Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 179/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 683/263/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 179/2013
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător G. G.
Judecător F. E.
Grefier A. S.
Ministerul Public reprezentat de procuror Părăușeanu M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul - inculpat R. I., împotriva sentinței penale nr. 94 din 04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - inculpat R. I. și intimat - parte vătămată D. E..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care părțile au declarat că nu s-au împăcat și constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra dezbaterilor:
Recurentul – inculpat R. I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea dosarului pentru rejudecare la instanța de fond, arătând că a plătit o parte din sumele la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței penale nr. 94/04.04.2013 a Judecătoriei Motru și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, invocând dispozițiile art. 356 C.pr.pen. în sensul că nu s-a făcut analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, judecătorul fondului mulțumindu-se să invoce numai probele administrate la urmărire penală.
În același timp, s-a menționat că nu s-a făcut o analiză totală a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Intimata - parte vătămată D. E. a depus un cupon expediat de inculpat pentru suma de 100 lei și a solicitat respingerea recursului formulat, cu obligarea recurentului – inculpat la plata pensiei de întreținere pentru perioada menționată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală 94 din 04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în baza art.305 alin.1 lit.c C.pen. a fost condamnat pe inculpatul R. I., fiul lui V. și A., născut la 24.04.1963 în ., domiciliat în com. Slivilești, ., CNP_, la un an închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit. b pe durata și în condițiile art. 71 C.pen.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru din data de 26.02.2013 a fost trimis în judecată inculpatul R. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.305 alin.1, lit.c din C.pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ .
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că a trăit în concubinaj cu partea vătămată D. E., iar din această relație a rezultat minorul R. I. D., născut la data de 25.01.2005, iar în anul 2010 partea vătămată a promovat o acțiune de stabilire a paternității minorului, iar prin sentința civilă nr.2504/09.11.2010 a Judecătoriei Motru rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 48/10.02.2011 a Tribunalului Gorj, aceasta a fost admisă, s-a constatat că pârâtul este tatăl minorului, s-a dispus înscrierea numelui acestuia în registrul de stare civilă la rubrica „tata” și a fost obligat la plata unei pensii lunare de întreținere de 150 lei lunar în favoarea acestuia.
Că, de la data de 17.06.2011 când partea vătămată și-a retras o altă plângere penală prealabilă formulată împotriva inculpatului pentru aceeași infracțiune, acesta cu rea credință nu a achitat integral pensia de întreținere lunară minorului, plătindu-i doar suma de 780 lei, într-un an și 8 luni calendaristice, ultima plată fiind făcută în luna august 2012.
În drept, fapta inculpatului R. I. de a nu plăti cu rea credință o perioadă de timp mai mare de două luni pensia de întreținerea la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească emisă de către Judecătoria Motru, deși nu a fost bolnav sau încarcerat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prev. și ped. de art. 305 alin.1 lit. c C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a ținut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, de pericolul social al faptei și făptuitorului, de împrejurarea că acesta este cunoscut cu antecedente penale, împlinindu-se termenul de reabilitare judecătorească pentru condamnarea anterioară, în cursul urmăririi penale acesta a recunoscut și regretat fapta săvârșită, situația în care s-a aplicat acestuia o pedeapsă de un an închisoare pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. pe perioada și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen.
În baza art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul R. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu mențiunea că a plătit o parte însemnată a sumelor de bani la care a fost obligat, însă în mod greșit nu s-au avut în vedere aceste aspecte, pedeapsa ce i-a fost aplicată fiind aspră în raport cu probele administrate.
A menționat în completare recurentul - inculpat în fața instanței de recurs că este bolnav și a trimis minorului sume de bani, dovadă fiind în acest sens suma de 500 lei plătită la termenul anterior și suma de 100 lei plătită la data de 03.06.2013.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, văzând și dispozițiile art. 3856 pct. 3 C.pr.pen. în sensul că instanța este obligată ca în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurenți să examineze cauza sub toate aspectele, urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect a apreciat instanța de fond cu privire la vinovăția inculpatului R. I., trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului pentru infracțiunea prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.pr.pen., însă pedeapsa aplicată, respectiv un an închisoare cu executare este aspră în raport cu probele administrate în cauză.
Potrivit dipozițiilor art. 72 C.pen. privind criteriile generale de individualizare a pedepselor la stabilirea și aplicarea acestora se ține întotdeauna seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La pct. 2 al aceluiași articol se menționează în mod explicit că în situația în care pentru infracțiunea săvârșită de inculpat legea prevede pedepse alternative, trebuie să se țină seama de dispozițiile alineatului precedent atât pentru alegerea unei dintre pedepsele alternative cât și pentru proporționalizarea acesteia.
În situația de față instanța de fond trebuia să analizeze toate aceste aspecte cu o atenție specială asupra gradului de pericol social al faptei săvârșite și asupra persoanei infractorului.
Se impuneau a fi avute în vedere împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, ce l-a împiedicat pe inculpat să nu-și achite obligațiile stabilite prin hotărârea judecătorească și mai mult, dacă a existat reaua credință în îndeplinirea obligațiilor.
Astfel, reține instanța de recurs că o pedeapsă cu amenda penală este de natură să răspundă dispozițiilor art. 52 C.pen., scopul acesteia fiind pe deplin îndeplinit, în sensul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și reeducării inculpatului.
Chiar dacă acesta a mai fost condamnat anterior, tribunalul are în vedere la stabilirea acestei pedepse și interesul minorului, în sensul de a ține legătura cu părintele, o pedeapsă cu executarea putând determina o deteriorare și mai accentuată a relațiilor precare existente în prezent.
Se are în vedere în acest sens împrejurarea că acesta, în ultima perioadă, a plătit din sumele de bani restante și mai mult, a încercat să respecte obligația stabilită prin hotărârea judecătorească, prin plata periodică.
Față de considerentele arătate, tribunalul în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen va admite recursul formulat de recurentul – inculpat R. I., împotriva sentinței penale nr. 94 din 04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, va casa sentința și rejudecând, în baza art. 305 lit. c C.pen. va condamna inculpatul la 1500 lei amendă penală.
Se vor pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 631 C.pen. și art. 425 C.pr.pen și se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale cu privire la cheltuielile judiciare.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul – inculpat R. I., fiul lui V. și A., născut la 24.04.1963 în ., domiciliat în com. Slivilești, ., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 94 din 04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, casează sentința penală nr. 94/04.04.2013 a Judecătoriei Motru și rejudecând în baza art. 305 lit. c C.pen. condamnă inculpatul la 1500 lei amendă penală.
Pune în vedere inculpatului disp. art. 631 C.pen. și art. 425 C.pr.pen.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale cu privire la cheltuielile judiciare și obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10 Iunie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. G. G. G. E. F.
Grefier,
A. S.
Red.Gh.C.
Tehnored.A.S.
J.fond. C.tin I.
3 ex/12 Iunie 2013
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 324/2013.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 90/2013.... → |
|---|
