Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 372/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 13784/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 372/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător T. B.
Judecător G. C.
Grefier L.-L. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petentul condamnat Z. F. împotriva sentinței penale nr. 2162 din 09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul petent condamnat Z. F., asistat de avocat M. M. M. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat G. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:
Petentul condamnat Z. F. a solicitat reducerea termenului de reînnoire.
Avocat M. M. M. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat G. N. pentru recurentul petent condamnat Z. F. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și pe fond, admiterea cererii de liberare condiționată, iar în subsidiar, reducerea termenului de reînnoire a cererii.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat, față de actele și lucrările dosarului, respingerea recursului declarat de petentul condamnat Z. F. ca nefondat, având în vedere că instanța de fond a stabilit noul termen de reînnoire a cererii în raport de gradul de pericol social concret al petentului condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 C.pen., de cuantumul pedepsei aplicate, precum și că a fost sancționat disciplinar de 3 ori, susținând că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Recurentul petent condamnat Z. F. a solicitat admiterea recursului și reducerea termenului de reînnoire a cererii.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 2162 din 09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, s-a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat Z. F., născut la 20.11.1982, fiul lui G. și M., în prezent deținut în Penitenciarul Tg-J., ca neîntemeiată.
S-a fixat termen de reînnoire a cererii la data de 05.02.2014.
În baza art. 192 alin.2 C.pr.pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 120 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că, prin adresa nr. H2/_ din 12.09.2013 emisă de Penitenciarul Tg-J., a fost înaintată contestația formulată de petentul-condamnat Z. F., împotriva procesului verbal nr. H2/_ din 11.09.2013 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate din cadrul Penitenciarului Tg-J., cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ .
Odată cu cererea de liberare condiționată formulată de petiționarul condamnat, au fost înaintate la dosar, procesul verbal nr. H2/_ din 11.09.2013 încheiat de Penitenciarul Tg-J. și caracterizarea petiționarului condamnat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la data de 11.09.2013 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, din cadrul Penitenciarului Tg-J. a analizat situația condamnatului și a considerat ca se impune amânarea discutării situației condamnatului Z. F. la data de 05.02.2014.
Din procesul verbal nr. H2/_/11.09.2013 rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie (art. 211 C.pen.), prin sentința penală nr. 378/2007 pronunțată de Judecătoria Caracal, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr. 380/2008.
Executarea pedepsei a început la data de 10.07.2007 și va expira la 09.07.2017, pedeapsa fiind egală cu 3653 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 2435 zile, din care, în cazul în care muncește 609 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 1826 zile efectiv executate. S-a reținut că acesta a executat de la 10.07.2007 până la 11.09.2013 un număr de 2256 zile și i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 181 zile, în total având 2437 zile câștigate și executate.
Potrivit art. 59 Cod penal, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate.
Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, timpul executat din pedeapsă nefiind suficient pentru îndreptarea acestuia.
Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea care însoțește procesul-verbal al comisiei de propuneri din cadrul Tg-J., petentul a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială organizate la nivelul unității, a fost recompensat de 5 ori si a fost sancționat disciplinar de 3 ori.
Instanța de fond a constatat că persoana privată de libertate se află la prima analiză în comisie.
Având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite, starea de recidivă comportamentul oscilant probat de săvârșirea unor abateri disciplinare, instanța de fond a apreciat că timpul executat de condamnat din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale.
În baza art. 450 C.pr.pen., a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul Z. F., în prezent deținut în Penitenciarul Tg-J., ca neîntemeiată și a fixat termen de reînnoire a cererii la data de 05.02.2014.
Totodată, a obligat condamnatul, conform art. 192 alin.2 C.pr.pen. la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul condamnat Z. F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că în timpul detenției a executat pedeapsa în regim semideschis, a fost recompensat de 3 ori și chiar dacă a fost sancționat disciplinar de 3 ori, aceste sancțiuni au fost ulterior ridicate. De asemenea, a mai arătat că a participat la programele educaționale, a manifestat o atitudine de conformare la regimul de detenție, de implicare semnificativă în activitățile inerente acestui regim, a relaționat pozitiv cu ceilalți colegi de detenție și cu cadrele din penitenciar și a dat dovezi de reintegrare socială prin participarea la programele desfășurate în acest scop.
Tribunalul, analizând recursul formulat de recurentul – condamnat, urmează să-l respingă ca nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, liberarea condiționată poate fi acordată la cerere condamnatului numai dacă acesta a executat fracția minimă din pedeapsa pe care o execută, a fost stăruitor în muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare, constând în formarea la condamnat a calităților morale care să excludă posibilitatea comiterii de către acesta a unor noi infracțiuni.
Din analiza situației condamnatului raportat la criteriile expuse mai sus, instanța constată că, deși acesta a executat fracția obligatorie nu sunt îndeplinite criteriile care să demonstreze că dă dovezi temeinice de îndreptare.
În acest sens, apreciind cele menționate în procesul-verbal încheiat de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate nr. H2/_/11.09.2013 emis de Penitenciarul Tg.J., în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 59 C.pen. pentru a fi admisă cererea de liberare formulată de recurentul condamnat.
Se impune astfel a fi avută în vedere starea de recidivă a recurentului-condamnat determinată de numeroasele condamnări suferite anterior de acesta pentru infracțiuni gen furt, împrejurarea că a mai fost liberat condiționat și mai mult, comportamentul necorespunzător probat de săvârșirea de abateri disciplinare.
Ori, aceste aspecte demonstrează întru totul că perioada executată de recurentul – condamnat a fost insuficientă pentru resocializarea sa, nefiind întrunite cerințele prev.de art. 59 C.pen. și art. 75 din Legea 275/2006.
Împrejurarea că pe parcursul executării pedepsei privative de libertate recurentul – condamnat a fost sancționat disciplinar de 2 ori și recompensat de 3 ori cu suplimentarea drepturilor și de 2 ori cu ridicarea sancțiunii disciplinare aplicate anterior și în urma participării la activități productive a obținut un câștig total de 181 zile, a participat la activități educative, îndeplinindu-și recomandările din Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, a menținut relația cu familia prin vizite, apeluri telefonice și corespondență,, nu poate determina nici instanța de recurs, având în vedere celelalte aspecte negative, în special recidiva, să aprecieze că sunt îndeplinite pe deplin condițiile art. 59 C.pen .și este admisibilă cererea de liberare condiționată.
Și cu privire la termenul de reînnoire a cererii de liberare condiționată, apreciază instanța de recurs că s-au avut în vedere tocmai aceste aspecte legate de perioada insuficientă de resocializare a recurentului – condamnat.
Văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. raportat la art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul condamnat Z. F., născut la 20.11.1982, fiul lui G. și M., în prezent deținut în Penitenciarul Tg-J., împotriva sentinței penale nr. 2162 din 09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentul condamnat la 140 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, se va avansa din fondurile M.J. către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 Noiembrie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. P. T. B. G. C.
Grefier,
L.-L. P.
Red. Gh.C..
Tehnored. A.S.
Jud. fond R. E. P.
2 ex./ 20 Noiembrie 2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 90/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
