pe de altă parte, este adevărat că, în condițiile art 5 paragraf 3 din Convenție europeană a drepturilor omului, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, însă în cauza de față, instanța reține că oportunitatea punerii în libertate a inculpatului prin înlocuirea măsurii arestării preventive urmează a fi evaluată prin raportare la stadiul actual al procesului, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de gravitatea faptelor și persoana inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoz. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cpp, tribunalul va respinge recursurile declarate de P. de pe lângă J. C. și de inculpatul S. F. B., împotriva încheierii din data de 18 noiembrie 2013 pronunțată de J. C., în dosar nr._ 13, privind pe intimatul-inculpat F. C..
În temeiul art. 192 alin.2 C.p.p., recurentul inculpat S. F. B. va fi obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p.
Respinge recursurile declarate de P. de pe lângă J. C. și de inculpatul S. F. B., fiul lui I. și D., ns. 14.04.1992 în C., jud. D., domiciliat în comuna C., ., jud. D., CNP_, în prezent deținut în Arestul IPJ D., măsură dispusă prin încheierea nr. 229/22.10.2013, pronunțată de J. C. în dosarul nr._/215/2013, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 235/22.10.2013, împotriva încheierii din data de 18 noiembrie 2013 pronunțată de J. C., în dosar nr._ 13, privind pe intimatul-inculpat F. C., fiul lui C. și V., ns. 18.01.1986 în S., jud. D., domiciliat în comuna C., ., CNP_, în prezent deținut în Arestul IPJ D., ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 C.p.p.
Obligă pe recurentul inculpat S. F. B. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2013
Președinte,Judecător, Judecător,
C. T. O. V. T. V. S. D.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.CTO/ Tehnored. IML
2 ex/19 Noiembrie 2013
Red. jud.fond. SCM
| ← Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
