Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 825/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 825/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-08-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.825
Ședința publică de la 22 August 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. F.
Grefier C. J.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol judecarea contestației formulate de către inculpatul D. N. A., în prezent deținut în P. C., împotriva încheierii din data de 18.08.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-inculpat D. N. A., personal și asistat de apărător ales, avocat Digă A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat Digă A., apărătorul ales al contestatorului-inculpat, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii contestate, iar pe fond, admiterea cererii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar. Consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea unei măsuri preventive mai ușoare și solicită ca instanța să țină seama de conduita procesuală a inculpatului arătând că acesta a recunoscut și regretat fapta și a cooperat cu organele de urmărire penală. De asemenea, arată că perioada scursă de la luarea măsurii arestării preventive - 16.05.2014, este suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptei iar ca urmare a împăcării acestuia cu una din părțile civile, prejudiciul a fost redus la 9000 lei, sumă ce va fi achitată de inculpat dacă va fi lăsat în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată, cu consecința menținerii soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile arestării preventive și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice înlocuirea acestei măsuri.
Contestatorul-inculpat D. N. A., având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă săvârșirea faptei și arată că va achita prejudiciul dacă va fi lăsat în libertate.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Prin încheierea de ședință din data de 18.08.2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de inculpat, de înlocuire a arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
În motivarea acestei soluții s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr. 8727/P/2013 din 10.06.2014 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv: inculpatul D. N. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată (p-v, B. I., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp și art. 5 alin. 1 din Cp, furt calificat în formă continuată (p-v, P. I., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp, și furt calificat în formă continuată (p-v, I. V., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp, in final cu art. 38 alin.1 Cp. și inculpatul V. A. C., cercetat sub aspectul săvârșirii infractiunilor de furt calificat prev. de art. art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp (p-v, P. I. ) și art. 335 alin.1 Cp in final cu aplic. art. 38 alin 1 Cp.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub numărul de dosar _ 14 în data de 10.06.2014.
Prin incheierea din camera de consiliu din data de 12.06.2014, în temeiul art. 348 Cpp rap. la art. 207 alin.4 Cpp judecatorul de camera preliminara a mentinut ca fiind temeinică si legală măsura arestarii preventive dispuse față de inculpatul D. N. A., prin încheierea nr. 60/16.05.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 58/16.05.2014.
Ulterior, prin incheierea din data de 10.07.2014, judecatorul de camera preliminara în temeiul art. 348 Cpp rap. la art. 207 alin. 4 si 6 Cpp a mentinut ca fiind temeinica si legala masura arestarii preventive dispuse față de inculpatul D. N. A., prin încheierea nr. 60/16.05.2014 a Judecătoriei C., fiind emis mandatul de arestare nr. 58/16.05.2014.
Prin incheierea din data de 18.07.2014, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 8727/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. C. privind pe inculpatii D. N. A. și V. A. C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații D. N. A. și V. A. C..
La data de 13.08.2014, s-a înregistrat la dosar cererea formulata de inculpatul D. N. A., prin aparator, prin care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu masura controlului judiciar.
Prin cererea formulată, inculpatul D. N. A. a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar arătând că sunt îndeplinite conditiile legale pentru a se dispune o astfel de măsură, atât cu privire la împrejurările în care au fost săvârșite faptele cât și față de conduita sa procesuală.
Analizând cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul D. N. A., instanta a reținut urmatoarele:
Potrivit art.362 alin.1 C.p.p. care reglementează instituția măsurile preventive în procedura de judecată s-a reținut că, instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
Totodată, potrivit art. 242 alin.2 Cpp, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Instanța a reținut că, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Potrivit art.223 alin.2 C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată (și implicit menținută) și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanta a constatat ca la luarea masurii arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati a reținut că exista indicii temeinice ca inculpatul a savarsit infracțiunile de furt calificat în formă continuată (p-v, B. I., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp și art. 5 alin. 1 din Cp, furt calificat în formă continuată (p-v, P. I., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp, și furt calificat în formă continuată (p-v, I. V., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp.
În fapt, s-a retinut că: - în noaptea de 14/15.06.2013, prin escaladarea gardului și violarea domiciliului, D. N. A. a sustras patru jante auto în dauna părții-vătămate, B. I., pe care ulterior le-a vândut la un service în mun. C., jud. D., în zona „Baumax”, iar după câteva zile, prin același mod, susnumitul a sustras cereale dintr-o anexă aparținând tot părții-vătămate, B. I..
- În cursul lunii februarie 2014, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului și violarea domiciliului, D. N. A., împreună cu V. A. C. au sustras dintr-o anexă din curtea locuinței numitului P. I., din ., un cazan și un prelungitor, pe care le-au vândut martorilor Ș. D. și T. I..
- În noaptea de 16/17.04.2014, D. N. A., tot prin escaladarea gardului și violarea domiciliului părții-vătămate, P. I., din ., dintr-o anexă a sustras un aparat de sudură și o prelată, bunuri pe care le-a vândut martorului, Ș. D..
- În perioada 01-14.04.2014, în două nopți diferite, prin escaladarea gardului și violarea domiciliului părții-vătămate, I. V., din . A. a sustras dintr-o anexă patru motoare electrice trifazice și un redresor.
Pentru a se pronunța astfel, judecatorul de drepturi si libertati a retinut că din declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile persoanelor vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor audiați, rezultă că în noaptea de 14/15.06.2013, prin escaladarea gardului și violarea domiciliului, D. N. A. a sustras patru jante auto în dauna persoanei vătămate B. I. iar după câteva zile, prin același mod, susnumitul a sustras cereale dintr-o anexă aparținând aceleiași persoane vătămate. Conform declarației martorului S. C. I., în vara anului 2013, l-a însoțit pe inculpat pe raza municipiului C., unde, în zona magazinului Baumax, acesta a vândut 4 jante auto martorului V. M..
În cursul lunii februarie 2014, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului și violarea domiciliului, D. N. A., împreună cu V. A. C. au sustras dintr-o anexă din curtea locuinței persoanei vătămate P. I., din ., un cazan și un prelungitor, pe care le-au vândut martorilor Ș. D. și T. I..
În noaptea de 16/17.04.2014, D. N. A., tot prin escaladarea gardului și violarea domiciliului persoanei vătămate P. I., din ., dintr-o anexă a sustras un aparat de sudură și o prelată, bunuri pe care le-a vândut martorului, Ș. D..
Judecatorul de drepturi si libertati a retinut din declarația martorului Ș. D., că în cursul lunii februarie 2014, a cumpărat de la inculpații D. N. A. și V. A. C. un cazan de aramă cu capac, în schimbul căruia a plătit 500 lei. La data de 17.04.2014, același martor a cumpărat de la inculpatul D. N. A. un aparat de sudură contra sumei de 100 lei, iar la data de 22.04.2014, a cumpărat o prelată de tir. S-a retinut că martorul T. I. a declarat că, în luna februarie 2014, inculpatul D. N. A. l-a întrebat dacă vrea să cumpere un prelungitor. Martorul a refuzat, însă inculpații D. și V. s-au dus la domiciliul martorului și i-au cerut 25 lei pentru benzină. Inculpatul D. i-a dat cu acea ocazie prelungitorul sustras de la domiciliul persoanei vătămate P. I..
S-a mai retinut că în perioada 01-14.04.2014, în două nopți diferite, prin escaladarea gardului și violarea domiciliului părții-vătămate, I. V., din . A. a sustras dintr-o anexă patru motoare electrice trifazice și un redresor. Bunurile au fost vândute martorilor R. T. și Ș. D., astfel cum rezultă din declarațiile de la filele 51, 55 dup.
Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 202 și 223 C.p.p., întrucât există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 228-229 alin. 2 lit. b, C.p. este de 7 ani închisoare și există totodată probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, faptele pentru care inculpatul este cercetat, prezintă un pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele ridicate de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, ci și din modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, prin violarea domiciliilor persoanelor vătămate, prin escaladarea gardului, împreună cu inculpatul V. A. C..
Având în vedere considerentele de mai sus, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că în cauză se impune măsura arestării preventive, inculpatul dovedind că în stare de libertate nu este capabil să respecte normele de conviețuire socială, dreptul de proprietate și dreptul la inviolabilitatea domiciliului persoanelor vătămate.
Instanta a constatat ca temeiurile avute în vedere la luarea si mentinerea stării de arest preventiv a inculpatului D. N. A., astfel cum au fost expuse, nu s-au schimbat.
Astfel, se constată că din probele existente la dosar reiese suspiciunea rezonabila ca inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
Totodată, raportat la criteriile prev. de art.223 alin.2 C.p.p. și, fata de gravitatea faptelor, modul și circumstanțele de comitere a acestora ( numarul de infractiuni, forma continuata, savarsirea faptelor pe timp de noapte, prin escaladare, violarea domiciliilor persoanelor vătămate, impreuna cu o alta persoana) anturajul și mediului din care provine inculpatul, instanta a apreciat că cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv nu este întemeiată, avand în vedere si actualul stadiu procesual când cercetarea judecatoreasca este in faza incipienta.
Totodată, în ceea ce privește înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică instanța a apreciat că acesta starea de pericol subzistă.
Pericolul pe care inculpatul îl prezinta pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiata de a realiza o acțiune socialmente daunatoare, care constituie o infracțiune.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, si din însusi pericolul social al infracțiunii de care este incriminat inculpatul, din reacția publica la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemanatoare de catre alte persoane, în lipsa unei reacții ferme fața de cei banuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci si date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publica un sentiment de insecuritate, credința ca justiția, cei care concureaza la înfaptuirea ei, nu acționeaza îndeajuns împotriva infracționalitații.
Raportat la situația de fapt, pericolul poate fi dedus din cuantumul pedepsei pentru faptele penale pentru care este acuzat inculpatul, circumstanțele reale descrise ca fiind modalitatea de săvârșire a faptelor.
Totodata, instanța a apreciat ca masura arestarii preventive este proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului, iar durata arestării preventive care a fost luata in privința inculpatului nu a ajuns la o întindere care sa ridice suspiciuni in privința termenului rezonabil si care sa determine atenuarea pericolului concret pentru ordinea publica ce a rezultat din gravitatea faptelor, modul si mijloacele de comitere a acestora.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a apreciat că măsura arestarii preventive este necesara pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cpp, în timp ce o altă măsură preventiva, respectiv măsura controlului judiciar solicitată de inculpat nu ar fi suficienta pentru realizarea acestui scop.
În consecință, instanța a respins cererea formulată de inculpat de înlocuire a arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Împotriva acestei soluții inculpatul D. N. A. a formulat contestație, fără a o motiva în scris, solicitând cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de control judiciar, admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi examinate din oficiu conform art. 206 C.p.p., tribunalul constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente de fapt si de drept:
Potrivit disp.art. 242 alin. 2 C.pr.p., măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.p.p.,( asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni ).
Conform art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
De asemenea, potrivit art. 202 alin. 3 Cod procedură penală orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Din aceste dispoziții legale rezultă că înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară se dispune atunci când:
- sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, respectiv: să nu existe o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale; există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune; este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni
- se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni
- să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse.
Astfel fiind, pentru a verifica dacă cererea formulată de inculpatul D. N. A. este întemeiată, instanța trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor anterior expuse.
În cadrul acestui demers instanța reține că inculpatul este acuzat de săvârșirea infracțiunilor furt calificat în formă continuată (p-v, B. I., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp și art. 5 alin. 1 din Cp, furt calificat în formă continuată (p-v, P. I., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp, și furt calificat în formă continuată (p-v, I. V., 2 acte materiale), prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. 1 lit b, d, alin. 2 lit. b din Cp, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Cp.
Sub aspectul primei condiții referitoare la inexistența vreunei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, instanța o constată ca fiind îndeplinită, nefiind adusă în atenția acestuia vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
Sub aspectul existenței probelor sau a indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 97 alin. 1 Cod procedură penală, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
Spre deosebire de vechiul Cod de procedură penală, care în dispozițiile art. 68 ind. 1 definea indiciile temeinice, noul Cod de procedură penală, deși face trimitere la noțiunea de „indicii temeinice”, nu o mai definește, astfel că revine judecătorului sarcina de a interpreta această noțiune prin prisma reglementărilor privind drepturile omului.
Astfel, noțiunii de „indicii temeinice” îi corespunde cea de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO. În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înțeleg date, informații de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), fără a fi necesar ca, la momentul luării sau menținerii măsurii arestării preventive (cu atât mai puțin a uneia restrictive de libertate, cum este controlul judiciar) să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit), nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.
Raportând aceste considerații teoretice la situația concretă din cauză, instanța reține că, din actele de urmărire penală îndeplinite până în acest moment, rezultă existența probelor sau a indiciilor temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele care i se impută.
Cât privește condiția ca măsura să fie necesară, instanța o apreciază ca fiind îndeplinită având în vedere stadiul procesului penal, din care se desprinde nevoia ca inculpata să fie la dispoziția instanței pentru îndeplinirea actelor ce necesită prezența sa.
Sub aspectul ultimelor două condiții ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu, respectiv măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, și proporțională cu gravitatea acuzației aduse, instanța, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, precum și a persoanei acestuia, că și acestea sunt îndeplinite în cauză.
Astfel, sub aspectul împrejurărilor concrete ale cauzei, reține că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul au un anumit grad de pericol social, dat de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, de modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire, însă acestea trebuie raportate și la celelalte împrejurări, cum ar fi forma de participare a inculpatului, prejudiciul cauzat, recuperarea acestui prejudiciu și situația sa personală.
Dacă vechiul Cod de procedură penală, în art. 136 alin. 8 prevedea, printre criteriile de luat în considerare la alegerea oricărei măsuri preventive: sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, în prezent, conform art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală și art. 218 Cod procedură penală, care face trimitere la art. 223 Cod procedură penală, aceste criterii (anturajul, mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana sa) servesc judecătorului numai pentru a aprecia condiția privitoare la pericolul pentru ordinea publică, fiind aplicabile doar în situația măsurii arestării preventive și a arestului la domiciliu.
Cu toate acestea, instanța apreciază că, în continuare, criterii asemănătoare pot fi avute în vedere și la înlocuirea măsurii arestului cu oricare altă măsură (printre care și cea a controlului judiciar) sau la luarea oricărei alte măsuri în afara arestării preventive și arestul la domiciliu, fiind circumscrise criteriului general al proporționalității (care implică un raport între două valori ocrotite de lege, pe de o parte, necesitatea unei bune instrucții a procesului penal, iar pe de altă parte, persoana inculpatului și atributele sale).
Dintre acestea, reține conduita anterioară conformă cu normele de conviețuire socială, fiind necunoscut cu antecedente penale, conform înscrisurilor aflate la dosar, împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, a reparat prejudiciul cauzat părții vătămate P. I. care a și dat declarație în sensul că înțelege să se împace cu inculpatul, astfel că nu există pericolul ca lăsată în libertate să comită alte fapte penale sau să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecată.
Totodată, instanța apreciază că, în verificarea condiției ca măsura preventivă mai ușoară să fie suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive, este suficientă punerea în libertate a acesteia, sub rezerva unor garanții care să asigure buna desfășurare a procesului în continuare (situație pe care prevederile art. 211 și art. 215 Cod procedură penală o permit).
În cadrul acestui demers, instanța trebuie sa aibă în vedere pe lângă dispozițiile interne și dispozițiile CEDO, care sunt direct aplicabile în România.
Astfel, art. 5 paragraful 3 din CEDO garantează dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi pus în liberate în cursul judecății sub rezerva unor garanții care să asigure că persoana se va prezenta la audiere.
Raportând cele anterior reținute la situația concretă din speță judecătorul instanța constată că inculpatul seaflă în stare de arest de o perioadă de timp relativ mare, respectiv de peste 3 luni de zile, suficientă, față de persoana acesteia, necunoscută cu antecedente penale, pentru a conștientiza importanța respectării dispozițiilor legale în vigoare și consecința încălcării din nou a acestora, astfel că se poate trage concluzia că, în prezent, nu mai există o veritabilă exigență de interes public care să justifice o derogare de la regula respectării libertății individuale și că este suficientă o măsură preventivă mai ușoară cum este cea a controlului judiciar.
Instanța apreciază că prin obligarea inculpatului la respectarea unor obligații, astfel cum sunt ele prevăzute de alin. 1 și alin. 2 ale art. 215 Cod procedură penală și atragerea atenției acesteia asupra dispozițiilor art. 215 alin. 3 Cod procedură penală, referitoare la înlocuirea controlului judiciar cu măsura arestării preventive, în cazul în care își încalcă cu rea-credință obligațiile care îi revin, sunt respectate atât drepturile inculpatului, cât și necesitatea derulării corespunzătoare a procesului penal și apărării ordinii publice.
Față de considerentele expuse, tribunalul va admite contestația formulată de inculpatul D. N. A., va desființa încheierea din data de 18.08.2014 a Judecătoriei C. din dosarul nr._ 14 și rejudecând, în baza art.242 al.2 NCPP, rap. la art.202 al.4 lit.b NCPP va admite cererea formulată de inculpat și va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 1 și 2 NCPP, va dispune ca inculpatul D. N. A., pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la Poliția comunei Dobrotești, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu depășească limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
- să nu se apropie de martori și de inculpatul V. A. C. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
În baza art. 215 alin. 3 NCPP va atrage atenția inculpatului, că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite în sarcina lui, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu, sau măsura arestării preventive.
Va dispune punerea în libertate a inculpatului D. N. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.58/16.05.2014, emis de J. C., dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
În baza art. 275 alin 3 NCPP, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de inculpatul D. N. A., fiul lui I. și I. – C., născut la 06.12.1994, în Drobeta T. Servin, domiciliat în comuna Dobrotești, ., jud. D., CNP_.
Desființează încheierea din data de 18.08.2014 a Judecătoriei C. din dosarul nr._ 14 și rejudecând:
În baza art.242 al.2 NCPP, rap. la art.202 al.4 lit.b NCPP:
Admite cererea formulată de inculpatul D. N. A. și dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul D. N. A. prin încheierea nr.60 data de 16.05.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei C., cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 1 și 2 NCPP,
Dispune ca inculpatul D. N. A., pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la Poliția comunei Dobrotești, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu depășească limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
- să nu se apropie de martori și de inculpatul V. A. C. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
În baza art. 215 alin. 3 NCPP atrage atenția inculpatului, că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite în sarcina lui, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu, sau măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate a inculpatului D. N. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.58/16.05.2014, emis de J. C., dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
În baza art. 275 alin 3 NCPP:
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședinta publică din 22.08.2014.
Președinte,
E. F. Grefier,
C. J.
Red jud E:F/ Tehnored C.J
5 ex./25 August 2014
Red jud fond D.C.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 820/2014.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
