Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 347/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 347/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-09-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 347
Ședința publică de la 09 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. L. U. – judecător
Grefier E.-S. Ț.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror I. S.
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. D. în conformitate cu art. 278 1 C.p.p. împotriva rezoluțiilor cu nr. 513/II/2/2013 din data de 09.05.2013 și nr. 688/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat ales G. B. pentru intimata M. G., lipsă fiind consilier juridic P. D. pentru petenta DGFP D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care:
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra plângerii de față .
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. c din Legea 241/2005 dispusă față de intimata M. G. este temeinică și legală, criticile petentei fiind nefondate. Astfel, în mod corect s-a reținut că achiziționarea de mărfuri s-a efectuat faptic de către intimată, operațiunile comerciale fiind efectuate fără verificarea situației juridice a societăților furnizoare sau identitatea delegaților, marfa fiind achiziționată cu plata în numerar acestea fiind dovedite cu chitanțele fiscale de la dosar, motiv pentru care solicită respingerea plângerii formulată de petenta DGFP D..
Avocat ales G. B. pentru intimata M. G. solicită respingerea plângerii formulată de petenta DGFP D., menținerea soluției Parchetului de pe lângă Tribunalul D. ca fiind legală și temeinică. În susținerea motivelor arată că operațiunile comerciale au existat în mod real și sunt confirmate de martorii prezenți la descărcarea mărfii, dar și de clienții societății, de persoana care a ținut evidența contabilă și plățile efectuate prin viramente bancare, astfel că intimatei nu i se poate reproșa faptul că nu a verificat realitatea sau legalitatea datelor de identificare a societăților înscrise pe facturi, ci că a acționat cu bună credință .
Dezbaterile fiind închise,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 20.05.2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalul D., la nr._ plângerea formulată în baza art. 278 1 C.p.p de petenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. D. împotriva rezoluțiilor cu nr. 513/II/2/2013 din data de 09.05.2013 și nr. 688/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în argumentarea soluțiilor adoptate se face referire la probatoriului administrat în cauză, fără a se arăta și indica în concret care sunt probele care au condus la soluțiile adoptate și fără a fi arătate care sunt motivele, în fapt și în drept, pentru care au fost înlăturate criticile formulate.
S-a apreciat că soluția organelor de urmărire penală este netemeinică si nelegală și se bazează pe o interpretare greșită a probelor aflate la dosarul cauzei și a textelor de lege aplicabile în cauză.
Referitor la caracterul fictiv al tranzacțiilor efectuate s-a arătat că în contabilitatea societății verificate au fost înregistrate unele facturi care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, provenind de la societăți furnizoare declarate inactive, potrivit art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și s-a apreciat că nu au fost administrate suficiente probe, iar rezoluția atacată se bazează pe o interpretare greșită a probelor existente la dosar în ceea ce privește nedovedirea caracterului fictiv al tranzacției.
Deși motivarea parchetului reține că toate facturile de aprovizionare cu marfă au fost înregistrate în contabilitatea societății, iar ulterior, după ce a fost recepționată, marfa a fost vândută, această motivare nu poate fi reținută și nu înlătură caracterul penal al faptei, din moment ce plângerea a fost formulată tocmai pentru că în evidența contabilă a . au fost înregistrate facturi care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, pentru care a fost dedus ilegal TVA și a fost diminuat impozitul pe profit datorat bugetului de stat, producându-se astfel un prejudiciu.
S-a mai arătat că facturile respective nu îndeplinesc calitatea de documente justificative întrucât nu figurează semnate la rubrica "semnătura de primire", documentele nu au fost analizate, nu a fost analizată înregistrarea facturilor respective în contabilitatea societății și nu a fost avută în vedere stabilirea prejudiciului adus bugetului de stat, prin înregistrarea ilegală de TVA, diminuarea impozitului pe profit, iar în cauză nu există dovezi care să ateste o altă stare de fapt decât cea constatată de către organele de inspecție fiscală.
Or, din verificările efectuate cu ocazia controlului fiscal, s-a constatat faptul că agentul economic în cauză nu avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată în sumă totală de 484.292 lei și a diminuat impozitul pe profit datorat cu suma de 216.167 lei, la care se adaugă majorările și penalitățile de întârziere, întocmindu-se astfel actul de control, în care au fost menționate toate aceste aspecte constatate de organele de control.
Motivarea potrivit căreia legislația fiscală în vigoare nu prevede obligativitatea agentului economic de a verifica realitatea sau legalitatea datelor de identificare ale societăților înscrise în facturile de aprovizionare cu mărfuri, sau aspectul că intimata este neșcolarizată, nu pot fi reținute.
În susținerea plângerii petenta a invocat Legea contabilității nr. 82/1991, art. 41 pct. b, art. 145 din Codul fiscal, alin. (8) art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, art. 29 din aceeași lege.
Față de cele menționate petenta a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la înregistrările efectuate în evidența contabilă a ., efectuarea unei expertize contabile care să verifice legalitatea tranzacțiilor desfășurate în vederea stabilirii prejudiciului adus bugetului de stat prin înregistrarea în contabilitate a facturilor respective, infirmarea rezoluției atacate, cu consecința trimiterii cauzei la parchet în vederea punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva numitei M. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9, lit.c din Legea 241/2005 privind evaziunea fiscală.
În vederea soluționării cauzei instanța a dispus atașarea dosarului cu nr. 688/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. și a rezoluțiilor cu nr. 513/II/2/2013 din data de 09.05.2013 și nr. 688/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul D. .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin rezoluția nr. 688/P/2011 din data de 11.04.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D., în baza art. 228 alin. 4 cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d cod procedură penală a fost confirmată propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față de numita M. G. cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 lit. c din Legea 241/2005.
În referatul cu propuneri întocmit de lucrători ai IPJ D. – Serviciul de Investigare a Fraudelor s-a arătat că la data de 21.06.2011 Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. a Finanțelor P. D. a sesizat organele de parchet cu privire la faptul că, în perioada octombrie 2008 - februarie 2011, . Coșoveni a înregistrat în evidența contabilă aprovizionări cu lingouri de aluminiu în baza unor facturi fictive emise de furnizori care nu sunt persoane impozabile înregistrate conform Legii 571/2003 întrucât, fie sunt societăți neplătitoare de TVA, fie sunt societăți declarate ca inactive sau radiate, fie sunt societăți care nu există în baza de date, reclamând faptul că societatea a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 700.459 lei, din care impozit pe profit sustras de la plată în sumă de 216.167 lei și TVA sustrasă de la plată în sumă de 700.459 lei.
Ulterior, respectiv la data de 21.02.2013 A.N.A.F. - D.G.F.P. D., având în vedere răspunsurile primite la controalele încrucișate solicitate altor instituții fiscale teritoriale, în completarea sesizării formulate anterior, a revenit la plângerea formulată, înaintând o copie a procesului-verbal de constatare cu nr. 90 din 30.01.2013 din care rezultă că ., în perioada octombrie 2008 - decembrie 2011 a efectuat aprovizionări de lingouri de aluminiu de la mai multe societăți din țară care nu sunt persoane impozabile înregistrate conform Legii 571/2003, motiv pentru care s-a procedat la recalcularea prejudiciului cauzat bugetului de stat, stabilind că acesta este în valoare totală de 358.672 lei, din care impozit pe profit sustras de la plată în sumă de 168.556 lei și TVA sustrasă de ) la plată în sumă de 190.116 lei.
Cu ocazia cercetărilor efectuate au rezultat următoarele:
Societatea . Coșoveni este înregistrată la ORC D. sub nr. J_, are sediul în comuna Coșoveni, .. 20, județul D., CUI-_, administrator fiind M. G. și are ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al metalelor și minereurilor metalice.
Din actul de sesizare și din documentele puse la dispoziție de ANAF - Garda Financiară Secția D. a reieșit că în perioada octombrie 2008 - februarie 2011 . Coșoveni a înregistrat în evidența contabilă aprovizionări cu lingouri de aluminiu în baza unor facturi emise de mai multe societăți din țară, societăți cu privire la care s-a stabilit, fie că sunt neplătitoare de TVA, fie că sunt declarate ca inactive sau radiate, fie că nu există în baza de date a Ministerului Finanțelor.
Având în vedere aprovizionările declarate, s-a procedat la efectuarea de controale încrucișate la 15dintre societățile care erau înscrise în jurnalele de achiziții depuse de ., controale efectuate de către organele fiscale teritoriale, ocazie cu care s-a constatat că aceste societăți nu au emis facturi către . și nu au avut relații comerciale cu această societate.
Pe baza datelor rezultate din verificări, organele de control au concluzionat că facturile existenteîn evidențele . Coșoveni nu sunt reale, iar operațiunile de aprovizionare sunt fictive, stabilind în sarcina societății un prejudiciu evaluat la suma totală de 358.672 lei, din care 190.116 lei reprezentând TVA dedus ilegal și 168.556 lei reprezentând impozit pe profit necalculat și neevidențiat.
În declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, M. G. a precizat că este neșcolarizată, nu știesă scrie și să citească, știe doar să se semnezeși a declarat că pe raza comunei Coșoveni, jud. D. există mai multe societăți care desfășoară aceeași activitate ca și firma sa și a intrat și ea în legătură cu persoanele care aduceau marfa la aceste societăți solicitându-le să-i aducă și ei marfă.
Aceasta a mai declarat că pe parcursul anilor 2008-2011 a achiziționat lingouri de aluminiudela mai multe persoane care veneau cu marfa încărcată în mijloace de transport direct la poarta societății, negociind cu acestea prețul de vânzare și, în funcție de greutate,achita cu numerar contravaloarea, persoanele respective eliberându-i facturi și chitanțe.
Cea în cauză susține că au existat situații când aceeași persoană i-a adus de mai multe ori lingouri de aluminiu, dar nu poate preciza dacă facturile care îi erau lăsate proveneau de la una și aceeași societate sau de la societăți diferite, specificând însăcă respectivele persoane scriau facturile și chitanțele pe loc, în fața sa, marfa fiind ulterior vândută la societăți din Slatina.
M. G. a mai precizat că produsele achiziționate erau depozitate pentru scurt timp în curtea locuinței sale și, după ce reușea să facă rost de mijloace de transport care aparțineau unor persoane diferite ce domiciliau pe raza comunei sau pe care le contacta la ieșirea din municipiul C. unde aceștia așteptau clienți, transporta marfa la clienții săi. La descărcarea, respectiv încărcarea produselor era ajutată de membrii familiei sau diverși vecini, pe care nu îi plătea, iar pentru transport nu încheia contracte deoarece transportatorii erau persoane fizice pe care îi plătea cu numerar și întrucât nu îi erau eliberate chitanțe, nu avea cum să înregistreze în contabilitatea societății cheltuieli cu transportul.
Afirmațiile administratorului . sunt confirmate de martorii R. G. și M. Pompilian, ultimul precizând că a ajutat de câteva ori la descărcarea, respectiv încărcarea mărfii.
De asemenea, M. G. a susținut că facturile și chitanțele privind aprovizionarea cu marfă și, respectiv, achitarea contravalorii acesteia au fost completate de persoanele care îi aduceau produsele, persoane cu privire la care nu poate furniza date pentru a fi identificate. Din declarația dată de numita D. Agripina, persoană care s-a ocupat de evidența contabilă primară a . Coșoveni, rezultă că toate facturile de aprovizionare cu marfa au fost înregistrate în contabilitate, iar marfa, după ce a fost recepționată, a fost vândută mai departe la clienții al societății, care au achitat contravaloarea prin virament bancar, fapt atestat de documentele puse la dispoziție.
Chiar dacă societățile înscrise în facturile de achiziție marfă nu recunosc că au derulat tranzacții cu societatea din Coșoveni, nu rezultă că operațiunile de aprovizionare ar fi fictive, cu atât mai mult cu cât există certitudinea că marfa a existat în realitate, fapt confirmat atât de martori, cât și de clienții societății, respectiv ., . și ., care virează în contul acesteia sumele aferente tranzacțiilor, plăți care, de altfel, nu s-ar fi efectuat în lipsa unei mărfi, obiect al tranzacției.
În final s-a mai arătat că legislația fiscală în vigoare nu prevede obligativitatea agentului economic de a verifica realitatea sau legalitatea datelor de identificare ale societăților înscrise în facturile de aprovizionare cu mărfuri, acesta neavând posibilitatea verificării persoanelor care îi aduceau marfa și eliberau facturi pentru a stabili dacă reprezentau sau nu societățile ce apăreau înscrise pe facturile emise, împrejurare în care se poate considera că M. G. a fost un cumpărător de bună credință
Față de aspectele prezentate s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c din Legea 241/2005.
Împotriva acestei soluții, în temeiul dispozițiilor art. 278 cod procedură penală, a formulat plângere petenta Direcția G. a Finanțelor P. D..
Prin rezoluția cu nr. 5134/II/2/2013 din data de 09.05.2013, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. a dispus respingerea plângerii, apreciind că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de M. G. cercetată sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1 lit.c din Legea 241/2005 corespunde cerințelor de legalitate și temeinicie.
În motivare s-a arătat că probatoriul administrat în cauză prin raportare la cele sesizate nu face dovada existenței conținutului constitutiv al infracțiunii d evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c din Legea 241/2005.
In urma cercetărilor s-a stabilit că achiziționarea de mărfuri s-a efectuat faptic de către M. G., administrator al ., operațiunile comerciale au existat în realitate, fiind dovedite cu chitanțele fiscale ce fac dovada plății în numerar a mărfurilor și cu documentele ce reflectă revânzarea acestora către terți.
Simpla împrejurare că la efectuarea operațiunii de cumpărare persoana cercetată - fără cunoștințe de scris sau citit - nu a verificat situația juridică a societăților furnizoare și identitatea delegaților, nu este de natură a face dovada intenției directe de a deduce cheltuieli nereale sau de a efectua înregistrări ce au ca efect denaturarea veniturilor și cheltuielilor societății.
Analizând soluția dispusă în cauză, se constată că plângerea formulată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, în plângerea adresată instanței petenta a susținut, în esență, că în contabilitatea societății verificate au fost înregistrate o . facturi ce nu îndeplinesc calitatea de document justificativ motivat de faptul că nu se cunoaște persoana ce le-a întocmit. Prin urmare, se concluzionează că operațiunile înscrise în facturi au un caracter fictiv.
Or, probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor D. Agripina, R. G., M. Pompilian, coroborate cu cele declarate de numita M. G., administratorul societății verificate demonstrează că, în fapt au fost desfășurate operațiunile comerciale ce apar înscrise în documentele contabile întocmite, documente ce au fost apoi înregistrate în contabilitate. Mai mult la dosar există chitanțele fiscale ce fac dovada plății în numerar a mărfurilor achiziționate, precum și documentele ce reflectă revânzarea acestora către terți.
Așa după cum s-a arăta și în rezoluția primului procuror, simplă împrejurarea că în momentul cumpărării nu au fost efectuate verificări referitoare la situația juridică a societăților furnizoare și a identității delegaților nu este de natură a face dovada intenției directe de a efectua înregistrări în contabilitate a unor operațiuni nereale ce ar avea ca efect denaturarea veniturilor și a cheltuielilor societății.
Pentru aceste motive instanța constată că soluția adoptată în cauză de organele de urmărire penală este legală și temeinică urmând a respinge plângerea petentei.
Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. D..
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală
Obligă petenta la 200 lei cheltuieli judiciare statului .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 septembrie 2013 .
Judecător
L. L. UdreaGrefier,
E.-S. Ț.
Red. jud. L.L.U./Tehnored. TES
2 ex/27.09.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
