Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 230/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-08-2013 în dosarul nr. 11979/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 230/2013
Ședința publică de la 02 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. G.
Judecător L. B.
Judecător A. B.
Grefier L.-L. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul G. N. declarat împotriva încheierii nr. 75 din 01.08.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G. N., asistat de apărător ales, avocat S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul:
Apărătorul ales, avocat S. M. pentru recurentul inculpat G. N. a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât nu există date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză
Cu privire la oportunitatea cererii, arată că stadiul procesual permite formularea unei astfel de cereri, în cauză fiind efectuate două expertize, dintre care una are o valoare probantă deosebită, punând în evidență elemente din care reiese nevinovăția inculpatului.
De asemenea, a precizat că scopul măsurii preventive poate fi realizat și fără menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, iar referitor la temeinicia cererii formulate a menționat că nu există indicii și temeiuri din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influențarea părților și experților în cauză, convorbirile telefonice interceptate nepunând în evidență aspecte care să conducă la o concluzie contrară.
A arătat că legiuitorul nu a prevăzut criterii exacte care trebuie îndeplinite pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, însă trebuie avută în vedere practica CEDO și a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, urmând ca instanța să analizeze conduita inculpatului înainte și după săvârșirea faptei, din acest punct de vedere inculpatul fiind o persoană responsabilă, integrată în societate, cu o conduită ireproșabilă.
Referitor la faptele reținute în sarcina inculpatului a arătat că nu există probe concludente din care să rezulte vinovăția inculpatului, expertizele efectuate în cauză fiind contradictorii, iar măsurătorile au fost realizate după 7 ani de la construirea tronsonului de drum, așa încât nu mai sunt concludente din punct de vedere științific.
A precizat că inculpatul ca membru al comisiei de recepție nu a făcut altceva decât să măsoare la momentul recepției parțiale covorul asfaltic și să consemneze în procesele verbale de recepție parțiale materialele trecute în înscrisurile furnizate de constructor și de către proiectant, având încredere în persoanele care le-au întocmit.
Referitor la oportunitatea punerii în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului a arătat că aceasta se impune în raport cu data la care se presupune că au fost comise faptele și pentru egalitate de tratament juridic cu ceilalți inculpați cercetați în aceeași cauză, care au avut responsabilități mult mai mari și nu au fost arestați preventiv.
A solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii instanței de fond și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul urmând să respecte obligațiile pe care instanța i le va impune pentru asigurarea unui cadru procesual corect.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului declarat de către inculpatul G. N. ca neîntemeiat și menținerea încheierii instanței de fond ca temeinică și legală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se acorda libertatea provizorie sub control judiciar, existând indicii că inculpatul lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influențarea unor martori și a experților, ținând cont de conținutul convorbirilor telefonice interceptate și de funcțiile avute de cei doi în cadrul unității unde și-au desfășurat activitatea.
De asemenea, a arătat că în cauză subzistă temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, neexistând elemente de fapt care să justifice punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului.
Recurentul inculpat G. N. a arătat că nu este vinovat de comiterea vreunei fapte de natură penală, nu a încercat să influențeze martorii sau experții din cauză și nu poate să-și facă o apărare eficientă în stare de arest preventiv, întrucât ceilalți inculpați aflați în stare de libertate nu sunt interesați să pună la dispoziția organelor de urmărire penală documentele justificative care privesc lucrarea, unele din aceste documente depuse la dosar dispărând, în final însușindu-și concluziile apărătorului ales, solicitând punerea în libertate provizorie sub control judiciar.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr. 75 din 01.08.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. _ , în baza art. 1608a alin. 6 C.p.p. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. N., fiul lui D. și E., născut la data de 18.10.1957 în ., domiciliat în Mun.Motru, ., ., ., județul Gorj, studii superioare, inginer în cadrul Exploatării Livrări Căi Ferate Uzinale Motru, posesor CI, ., nr._, fără antecedente penale, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. și ped.de art.248l din C.pen. rap. la art. 248 C.pen., în prezent aflat la C.R.A.P Gorj .
A fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 30.07.2013, formulată prin apărători, inculpatul G. N. (cerere însușită de acesta la data de 01.08.2013), a solicitat instanței să se dispună punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite cerințele art. 1602 și următoarele C.pr.pen.
În motivarea cererii, a arătat că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. și ped.de art.248l din C.pen. rap. la art. 248 C.pen în dosarul nr.6340/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J., iar prin încheierea nr. 72/18.07.2013 a Judecătoriei Tg-J., s-a dispus arestarea sa preventivă pe o perioadă de 29 zile.
A apreciat că este întrunită prima condiție de admisibilitate a cererii în privința limitelor de pedeapsă dar și cea prevăzută de art.1602 alin. 2 C.pr.pen., în sensul că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să comită alte infracțiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori, etc.
S-a învederat instanței că urmează a se analiza cererea în condiții de contradictorialitate, prin raportarea la date exacte, temeinic dovedite, din care să se poată desprinde certitudinea că inculpatul, în stare de libertate condiționată la care instanța ar putea să recurgă ar mai putea totuși să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori.
Inculpatul a mai susținut prin apărători, că nu se poate face trimitere la subzistența sau nu a temeiurilor arestării la momentul examinării prezentei cereri, iar instanța nu poate nici chiar să constate că există date analizate chiar anterior, prin raportarea la temeiurile arestării și deci să respingă cererea exclusiv pe baza hotărârii de luare a măsurii, întrucât liberarea provizorie sub control judiciar, presupune prin ipoteză menținerea temeiurilor arestării preventive.
Prin încheierea din 01.08.2013 a fost admisă în principiu cererea, constatându-se întrunite cerințele dispozițiilor art.1608 alin.1 Cod procedură penală.
Analizând probatoriul administrat instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.72 din 18.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._/318/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. N., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 18.07.2013 și până la data de 15.08.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. și ped.de art.248l din C.pen. rap. la art. 248 C.pen în dosarul nr.6340/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J., fiind emis mandatul nr.54 .
Potrivit art.1602 alin. 2 C.pr.pen,liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, ori alte asemenea fapte.
Indiscutabil, pedeapsa pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. și ped.de art.248l din C.pen. rap. la art. 248 C.pen, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul G. N. este mai mică de 18 ani, condiție care de altfel a fost analizată cu ocazia examinării admisibilității în principiu a cererii, însă după cum se poate observa alineatul 1 al art. 1602 C.pr.pen. cuprinde sintagma „ se poate acorda” rezultând că instituția nu operează automat odată fiind întrunite condițiile admisibilității .
Alineatul 2 al aceluiași text de lege mai prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărul prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte.
De menționat că toate „ datele” la care face referire norma anterioară, au devenit de fapt probe și mijloace de probă în procesul penal in extenso, cauza fiind încă în curs de cercetare.
Analizând probatoriul cauzei și având în vedere stadiul actual al cercetărilor, instanța de fond a considerat că față de gravitatea faptei, modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea operațiunilor ce probează un plan riguros conceput, cuantumul ridicat al prejudiciului, negarea acuzațiilor, există motive plauzibile de bănuială, că prin lăsarea în libertate a petiționarului, ar putea fi influențați martorii sau experții, în sensul modificării declarațiilor, pentru susținerea versiunii acuzatului, împrejurare ce ar putea conduce la imposibilitatea stabilirii corecte a stării de fapt, și implicit la zădărnicirea aflării adevărului.
Pe de altă parte, a reținut că unul din temeiurile luării măsurii a fost tocmai încercarea inculpatului de a contacta experții desemnați în cauză, prin intermediul altor persoane, în scopul de a-i influența atât cu privire la stabilirea cuantumului prejudiciului cât și cu privire la existența unor materiale cuprinse în devizele de lucrări, care nu erau identificate cu ocazia operațiunii de sondare a tronsonului de drum.
A menționat că se impune și observația că cei mai mulți dintre martori sunt subordonați ai petentului, astfel încât prin prisma autorității ce decurge din funcția pe care a exercitat-o, i-ar putea determina să modifice declarațiile în sensul sprijinirii celor susținute de inculpat.
Mai mult, a precizat judecătorul de fond că măsura privativă de libertate a fost aplicată din rațiuni de securitate publică, o dată pentru a se evita reacții negative din partea opiniei publice, dar și pentru a se evita în același timp crearea unei sentiment de insecuritate comunității ce ar putea apărea, în condițiile în care o persoană cercetată penal pentru o infracțiune gravă, ar fi lăsată în libertate, sub orice titlu, chiar și libertate sub control judiciar.
S-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, iar punerea în libertate a inculpatului chiar sub control judiciar ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, avându-se în vedere rezonanța negativă a faptei pentru care acesta este cercetat, în comunitatea din care acesta face parte.
În plus, s-a invocat decizia nr.17/2011 a ÎCCJ, constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și apreciază că buna desfășurare a procesului penal ar fi împiedicată de punerea în liberare provizorie a inculpatului.
S-a adăugat și observația că prin încheierea nr.36/22.07.2013 a Tribunalului Gorj de respingere a recursului împotriva încheierii de arestare preventivă, s-a apreciat că pentru moment, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prin această hotărâre fiind menținută practic și durata de 29 zile a stării de arest.
Or, față de această situație, judecătorul a considerat că nu se poate aprecia după câteva zile că s-au schimbat temeiurile ce au justificat măsura, iar ancheta s-ar putea desfășura în aceleași condiții, cu inculpatul în stare de libertate.
Față de aceste considerente, judecătorul de fond, în temeiul art.1608a alin. 6 C.pr.pen, a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat, iar în baza art.192 Cod procedură penal l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G. N., fără a fi motivat în scris, iar prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că nu există date concrete din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influențarea martorilor și experților, convorbirile telefonice înregistrate nefiind concludente în acest sens, discuțiile dintre inculpați sau dintre aceștia și alte persoane nepunând în evidență asemenea date.
Totodată, a arătat că prin cererea de punere în libertate provizorie sub control judiciar instanța este obligată să analizeze și dacă subzistă temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive, iar din acest punct de vedere nu există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală în cauză, expertizele efectuate fiind contradictorii
A invocat practica CEDO și a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, cu precizarea că instanța va trebui să analizeze conduita inculpatului înainte și după săvârșirea faptei, din acest punct de vedere inculpatul fiind o persoană responsabilă, integrată în societate, cu o conduită ireproșabilă.
De asemenea, a precizat că scopul măsurii preventive poate fi realizat și fără menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, iar referitor la temeinicia cererii formulate a menționat că nu există indicii și temeiuri din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influențarea părților și experților în cauză, convorbirile telefonice interceptate nepunând în evidență aspecte care să conducă la o concluzie contrară.
Referitor la faptele reținute în sarcina inculpatului a arătat că nu există probe concludente din care să rezulte vinovăția inculpatului, expertizele efectuate în cauză fiind contradictorii, iar măsurătorile au fost realizate după 7 ani de la construirea tronsonului de drum, așa încât nu mai sunt concludente din punct de vedere științific.
A precizat că inculpatul ca membru al comisiei de recepție nu a făcut altceva decât să măsoare la momentul recepției parțiale covorul asfaltic și să consemneze în procesele verbale de recepție parțiale materialele trecute în înscrisurile furnizate de constructor și de către proiectant, având încredere în persoanele care le-au întocmit.
Referitor la oportunitatea punerii în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului a arătat că aceasta se impune în raport cu data la care se presupune că au fost comise faptele și pentru egalitate de tratament juridic cu ceilalți inculpați cercetați în aceeași cauză, care au avut responsabilități mult mai mari și nu au fost arestați preventiv.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate în calea de atac și din oficiu în limitele prevăzute de lege, tribunalul constată că soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Astfel, condițiile de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzute în art. 1606 alin. 1, 2 și 3 C.pr.pen. au fost îndeplinite, așa încât în mod corect prima instanță a admis în principiu această cerere.
De asemenea, sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii pentru a se putea acorda liberarea provizorie sub control judiciar este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1602 alin. 1 C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, prev. și ped. de art. 2481 C.pen. și art. 290 alin. 1 C.pen., nu depășește 18 ani.
În ceea ce privește temeinicia cererii, cu referire la dispozițiile art. 1602 C.pr.pen., cunoscând că liberarea provizorie sub control judiciar presupune menținerea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, tribunalul constată că în mod justificat prima instanță a reținut existența unor date din care rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influențarea unor martori și experți, semnificative în acest sens fiind convorbirile telefonice, interceptate și înregistrate în condiții legale, dintre inculpați și între aceștia și diferite persoane anterior arestării preventive.
De altfel, arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus și pentru cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. b C.pr.pen., reținându-se că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin influențarea unor experți.
La momentul actual, tribunalul conchide că subzistă temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, existând indicii suficiente și credibile care confirmă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală în cauză, infracțiuni încadrate în dispozițiile art. 2481 C.pen. și art. 290 alin. 1 C.pen., prima infracțiune fiind pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în stare de indignare și dezaprobare la nivelul comunității și a salariaților față de persoanele cu funcții de conducere care periclitează funcționarea normală a societăților cu capital majoritar de stat și produc pagube în economia națională, precum și date că inculpatul a încercat și va încerca în continuare să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influențarea unor martori și experți.
Având în vedere stadiul actual al cercetărilor și probatoriul ce urmează a fi administrat în cauză, în condițiile în care inculpatul neagă acuzațiile și a încercat să contacteze experți sau alte persoane prin intermediul cărora putea influența aflarea adevărului, precum și timpul scurs de la luarea măsurii preventive, se apreciază că nu este oportună punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, impunându-se cercetarea acestuia în stare de arest preventiv.
Față de considerentele arătate tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare statului.
Văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., art. 1609 C.pr.pen. și art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul G. N. împotriva încheierii nr. 75 din 01.08.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.08.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. GârcuLuminița B. A. B.
Grefier,
L. L. P.
Red. Ghe. G.
Tehnored. L.L.P.
Jud. fond C. E. M.
3 ex./02 August 2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
