Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Sentința nr. 595/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 595/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 595
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
Grefier: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism S. T. C.
a fost reprezentat de procuror N. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpații R. V. și R. M., ambii trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 214D/P/2012 al D. – ST C. pentru săvârșirea infracțiunii trafic de persoane, prev. de art. 12 pct. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 (art. 210 alin. 1 NCp) și pe partea civilă Ț. E..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a stabilit ca deliberarea și pronunțarea să aibă loc la data de 22.04.2014, fiind amânată pronunțarea ulterior pentru astăzi, 28.04.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 214D/P/2012, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. C. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R. V. și R. M. – arestați în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 pct. 1 și pct. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001.
În fapt, s-a reținut că la data de 25.10.2012, partea vătămată Ț. E. din comuna G., ., a depus plângere pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în forma de exploatare prin muncă, pe teritoriul Greciei, în regiunea L..
Potrivit plângerii formulate, partea vătămată a arătat faptul că în primăvara anului 2012, vecinii ei pe nume E. și M. au convins-o să meargă cu ei la muncă în G., lucru care s-a întâmplat la începutul lunii iulie 2012.
Totodată, din plângerea părții vătămate rezultă că imediat s-a deplasat împreună cu aceștia în satul Melisohori din G. unde a fost dusă să muncească împreună cu aceștia la niște cetățeni români de etnie rromă stabiliți de mai mult timp în G. și pe care partea vătămată i-a cunoscut doar după numele de G. și I..
Încă din prima seară, părții vătămate i-au dispărut actele de legitimare precum și unele bunuri de folosință personală iar G. și I. au ținut-o într-o situație de muncă forțată neremunerată până la începutul lunii octombrie 2012 când a fost luată de către S. D., concubinul ei și repatriată cu ajutorul Consulatului României de la Salonic.
Pentru justificarea celor prezentate partea vătămată a atașat o xerocopie a Titlului de Călătorie emis de Consulatul României la Salonic.
S-a arătat faptul că, cercetările efectuate ulterior în cauză atestă că la începutul lunii iulie 2012 partea vătămată Ț. E. fără a-l anunța pe concubinul ei S. D. din C., a plecat la muncă în G. împreună cu B. F. zis B., D. Ș. zis R., G. M. zis E. și concubina acestuia pe nume M..
După ce au ajuns în G., datorită faptului că îi cunoșteau din zona în care locuiau autovehiculul condus de D. Ș. zis R. a fost îndreptat către zona L. unde în localitatea Melisohori erau stabiliți doi cetățeni români, soț și soție cunoscuți sub numele de G. și I. și identificați ca fiind R. V. și R. M..
Potrivit materialului administrat în cauză, cei doi cetățeni români locuiau într-o anexă a gospodăriei unui cetățean grec și participau la muncile agricole ale acestuia dar totodată mai aveau nevoie și de alte persoane pentru a munci pe terenurile cetățeanului grec.
Chiar din prima seară, părții vătămate Ț. E. i-au dispărut documentele de legitimare și identificare precum și unele bunuri de folosință personală iar de a doua zi a început activitatea lucrând de obicei la recoltarea de ardei împreună cu soții R. dar și D. Ș. zis R., B. F. zis B., G. M. zis E. și concubina acestuia pe nume M..
După o perioadă de timp cât a muncit, partea vătămată Ț. E. a cerut soților R. să fie plătită însă aceștia au evitat să o remunereze pentru munca prestată, inițial sub motivarea că se cheltuise cu mâncarea și cazarea.
La altă perioadă de timp, partea vătămată și-a cerut din nou drepturile salariale lucru refuzat de soții R. pe motiv că nu se primiseră încă banii.
Această situație de neplată din partea soților R. a făcut ca D. Ș. zis R. și B. F. zis B. să - i părăsească pe R. V. și R. M. lucru care s-a întâmplat și cu G. M. zis E. și concubina sa, cei doi motivând că au avut unele probleme personale în România.
În acest context partea vătămată a rămas singură la soții R. V. și R. M. și chiar dacă ar fi vrut să plece( neplătită) nu ar fi putut întrucât nu avea nici un document și nici bani.
S-a reținut, de asemenea, că este indiscutabil că partea vătămată ar fi dorit să fugă și ea mai ales că R. V. și R. M. nu numai că nu o plăteau dar pe lângă activitățile din agricultură pe care trebuia să le desfășoare era obligată de aceștia să adune și din gunoaie.
Faptul că partea vătămată nu se afla într-o situație care să-i convină, fusese realizată la timp și de către G. M. zis E. care "... a cerut să vorbească cu mine și mi-a spus că el și cu M. plecaseră de acolo spunându-mi ca eu să iau bagajul lui și pe al meu și să fug și eu de acolo".( a se vedea declarația părții vătămate)
Acestea au fost motivele pentru care, profitând din plin de naivitate dar și lipsa ei de apărare, partea vătămată a fost exploatată prin muncă până la sfârșitul lunii septembrie 2012 perioadă de timp în care i se făcuseră și unele aluzii despre posibilitatea de a dona un rinichi.
Situația de nevoie în care se afla partea vătămată a fost realizată telefonic de către concubinul ei S. D. care se afla în România și care aflase mai târziu de plecarea concubinei în G..
Deși toate discuțiile telefonice se realizau numai în prezența soților R., martorul S. D. a realizat că Ț. E. nu era plătită niciodată și mai mult decât atât, tonalitatea vocii nu era specifică unei persoane care vorbea liber.
În acest context, pentru a ajunge la concubina sa în G., martorul S. D. a cerut să vorbească cu R. V. spunându-i acestuia că dorea și el să muncească alături de concubina sa și în acest sens trebuia să-l aștepte într-o anumită localitate fiind stabilită autogara din L. ca loc de întâlnire.
În aceste împrejurări martorul a mers în G. și fiind așteptat de familia R. a cunoscut condițiile mizerabile în care locuia concubina sa, a constatat faptul că era terorizată și neplătită de câteva luni iar atunci când a încercat să riposteze verbal inculpatul R. V. a încercat să-l lovească cu o bară de fier.
Fără a mai avea vreun motiv să rămână acolo și întrucât scopul deplasării era atins, martorul a plecat împreună cu concubina sa spre Salonic, mare parte din deplasare fiind efectuată pe jos datorită lipsei de bani sau cu ajutorul unor cetățeni greci care le-au oferit unele mici ajutoare.
Totodată, s-a arătat că faptul că cele prezentate de partea vătămată sunt și adevărate rezultă din lucrarea cu nr._/22.10.2012 când Ministerul Afacerilor Externe al României a notificat autoritățile române cu privire la faptul că la data de 11.10.2012 la Consulatul General al României la Salonic s-a prezentat Ț. E. "....solicitând eliberarea unui titlu de călătorie gratuit, motivând cererea prin faptul că i-a fost furată cartea de identitate și nu dispune de mijloace materiale pentru a achita contravaloarea serviciilor consulare.
De asemenea, aceasta a mai declarat funcționarului consular că a părăsit România cu destinația G....fiind însoțită de un vecin pe nume E. care a dispărut după o perioadă...a fost nevoită să rămână în G. în compania unor persoane de etnie rromă care au sechestrat-o.... iau sustras documentele de identitate și i-au cerut să-și vândă un rinichi pentru a obține bani în schimb. Ț. E. a fost ajutată de S. D. care a ajuns în G. în data de 07.10.2012..."
Din materialul probator administrat în cauză rezultă în mod evident că nici celelalte persoane pe care i-au avut în anexa gospodăriei R. V. și R. M. nu au fost plătite pentru munca prestată însă unele munciseră perioade scurte de timp și oricum niciuna în afară de Ț. E. nu au sesizat în vreun fel eventuala exploatare datorită unor motive personale și cu atât mai mult în afară de aceasta nu au depus plângere.
Situația de fapt prezentată anterior a fost probată cu plângerea și declarația părții vătămate, declarații de martori, procese - verbale de recunoaștere din planșe foto, proces - verbal și comunicări ale societăților de transport persoane . comunicate de Consulatul României la Salonic, etc.
Conform proceselor - verbale atașate la dosar, din materialul probator rezultă în mod evident că inculpații R. V. și R. M. sunt de mai mult timp plecați din țară, nu obișnuiesc să vină pe teritoriul României iar fiul lor R. M. F., prezent la domiciliu a declarat că nu ține legătura cu părinții săi decât telefonic, fiind sunat de aceștia la intervale mari de timp.
Prin ordonanțele din data de 05.06.2013 D. ST C. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la inculpații R. V. și R. M. pentru infracțiunea de: trafic de persoane, faptă prev. de art. 12 pct. 1 și 2 lit. a, din Legea 678/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Prin încheierea nr. 175/18.06.2013 s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpaților R. V. și R. M., măsurile fiind confirmate prin încheierile de ședință din data de 14.02.2014 respectiv 03.03.2014.
Sub aspectul laturii civile, în cursul urmăririi penale, partea vătămată a formulat pretenții civile, menționând că va preciza cuantumul acestora în instanță.
Pe parcursul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpații, partea vătămată Ț. E. și martorii D. Ș., B. M., S. I., B. F., G. M., L. M. H. și L. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În primăvara anului 2012, vecinii părții vătămate pe nume E. și M. au convins-o pe aceasta să meargă cu ei la muncă în G., lucru care s-a întâmplat la începutul lunii iulie 2012, iar acolo au fost cazați în localitatea Melisohori din G., fiind primiți de inculpați, pe care partea vătămată i-a cunoscut inițial sub numele de G. și I..
Încă din prima seară, părții vătămate i-au dispărut actele de legitimare precum și unele bunuri de folosință personală iar inculpații au ținut-o într-o situație de muncă forțată neremunerată până la începutul lunii octombrie 2012 când a fost luată de către S. D., concubinul ei și repatriată cu ajutorul Consulatului României de la Salonic.
În această perioadă, partea vătămată a muncit în agricultură respectiv la culesul de ardei, neremunerată cu motivarea că trebuie acoperite costurile de mâncare și cazare, a locuit în condiții mizere și nu a putut să se întoarcă în România din cauza lipsei documentelor și a banilor.
Mai mult, partea vătămată putea vorbi cu concubinul său S. D. numai în prezența inculpaților, neputând discuta liber și a putut pleca din G. numai când a venit acesta să o ia, iar cu ocazia plecării între martor și inculpatul R. V. a existat un conflict.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută anterior rezultă din ansamblul probelor administrate respectiv declarații ale părților vătămate, declarații ale martorilor, procese - verbale de recunoaștere din planșe foto, proces - verbal și comunicări ale societăților de transport persoane . comunicate de Consulatul României la Salonic.
Astfel, martorii G. M. (E.), B. F. și D. Ș. au relatat că la începutul lunii iulie au transportat-o pe partea vătămată în G., fiind primiți de inculpați și că părții vătămate i-au dispărut actele după prima zi, iar pe de altă parte, au susținut că și ei au muncit o scurtă perioadă de timp și au plecat tocmai pentru faptul că nu fuseseră plătiți.
De asemenea, martorul B. M., care a muncit în aceeași perioadă cu partea vătămată, a relatat că nici el, nici aceasta nu fuseseră plătiți, condițiile de locuit erau mizere și nu exista perspectiva de a fi plătiți pentru munca prestată.
Același aspect este confirmat și de martorul Ț. T., care a ajuns în G. la începutul lunii septembrie și care a confirmat că partea vătămată mergea la muncă, fără a fi plătită, dar că nu putea pleca, deoarece nu avea carte de identitate și, oricum, inculpații nu i-ar fi dat voie să plece.
Același martor a susținut că și el nu a primit niciun ban pentru munca prestată în lunile septembrie și octombrie, spunându-i-se întocmai ca și părții vătămate că banii erau cheltuiți cu mâncarea și cazarea.
La toate aceste declarații se adaugă și depoziția martorului S. D., cu care partea vătămată a ținut legătura și care știa că aceasta nu este plătită pentru munca prestată, același martor fiind cel care a făcut diligențele necesare pentru a o aduce în țară pe partea vătămată, în sensul că s-a deplasat în G. și a luat-o pe aceasta de acolo.
De asemenea, martorul a relatat că inculpații nu vroiau să o lase pe partea vătămată să plece, spunându-i că aceasta trebuie să muncească mult timp pentru ei, pentru a-și recupera camăta și abia după recuperarea acestor bani, aceasta urma să fie remunerată pentru munca prestată, inculpatul R. V. încercând chiar să îl lovească pe martor.
În contextul acestor depoziții, susținerile inculpaților în sensul că nu au recrutat, nu au transportat, nu au cazat, nu au exploatat persoane, ci au lucrat alături de alți cetățeni români, printre care și partea vătămată, la un angajator grec, în agricultură, că partea vătămată a fost plătită chiar de angajatorul grec pentru munca prestată nu pot fi reținute, fiind contrazise de probele menționate anterior.
De asemenea, instanța va înlătura ca nesincere și depozițiile martorilor L. M. H. și L. G. care au susținut că au lucrat alături de partea vătămată la același loc de muncă și că aceasta a fost remunerată, pentru că, pe de o parte, prezența acestora în G. nu este confirmată nici de partea vătămată, nici de ceilalți martori audiați, iar pe de altă parte, depozițiile acestora nu se coroborează cu restul probelor administrate
În consecință, instanța reține vinovăția ambelor inculpați în comiterea faptei reținute în sarcina lor prin rechizitoriu.
În drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de 210 alin. 1 lit. a Cod penal actual cu aplicarea art. 5 cod penal actual, noile dispoziții legale reprezentând legea penală mai favorabilă, deoarece anterior limitele de pedeapsă erau de la 5 la 15 ani închisoare, iar în prezent limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 10 ani închisoare, iar săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună nu mai este prevăzută ca și circumstanță agravantă.
Față de aceste considerente, instanța va proceda la individualizarea pedepselor la care va fi condamnați inculpații pentru această infracțiune săvârșită, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 74 Cp respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În cauză, ținând cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor decurgând din modul și perioada de exploatare a persoanei vătămate - cu grad redus de pregătire, dar și de împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale, că au avut o bună conduită în familie și societate conform înscrisurilor depuse la dosar, tribunalul va aplica fiecăruia pedeapsa minimă de 3 ani închisoare.
Totodată, va face aplicarea art. 67 alin. 2 Cod penal actual rap. la art. 210 alin. 1 Cod penal și va interzice inculpaților ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, o Cod penal actual pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, iar în baza art. 65 Cod penal actual va interzice inculpaților pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, o Cod penal actual.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal actual va scădea din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului R. V. perioada arestării preventive de la 14.02.2014 la zi și a inculpatei R. M. perioada arestării preventive de la 03.03.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cpp va menține măsura arestării preventive a inculpaților.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la cei doi inculpați în vedere introducerii profilului genetic în SNDGJ.
Sub aspectul laturii civile, instanța apreciază că acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. E. este întemeiată în parte ,față de dispoz. art. 19 cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 cod procedură penală cu aplicarea art. 1357 și urm. cod civil .
Principiile generale care guvernează materia răspunderii civile delictuale stabilesc: repararea integrala a prejudiciului moral si material cauzat de fapta ilicita, indiferent de starea materiala a autorului si starea materiala a victimei. Despăgubirile acordate pentru prejudiciile izvorâte din faptele ilicite trebuie sa reprezinte întotdeauna o acoperire integrala pentru ca partea vătămata sa fie repusa pe cat posibil in situația anterioara.
In ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea civilă, cu privire la cuantificarea acestuia, legea civila nu prevede criterii de determinare. In consecința, cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecata a criteriilor subiective referitoare la consecințele negative suferite de cel in cauza in plan psihic si fizic, importanta valorilor lezate si măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura afectării, precum si măsura in care parții vătămate i-a fost afectata situația profesionala sau sociala.
Condițiile mizere de cazare pe care a fost obligată să le suporte, condițiile de lucru, presiunile psihice exercitate asupra lor, umilințele decurgând din starea de servitute în care au fost puse părțile civile sunt de natură a-i produce acestora un important prejudiciu moral în cuantumul solicitat de partea vătămată de 200 euro.
În cazul daunelor materiale, tribunalul reține că potrivit depoziției martorului G. M., o persoană putea să culeagă circa 200 - maxim 300 kg ardei, iar prețul pe kg era de 30-40 eurocenți (60 euro/zi), iar partea vătămată a solicitat 40 euro/zi, raportat însă la o perioadă de 120 zile.
Tribunalul mai reține însă că partea vătămată nu a făcut dovada că în perioada celor 3 luni și jumătate petrecute în G. ar fi muncit zi de zi (și oricum ar fi însemnat 90 zile), astfel că va considera că a beneficiat de timp liber sâmbăta și duminica, rezultând un total al zilelor lucrate de 70, care înmulțit cu 40 euro/zi ar da un total de 2800 euro, sumă de care ar fi trebuit să beneficieze partea vătămată ca urmare a muncii prestate.
Din această sumă de bani, potrivit declarației inculpatului, ar fi trebuit reținută chiria lunară de 60 euro/lună, adică, raportat la perioada de 3 luni și jumătate, suma de 240 euro și 100 euro pentru mâncare, astfel că în final părții vătămate trebuia să i se plătească suma de 2460 euro.
În consecință, tribunalul va obliga inculpații la plata sumei de 2460 euro daune materiale și 200 euro daune morale.
În baza art. 274 cod procedură penală, va obliga pe fiecare dintre inculpați la câte 1250 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
1. In baza art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal actual cu aplicarea art. 5 cod penal actual
Condamnă pe inculpatul R. V., fiul lui N. și I., născut la data de 12.11.1964 în . domiciliu, ., județul D., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
In baza art. 67 alin. 2 Cod penal actual rap. la art. 210 alin. 1 Cod penal
Interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, o Cod penal actual pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art. 65 Cod penal actual
Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, o Cod penal actual.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal actual
Scade din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului perioada arestării preventive de la 14.02.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cpp menține măsura arestării preventive a inculpatului R. V..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vedere introducerii profilului genetic în SNDGJ.
2. In baza art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal actual cu aplicarea art. 5 cod penal actual
Condamnă pe inculpata R. M., fiica lui I. și E., născută la data de 01.05.1968 în . domiciliu, ., CNP_, în prezent deținută în Penitenciarul C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
In baza art. 67 alin. 2 Cod penal actual rap. la art. 210 alin. 1 Cod penal
Interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, o Cod penal actual pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art. 65 Cod penal actual
Interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, o Cod penal actual.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal actual
Scade din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatei perioada arestării preventive de la 03.03.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cpp menține măsura arestării preventive a inculpatei R. M..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpată în vedere introducerii profilului genetic în SNDGJ.
În baza art. 19 cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 cod procedură penală cu aplicarea art. 1357 și urm. cod civil
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. E., cu domiciliul în comuna G., . și f.f.l. în C., .. 98, .. 1, ., județul D..
Obligă inculpații la plata sumei de 2460 euro daune materiale și 200 euro daune morale.
În baza art. 274 cod procedură penală
Obligă pe fiecare dintre inculpați la câte 1250 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Președinte, Grefier,
E. F. M. B.
Red. Jud. E.F./tehnore. M.B.
28 Mai 2014/6 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 567/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 212/2014.... → |
|---|
