Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 103/2016. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2016 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 103/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 103
Ședința publică de la 01 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. F.
Grefier D. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D. - a fost reprezentat prin procuror C. M.
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe contestatorul S. A., deținut în penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva încheierii din data de 28.01.2016, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP) menținere arestare preventivă
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul inculpat S. A. asistat de avocat din oficiu J. R. în baza delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1102/2016 depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Interpelat de către instanță, contestatorul inculpat S. A. arată că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat J. R., apărător din oficiu al contestatorului inculpat S. A., pune concluzii de admiterea contestației, arătând că nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, solicitând înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu având în vedere că temeiurile ce au fost avute în vedere nu se mai mențin.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingerea contestației și menținerea încheierii ca temeinică și legală
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Constată că prin încheierea din data de 28.01.2016, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în baza art. 242 alin. 2 NCPP s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpatul S. A., fiul lui C. și I., născut la data de 23.08.1967, în ., domiciliat în comuna C., ., jud. D., CNP_, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul C., de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
În baza art.208 alin 2 Cod procedură penală,
S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. A., dispusă prin încheierea nr. 8/29.09.2015 pronunțată de Judecatoria S. în dosarul nr._ și menținută prin încheierile din 09.10.2015, 05.11.2015 și 02.12.2015 pronunțate în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut:
Deliberând asupra subzistentei temeiurilor avute in vedere la luarea măsurii arestatului preventiv fata de inculpatul S. A., instanța retine:
Prin rechizitoriul nr. 969/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cp, distrugere prev. de art. 253 alin. 1,4 Cp și violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 2 Cp toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp.
Prin ordonanțele din data de 28.09.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea unei infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cp, distrugere prev. de art. 253 alin. 1,4 Cp și violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 2 Cp toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp., respectiv continuarea urmăririi penale față de numiții S. A. si S. I..
Prin ordonanța Procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecatoria S. din aceeași dată s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunile de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cp, distrugere prev. de art. 253 alin. 1,4 Cp și violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 2 Cp toate cu aplic. art. 41 alin. 1 Cp și art. 38 alin. 1 Cp. și punerea în mișcare acțiunii penale față de S. A. pentru săvârșirea acelorași infracțiuni.
Prin referatul cu propunere de arestare preventivă din data de 29.09.2015, ora 09.30 P. de pe lângă Judecatoria S. a propus arestarea preventivă a inculpatului S. A., fiul lui C. și I., născut la data de 23.08.1967, în ., domiciliat în comuna C., ., jud. D., CNP_,, pe o durată de 30 de zile, de la 29.09.2015 la 28.10.2015, inclusive pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 lain. 2 Cp, distrugere prev. de art. 253 alin. 1 si 4 CP și violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 2 Cp toate cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp si art. 38 alin. 1 CP.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 27/28.09.2015 numitul S. A., aflat în stare de ebrietate, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate B. S., unde l-a lovit pe acesta cu pumnii în zona feței provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale și i-a incendiat mai multe bunuri din locuință, provocându-i distrugeri însemnate în încăperile acesteia.
Prin încheierea de ședință din data de 29.09.2015, inculpatul a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 30 de zile de la data de 29.09.2015 până la data de 28.10.2015, fiind emis mandatul de arestare nr.13.
Pentru a reține astfel, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 202 alin. 1 și 3 Cpp, respectiv. art. 223 alin. 2 Cpp., în ceea privește inculpatul, întrucât a săvârșit cu intenție mai multe infracțiuni din cele prev. de art. 223 alin. 2 Cpp, pentru două dintre acestea legea prevăzând pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, măsura preventivă fiind în același timp necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică
Astfel, legea prevede pentru infracțiunea prev. de art. 253 alin. 1,4 Cod penal, pedeapsa închisorii de până la 7 ani.
Starea de pericol pentru ordinea publică rezultă din natura faptelor săvârșite, respectiv modalitatea de comitere, gravitatea faptelor săvârșite fiind accentuată de neacordarea de ajutor în cazul provocării intenționate a unui incendiu și neanunțarea organelor cu atribuții de stingere a incendiilor.
Totodată, se constată din verificările făcute că inculpatul a fost în anul 2013 cercetat, judecat și condamnat de către Judecătoria S. pentru fapte similare, săvârșite în împrejurări asemănătoare, pedeapsa aplicată fiind suspendată condiționat, lipsa ferma de acțiune a organelor judiciare, generând un sentiment de insecuritate în rândul societății civile determinat de cercetarea în stare de liberate al inculpatului care săvârșesc infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.
Scopul măsurii preventive așa cum este cel definit de prev. art. 202 Cpp trebuie apreciat în cazul de față prin raportare la ecoul infracțiunii mai grave în rândul societății, fiind necesară înlăturarea din sânul acesteia a inculpatului, cât și prin raportare la conduita anterioară a acestuia căruia organele de urmărire penală le-au acordat clemență, considerând că netrimiterea în judecată le va servi ca exemplu și va determina îndreptarea acestora fără a dispune executarea unei pedepse efective privative de libertate.
Analizând măsura arestării preventive luată față de inculpatul S. A. în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale prev. de art. art.208 alin 2 Cod procedură penală instanța apreciază că arestarea preventivă este legală si temeinică întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 362 alin 2 C.p.p., instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Potrivit art. 208 alin 2 C. proc. pen. instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozițiile art. 207 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
(4) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Potrivit dispozițiilor art. 207 alin.4 C.p.p, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Instanța a constatat potrivit art. 207 alin.4 C.p.p, că la data discutării legalității si temeiniciei stării de arest preventive a inculpatului, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventiv, se mențin.
Raportat la criteriile prev. de art. 223 alin. 2 C.p.p. și la cele prev. de art.207 alin 1 și 2 C.p.p. pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale, instanța a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului.
În ceea ce privește înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică instanța apreciază că acesta starea de pericol subzistă. Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru societate constă în posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiată de a realiza o acțiune socialmente dăunătoare, care constituie o infracțiune, cu atât mai mult cu cât inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni ca cele pentru care este trimis în judecată.
În acest sens, din înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală rezulta ca acesta a fost anterior condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru savârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 Cod penal din 1969, în dosarul nr._ al Judecătoriei S., la data de 06.12.2013, împrejurări care dovedesc perseverenta infracționala, precum și faptul că implicarea inculpatului în comiterea de fapte penale nu are caracter accidental.
De asemenea, instanța a apreciat că existența pericolului public poate rezulta, între altele, si din însuși pericolul social al infracțiunii de care este incriminat inculpatul, în cauză existând indicii cum că acesta a distrus imobilul parții vătămate B. S., prin incendiere, astfel că din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme fața de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului S. A..
Prin urmare, la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, cât și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urma fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În final, pericolul poate fi dedus din cuantumul pedepsei pentru această faptă penală, circumstanțele reale descrise în actul de sesizare ca fiind modalitatea de săvârșire a faptelor ( pătrunderea fără drept, în timpul nopții în locuința parții vătămate B. S., lovirea părții vătămate și incendierea locuinței acestuia ) și atitudinea inculpatului, care nu recunoaște.
Dispunerea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate ( arestul la domiciliu sau controlul judiciar) nu este oportună în actualul stadiu al procesului, date fiind atât împrejurările anterior relevate cât și rezonanța puternic negativă pe care fapte de natura celor presupus săvârșite de inculpat o au în rândul opiniei publice.
În consecință în baza art. 348 și 207 alin. 6 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. A., dispusă prin încheierea nr. 8/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul S. A., solicitând prin apărătorul din oficiu admiterea acesteia, desființarea încheierii pronunțată de Judecătoria S. și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi examinate din oficiu conform art. 206 C.p.p., tribunalul constată că acestea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente de fapt si de drept:
Potrivit art. 208 alin. 2 C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.
Din analiza materialului probator administrat până la acest moment procesual, rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv inculpatul S. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cp, distrugere prev. de art. 253 alin. 1,4 Cp și violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 2 Cp toate cu aplic. art. 41 alin. 1 Cp și art. 38 alin. 1 Cp., reținându-se că în noaptea de 27/28.09.2015 numitul S. A., aflat în stare de ebrietate, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate B. S., unde l-a lovit pe acesta cu pumnii în zona feței provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale și i-a incendiat mai multe bunuri din locuință, provocându-i distrugeri însemnate în încăperile acesteia.
Astfel, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a relațiilor sociale vizate, se constată că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, condiții și cazuri expres și limitativ arătate în art. 223 C. proc. pen..
De asemenea, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal și în bune condiții a activității de administrare a probelor, neintervenind astfel schimbări în ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Poziția procesuală a inculpatului evidențiată prin nerecunoașterea faptei precum și antecedentele sale penale conduc alături de celelalte elemente expuse anterior la concluzia că pericolul pentru ordinea publică subzistă iar lăsarea în liberate a acestuia ar conduce la creerea unui sentiment de insecuritate.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă a arestării este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației raportat la infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, fapte care se caracterizează în concret printr-o rezonanță socială semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 C. proc. pen.
În plus, durata arestării preventive nu a depășit un termen nerezonabil, inculpatul fiind arestat la data de 29.09.2015.
Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă. Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a asigura prezența inculpatului în fața organelor judiciare, în mod corect prima instanță a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat cu o măsura preventivă mai puțin restrictivă de libertate.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării dispusă este legală si temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, nefiind identificate din oficiu motive de nelegalitate ori netemeinicie, în temeiul art. 208 CPP, se va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S. A., împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria S. la data de 28 ianuarie 2016.
Va fi obligat contestatorul inculpat S. A., la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 208 CPP
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S. A., fiul lui C. și I., ns. 23.08.1967, deținut în prezent în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria S. la data de 28 ianuarie 2016.
Obligă pe contestatorul inculpat S. A., la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțata în ședința publică de la 01.02.2016.
Președinte,
E. F.
Grefier,
D. M.
Red. E.F.
Tehnored/ D.M. 01 Februarie 2016
Red.fond D.O.
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR Nr._
Emisă: 01.02.2016
C Ă T R E,
PENITENCIARUL DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ C.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr.103 din data de 01.02.2016, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a dispus:
În baza art. 208 CPP
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S. A., fiul lui C. și I., ns.23.08.1967, împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria S. la data de 28 ianuarie 2016.
Obligă pe contestatorul inculpat S. A., la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțata în ședința publică de la 01.02.2016.
Președinte,
E. FloreaGrefier,
D. M.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 71/2016.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
