Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 132/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-07-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 132/2013
Ședința publică de la 26 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător C. T. O.
Judecător V. S. D.
Grefier L. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. D. a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul D. G. A., împotriva încheierii din data de 24.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ 13, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă .
La apelul nominal în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat D. G. A., personal și asistat de avocat ales Vijaică I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, s-a constat cauza în stare de judecată.
Avocat Vijaică I. pentru recurentul-inculpat D. G. A. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât acesta a recunoscut și regretat fapta, prejudiciul s-a recuperat. Solicită de asemenea, să se aibă în vedere vârsta acestuia, faptul că este elev în clasa a XI-a iar termenul de fond este fixat în toamnă și dorește să fie liber pentru a-și putea continua studiile și pentru a susține examenul de bacalaureat, beneficiază de susținerea familiei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere natura și gravitarea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul și menținerea încheierii pronunțate de Judecătoria C. ca legală și temeinică.
Inculpatul D. G. A. , solicită admiterea recursului și să fie judecat în stare de libertate.
Dezbaterile fiind încheiate;
T.
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 24.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ , în baza art. 300/1 Cpp si art. 160 C.p.p. s-a menținut masura arestarii preventive fata de inculpatul D. G. A., în prezent deținut în Arestul I.P.J. D., măsura fiind dispusa prin încheierea nr. 159/10.07.2013 pronunțată în dosar nr. _/215/2013al Judecătoriei C., ca fiind legală și temeinică.
Pentru a se pronunța astfel, instanța ed font a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 8480/P/2013 emis la data de 19.07.2013 de către P. de pe lângă Judecătoria C. și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2013 sub nr._ 13 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul D. G. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată (trei acte materiale), prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 C.p.
În fapt, s-a reținut prin actul de sesizare a instanței Au fost reținute în sarcina inculpatului următoarele fapte:
1. În data de 02.07.2013 în jurul orei 10:00, inculpatul minor D. G.-A. se afla pe . C. în apropierea blocului nr. I 29. La un moment dat inculpatul D. G.-A. observat partea vătămată A. C. în vârstă de 64 ani care se deplasa pedestru pe trotuarul străzii. De asemenea, inculpatul a observat că partea vătămată purta la gât un lănțișor ce părea a fi din aur. Imediat, inculpatul au luat hotărârea de a-i sustrage lănțișorul. Astfel, inculpatul D. G.-A. s-a apropiat de partea vătămată din sensul opus în care aceasta se deplasa, iar când a ajuns la o distanță suficientă, i-a smuls de la gât lănțișorul care a rămas în mâna inculpatului împreună cu un pandantiv, după care acesta s-a îndepărtat în fugă ascunzându-se printre blocurile din zonă. Imediat, partea vătămată a alertat trecătorii însă inculpatul nu a putut fi urmărit. Bunul nu a fost recuperat.
2. Ulterior, în data de 04.07.2013 în jurul orei 11:30, inculpatul minor D. G.-A. împreună cu martorul Ș. M.-C. se aflau pe . blocului K 2 din municipiul C.. La un moment dat, inculpatul a observat partea vătămată F. F. în vârstă de 42 ani care se deplasa pedestru pe trotuarul străzii în sensul de deplasare către gara centrală. De asemenea, acesta a observat că partea vătămată purta la gât un lănțișor ce părea a fi din aur. Imediat, inculpatul a luat hotărârea de a-i sustrage lănțișorul fapt pe care i l-a comunicat martorului Ș. M.-C.. Astfel, inculpatul D. G.-A. s-a apropiat de partea vătămată din sensul opus în care aceasta se deplasa, iar când a ajuns la o distanță suficientă, i-a smuls de la gât lănțișorul care s-a rupt și a căzut printre hainele părții vătămate iar în mâna inculpatului a rămas doar pandantivul lănțișorului. Imediat, inculpatul s-a îndepărtat în fugă spre cartierul Brazada lui N. iar martorul a rămas pentru câteva secunde în zonă după care a plecat. Bunul nu a fost recuperat.
3. Ulterior, în data de 09.07.2013 în jurul orei 10:30, inculpatul minor D. G.-A. se afla pe . C. în apropierea blocului nr. I 29. La un moment dat inculpatul a observat partea vătămată B. M. în vârstă de 71 ani care se deplasa pedestru pe trotuarul stăzii. De asemenea, acesta a observat că partea vătămată purta la gât un lănțișor ce părea a fi din aur. Imediat, inculpatul a luat hotărârea de a-i sustrage lănțișorul. Astfel, inculpatul D. G.-A. s-a apropiat de partea vătămată din sensul opus în care aceasta se deplasa, iar când a ajuns la o distanță suficientă, i-a smuls de la gât lănțișorul care a rămas în mâna inculpatului.
Prin încheierea nr. 159/10.07.2013 a Judecătoriei C., a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. G.-A., pe o perioadă de 19 zile, începând cu data de 10.07.2013 până la data de 28.07.2013, inclusiv.
Există indicii temeinice că inculpatul D. G.-A. în perioada 02.07._13, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a sustras, pe timpul zilei, din locuri publice, pe raza municipiului C., prin smulgere, lănțișoare aparținând părților vătămate A. C., F. F., B. M..
Declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor, se coroborează cu declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, precum și cu procesele verbale de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare atașate la dosarul de urmărire penală și procesul verbal de reconstituire.
Instanța a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 alin.1 lit. f C.p.p. rap. la art. 160h C.p.p. întrucât există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă este mai mare de 4 ani și există totodată probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică, în practica judiciară sunt avute în vedere mai multe criterii printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele inculpatului etc.
În cauza de față, instanța a reținut că faptele pentru care inculpatul este cercetat, prezintă un pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, pe timpul zilei, din locuri publice, asupra unor părți vătămate în vârstă, numărul mare de fapte comise într-un interval de timp relativ scurt, aspect ce denotă o perseverență infracțională deosebită din partea acestuia.
Deși inculpatul este minor, modul, mijloacele și împrejurările comiterii faptelor, astfel cum au fost arătate anterior, perseverența infracțională deosebită, numărul mare de infracțiuni comise într-un interval de timp relativ scurt, constituie probe certe ale unui pericol social ridicat pe care îl prezintă inculpatul. Astfel de fapte, precum cele pentru care este cercetat inculpatul, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice suscită o tulburare socială, care impune arestarea preventivă a acestuia, în scopul protejării ordinii publice.
Potrivit art. 300 ind. 1 C.proc.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
In baza art. 5 par. 3 din Convenție, atunci când decid cu privire la prelungirea sau menținerea arestării preventive, autoritatile interne sunt obligate sa ia in considerare si posibilitatea luării unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces: eliberarea pe cauțiune, interdicția de a parasi tara sau orașul (cauza Khudoyorov c. Rusiei, 2005), etc. Trebuie demonstrat pe de o parte caracterul necesar al măsurii privative de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal, si pe de alta parte caracterul insuficient al altor masuri preventive pentru realizarea cu aceeași eficienta a scopurilor prevăzute de art. 136 alin. 1 C.p.p., fata de prezumția de libertate de care se bucura învinuitul sau inculpatul si de caracterul de excepție al măsurii arestării preventive (pct. 3 alin 1 si 7 din Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei).
Cerința proportionalității ce decurge din cea a necesitații, presupune existenta unui just echilibru intre măsura privativa de libertate si scopul urmărit prin dispunerea acesteia, in vederea garantării libertății persoanei si evitarii oricărui arbitrariu in luarea unei masuri atat de grave. In acest scop vor fi avute in vedere gravitatea acuzației penale, inculpatul fiind cercetat penal pentru infracțiunea de tâlhărie, circumstanțele in care se presupune ca a fost săvârșită fapta, in loc public, de către o persoană mascată, persoana inculpatului, care a fost anterior sancționat, numărul mare de acte materiale.
O masura numai restrictiva de libertate nu ar fi suficienta pentru atingerea scopului procesului penal, conform art 136 alin 8 Cpp, întrucat ar crea inculpaților libertatea de miscare suficienta pentru eventuala continuare a activitatii infracționale.
In condițiile in care nu s-a început cercetarea judecătoreasca pentru a se stabili poziția procesuala a inculpatului fata de acuzația adusa de organele de urmărire penala, si pentru a se verifica in ce măsura acesta isi menține poziția din timpul urmăririi penale, pentru a stabili in mod cert condițiile si împrejurările comiterii faptelor reținute in sarcina acestora, atitudinea inculpaților fata de fapta si urmările acesteia, instanța apreciază că nu se poate dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
În plus, durata arestării preventive care a fost luata in privința inculpatului nu a ajuns la o întindere care sa ridice suspiciuni in privința termenului rezonabil si care sa determine atenuarea pericolului concret pentru ordinea publica ce a rezultat din gravitatea faptelor, modul si mijloacele de comitere a acestora.
Instanța de fond a apreciat ca buna desfășurare a procesului penal impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, iar punerea in libertate, chiar subsumata unor obligații sau garanții ar provoca o reala tulburare a ordinii publice.
Pentru toate aceste motive ,în temeiul art. 300/1, art. 160 C.p.p, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs inculpatul D. G. A., arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prev de art. 148 lit f cpp, în ceea ce privește faptul că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și în conformitate cu disp. art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, T. apreciază ca nefondat recursul promovat, în virtutea următoarelor considerente:
Inculpatul D. G. A. a fost arestat preventiv în baza mandatului nr. 167/10.07.2013 al Judecătoriei C. în temeiul art. 146, 1491, 148 lit. f), art. 151 Cod procedură penală, reținându-se că 02.07._13, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a sustras, pe timpul zilei, din locuri publice, pe raza municipiului C., prin smulgere, lănțișoare aparținând părților vătămate A. C., F. F., B. M..
Prin rechizitoriul nr. 8480/P/2013 acesta a fost trimis în judecată pentru faptele menționate mai sus și care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor tâlhărie în formă continuată (trei acte materiale), prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 C.p. Atât la luarea măsurii arestării preventive, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite disp. art. 143 – 148 lit. f) Cod procedură penală.
Astfel, în mod corect, prima instanță a constatat, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, conform art. 3001 – art. 160b Cod procedură penală – că în ceea ce-l privește pe inculpatul D. G. A., sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta ar fi săvârșit faptele de care este acuzat, avându-se în vedere în acest sens probele strânse în cursul urmăririi penale, dar declarații inculpatului de recunoaște a faptelor, precum și existența unui pericol social concret pentru ordinea publică, în ipoteza punerii în libertate a acestuia.
T. apreciază că infracțiunile pentru care este judecat inculpatul prin gravitatea sa particulară și prin reacția comunității la săvârșirea sa, în contextul în care atinge valori importante, precum patrimoniul– poate provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anume timp.
În opinia Tribunalului, detenția își menține caracterul legitim în condițiile în care există o amenințare efectivă la odinea publică, prin punerea în libertate a inculpaților.
Iar riscul de tulburare a odinii publice este evaluat in concreto, pornind de la circumstanțele cauzei, dar și de la cele de ordin personal ale inculpatului.
Referitor la caracterul rezonabil al duratei arestării preventive, T. face următoarele precizări:
Este știut că persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune – condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție – devine, după trecerea unei perioade de timp – insuficientă, fiind necesare alte motive ce să justifice continuarea privării de libertate (în acest sens, CEDO – cauza Garrinquec c. Franței, 10 iulie 2008).
Conform art. 5 paragraful 3 din Convenție, se impune ca atunci când motivele de menținere în detenție se dovedesc suficiente și pertinente, autoritatea judiciară să depună diligențe particulare în asigurarea desfășurării procesului penal cu celeritate.
În cauza de față, T. nu identifică vreun element care, în desfășurarea procedurilor judiciare, să fi afectat durata rezonabilă a măsurii privative de libertate.
De asemenea se constată că nu există împrejurări noi care să schimbe temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar menținerea stării de arest se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Cât privește atitudinea sinceră și de regret invocată în motivarea recursului, conduita anterioară bună a inculpatului, concretizată în lipsa antecedentelor penale, T. apreciază că nu pot constitui elemente care să justifice temeinicia revocării măsurii arestării preventive, aceste elemente s-au avut în vedere și la momentul luării acestor măsurii și au existat pe tot parcursul procesului penal, până în prezent și se vor avea în vedere doar la individualizarea pedepsei dacă se va dispune condamnarea inculpatului.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul, declarat de către recurentul inculpat D. G. A., împotriva încheierii din data de 24.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_ 13, ca nefondat
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Respinge recursul, declarat de către recurentul inculpat D. G. A., fiul lui C. și G., născut la data de 26.11.1995 în mun. Caracal, domiciliat în ., ., județul D., CNP_, împotriva încheierii din data de 24.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_ 13, ca nefondat
În baza art. 192 alin 2 Cpp
Obligă recurentul inculpat D. G. A. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.07.2013.
Președinte, Judecător Judecător
I. B. C. T. O. V. S. D.
Grefier,
L. S.
Red.jud IB
Tehnored 2ex/26.07.2013
L.S
Red.jud fond A B.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
