Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 715/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 715/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-07-2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 715
Ședința publica din data de 11.07.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - G. A.
Grefier - C. E. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. D. –
a fost reprezentat de procuror C. R..
Pe rol se află contestația formulată de P. de pe lângă J. C. împotriva încheierii din 03.07.2014 pronunțată de J. C. în dosarul penal nr._ 14, având ca obiect verificare măsuri preventive (art 206 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat U. A. R., personal si asistat de av. desemnat din oficiu P. C. M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 7466/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulată de P. de pe lângă J. C..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de P. împotriva încheierii pronunțate de J. C. la data de 03.07.2014, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului U. A. R. cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art. 202 alin 4 lit. b Cpp.
Reprezentantul Ministerului Public arată că temeiurile avute în vedere de instanță în soluționarea contestației subzistă, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, perseverența infracțională a acestuia, precum și modalitatea de săvârșire a faptelor.
Se poate constata astfel, că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din modalitatea și împrejurările în care au fost comise faptele, din atitudinea inculpatului în fața instanței de nerecunoaștere a faptelor săvârșite, de încercare a aflării adevărului, de influențare a martorilor audiați.
Avocat P. C. M. pentru intimatul inculpat, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă J. C. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii dispuse de instanța de fond.
Totodată, arată că instanța de fond a avut in vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, din declarațiile martorilor reieșind o altă stare de fapt decât cea din rechizitoriu și nu există dovezi că martorii au mințit. Mai solicită să se aibă in vedere situația familială deosebită a inculpatului, faptul că inculpatul are un copil minor în vârstă de 3 luni, mama inculpatului este bolnavă, iar inculpatul de la prima audiere a recunoscut în parte fapta, fapt ce rezultă din declarația inculpatului, coroborată cu declarațiile martorilor și dar și cu cea a părții vătămate, data in fata instanței, respectiv faptul că inculpatul nu a exercitat nici o agresiune fizică sau morală la acel moment asupra părții vătămate.
De asemenea, mai sunt de audiat 2 martori, inculpatul nu a tergiversat cauza, la termenul anterior nu a fost prezentat de către penitenciar, la prezentul termen nu s-au prezentat martorii, iar buna desfășurare a procesului penal și scopul acestuia se poate realiza în condiții optime și cu inculpatul în stare de libertate, acesta neîmpiedicând buna desfășurare a procesului penal.
Intimatul – inculpat U. A. R., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă J. C. și menținerea soluției pronunțată de J. C..
Dezbaterile fiind închise;
T.
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 03.07.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ 14, s-a respins cererea formulata de inculpat, prin avocat, de revocare a măsurii arestării preventive.
În temeiul art. 362 Cpp raportat la art. 242 alin.2 Cpp cu referire la art. 211 Cpp s-a înlocuit măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul U. A. R., fiul lui I. și C., născut la data de 25.05.1995, în C., cu domiciliul în C., jud. D., ., ., CNP_, prin încheierea nr.30/19.02.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 27/19.02.2014, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin.4 lit.b Cpp.
În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen. s-au impus inculpatului U. A. R., respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la Politia Mun. C. – Sectia 3 Politie, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, impune inculpatului U. A. R. să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar
- să nu se apropie de persoana vătămată U. T. M., de reprezentantii legali U. E. S. si U. G., de martorii S. L. F., S. A. R., V. V., V. M. V., de G. C. M. A.
- să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență.
În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului U. A. R. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului U. A. R., de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 27/19.02.2014 emis de J. C., dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr. 1898/P/2014 din 10.03.2014 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv: inculpatul U. A. R., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 alin.1 Cp.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 13.02.2014, în jurul orelor 17.45, în timp ce se afla în zona oficiului poștal din cartierul Valea Roșie din mun. C., inculpatul U. A. R., prin exercitarea de amenințări cu acte de violență, a deposedat-o pe persoana vătămată U. T. M., în vârstă de 13 ani, de un telefon mobil marca ALCATEL, cauzând un prejudiciu în valoare de 450 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub numărul de dosar _ 14 în data de 12.03.2014.
Prin încheierea nr. 30/19.02.2014 pronuntata de Judecatoria C. în dosarul nr._ , în baza art. 202 alin. (1), (3) și (4) lit. e) C. proc. pen., art. 223 alin. 2 C. proc. pen., art. 226 C. proc. pen., a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă J. C. si s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului U. A. R., pe o durată de 30 de zile, de la 19.02.2014 la 20.03.2014 inclusiv.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul de drepturi si libertati a reținut că exista suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit infracțiunea pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventiva, întrucât inculpatul a recunoscut savarsirea infractiunii, iar declaratia acestuia se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate respectiv, declarația partii vătămate U. T. M., proces-verbal de recunoaștere după fotografii, planșe fotografice si declarațiile martorilor V. M. V., S. L. F., S. A. R. si V. V..
In ceea ce priveste conditia pericolului pentru ordinea publica, judecatorul de drepturi si libertati a retinut ca aceasta conditie este indeplinita în cauza, prin prisma criteriilor enumerate de art. 223 alin. 3C.p.p.
Astfel, referitor la modul si circumstantele de comitere a infractiunii s-a avut in vedere faptul ca inculpatul a savarsit infractiunea asupra unui minor in varsta de 13 ani, pe care l-a amenintat cu acte de violenta, determinandu-l astfel să ii remita telefonul. Referitor la circumstantele personale ale inculpatului s-a reținut că potrivit fisei de cazier judiciar, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind arestat preventiv anterior în perioada 29.04._13, pentru comiterea unor infracțiuni de furt și la regimul circulației rutiere, în dosarul penal înregistrat la P. de pe lângă J. C. sub nr. 5628/P/2013, iar în dosarul penal nr. 4950/P/2013 al aceluiași parchet, față de inculpat s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru comiterea unor infracțiuni de furt și la regimul circulației rutiere.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 17.03.2014, în temeiul art. 348 Cpp rap. la art. 207 alin.4 Cpp judecătorul de camera preliminară de la instanța de fonda menținut ca fiind temeinica si legala măsura arestării preventive dispuse față de inculpatul U. A. R. prin încheierea nr.30/19.02.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 27/19.02.2014.
Prin încheierea din data de 08.04.2014, judecătorul de camera preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul cu numărul 1898/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. C..
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul U. A. R. și s-a stabilit termen la data de 10.04.2014 în ședință publică.
Prin încheierea din data de 10.04.2014, în temeiul art. 362 alin.2 Cpp rap. la art. 208 alin.2 Cpp s-a mentinut ca fiind temeinica si legala masura arestarii preventive dispuse față de inculpatul U. A. R. prin încheierea nr.30/19.02.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 27/19.02.2014.
Prin incheierea de ședința din data de 29.05.2014, instanța a respins cererea formulata de inculpat, prin avocat, de revocare a măsurii arestării preventive, iar în temeiul art. 362 Cpp raportat la art. 242 alin.2 Cpp cu referire la art. 211 Cpp a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul U. A. R. prin încheierea nr.30/19.02.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 27/19.02.2014, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin.4 lit.b Cpp.
Prin decizia penala nr. 456/02.06.2014 a Tribunalului D. în baza art.425ind. 1 alin.2 lit.a C.p.p. s-a admis contestația formulată de P. de pe lângă J. C.. S-a desființat încheierea în parte cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar și rejudecând, în baza dispozițiilor art.362 alin.2 raportat la art.208 și art.207 alin.4 C.p.p. s-a menținut starea de arest preventiv față de inculpatul U. A. R..
Instanța de fond a reținut ca potrivit art.362 alin.1 C.p.p. care reglementează instituția măsurilor preventive în procedura de judecată că, instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 242 alin.1 Cpp, măsura preventiva se revoca din oficiu sau la cerere, in cazul in care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezulta nelegalitatea măsurii, dispunându-se in cazul reținerii sau arestării preventive punerea in libertate a suspectului sau inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
Potrivit art. 242 alin.2 Cpp, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Instanța de fond a reținut, din materialul probator administrat în cauză, că există indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
În ceea ce privește însă măsura preventivă luată față de inculpatul U. A. R., respectiv arestarea preventivă, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale sus menționate, precum și evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului, instanța de fond a apreciat că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive poate fi realizat, în acest stadiu procesual, prin dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare, respectiv prin luarea măsurii preventive a controlului judiciar, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru luarea acestei măsuri.
Astfel, potrivit art. 211 alin.2 Cppinstanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1)”, iar potrivit alin.1 al art. 211 Cpp, în cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. De asemenea, s-a mai reținut că potrivit art. 202 alin.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzațieiaduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Raportând aceste dispoziții legale la situația inculpatului U. A. R., instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive luata fata de inculpat nu apare ca fiind singura măsura preventiva care poate satisface scopul prev. de art. 202 Cpp, iar prima instanță a apreciat că, la acest moment procesual, in vederea realizării scopului masurilor preventive este suficienta luarea măsurii controlului judiciar fata de inculpat, o astfel de măsura preventiva fiind proporționala cu gravitatea acuzației aduse inculpatului.
Instanța de fond a reținut că, condiția proporționalității cu scopul urmărit prin dispunerea măsurii preventive decurge din cea a necesității și presupune, în scopul garantării libertății persoanei și evitării arbitrariului, existența unei proporționalități, unui just echilibru, între restricția libertății persoanei și scopul urmărit prin dispunerea măsurii preventive, prin raportare la circumstanțele fiecărei cauze în parte, luând în considerare mai multe aspecte, precum gravitatea infracțiunii de care este suspectat inculpatul, situația personală sau profesională a acestuia etc.
Prin urmare, aprecierea caracterului necesar și proporțional al unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate a inculpaților.
Instanța de fond a retinut ca detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă.
Instanța de fond a constatat că, față de inculpat a fost dispusă măsura arestării preventive la data de 19.02.2014, astfel că inculpatul a fost privat de libertate pe o durata de aproape 5 luni.
A mai reținut prima instanță, conform practicii Curții Europene, că se poate considera că există o tulburare a ordinii publice imediat după comiterea faptei însă aceasta se risipește cu timpul. Prin urmare, pericolul social al faptei numai este același odată cu trecerea timpului, aceasta fiind situația și în cauză, fapta fiind săvârșită la data de 13.02.2014.
Analizând garanțiile amintite, instanța de fond a apreciat că nu există nici un argument de fapt sau de drept care să releve că prin înlocuirea arestării preventive s-ar crea o stare de insecuritate publică ori alte riscuri pentru buna desfășurare a procesului penal.
Nu există date că inculpatul ar încerca pe viitor să se sustragă de la judecată sau ca va săvârși alte infracțiuni, iar pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale sau de tulburare a ordinii și liniștii publice nu este susținut de probe faptice.
Instanța de fond a reținut ca faptul ca inculpatul a mai fost condamnat pentru o infracțiune săvârșita in timpul minorității nu poate conduce la concluzia existentei unei perseverente infracționale.
Totodata, prima instanță a apreciat că gravitatea faptei penale pentru care inculpatul este cercetat nu mai poate justifica, la acest moment procesual menținerea măsurii preventive, întrucât acest criteriu va fi avut în vedere la stabilirea și individualizarea sancțiunii de drept penal ce va fi aplicată, dacă și în ce proporție va fi stabilită vinovăția acestuia.
De asemenea, în acest moment procesual nu poate fi avuta in vedere atitudinea de nerecunoastere in integralitate, de către inculpat, a împrejurărilor săvârșirii faptei, o astfel de atitudine urmând a fi valorificata cu ocazia soluționării fondului cauzei, raportat la întregul material probatoriu administrat in cauza.
Instanța a reținut că, la acest moment procesual, când cercetarea judecătoreasca este aproape finalizată (fiind audiat inculpatul, care a recunoscut parțial savarsirea faptei, fiind audiata partea vătămata, care si-a schimbat parțial declarația data la urmărire penala, precum si o parte din martori), pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cpp este suficienta luarea fata de inculpat a măsurii controlului judiciar, având în vedere si necesitatea realizării unui just echilibru între măsura privativă de libertate și scopul urmărit prin dispunerea unei măsuri preventive.
În consecință, evaluând împrejurările concrete ale cauzei si conduita procesuală a inculpatului, prima instanță a constatat ca la acest moment procesual scopul prev. de art. 202 Cpp se poate realiza prin luarea fata de inculpat a măsurii controlului judiciar, condițiile pentru luarea acestei masuri preventive fiind îndeplinite, iar instanța apreciază ca aceasta măsura este în prezent proporționala cu gravitatea acuzației aduse inculpatului.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a respins cererea formulata de inculpat, prin avocat, de revocare a măsurii arestării preventive.
În temeiul art. 362 Cpp raportat la art. 242 alin.2 Cpp cu referire la art. 211 Cpp a înlocuit măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul U. A. R., prin încheierea nr.30/19.02.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 27/19.02.2014, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin.4 lit.b Cpp.
În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen. a impus inculpatului U. A. R., respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la Politia Mun. C. – Sectia 3 Politie, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, a impus inculpatului U. A. R. să respecte următoarele obligații:să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar,să nu se apropie de persoana vătămată U. T. M., de reprezentantii legali U. E. S. si U. G., de martorii S. L. F., S. A. R., V. V., V. M. V., de G. C. M. A., să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență.
În baza art. 215 alin. 3 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului U. A. R. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
A dispus punerea în libertate a inculpatului U. A. R., de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 27/19.02.2014 emis de J. C., dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație P. de pe lângă J. C., apreciind că în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin în continuare.
Astfel, s-a apreciat că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din modalitatea și împrejurările în care au fost comise faptele, din atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a faptelor săvârșite, de încercare de zădărnicire a aflării adevărului, de influențare a martorilor audiați.
Față de perseverența infracțională, de durat rezonabilă a arestului preventiv se apreciază că măsura arestării preventive desfășurate până în prezent nu este suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului.
Analizând contestația formulată în temeiul art.206 alin1 C.pr.pen., instanța o va respinge, urmând a menține soluția instanței de fond pentru următoarele considerente:
Conform art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
De asemenea, potrivit art. 202 alin. 3 Cod procedură penală orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Din aceste dispoziții legale rezultă că înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară se dispune atunci când:
- sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, respectiv: să nu existe o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale; există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune; este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni
- se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni
- să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse.
Instanța apreciază că în speță există suspiciunea rezonabilă ca inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, așa cum reiese din declarația inculpatului care se coroborează cu celelalte mijloace de proba administrate respectiv, declarația părții vătămate U. T. M., proces-verbal de recunoaștere după fotografii, planșe fotografice si declarațiile martorilor V. M. V., S. L. F., S. A. R. si V. V..
Cât privește condiția ca măsura să fie necesară, instanța apreciază ca fiind îndeplinită având în vedere stadiul procesului penal, din care se desprinde nevoia ca inculpatul să fie la dispoziția instanței pentru îndeplinirea actelor ce necesită prezența sa.
Sub aspectul ultimilor două condiții ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii preventive a arestării preventive, respectiv măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, și proporțională cu gravitatea acuzației aduse, instanța, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, precum și a persoanei acestuia, că și acestea sunt îndeplinite în cauză.
Astfel, sub aspectul împrejurărilor concrete ale cauzei, reține că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul are un anumit grad de pericol social, dat de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, de modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire, dar acestea trebuie raportate și la celelalte împrejurări, cum ar fi faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, în cauza fiind audiat inculpatul, care a recunoscut parțial săvârșirea faptei, fiind audiată partea vătămată, precum și cea mai mare parte dintre martori.
Dacă vechiul Cod de procedură penală, în art. 136 alin. 8, prevedea, printre criteriile de luat în considerare la alegerea oricărei măsuri preventive: sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, în prezent, conform art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală și art. 218 Cod procedură penală, care face trimitere la art. 223 Cod procedură penală, aceste criterii (anturajul, mediul din care provine, inculpatul, antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana sa) servesc judecătorului numai pentru a aprecia condiția privitoare la pericolul pentru ordinea publică, fiind aplicabile doar în situația măsurii arestării preventive și arestul la domiciliu.
Cu toate acestea, instanța apreciază că, în continuare, criterii asemănătoare pot fi avute în vedere și la înlocuirea măsurii arestării preventive cu oricare altă măsură (printre care și cea a controlului judiciar) sau la luarea oricărei alte măsuri în afara arestării preventive și arestul la domiciliu, fiind circumscrise criteriului general al proporționalității (care implică un raport între două valori ocrotite de lege, pe de o parte, necesitatea unei bune instrucții a procesului penal, iar pe de altă parte, persoana inculpatului și atributele sale).
T. apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că timpul petrecut până în prezent în stare de arest preventiv( cca 5 luni) i-a permis acestuia să conștientizeze gravitatea faptelor săvârșite și consecințele juridice ale acestor fapte, astfel că nu există pericolul ca lăsat în libertate să comită alte fapte penale sau să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecată.
De asemenea în mod corect instanța de fond a apreciat că la acest moment procesual scopul prev. de art. 202 Cpp se poate realiza prin luarea fata de inculpat a măsurii controlului judiciar, condițiile pentru luarea acestei masuri preventive fiind îndeplinite, măsura fiind în prezent proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art.206 C.pr.pen., va respinge contestația formulată de P. de pe lângă J. C. împotriva încheierii pronunțată de J. C. în ședința publică din data de 03.07.2014, pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.
În baza art.275 alin. 3 C.pr.pen.,cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariu avocat oficiu, în sumă 100 lei, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
În baza art.206 C.pr.pen.
Respinge contestația formulată de P. de pe lângă J. C. împotriva încheierii pronunțată de J. C. în ședința publică din data de 03.07.2014, 2014 privind pe intimatul inculpat U. A. R., fiul lui I. și C., născut la data de 25.05.1995 în C., județul D., cu domiciliul în C., ., ., ., CNP_.
În baza art.275 alin 3 C.pr.pen.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariu avocat oficiu, în sumă 100 lei, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 11.07.2014.
Președinte
G. A.
Grefier,
C. E. V.
Red.jud. G.A.
Tehnored CEV
2 ex.
01.09.2014
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ
Nr. dosar_
Emisă la 02.09.2014
Operator de date cu caracter personal 4690
Către
P. de pe lângă T. D.
Potrivit dispozițiilor art. 407 alin. 1 N.C.p.p. vă înaintăm alăturat copia hotărârii penale nr. 715/11.07.2014, pronunțată de T. D. în dosarul nr._/215/2014 privind pe intimatul inculpat U. A. R., fiul lui I. și C., născut la data de 25.05.1995 în C., județul D., cu domiciliul în C., ., ., ., CNP_.
Grefier – C. E. V.
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA PENALĂ
Nr. dosar_
Emisă la 02.09.2014
Operator de date cu caracter personal 4690
Către
U. A. R., fiul lui I. și C., născut la data de 25.05.1995 în C., județul D., cu domiciliul în C., ., ., ., CNP_.
Potrivit dispozițiilor art. 407 alin. 1 N.C.p.p. vă înaintăm alăturat copia hotărârii penale nr. 715/11.07.2014, pronunțată de T. D. în dosarul nr._/215/2014 .
Grefier – C. E. V.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 165/2016.... → |
|---|
