Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 12/2012. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2012 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-01-2012 în dosarul nr. 12/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 12
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S. D.
Grefier Dănuța D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol, judecarea cauzei penale formulată de petentul condamnat D. G. M. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 16.09.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D. în dosar nr.531/P/2011, în contradictoriu cu intimații S. L. cu domiciliul în ., jud.D., și la sediul Secției 13 Poliție Rurală S., jud.D., și S. Nicușor cu domiciliul la sediul Secției 13 Poliție Rurală S., jud.D., având ca obiect având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul condamnat D. G. M. și intimații S. L. și S. Nicușor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care intimatul S. Nicușor depune la dosar copia unei scrisori emisă de inculpat către partea vătămată din dosarul în care petentul a fost arestat preventiv.
Petentul condamnat D. G. M. solicită audierea martorilor din cerere, R. P., G. I. A., N. A. și Z. L., precum și faptul că solicită acordarea de despăgubiri morale în cuantum de 800.000 lei.
Instanța pune în discuție cererea petentului condamnat D. G. M..
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea cererii formulată de petent ca inadmisibilă.
Instanța respinge cererea formulată de petentul condamnat ca inadmisibilă, având în vedere că în procedura prev. de art.278 Cpp sunt prevăzute doar probele cu înscrisuri, după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul pe fondul cererii.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea rezoluției procurorului ca legală și temeinică. Cu obligarea petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Petentul condamnat D. G. M. solicită condamnarea intimaților și obligarea acestora la despăgubirile morale solicitate în cuantum de 800.000 lei.
Intimații S. L. și S. Nicușor având pe rând cuvântul, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Constată că la data de 21 octombrie 2011 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului D., sub nr._, plângerea formulată de petentul condamnat D. G. M. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 16.09.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D. în dosar nr.531/P/2011, în contradictoriu cu intimații S. L. și S. Nicușor.
În motivarea plângerii adresată instanței de judecată, petentul condamnat D. G. M., a arătat că, a formulat plângere împotriva rezoluției nr 971/2011// din 11.10.2011 întrucât este nemulțumit de soluția de neîncepere a urmăririi penale față de susnumiții pentru infracțiunea de purtare abuzivă. A mai susținut că numiții S. L. și S. Nicușor în calitate de agenți de poliție cu ocazia efectuării de cercetări în dosarul în care avea calitatea de învinuit au exercitat violențe și au adresat amenințări martorilor R. P., N. A., G. I. și Z. L. astfel încât aceștia au făcut declarații de natură să-l incrimineze în cauza în care era cercetat.
În vederea soluționării plângerii instanța a dispus atașarea dosarului nr 531/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. în care a fost pronunțată soluția atacată.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul reține următoarele:
Prin rezoluția nr 531/P/2011 din 16.09.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față numiții S. L. și S. Nicușor pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 266 alin 3 C.pen constatându-se incidența art. 10 lit." a " din C.pr.pen.
În motivarea soluției s-a arătat în fapt că, din plângerea și declarația petentului D. G. M. dată în dosarul nr. 483/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. ,se reține că șeful Postului de Poliție Gîngiova, L., și un alt lucrător de poliție - S. zis « R. », de la Poliția S.-, au constrâns mai multe persoane audiate ca martori, prin folosirea unor acte de violență și amenințare, să semneze declarații în care se consemna că D. G. M. ar fi vinovat de comiterea unor fapte de natură penală.
În declarația petentului D. G. M. sunt indicați în mod concret numiții: Zuleam L., N. A., frații G., R. P., G. I. A., ca fiind persoanele care au fost obligate să semneze declarațiile.
În raport de aspectele menționate în plângerea formulată de petentul D. G. M., fapta sesizată este susceptibilă de a fi încadrată juridic în dispozițiile ort. 266 alin. 3 din C.pen. care incriminează infracțiunea de cercetare abuzivă.
Din actele atașate la dosar rezultă că la P. de pe lângă Judecătoria S. a fost înregistrată cauza penală nr. 483/P/2010, cauză la care - potrivit rechizitoriului nr. 483/P/2010 din 05.07.2010-, au mai fost anexate alte două dosare, respectiv: 51 l/P/2010 și 657/P/2010. Cercetările în aceste cauze au fost efectuate de mai mulți lucrători de poliție, printre care: agentul șef de poliție S. L. - șeful Postului de Poliție Gîngiova-, și agentul șef principal de poliție S. Nicușor - din cadrul Poliției orașului S.. Prin rechizitoriul nr. 483/P/2010 din 05.07.2010, P. de pe lângă Judecătoria S. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. G. M., pentru comiterea mai multor infracțiuni, precum și scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru o altă infracțiune.
Avându-se în vedere actele atașate la dosarul cauzei se constată că nu există indicii concrete privind desfășurarea de către agentul șef de poliție S. L., agentul șef principal de poliție S. Nicușor ori de către alt lucrător de poliție a unor acțiuni de natura celor enumerate în dispozițiile ort. 266 alin. 3 din C.pen., (promisiuni, amenințări sau violențe) prin care aceștia să fi determinat anumite persoane audiate în calitate de martori în cauza penală nr. 483/P/2010 să declare aspecte necorespunzătoare adevărului. In acest sens este avută în vedere și declarația numitului N. A. F., dată cu ocazia audierii sale în prezenta cauză la 25.08.2011, declarație din care rezultă că acesta nu a fost constrâns să semneze o declarație de către vreun lucrător de poliție.
De asemenea, se constată că Judecătoria S., ulterior sesizării sale, a procedat la audierea numiților G. I., G. F., Zuleam M. L.- A., R. P.-F. și G. I. A., din declarațiile cărora rezultă modul în care aceștia au perceput incidentele ce formau obiectul judecății, fără a fi evidențiate alte aspecte care să conducă la concluzia că asupra acestor martori ar fi fost întrebuințate mijloace de constrângere sau de altă natură pentru a-i determina să declare aspecte nereale în fața organelor de cercetare penală. De altfel, în finalul declarației dată la 24.03.2011 la Judecătoria S. de către numitul G. F., se menționează: » Arăt că declarațiile au fost date de bună voie și nu am fost amenințat în fața organelor de poliție ».
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere la primprocurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
Prin rezoluția nr 971/II/2/2011 din 11.10.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D. s-a respins plângerea formulată de petentul D. G. M. menținându-se ca legală și temeinică soluția atacată.
În motivarea rezoluției s-a arătat că împotriva rezoluției a formulat plângere petentul, susținând că se întemeiază pe o stare de fapt eronat reținută, în realitate martorii audiați de către lucrătorii de poliție în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. cu nr. 483/P/2010 fiind constrânși să relateze aspecte și împrejurări neconforme adevărului.
Observând și interpretând însă, probele administrate în cauză se constată că susținerile petentului sunt neîntemeiate, martorii menținându-și depozițiile și în fața instanței, astfel că ipoteza constrângerii lor la mărturie mincinoasă este implicit exclusă.
Cum, pe de altă parte, niciunul din martorii la care se referă petentul nu a reclamat, cum ar fi fost firesc, organelor de urmărire penală comportamentul abuziv al lucrătorilor de poliție, singura concluzie care se desprinde din coroborarea atitudinii de ansamblu a martorilor este aceea că în relatările făcute au exprimat adevărul.
Potrivit art 266 alin 3 C.pen constituie infracțiunea de cercetare abuzivă ,, Întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe față de un martor, expert sau interpret”.
Din interpretarea dispozițiilor legale susmenționate rezultă că pentru existența infracțiunii de cercetare abuzivă este necesar ca martorul audiat într-o cauză penală să fie ,, determinat” prin folosirea unor procedee nepermise de lege ( promisiuni, amenințări sau violențe) de a da declarații în sensul dorit de organul judiciar.
În cauză, petentul susține că agenții de poliție S. L. și respectiv S. Nicușor cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarele penale nr 511/P/2010 și respectiv 657/P/2010 au constrâns mai multe persoane audiate ca martori, prin folosirea unor acte de violențe și amenințări să semneze declarații în care se consemna că D. G. M. ar fi vinovat de comiterea unor fapte penale, fiind nominalizați în acest sens martorii Zuleam L., N. A., frații G., R. P., G. I. A..
În realitate în cauzele penale sus menționate actele de cercetare penală au fost efectuate de mai mulți lucrători de poliție printre care și numiții S. L. și S. Nicușor, cele două cauze penale respectiv cauza nr 511/P/2010 și 657/P/2010au fost conexate la dosarul nr 483/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., în urma cercetărilor petentul D. G. M. fiind trimis în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni, alături de martorii nominalizați de petent că ar fi fost constrânși să dea declarații fiind audiați și alți martori.
Mai mult decât atât procedându-se la audierea martorilor G. I., G. F., Zuleam M. L.- A., R. P.-F. și G. I. A., după sesizarea petentului, din declarațiile acestora rezultă că au prezentat modul în care au perceput incidentele ce formau obiectul judecății, fără a fi evidențiate alte aspecte care să conducă la concluzia că asupra acestor martori ar fi fost întrebuințate mijloace de constrângere sau de altă natură pentru a-i determina să declare aspecte nereale în fața organelor de cercetare penală. De altfel, în finalul declarației dată la 24.03.2011 la Judecătoria S. de către numitul G. F., se menționează: » Arăt că declarațiile au fost date de bună voie și nu am fost amenințat în fața organelor de poliție ».
De asemenea, la rândul său, martorul N. A. F. cu ocazia audierii sale în cauză la data de 25.08.2011 a arătat nu a fost constrâns să semneze o declarație de către vreun lucrător de poliție, nu a fost amenințat în vreun fel și nici lovit de către vreun lucrător de poliție să declare ceva anume.
De altfel, nici unul din martorii precizați de către petent nu a reclamat, cum ar fi fost firesc, organelor de urmărire penală comportamentul abuziv al lucrătorilor de poliție.
Pentru aceste motive, constatând că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții S. L. și S. Nicușor în temeiul art 10 lit ,,a” este legală și temeinică, în baza art 278/1 alin 8 C.pr.pen instanța va respinge ca nefondată plângerea petentului D. G. M., urmând ca în conformitate cu art 192 alin 2 C.pr.pen să oblige petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul condamnat D. G. M., fiul lui G. și E., născut la 20 iulie 1988 în B., jud.D., cu domiciliul în ., jud.D., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 16.09.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D. în dosar nr.531/P/2011, în contradictoriu cu intimații S. L. cu domiciliul în ., jud.D., și la sediul Secției 13 Poliție Rurală S., jud.D., și S. Nicușor cu domiciliul la sediul Secției 13 Poliție Rurală S., jud.D., ca nefondată.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 ianuarie 2012.
Președinte,
V. S. D. Grefier,
Dănuța D.
Red.Jud.V.S. D.
Tehnored. D.D. 27 Ianuarie 2012
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
