Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 235/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-08-2013 în dosarul nr. 9889/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 235/2013
Ședința publică de la 13 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ș. Ș.
Judecător: T. P.
Judecător: L. R.
Grefier: E. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror F. C.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul N. Ș. împotriva sentinței penale nr. 1346 din 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamnat N. Ș., asistat de avocat ales B. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care apărătorul recurentului condamnat a depus la dosar concluzii scrise. Nemaifiind alte cereri și constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Avocat B. A. pentru recurentul condamnat a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii de liberare condiționată, așa cum a fost formulată, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege iar recurentul a executat cu 260 de zile peste fracția minimă obligatorie. A arătat că petiționarul a dat dovezi temeinice de îndreptare, participând la activități sportive și moral-religioase, nu a avut abateri disciplinare, are 2 copii minori și a menținut legăturile cu familia. A arătat că recurentul condamnat suferă de mai multe afecțiuni cronice, sens în care a depus la dosar adresa nr. H2/43433PTJGJ/M/28.11.2012 emisă de Penitenciarul Tg-J..
Reprezentanta Ministerului Public a susținut că sentința recurată este temeinică și legală, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul condamnat N. Ș. a achiesat la concluziile apărătorului său, solicitând liberarea sa condiționată, întrucât are doi copii minori, care se află în îngrijirea mamei sale.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin adresa nr. H2/_ din 19.06.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu J. sub nr._ propunerea formulată de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Tg-J. de liberare condiționată a condamnatului N. Ș., din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 437/2010 a Judecătoriei Pitești.
Conform procesului verbal nr. H2/_ din 19.06.2013 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Târgu J., condamnatului N. Ș. i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, conform sentinței penale nr. 437/2010 a Judecătoriei Pitești, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 526/2010.
În urma analizei situației condamnatului, comisia a constatat că acesta a executat efectiv un număr de 1422 zile în perioada 29.07._13.
În procesul verbal menționat s-a arătat că N. Ș. a executat fracția de pedeapsă cerută de lege, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a conștientizat scopul pedepsei și nu a comis abateri disciplinare, propunând liberarea sa condiționată.
Judecătoria Tg-J., soluționând cauza, prin sentința penală nr. 1346 din 25.06.2013 a respins propunerea formulată de Comisia de liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Tg-J., privind pe condamnatul N. Ș., a fixat termen pentru rediscutarea liberării condiționate la 18.09.2013 și a obligat petiționarul condamnat la 140 lei cheltuielile judiciare statului din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, se va avansa anticipat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că instituția liberării condiționate este reglementată de dispozițiile înscrise în art. 59 Cod penal, care stabilesc cazurile și condițiile de aplicare a acestei instituții.
Dispoziția din alin 1 al acestui articol prevede că liberarea condiționată poate fi acordată unui condamnat care execută pedeapsa închisorii dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat o anumită parte din pedeapsă (stabilită prin lege), să fi arătat stăruință în muncă și disciplină și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare. Aceste trei condiții sunt cerute cumulativ. Atunci când ele sunt îndeplinite, ținându-se seama și de antecedentele penale, condamnatul va putea beneficia de liberarea condiționată.
Liberarea condiționată poate fi acordată de instanță - și acest lucru este exprimat în lege prin cuvintele: „poate fi liberat condiționat”- dacă cel condamnat îndeplinește condițiile prevăzute de lege, precizate anterior.
Întrunirea condițiilor față de un condamnat nu înseamnă că prin ea însăși justifică liberarea și că instanța este obligată ca în mod automat să acorde liberarea condiționată.
Condițiile trebuie să fie examinate și prin prisma complexului de date cu privire la fapta care a atras condamnarea și la persoana condamnatului. Instanța judecătorească este aceea care apreciază în fiecare caz în parte dacă este sau nu oportună și prudentă acordarea acestui beneficiu celui condamnat.
Ceva mai mult, instanța poate refuza acordarea liberării condiționate pornind nu numai de la împrejurările legate de fapta și persoana condamnatului dar și pe considerente de politică penală, pentru a contribui la întărirea eficienței pedepsei, la sporirea efectului preventiv general al acesteia.
În cauza dedusă judecății s-a reținut că fapta comisă de inculpat, tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 Cod penal este gravă, prezintă un pericol social concret ridicat, de o rezonanță deosebită în rândul opiniei publice, fiind încălcate regulile de conviețuire ce vizează valorile sociale prevăzute de Codul penal, respectiv ordinea de drept cât și împrejurarea că activitatea ilicită privește o faptă cu impact asupra libertății individului și bunurilor sale.
Referitor la persoana condamnatului, instanța a reținut că acesta a mai fost condamnat anterior tot pentru o infracțiune gravă, respectiv tentativă de omor și din executarea pedepsei aplicate a fost liberat condiționat.
Astfel, instanța a constatat că însăși pedeapsa executată nu și-a îndeplinit scopul preventiv, condamnatul săvârșind ulterior o nouă infracțiune gravă pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În raport de aceste considerente, instanța a reținut că raportat la periculozitatea faptei, persoana condamnatului și durata executată, aceasta din urmă este insuficientă pentru a concluziona cert tendința de îndreptare sau chiar îndreptarea acestuia, nefiind întrunite în totalitate condițiile prevăzute de art. 59 și art. 60 C.pen.
Raportând criteriile legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 450 alin. 2 C.pr.pen., a respins propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Tg-J., apreciind că perioada executată este insuficientă pentru atingerea scopului executării pedepsei având în vedere că acesta este recidivist, perseverând în activitatea infracțională.
S-a fixat termen de reînnoire a propunerii de liberare condiționată la data de 18.09.2013, perioadă apreciată ca fiind de natură să contribuie la realizarea în bune condiții a scopului și finalității pedepsei prin aplicarea mai largă a mijloacelor de stimulare a autoeducării condamnatului și adaptarea continuă a executării pedepsei în raport de progresele înregistrate până în prezent, pe calea îndreptării și reintegrării sociale după executarea pedepsei .
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs petiționarul condamnat N. Ș., pe care o critică, susținând, în esență, că în mod greșit a fost respinsă cererea de liberare condiționată, întrucât potrivit procesului verbal încheiat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Tg-J., îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a fi liberat condiționat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii privind liberarea sa condiționată.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat cât și din oficiu, se constată că aceasta este temeinică și legală.
Potrivit art. 59 C.pen., după ce a executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani…condamnatul care este stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.
Din actele dosarului rezultă că petiționarul condamnat a executat fracția de pedeapsă cerută de lege pentru a fi liberat condiționat, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a participat la activitățile menite să conducă la reintegrarea sa socială, a conștientizat scopul pedepsei și nu a comis abateri disciplinare.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor pentru liberarea condiționată, prima instanță a reținut în mod corect că acestea trebuie să fie examinate și prin prisma complexului de date cu privire la fapta care a atras condamnarea și la persoana condamnatului.
Astfel, s-a reținut că instanța poate refuza acordarea liberării condiționate pornind nu numai de la împrejurările legate de fapta și persoana condamnatului dar și pe considerente de politică penală, pentru a contribui la întărirea eficienței pedepsei, la sporirea efectului preventiv general al acesteia.
În cauza dedusă judecății, s-a reținut că fapta comisă de inculpat, respectiv infracțiunea de tâlhărie, este gravă, prezentând un pericol social concret ridicat, cu o rezonanță deosebită în rândul opiniei publice, fiind încălcate regulile de conviețuire ce vizează valorile sociale apărate de Codul penal, respectiv ordinea de drept iar activitatea ilicită privește o faptă cu impact asupra libertății individului și bunurilor sale.
În ceea ce privește persoana condamnatului, s-a mai reținut că acesta a mai fost condamnat anterior tot pentru o infracțiune gravă, respectiv tentativă de omor și din executarea acestei pedepse fiind liberat condiționat.
Astfel fiind, în mod corect prima instanță a constatat că însăși pedeapsa executată pentru această infracțiune nu și-a îndeplinit scopul preventiv, condamnatul săvârșind ulterior o nouă infracțiune gravă, în stare de recidivă postexecutorie, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În raport de periculozitatea faptei și persoana condamnatului, s-a considerat în mod just că fracția de pedeapsă executată este insuficientă pentru a concluziona cert tendința de îndreptare a condamnatului, nefiind întrunite în totalitate condițiile cerute de art. 59 C.pen., pentru a fi liberat condiționat.
D. urmare, s-a fixat termenul de reînnoire a cererii pentru liberarea condiționată la data de 18.09.2013, perioadă apreciată în mod corect ca fiind de natură să contribuie la realizarea în bune condiții a scopului și finalității pedepsei prin aplicarea mai largă a mijloacelor de stimulare a autoeducării condamnatului și adaptarea continuă a executării pedepsei în raport de progresele înregistrate până în prezent, pe calea îndreptării și reintegrării sociale după executarea pedepsei .
În considerarea celor expuse, recursul petiționarului condamnat urmează să fie respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul N. Ș., împotriva sentinței penale nr. 1346 din 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul condamnat la 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.08.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ș. Ș. T. P. L. R.
Grefier,
E. C.
Red. Ș.Ș./E.C.
Jud. fond A.B.
3 ex./13.08.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 202/2013.... → |
|---|
