Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 306/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 12565/318/2013/a4
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 306/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. G.
Judecător: F. E.
Judecător: Ș. Ș.
Grefier E. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații G. N. și F. C. împotriva încheierii din 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați G. N., asistat de avocați aleși S. I. M. și M. I. și F. C., asistat de avocat ales V. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri și constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:
Avocat S. M., pentru recurentul inculpat G. N., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, susținând, în esență, că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, neexistând nici o dovadă că inculpatul ar încerca să influențeze aflarea adevărului în faza de judecată. A arătat că inculpatul nu a verificat în mod concret starea drumului, ci a făcut doar o vizualizare a lucrării, fiind impropriu să constate în profunzime dacă au fost executate lucrările și folosite materialele din documentele întocmite la infrastructura drumului și, totodată nu există certitudine asupra prejudiciului, ținând cont de concluziile total diferite ale celor două expertize efectuate în cursul urmăririi penale.
Pe de altă parte, a susținut că pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat prin trecerea unei anumite perioade de timp de la arestarea preventivă.
A arătat că alți inculpați din aceeași cauză, cu funcții mult mai importante, sunt judecați în stare de libertate și pentru egalitate de tratament a solicitat, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, având în vedere conduita inculpatului și situația familială deosebită a acestuia.
Avocat M. I. pentru același inculpat a achiesat la concluziile avocatului S. M. și, în plus, a arătat că în cursul urmăririi penale au fost efectuate două expertize, ale căror concluzii sunt diametral opuse, prima concluzionând că s-a făcut o economie de 300 milioane lei, iar cea de-a doua stabilind că s-a cauzat un prejudiciu în valoare de 4 miliarde lei, diferență care a determinat instanța de judecată să admită efectuarea unei noi expertize, care să clarifice dacă a existat sau nu prejudiciu.
A susținut că în situația în care se va reține o infracțiune, aceasta va fi de neglijență în serviciu, în condițiile în care contractul a fost încheiat între S.N.L.O. și S.C. BEN&BEN S.A. Cluj-N., această unitate executând până la data recepție cca. 60% din drum și în condițiile în care inculpatul a recepționat lucrarea în calitate de inginer electronist.
Mai mult, a susținut că degradarea drumului nu se datorează neefectuării lucrărilor și folosirii materialelor din acte, ci rulării pe acesta, contrar dispozițiilor legale și normelor tehnice, a unor autovehicule de greu tonaj și că proiectul era întocmit pentru modernizare drum, cu garanție pentru bună execuție de 3 miliarde lei, garanție ce nu a fost ridicată până în prezent.
De asemenea, a solicitat în principal admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsură obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, arătând că inculpatul va respecta obligațiile care îi vor fi impuse de instanță în această situație.
Avocat V. M., pentru recurentul inculpat F. C., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, achiesând la concluziile colegilor avocați S. M. și M. I.. A arătat că inculpatul nu a fost niciodată împuternicit al firmei S.C. BEN&BEN S.A. Cluj-N. din anul 2006, așa cum greșit reține instanța de fond, directorul unității beneficiare era diriginte de șantier, iar numele inculpatului nu apare în nici un proces verbal de recepție, așa încât nu există indicii din care să rezulte că se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
A susținut, totodată, că pericolul pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit. f C.pr.pen. s-a estompat, iar limita rezonabilă a duratei măsurii arestării preventive s-a împlinit.
În condițiile în care se va considera că este necesară o măsură preventivă, a solicitat înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații G. N. și F. C. ca nefondate, apreciind că încheierea instanței de fond este legală și temeinică.
A arătat că, referitor la existența indiciilor temeinice și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, aceste aspecte s-au stabilit cu putere de lucru judecat, fiind avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților prin încheierea nr. 72 din 18.07.2013 și verificate de instanța de control judiciar prin încheierea nr. 36 din 22.07.2013. Ulterior, la data de 12.08.2013, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților potrivit art. 3001 C.pr.pen., iar de la această dată și până la 01.10.2013 nu au apărut elemente noi care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt din care să rezulte că măsura arestării preventive nu se mai impune și ar trebui înlocuită cu o altă măsură. A apreciat că audierea martorilor și expertiza dispuse de instanța de fond nu sunt elemente care să înlăture temeiurile arestării preventive, fiind respectate toate drepturile și garanțiile procesuale ale inculpaților.
Inculpatul G. N., având cuvântul, a arătat că nu a încercat să influențeze efectuarea expertizei, întrucât nu apare în nici una dintre convorbirile interceptate cu discuții care să privească cauza și nici nu a luat legătura cu martorii, solicitând, pentru egalitate de tratament, judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul F. C., având cuvântul, a solicitat judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea face o apărare reală, cu documente, întrucât alte persoane trimise în judecată în același dosar beneficiază de un alt tratament, considerând că noua expertiză ce se va efectua în cauză va constata inexistența prejudiciului și, implicit, nevinovăția persoanelor trimise în judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13, în baza art. 3002 alin. 1 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luate împotriva inculpaților B. G. S., G. N. și F. C.. În baza art. 3002 C.pr.pen. coroborat cu dispozițiile art. 160b C.pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 72 din 18.07.2013 pronunțată în dosarul nr._/318/2013 al Judecătoriei Târgu J., împotriva inculpaților B. G. S., fiul lui G. și C., născut la data de 04.05.1952 în . M., domiciliat în municipiul Motru, ., ., județul Gorj, CNP_, deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., G. N., fiul lui D. și E., născut la data de 18.10.1957 în ., domiciliat în municipiul Motru, ., ., ., județul Gorj, CNP_, deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C. și F. C., fiul lui M. și I., născut la data de 17.04.1970 în ., domiciliat în Motru, .. 4, ., CNP_, în prezent deținut în Centrul de Reținere și Arest preventiv al I.P.J. - Gorj.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 72/18.07.2013 a Judecătoriei Tg-J. pronunțată în dosarul nr._/318/2013 s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile a inculpaților B. G. S., G. N. și F. C., începând cu 18.07.2013 și până la 15.08.2013, constatându-se întrunite condițiile art. 148 lit. b și f C.pr.pen., în baza acestei încheieri fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 53/18.07.2013 pentru inculpatul B. G. S., nr. 54/18.07.2013, pentru inculpatul G. N., respectiv nr. 55/18.07.2013 pentru inculpatul F. C..
Ca temei al arestării preventive a inculpaților s-a reținut existența indiciilor temeinice, concretizate chiar în probatorii, că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen. raportat la art. 681 C.pr.pen. pentru a dispune arestarea inculpaților.
S-a constatat îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 148 lit. f C.pr.pen., faptele pentru care sunt cercetați sunt pedepsite de lege cu pedepse între 5 și 20 de ani închisoare și că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, reflectat în rezonanța acestor fapte, afectarea echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică și o reacție colectivă față de aceste stări negative.
S-a apreciat că în raport de natura și faptele grave pentru care au fost cercetați inculpații, modul și mijloacele concrete de operare care au fost reținute în sarcina lor, amploarea operațiunilor, care demonstrează un plan infracțional riguros conceput, calitatea lor, respectiv funcționari în cadrul unei companii de stat, lider sindical în cadrul acestei companii și administrator de firmă, derularea pe timp îndelungat a activităților infracționale, valoarea prejudiciului estimat de aproximativ 9 miliarde lei vechi, nu s-a putut reține o inexistență a stării de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit. f C.pr.pen., măsura fiind oportună pentru păstrarea ordinii publice și pentru a nu se aduce atingere în mod repetat valorilor ocrotite de legiuitor.
A mai reținut instanța de fond că prin încheierea nr. 79 din 12.08.2013 în baza art. 3001 alin. 3 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 72 din 18.07.2013 pronunțată în dosarul nr._/318/2013 al Judecătoriei Târgu J. față de inculpații B. G. S., G. N. și F. C., iar această încheiere a rămas definitivă prin decizia penală nr. 236 din 14.08.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ 13/a1.
Apreciind asupra regularității măsurii arestării preventive, instanța de fond a considerat că temeiurile care au determinat luarea măsurii privative de libertate subzistă și în prezent.
Astfel, referitor la existența temeiului prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen., instanța a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 2481 C.pen. pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește indiciile temeinice referitoare la vinovăția inculpaților, instanța a constatat și îndeplinirea acestor condiții, așa cum rezultă din probele indicate în rechizitoriu și verificate de instanță, incluzând și declarațiile date de inculpați la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești, ședința publică din 01.10.2013.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl poate prezenta lăsarea în liberate a inculpaților, instanța de fond a apreciat că acesta persistă în continuare, avându-se în vedere participația aproape organizată la actele ilicite, apartenența lor la societatea păgubită, respectiv funcțiile deținute de unii dintre ei și care potrivit fișei postului impuneau efectuarea diligențelor necesare tocmai pentru a preveni prejudicierea intereselor angajatorului și asigurarea desfășurării în condiții legale a contractelor aflate în derulare.
Chiar dacă urmărirea penală a fost finalizată, instanța a reținut că atitudinea inculpaților a oscilat în funcție de diferitele faze ale anchetei judiciare, acesta fiind un alt element care relevă persistența pericolului concret pentru ordinea publică.
S-a mai reținut că, deși infracțiunea prevăzută de art. 2481 C.pen. raportat la art. 248 C.pen. nu este una de pericol, ci una de prejudiciu, acest lucru nu înseamnă că indirect nu poate genera pericol pentru ordinea publică, mai ales în condițiile în care opinia publică a luat la cunoștință de cuantumul ultimului prejudiciu calculat de noua expertiză și care nu este unul minor.
S-a apreciat că și temeiul prevăzut de art. 148 lit. b C.pr.pen. subzistă în continuare, în sensul că în mod obiectiv din probatoriul tehnic aflat la dosar rezultă că inculpații au conștientizat caracterul ilicit al faptelor, ba chiar au discutat pe marginea modificărilor datelor de anchetă prin influențarea experților, la aceasta adăugându-se că în aceste împrejurări și în virtutea acestor tendințe pot încerca diluarea chestiunilor incriminatorii din diferitele declarații de martori date de persoane care sunt colegi de serviciu ori chiar subordonați.
S-a motivat că toate aceste chestiuni ce relevă că cel puțin începutul cercetării judecătorești trebuie să aibă loc în împrejurările menținerii măsurii și că măsura se impune și din rațiuni de bună desfășurare a procesului penal, cel puțin până la finalizarea anumitor probe (expertize, audierea martorilor), ori până în momentul în care acestea se pot corobora, fie în dovedirea vinovăției, fie a nevinovăției.
În raport de toate aceste aspecte, instanța de fond, apreciind că sunt existente și în prezent motivele avute în vedere și concretizate în temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b și f C.pr.pen., în baza art. 3002 coroborat cu dispozițiile art. 160bC.pr.pen., a menținut măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 72 din 18.07.2013 pronunțată în dosarul_/318/2013 al Judecătoriei Târgu J. și menținută prin încheierea nr. 79 din 12.08.2013.
Împotriva încheierii de ședință, au declarat recurs inculpații G. N. și F. C., fără a-l motiva însă în scris.
În motivele de recurs dezvoltate oral de apărătorii inculpaților, s-a arătat, în esență, că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă, întrucât nu există probe concludente din care să rezulte că inculpații se fac vinovați de infracțiunile deduse judecății și nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, iar limita rezonabilă a duratei măsurii arestării preventive s-a împlinit solicitându-se, în principal admiterea recursurilor, casarea încheierii instanței de fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpaților în stare de libertate iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsură obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Tribunalul, examinând recursurile în raport de motivele invocate de inculpați, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 C.pr.pen., constată că sunt nefondate, iar încheierea primei instanțe este legală și temeinică pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează;
Potrivit art. 3002 C.pr.pen., în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, dispunând fie revocarea măsurii dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiurilor noi care să justifice privarea de libertate (art. 160 b alin. 2 C.pr.pen.), fie că menține această măsură în situația în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate (art. 160 b alin. 3 C.pr.pen.).
Pe de altă parte, potrivit art. 148 alin. 1 C.pr.pen., coroborat cu art. 143 alin. 1 C.pr.pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt probe și indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există vreunul din cazurile prevăzute de primul articol, literele a-f.
În cauza de față probele administrate până în acest moment conferă în continuare presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a faptelor pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, aspecte care au fost analizate de instanța de fond și instanța de control judiciar, cu ocazia soluționării și verificării propunerii de arestare preventivă și, respectiv, a menținerii măsurii arestării preventive potrivit art. 3001 C.pr.pen., constatându-se că împrejurările care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nu au apărut elemente noi care să impună revocarea sau înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate.
Astfel, depozițiile martorilor audiați în cauză, procesele verbale de cercetare la fața locului și de constatare, expertizele efectuate de organele de specialitate, precum și notele de redare a convorbirile telefonice, susțin bănuiala legitimă că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă și trimiterea în judecată, de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută și pedepsită de art. 248l C.pen. raportat la art. 248 C.pen. și de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 248l C.pen. raportat la art. 248 C.pen., la care se adaugă și infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. 1 C.pen., infracțiune care nu a atras arestarea preventivă, dar pentru care s-a făcut trimiterea în judecată, constând în aceea că inculpatul G. N., în calitate de șef departament imobiliare și recultivări în cadrul E.M.C. Motru, și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu și a semnat cele două procese verbale de recepție, avizând la plată facturi fiscale emise de S.C. BEN&BEN S.A. Cluj-N. în baza celor două contracte de lucrări, în condițiile în care a constatat deficiențe cu privire la modul în care au fost efectuate lucrările și inculpatul F. C., în calitate de reprezentant al S.C. BEN&BEN S.A. Cluj-N. și .S.C. TISECO CONSTRUCT S.R.L., a întocmit în fals situații de lucrări ce nu erau efectuate în realitate, înlesnind și ajutând cu intenție la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată de către inculpații B. G. S. și G. N. și de numiții M. G., C. V. și P. F. cu ocazia derulării și recepționării lucrărilor aferente celor două contracte. De asemenea, a întocmit în fals procesele verbale de recepție pentru lucrări care în realitate nu au fost efectuate, așa cum rezultă din raportul de expertiză.
De altfel, martorii audiați în cauză și în special notele de redare a convorbirilor telefonice, infirmă multe din susținerile inculpaților, în sensul că nu ar fi întocmit sau recepționat, în calitățile pe care le aveau, situații de lucrări și note de recepții în baza cărora se emiteau și avizau la plată facturile fiscale în relația contractuală dintre S.C. BEN&BEN S.A. Cluj-N. și S.N.L.O. S.A. Tg-J. și evidențiază faptul că inculpații au conștientizat caracterul ilicit al acțiunilor și activităților lor desfășurate în derularea celor două contracte și, mai mult, că au fost preocupați să modifice datele de anchetă prin influențarea experților și prin punerea de acord, contrar realității din teren, asupra celor ce urmau să relateze organelor de urmărire penală în legătură cu materialele folosite și lucrările executate la infrastructura drumului Ploștina-Miculești. Faptul că și alte persoane cu funcții de conducere în cadrul societăților contractante s-ar face vinovate de săvârșirea acelorași fapte nu absolvă de răspundere pe inculpați, față de care s-a dispus trimiterea în judecată.
S-a constatat ca fiind îndeplinite în cauză și condițiile prevăzute art. 148 lit. f și b C.pr.pen., întrucât inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, precum și date că încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor experți sau martori.
În mod corect prima instanță a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din gravitatea faptelor comise de inculpați, raportat la modul organizat de desfășurare a activității infracționale și funcțiile deținute de inculpați în cadrul unității prejudiciate, funcții care impunea efectuarea diligențelor necesare tocmai pentru a preveni prejudicierea intereselor angajatorului și asigurarea desfășurării în condiții legale a contractelor aflate în derulare, cât și din faptul că neluarea unor măsuri ferme și corespunzătoare de către organele judiciare față de inculpați ar crea un sentiment de nesiguranță și insecuritate în rândul colectivității din care fac parte și, în general, în cadrul opiniei publice, lăsarea în libertate a acestora putând fi percepută ca o încurajare a unor astfel de comportamente antisociale, predispunându-i, atât pe aceștia cât și alte persoane să săvârșească infracțiuni de același gen, fiind, astfel, îndeplinite și criteriile jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la existența pericolului pentru ordinea publică care să justifice arestarea preventivă.
Totodată notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați după începerea cercetărilor în cauză pe marginea datelor de anchetă confirmă faptul că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin influențarea experților, precum și a persoanelor implicate în derularea contractelor și a martorilor care au cunoștință de activitatea infracțională a inculpaților, în contextul în care o parte din aceste persoane și martori sunt colegi de serviciu cu inculpații sau chiar subordonați.
Or, modalitatea concretă de comitere a faptelor, gravitatea lor, impactul asupra conștiinței publice, încercarea de a zădărnici aflarea adevărului în cauză sunt tot atâtea împrejurări care fac necesară menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, la acest moment procesual nici o altă măsură preventivă nefiind suficientă să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Circumstanțele invocate de inculpați, referitoare la situația lor familială, starea de sănătate, comportament și lipsa antecedentelor penale sunt lipsite de relevanță în contextul tuturor împrejurărilor în care au fost săvârșite infracțiunile, aceste elemente urmând a fi valorificate ulterior cu ocazia judecării pe fond a cauzei, la individualizarea judiciară a pedepsei, în situația în care vor fi găsiți vinovați.
În ceea ce privește susținerea inculpaților, formulată prin apărătorii lor, că în cauză durata măsurii este una nerezonabilă, instanța de control judiciar reține că de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent a trecut un interval de timp de aproximativ 2 luni și jumătate, astfel că această durată nu este excesivă, ținând cont de natura și complexitatea cauzei, care a necesitat și necesită un amplu și diversificat probatoriu.
Față de considerentele arătate, recursurile vor fi respinse ca nefondate potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b combinat cu art. 160b alin. 3 C.pr.pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații G. N. și F. C., împotriva încheierii din 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13 ca nefondate.
Obligă recurenții inculpați la câte 50 lei cheltuieli judiciare statutului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.10.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. G. F. E. Ș. Ș.
Grefier,
E. C.
Red. Ghe.G.
Tehnored. E.C.
Jud. fond A. B.
2 ex./07 Octombrie 2013
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
