Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 112/2013. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 112/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 14763/318/2011*

Dosar nr._

Cod operator: 2442

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 112/2013

Ședința publică de la 22 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE T. B.

Judecător G. G.

Judecător A. S. N.

Grefier L.-L. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu,

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. și de către partea civilă T. C. împotriva sentinței penale nr. 273 din 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat I. A. C., asistat de apărător ales, avocat ales M. T., lipsă fiind intimatul parte civilă spitalul Județean de Urgență Tg-J. și recurentul parte civilă T. C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost ascultat intimatul inculpat I. A. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul:

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că a fost declarat recurs de către P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. împotriva sentinței penale, întrucât în mod greșit instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 181 alin. 1 C.pen. în art. 180 alin. 1 C.pen., a fost achitat greșit inculpatul reținând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și greșit a fost respinsă acțiunea civilă promovată de S. Județean de Urgență Tg-J.. A pus concluzii de admitere a recursului parchetului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, precum și admiterea recursului părții vătămate T. C..

Apărător ales, avocat ales M. T. pentru intimatul inculpat I. A. C. a solicitat respingerea celor două recursuri declarate de către parchet și de către partea civilă, sentința penală fiind temeinică și legală; loviturile aplicate au fost aplicate cu o tomfă, imaginile cât a avut loc altercația demonstrează că timp de 50 de scunde a fost lovit cu două lovituri pe antebraț, una pe braț și niciuna pe corp, la nivelul cotului; declarațiile celor 4 martori sunt subiective; în certificatul medico-legal se menționează că în situația de față reprezintă o excepție lovirea cu un corp dur; inculpatul își exercita activitatea în mod legal, a acționat în mod legal cu mijloacele din dotare; inculpatul a avut o atitudine sinceră, s-a prezentat la instanță de fiecare dată, a regretat fapta săvârșită.

Reprezentantul Ministerului Public, în replică, a arătat că instanța trebuie să facă aplicarea dispozițiilor art. 63 C.pr.pen., să aprecieze cu obiectivitate fiecare probă prin raportare la toate celelalte probe administrate în cauză; în concluziile certificatului medico-legal se menționează că s-ar impune o completare cu o cercetare la fața locului și o reconstituire.

Apărător ales, avocat ales M. T. pentru intimatul inculpat I. A. C. a arătat că instanța de fond a procedat la vizionarea înregistrării video a momentului altercației, aceasta reprezentând o certitudine care a determinat instanța să pronunțe o soluție legală și temeinică.

Intimatul inculpat I. A. C. a arătat că își însușește concluziile apărătorului său ales.

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de față;

Prin sentinței penale nr. 273 din 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ , în baza art. 334 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I. A. C., prin actul de sesizare al instanței, din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin(1) C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin(1) C.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 alin(1) lit. b ind. 1 C.pr.pen cu referire la art. 18 ind. 1 C.pen. a fost achitat inculpatul I. A. C., fiul lui A. și M., ns. la data de 17.03.1979, în Tg-J., jud. Gorj, cu domiciliul în Tg-J., .. 1A, jud. Gorj, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin(1) C.pen.

În baza art. 91 lit. c C.pen., i-a fost aplicată inculpatului o amendă administrativă, în cuantum de 250 lei.

În baza art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 14 C.pr.pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. C. și a fost obligat pe inculpat să plătească către partea civilă suma de 1000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 14 C.pr.pen., cu referire la art. 313 alin(1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, s-a respins acțiunea civilă, formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Tg-J., ca neîntemeiată.

În baza art. 192 alin(1) pct. 1 lit. d C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de către Stat.

S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr. 1814/P/2011, înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg-J., sub nr._, la data de 29.09.2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I. A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin(1) C.pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 30.03.2011, partea vătămată T. C. a sesizat organele de cercetare penală, solicitând efectuarea ce cercetări față de inculpatul I. A. C., arătând că în seara de 19.03.2011, în timp ce se afla la Clubul Tiara, din localitatea Bălești, a fost lovit de acesta în mod repetat cu o tomfă peste mâna stângă.

Partea vătămată T. C. a precizat că în data de 19.03.2011, în jurul orelor 23:30, a mers la discoteca Club Tiara de pe raza comunei Bălești, împreună cu numiții C. P., P. D. A. și P. I. și la . fost oprită de inculpatul I. A. C. - agent de pază al clubului, care i-a spus că nu îi permite accesul, deoarece este în stare de ebrietate și are o ținută neadecvată, și că la un moment dat, inculpatul a luat de pe masa ce se afla la intrare, un baston tip tomfă și i-a solicitat să iase din local de bunăvoie, în caz contrar spunându-i că va folosi forța și imediat după această afirmație, a fost lovită de către inculpat de aproximativ 2-3 ori, in zona brațului stâng.

Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarații învinuit, declarații parte vătămată, declarații martori, certificat medico-legal nr. 277/28.03.2010, planșe fotografice, suport optic tip CD, marca Copy Me.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată T. C., în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă procesul penal, inițial cu suma de 15.000 lei, iar ulterior, în cursul judecății, cu suma de 25.000 lei, daune materiale și daune morale. Totodată, instanța a reținut că S. Județean de Urgență Tg-J. s-a constituit parte civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale, cu suma de 1688 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea și tratamentul părții vătămate T. C., cu dobânda legală aferentă, până la data plății.

În primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 1187/12.06.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J., instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. art.181 alin.1 C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 al.1 C.pen, formulată de inculpat prin apărător. În baza art. 334 C.proc.pen, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.181 alin.1 C.pen., săvârșită față de partea vătămată T. C., în infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 al. 4 C. Penal raportat la art. 258 al.1 C.penal.

În baza art. 345 alin. 2 C.pr.pen., raportat la art. 250 al. 4 C. penal raportat la art. 258 al.1 C.penal, a condamnat pe inculpatul I. A. C. (fiul lui A. și M., născut la data de 17.03.1979 în Tg J., jud. Gorj, domiciliat în Tg J., ..1A, județul Gorj, având C.N.P._, cetățean român, căsătorit, studii liceale, stagiu militar satisfăcut, pompier civil la Minprest Serv SA., fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art.71 Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod Penal, constând în dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si in dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata stabilită de art. 71 alin. 2 C.p.

În baza art. 81 al.1 C.penal raportat la art. 82 al.1 C.penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. potrivit căruia instanța revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei dacă inculpatul săvârșește din nou o infracțiune în cursul termenului de încercare, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 al.5 C.pen. a suspendat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 14 C. proc.pen., și art. 15 C. proc.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.proc. pen. cu aplicarea art.998 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. C., domiciliat în comuna Bălești, . și a obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 2000 lei reprezentând daune materiale și 3000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 14 C.proc.pen. și 15 C.proc.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu aplic. art. 998 C.civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TG-J. și a obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 1688 lei plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la data plății efective a debitului, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată părții civile T. C. .

În baza art. 191 alin. 1 și 2 C.proc.pen. rap. la art.189 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. și inculpatul I. A. C..

Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-J. a învederat că în mod greșit prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, inculpatul neputând fi subiect activ al infracțiunii prev. deart. 250 C.pen. și că judecătorul fondului nu era competent să judece infracțiunea prev. de art. 250 C.pen.

De asemenea, inculpatul I. A. C. a invocat aceleași motive ca și Ministerul Public, în plus a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată fără o analiză atentă a probatoriului atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, întrucât nu au fost verificate toate apărările inculpatului, în sensul că nu s-a stabilit dacă există o legătură de cauzalitate între loviturile primite de partea vătămată în scandalul produs anterior incidentului din discotecă și leziunile descrise în certificatul medico–legal nr. 277/28.03.2011 totodată, inculpatul a precizat că instanța de fond nu a stabilit dacă infracțiunea s-a produs prin lovire cu un corp dur sau prin cădere.

Prin decizia penală nr. 272/24.09.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-au admis recursurile formulate de Ministerul Public și inculpatul I. A. F., a fost casată sentința penală nr. 1187/12.06.2012 și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța de casare a dispus ca în rejudecare instanța de fond să citeze în mod legal părțile și să administreze noi probe, pentru a stabili în mod corect starea de fapt, precum și încadrarea juridică a faptei comise.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art.20 alin. 1din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor „ societățile specializate de pază și protecție sunt societăți comerciale private care se constituie și funcționează potrivit legislației comerciale și prevederilor prezentei legi, având ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor, valorilor, paza transporturilor de bunuri și valori, în condiții de maximă siguranță a acestora, precum și protecția persoanelor”. Astfel a apreciat Tribunalul că inculpatul nu putea fi subiect activ al infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin.4 C.pen. rap. la art. 258 alin. 1 C.pen., nefiind funcționar public și nici funcționar, în accepțiunea art. 147 C.pen și art. 258 C.pen., ci salariat al unei societăți comerciale private, așa cum prevede contractul individual de muncă.

De asemenea, Tribunalul a apreciat că instanța de fond nu a efectuat o analiză corespunzătoare a fondului cauzei, neexaminând apărările invocate de inculpat în favoarea sa, aspecte ce constituie și unul din motivele de recurs, constând în aceea că nu a stabilit dacă leziunile precizate în certificatul medico – legal nr. 277 din 28.03.2011 s-ar fi putut produce în urma unui conflict pe care partea vătămată T. C. l-a avut anterior cu alte persoane. A mai reținut Tribunalul că T. C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr. 1777/P/2011 pronunțându-se sentința penală nr. 1332 la data de 28.06.2012 în dosarul nr._/318/2011.

Fiind trimisă cauza spre rejudecare, la data de 01.10.2012, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J., sub nr._ 2012*.

În al doilea ciclu procesual, instanța, observând conținutul art. 385 ind. 18 C.proc.pen., a reținut potrivit dispozițiilor instanței de casare că:

- în ceea ce privește încadrarea juridică, fapta săvârșită de inculpat nu poate fi încadrată în infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin(4), cu referire la art. 258 alin(1) C.pen., întrucât inculpatul la data săvârșirii faptei nu avea calitatea de funcționar public sau funcționar, în sensul art. 147 C.pen. și art. 258 C.pen.

- în ceea ce privește situația de fapt, urmează să administreze noi probe, pentru a stabili în mod corect starea de fapt, precum și încadrarea juridică a faptei comise.

La termenul de judecată din data de 29.11.2012, instanța a dispus atașarea Dosarului penal nr._/318/2011 și, totodată, emiterea unei adrese la Serviciul de Medicină Legală Gorj, pentru a comunica dacă în raport de certificatul medico-legal nr. 277/28.03.2011 și FO nr._, . produsă la brațul stâng al părții vătămate a fost mai probabil produsă prin lovire cu sau de un corp dur, sau prin cădere, respectiv care a fost cauza mai probabilă a producerii leziunilor părții vătămate. De asemenea să precizeze dacă prin aplicarea a patru lovituri cu un baston de tip tomfă s-ar fi putut produce . cu care a fost diagnosticată partea vătămată.

La termenul de judecată din data de 13.12.2012, instanța a dispus emiterea unei adrese la S.C. Alpha Vibe S.R.L., pentru a comunica planul de pază al Clubului Disco Tiara, cu avizul Poliției Bălești sau al altui organ de poliție; avizul Poliției privind dotarea inculpatului cu bastonul tip tomfă; toate actele care au stat la baza angajării inculpatului în calitate de agent de pază, precum și fișa postului, anexă la contractul de muncă încheiat cu inculpatul, nr._/02.11.2010.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

La data de 20.03.2011, ora 01:53 a.m., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu la Clubul Disco Tiara, din Bălești, inculpatul I. A. C., după ce partea vătămată T. C. a încercat în mod repetat să pătrundă fără drept în incinta localului, inculpatul nepermițându-i accesul acesteia, ca urmare a faptului că era în vădită stare de ebrietate și îmbrăcată necorespunzător, a aplicat părții vătămate 4 lovituri cu bastonul tip tomfă, din dotare, în zona brațului stâng.

Astfel, în seara zilei de 19.03.2012, în jurul orelor 23:00, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii P. D. F., C. P., I. C. și numitul P. D. A., partea vătămată T. C. și martorul I. C. au avut un conflict fizic și verbal cu numiții B. I. și B. D., în cadrul căruia părțile s-au împins reciproc, partea vătămată aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele numitului B. I., împrejurare în care partea vătămată a căzut. Împrejurarea astfel reținută de instanță a rezultat din Sentința penală nr. 1332/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J., definitivă prin Decizia penală nr. 263/10.09.2012 a Tribunalului Gorj, și, în concret, din declarațiile părții vătămate(filele 12, 22 d.u.p dos. pen. nr._/318/2011) care a declarat că după ce l-a lovit pe numitul B. I. în zona ochiului stâng a căzut și declarațiile martorilor audiați în dosar.

Ulterior incidentului, în jurul orei 01:00 a.m., partea vătămată T. C. s-a deplasat împreună cu martorii C. P., I. C., P. D. A. și P. C. la Clubul Disco Tiara, din Bălești, unde, dat fiind starea de ebrietate a părții vătămate, inculpatul i-a interzis accesul în incinta localului. În aceste condiții, partea vătămată a încercat în mod repetat să intre în club, însă a fost oprită fără violență de inculpat, aspect ce rezultă fără putere de tăgadă din conținutul înregistrării video- fila 42 d.u.p., din cele declarate de inculpat și martorii prezenți la fața locului, audiați în cauză. Așadar, în continuare, în ciuda refuzului inculpatului de a-i permite accesul în incinta clubului, din aceeași înregistrare se poate observa că partea vătămată la ora 01:41:18 intră în club, de unde, după ce poartă o discuție de aproximativ 1min cu inculpatul, este condus afară de o persoană neindentificata, fără a fi bruscat. În aceeași modalitate, la ora 01:53:08, partea vătămată intră în club, de unde inculpatul o invită, luând-o de mână, să iasă afară. Astfel, fiind scoasă afară din club, partea vătămată nu înțelege că îi este interzis accesul în incintă și la 01:53:26 și 01:53:33 se opune continuu acțiunii inculpatului de a închide ușa, punând de două ori piciorul în ușă și încercând să intre în club.

În aceste împrejurări, la ora 01:53:51, intrând din nou în incinta clubului, inculpatul I. A. C. ia de pe o masă aflată la . tip tomfă și cu acesta o lovește de patru ori pe partea vătămată în zona brațului stâng. Astfel, din înregistrarea video, de altfel proba care relevă cel mai fidel modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, rezultă că prima și a doua lovitură au fost aplicate de inculpat pe brațul stâng, cea de-a treia pe antebrațul stâng, iar cea de-a patra pe umărul stâng.

Martorii prezenți la fața locului, P. O. V., P. D. A., C. P., A. I. F. și I. C. au declarat că după incident au auzit de la partea vătămată că inculpatul i-a rupt mâna, întrucât prezenta dureri și, totodată, că înainte de a ajunge la club aceasta nu s-a manifestat în sensul în care ar prezenta dureri la mâna stângă.

Din declarațiile martorilor prezenți la fața locului, cu precădere a martorilor A. F. și P. N., și ale inculpatului, instanța a reținut că partea vătămată a mai rămas în fața clubului, în jur de 30 min, până la venirea echipajului de poliție, după care a plecat spre casă împreună cu martorul A. F..

A doua zi, partea vătămată s-a prezentat la S. Județean de Urgență Tg-J., Secția Ortopedie, unde a fost diagnosticată cu „Fractură olecran stâng” și „Sinuzită fronto-maxilară”, astfel cum reiese din F.O. nr._- fila 30 d.u.p. și declarațiile martorului I. C. și părții vătămate.

La data de 28.03.2011, partea vătămată s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală Gorj, care a întocmit Certificatul medico-legal nr. 321/28.03.2011, constatând că partea vătămată T. C. a fost internată în perioada 20-28.03.2011, cu diagnosticul „Fractură olecran stâng. Sinuzită fronto maxilară”, pentru care s-a practicat osteosinteză prin metoda hobanului și că prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, pentru vindecarea cărora au fost necesare 50-55 de zile de îngrijiri medicale.

La data de 16.01.2012, în cursul cercetării judecătorești din primul ciclu procesual, la solicitarea instanței, Serviciul de Medicină Legală Gorj a completat Certificatul medico-legal emis la data de 28.03.2011, precizând că leziunea traumatică- . de olecran stâng- se putea produce și prin lovire de corp dur sau cădere, de altfel mecanism mult mai frecvent decât cel de lovire, în astfel de leziuni. Prin același act medical s-a stabilit că sinuzita fronto-maxilară, constatată la data de 20.03.2011, nu are legătură de cauzalitate cu . din seara de 19.03.2011(fiind afecțiune patologică, iar nu traumatică), iar necesarul numărului de zile de îngrijiri medicale a fost acordat strict pentru leziunile traumatice.

La data de 27.02.2012, partea vătămată T. C. a fost expertizată medico-legal, întocmindu-se raportul de expertiză medico-legală nr. 56/15.03.2012 ale cărui concluzii au arătat că, urmare a agresiunii suferite la data de 19.03.2011, aceasta prezintă diagnosticul „Fractură olecran stâng operată. Implant metalic restant”, că prezintă o deficiență globală ușoară și că nu se încadrează în grad de invaliditate.

În vederea aflării adevărului obiectiv în cauză, în cursul cercetării judecătorești, în al doilea ciclu procesual, la solicitarea instanței, Serviciul de Medicină Legală Gorj a întocmit un răspuns privind mecanismul de producere a fracturii olecranului stâng, diagnosticul pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Astfel, potrivit actului medical nr. 2195/09.01.2013- fila 24, în completarea Certificatului medico-legal emis la data de 28.03.2011, leziunea traumatică de la nivelul cotului stâng-fractură olecran stâng, fiind leziune proeminentă a corpului, expusă la traumatisme, are ca și mecanism de producere cel mai probabil căderea și/sau lovirea de corp dur.

Lovirea cu corp, afirmată de partea vătămată și, în baza afirmației părții vătămate, menționată și de Serviciul de Medicină Legală ca și eventualitate de producere, este doar o excepție foarte rară, de la regula de producere prin cădere și/sau lovire de corp dur, iar pentru susținerea excepției este necesar un corp dur, cu suprafață mare de contact, în raport cu cotul lezat, o suprafață mică de contact a corpului dur generând marca traumatismă locală exprimată obiectiv, care în cauză nu a fost menționată ca existentă.

S-a mai precizat în actul medical că nu există argumente medico-legale, pentru a susține producerea leziunii cotului (fractură de olecran) prin „aplicarea a patru lovituri cu un baston tip Tomfă”, deoarece este imposibil ca cele patru lovituri să vizeze(să nimerească) exact cotul persoanei, deci cel mai probabil ar fi fost una și în caz excepțional două, iar bastonul tip Tomfă, având suprafață mică de contact prin forma cilindrică și având înveliș plasticat nu ar fi putut determina o . de olecran, printr-o singură lovire, indiferent de intensitatea acesteia, decât în cazuri cu totul excepționale, cum ar fi de exemplu pe un os cu o patologie de tip osteoporotică, preexistentă din cauza vârstei sau unei boli asociate și lovitura să fie aplicată perfect perpendicular pe olecran, în orice altă eventualitate ca direcție de aplicare, bastonul fiind deviat mai mult tangențial și scăzând foarte mult forța de lovire.

S-a susținut de către medicul legist, ca și argumentație medico-legală, că mecanismul cel mai probabil de producere a leziunii cotului stâng, căderea și/sau lovirea de corp dur, excluzând mecanismul de aplicare a unor lovituri repetate, cu un baston tip Tomfă, asupra cotului, urmând ca pentru stabilirea cu certitudine a mecanismului de producere să se coroboreze datele medico-legale cu datele de anchetă, cercetarea la fața locului și eventual reconstituirea evenimentului.

Așadar, instanța a reținut din concluziile actelor medico-legale întocmite în cauză coroborate cu înregistrarea video a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta și, totodată, cu declarațiile părții vătămate, că cele patru lovituri cu bastonul tip Tomfă, aplicate de inculpat nu au fost de natură a produce diagnosticul de „fractură olecran stâng”.

În acest sens, comparând declarațiile martorilor prezenți la fața locului, din al căror conținut reiese că au auzit de la partea vătămată că după incident acuza dureri și că inculpatul i-a rupt mâna și totodată ale părții vătămate, care susține aceeași situație de fapt, cu actele medicale (care au concluzionat că mecanismul de producere a fracturii de olecran stâng se poate produce cel mai probabil prin cădere și/sau lovire de corp dur, și că lovirea cu corp dur este o excepție foarte rară; că și în ipoteza lovirii de corp dur, este necesar un corp dur cu suprafață mare de contact; că prin aplicarea a patru lovituri cu un baston tip tomfă nu există argumente medico-legale pentru a produce . olecranului și că . olecranului, prin lovirea cu bastonul de tip tomfă, nu s-ar fi putut produce, indiferent de intensitatea loviturii, iar numai în cazuri excepționale . olecranului ar fi posibilă prin lovire cu un baston de tip tomfă, spre exemplu, pe un os cu o patologie osteoporotică preexistentă) și înregistrarea video care au un caracter medico-legal, respectiv tehnico-științific, nefiind afectate de subiectivism, instanța, în aprecierea liberă a probelor, a considerat că aceste din urmă probe sunt apte să releve adevărul în cauză.

Astfel, instanța a considerat că actul medical emis la data de 09.01.2013 prezintă concluzii care se coroborează fără dubiu cu împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv, așa cum s-a concluzionat de către medicul legist, bastonul cu care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată a atins o singură dată cotul (olecranul) părții vătămate și doar prin ștergere.

În același sens, instanța a avut în vedere că toți martorii propuși de partea vătămată s-au limitat să declare că au auzit-o pe aceasta că inculpatul i-a rupt mâna, însă niciunul dintre aceștia nu au menționat dacă au observat o deformare a cotului acesteia, specifică fracturii de olecran.

De asemenea, suplimentar motivelor pentru care instanța a respins cererea Ministerului Public de efectuare a unei expertize medico-legale și de reconstituire la fața locului, în vederea stabilirii mecanismului de producere a fracturii de olecran stâng, instanța a considerat că au fost administrate suficiente probe, care să conducă la aflarea adevărului obiectiv în cauză, că reconstituirea evenimentului ar fi fost superfluă, câtă vreme concluziile actelor medicale se coroborează sub aspectul împrejurărilor faptei cu înregistrarea video, iar efectuarea unei expertize medico-legale la aproape 2 ani de la săvârșirea faptelor ar fi fost de natură să conducă la tergiversarea soluționării cauzei, în cauză fiind întocmite mai multe acte medicale, referitoare la leziunile suferite de partea vătămată. Totodată, în acord cu doctrina medico-legală, instanța a avut în vedere că certificatul medico-legal și cele care l-au completat au aceeași valoare probatorie cu a unui raport de expertiză medico-legală sau constatare medico-legală.

Față de întreg probatoriul administrat, instanța a reținut că, excluzând ca din punct de vedere medical aplicarea a patru lovituri cu un baston tip tomfă în zona brațului stâng să producă . de olecran stâng (. cotului stâng), este posibil ca partea vătămată, fiind în stare avansată de ebrietate și având în vedere că în aceeași seara a mai fost implicată într-un alt conflict fizic cu alte persoane, să își fi fracturat cotul prin cădere, fie înainte, fie după comiterea faptei de către inculpat.

Conchizând, instanța a considerat că este exclus ca loviturile cu bastonul de tip tomfă, oricare ar fi fost intensitatea acestora, aplicate de către inculpat părții vătămate, să fi produs . olecranului(cotului) stâng al acesteia.

Cu toate acestea, dacă actele de violență ale inculpatului – constând în aplicarea a patru lovituri cu un baston tip tomfă în zona brațului stâng al părții vătămate- nu au provocat vătămarea integrității corporale sau a sănătății (cuantificabilă în zile de îngrijiri medicale necesare vindecării) ele au cauzat totuși suferințe fizice în sensul art. 180 alin. (1) C.pen., care suferințe, în cazul lovirilor, se prezumă.

În consecință, plecând de la premisa că loviturile aplicate de inculpat nu au fost apte să provoace . de olecran stâng, cu care a fost diagnosticată partea vătămată, dar și de la certitudinea că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, provocându-i dureri fizice, instanța a considerat că soluția care se impune este schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I. A. C., prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C.pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C.pen.

Reanalizând situația de fapt, reglementarea în drept și împrejurările cauzei și totodată întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a considerat că fapta de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin(1) C.pen., săvârșită de inculpatul I. A. C., care la data de 20.03.2011, fiind în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a aplicat patru lovituri cu bastonul din dotare tip tomfă, părții vătămate T. C., care, fiind în stare vădită de ebrietate, a încercat în mod repetat pătrunderea fără drept în locația a cărei pază și protecție o avea inculpatul, după ce în prealabil inculpatul i-a interzis accesul în incintă, invitându-l afară, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în sensul art. 18 ind. 1 alin(1) C.pen.

Potrivit art. 18 ind. 1 alin(1) C.pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Conform alin(2) al art. 18 ind. 1 C.pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Prin urmare, instanța a considerat că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile statuate de art. 18 alin(1) și (2) C.pen. pentru a conchide că în concret fapta săvârșită de inculpatul I. A. C. este lipsită de pericol social.

Astfel, în ceea ce privește împrejurările în care a fost comisă fapta, ce implică și modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și scopul urmărit, cu titlu preliminar, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta după ce în decurs de aproximativ 1 oră a încercat verbal și neviolent să îi explice părții vătămate că nu îi este permis accesul în incinta localului, dat fiind că este în stare de ebrietate și îmbrăcat necorespunzător și totodată după ce inculpatul a mai îndepărtat-o pe partea vătămată din incinta localului.

Totodată, instanța a reținut că inculpatul a luat bastonul din dotare și a lovit-o pe partea vătămată la momentul la care aceasta a întrecut orice răbdare firească, opunându-se de două ori consecutiv cu piciorul la închiderea ușii de la ..

De asemenea, instanța a reținut, având în vedere circumstanțele cauzei, că inculpatul, fiind în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a acționat în limitele impuse de Planul de pază întocmit de .. și avizat de Poliția Bălești cu nr._/02.04.2010, în conformitate cu Fișa postului, anexă la Contractul individual de muncă nr._/02.11.2011 și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecția persoanelor, republicată.

Așadar, potrivit art. 14 alin(1) din Legea nr. 333/2003, cu avizul politiei, personalul din paza proprie a unităților poate fi dotat cu arme de foc, bastoane din cauciuc sau tip tomfe, sprayuri lacrimogene si alte mijloace, în raport cu importanța obiectivelor, a bunurilor și valorilor păzite.

Conform Planului de pază al obiectivului păzit de inculpat, în ceea ce privește modul de acțiune în diferite situații, cap. VII, lit. C-fila 34- în cazul în care se încearcă pătrunderea fără drept în incinta obiectivului păzit, agenții de pază pot folosi mijloacele din dotare, dacă situația o impune, iar potrivit Cap VIII, este interzis accesul în incinta discotecii a persoanelor aflate în stare de ebrietate, care manifestă un comportament violent, persoanele care nu au o ținută decentă și minorilor sub 14 ani, a persoanelor cu antecedente cu privire la tulburarea liniștii și ordinii în obiectiv.

De asemenea, potrivit fișei postului, între altele, inculpatul avea obligația să permită accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementările legale și cu dispozițiile interne; să nu permită accesul în obiectivele păzite persoanelor aflate în stare de ebrietate; dacă situația impune, să intervină în limitele legale, folosind mijloacele din dotare, pentru a preîntâmpina pătrunderea în obiectiv a persoanelor violente, a persoanelor aflate într-o avansată stare de ebrietate sau a persoanelor care prin comportamentul lor pot pune în pericol siguranța celorlalte persoane aflate în obiectivul păzit. Totodată, potrivit fișei postului pentru neîndeplinirea sarcinilor și obligațiilor ce îi reveneau conform fișei postului, inculpatul ar fi răspuns material, disciplinar și penal.

În același sens, instanța a reținut că inculpatul a aplicat cele patru lovituri într-o zonă nevulnerabilă a corpului, zona membrelor superioare fiind cea recomandată, în cazul în care situația impune ca personalul de pază să uzeze de bastonul din dotare.

În atari condiții, instanța a reținut că scopul primordial pentru care inculpatul a săvârșit fapta a fost pentru a interzice pătrunderea fără drept a părții vătămate în incinta localului unde acesta avea obligația să asigure paza.

Cu toate acestea, instanța nu a reținut că fapta săvârșită de inculpat a fost una permisă de lege, altfel fiind incidente dispozițiile privind săvârșirea faptei fără vinovăție, și, în consecință, a considerat că inculpatul avea posibilitatea de aplica cele patru lovituri din lateral, fără a ridica bastonul deasupra capului, în atari împrejurări loviturile ar fi fost de intensitate mai scăzută.

În ceea ce privește urmarea produsă ca efect al celor patru lovituri aplicate de inculpat, instanța a reținut că fapta comisă a produs părții vătămate suferințe fizice, resimțite de aceasta imediat după săvârșirea faptei, în sensul art. 180 alin(1) C.pen.

Referitor la persoana și conduita inculpatului, instanța a reținut că inculpatul nu este recidivist și nici nu are alte antecedente penale, are 32 ani, căsătorit, absolvent al Școlii Militare de Subofițeri Jandarmi „Gr. A G.”, lucrează ca pompier civil la S.C. Miniprest S.A., iar la data săvârșirii faptei, în timpul liber, sâmbăta, lucra ca agent de pază la Club Tiara, din . unui contract individual de muncă, încheiat cu .. A mai reținut instanța că pe întreg parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în ambele cicluri procesuale, inculpatul s-a prezentat în fața organelor judiciare, și-a exercitat drepturile procesuale cu bună-credință și a dat, ori de câte ori s-a impus, explicațiile necesare. Totodată, instanța a reținut că inculpatul a manifestat o atitudine de regret, față de cele întâmplate, menționând că îi pare rău de faptul că partea vătămată l-a adus în situația de a face uz de bastonul din dotare și că, în consecință, i-a provocat acesteia suferințe.

Față de cele ce preced, în concret, instanța a considerat că fapta inculpatului I. A. C., care pentru a respinge accesul, interzis, părții vătămate T. C., care se afla în stare de ebrietate avansată, o ținută necorespunzătoare și un comportament specific stării în care se afla, în incinta localului a cărui pază o avea, a aplicat acesteia patru lovituri cu un bastonul tip tomfă din dotare, în zona brațului stâng, provocându-i suferințe fizice, este prevăzută de art. 180 alin(1) C.pen., a fost săvârșită cu vinovăție, dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 alin(1) lit. b ind. 1 C.proc.pen., cu referire la art. 18 ind. 1 C.pen., instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin(1) C.pen.

În baza art. 91 lit. c C.pen., în considerarea săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, dar având în vedere împrejurările comiterii acesteia, a aplicat inculpatului o amendă administrativă, în cuantum de 250 lei.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă T. C., cu titlu preliminar, instanța a considerat, chiar în ipoteza achitării inculpatului, că dat fiind temeiul acesteia și împrejurarea că a săvârșit totuși o faptă ilicită inculpatul poate fi obligat la plata eventualelor daune materiale și/sau morale.

Așadar, instanța a reținut că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.14 C.proc.pen. cu referire la art. 998 și următoarele din C.civ. de la 1864(dat fiind că fapta a fost săvârșită sub imperiul legii vechi):

-săvârșirea unei fapte ilicite;

- fapta să fi produs un prejudiciu;

-existența unei legături de cauzalitate dintre fapta ilcită și prejudiciu.

În speță, fapta ilicită există (respectiv fapta de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin(1) C.pen.) și este săvârșită cu vinovăție, astfel cum s-a stabilit prin sentința de prezenta.

Legătura de cauzalitate a rezultat din însăși modul de săvârșire a faptei și conținutul ei.

Prejudiciul a fost analizat separat atât prin raportare la prejudiciul moral cât și prin raportare la cel material.

În ceea ce privește prejudiciul material, dat fiind că instanța a conchis că fapta inculpatului a produs doar suferințe fizice, necuantificabile în zile de îngrijiri medicale, în cauză nu s-a dovedit că în urma acestora partea vătămată a efectuat cheltuieli pentru vindecare ori că acestea i-au creat o imposibilitate de muncă, astfel că nu se justifică acordarea unor despăgubiri, cu titlu de daune materiale.

Referitor la prejudiciul moral, prin săvârșirea faptei, părții civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în nașterea unei temeri în sufletul acesteia, a unei frici de acțiunile inculpatului.

În înțelesul noțiunii de prejudiciu moral, acesta a constat în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană, lezează direct și nemijlocit sentimentele de liniște și siguranță, cum este și cazul de față.

În ceea ce privește suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale, instanța a reținut că, evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă, nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare ale judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. În acest sens, cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea acelorași rațiuni pentru care sunt admise și așa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate - deși nici acest aspect nu este de neglijat - cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată.

Concluzionând astfel, instanța împărtășește criteriul general evocat de Curtea Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, potrivit căruia despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora(C Tolstoy Miloslovsky contra Regatul Unit)

Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța a apreciat în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, considerând că suma de 1000 lei pentru partea civilă T. C. reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea.

Cu privire la acțiunea civilă formulată de unitatea sanitară, instanța a luat act că, în cursul urmăririi penale, S. Județean de Urgență Tg-J. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1688 lei, cu dobânda legală până la data plății, reprezentand contravaloarea serviciilor medicale ocazionate de internarea și tratamentul părții civile T. C..

Conform art. 313 alin(1) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate asistența medicală acordată.

Privitor la cheltuielile de spitalizare, a căror contravaloare se solicită, instanța a reținut că acestea au fost efectuate pentru internarea și tratamentul părții vătămate pentru vindecarea fracturii de olecran stâng.

În atari condiții, pentru considerentele pentru care instanța a dispus și schimbarea încadrării juridice a faptei- nu inculpatul a fost cel care a produs . olecranului stâng al părții vătămate- instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Tg-J., ca neîntemeiată.

În baza art. 192 alin(1) pct. 1 lit. d C.proc.pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de către Stat.

De asemenea, a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Tg J. și partea civilă T. C..

P. a invocat că în mod greșit instanța a schimbarea încadrării juridice a faptei din dispozițiile art. 181 alin. 1 C.pen. în art. 180 alin. 1 C.pen., că greșit a achitat intimatul inculpat reținând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că greșit a reținut acțiunea civilă promovată de S. Județean de Urgență Tg J..

În recursul că partea civilă a solicitat condamnarea intimatul inculpatui I. A. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 C.pen..

Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, văzând și motivele de recurs invocate și examinând cauza sub toate aspectele reține că recursurile sunt nefondate și în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.pr.pen. vor fi respinse în lumina considerentelor expuse în continuare.

Instanța de fond a reținut o corectă și completă stare de fapt reținând că la data de 20.03.2011, ora 01:53 a.m., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu la Clubul Disco Tiara, din Bălești, intimatul inculpat I. A. C., după ce recurentul parte civilă T. C. a încercat în mod repetat să pătrundă fără drept în incinta localului, intimatul inculpat nepermițându-i accesul acesteia, ca urmare a faptului că era în vădită stare de ebrietate și îmbrăcată necorespunzător, a aplicat recurentei părți vătămate 4 lovituri cu bastonul tip tomfă, din dotare, în zona brațului stâng.

Astfel, în seara zilei de 19.03.2012, în jurul orelor 23:00, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii P. D. F., C. P., I. C. și numitul P. D. A., recurentul parte civilă T. C. și martorul I. C. au avut un conflict fizic și verbal cu numiții B. I. și B. D., în cadrul căruia părțile s-au împins reciproc, recurentul parte civilă aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele numitului B. I., împrejurare în care recurentul parte civilă a căzut. Împrejurarea astfel reținută de instanță rezultă din Sentința penală nr. 1332/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J., definitivă prin Decizia penală nr. 263/10.09.2012 a Tribunalului Gorj, și, în concret, din declarațiile recurentei părți vătămate(filele 12, 22 d.u.p dos. pen. nr._/318/2011) care a declarat că după ce l-a lovit pe numitul B. I. în zona ochiului stâng a căzut și declarațiile martorilor audiați în dosar.

După producerea incidentului, în jurul orei 01:00 a.m., recurentul parte civilă T. C. s-a deplasat împreună cu martorii C. P., I. C., P. D. A. și P. C. la Clubul Disco Tiara, din Bălești, unde, dată fiind starea de ebrietate a recurentei părți vătămate, intimatul inculpat i-a interzis accesul în incinta localului. În aceste condiții, recurentul parte civilă a încercat în mod repetat să intre în club, însă a fost oprită fără violență de inculpat, aspect ce rezultă fără putere de tăgadă din conținutul înregistrării video- fila 42 d.u.p., din cele declarate de inculpat și martorii prezenți la fața locului, audiați în cauză.

În continuare, în ciuda refuzului intimatul inculpatului de a-i permite accesul în incinta clubului, din aceeași înregistrare se poate observa că recurentul parte civilă la ora 01:41:18 intră în club, de unde, după ce poartă o discuție de aproximativ 1min cu intimatul inculpat, este condus afară de o persoană neidentificată, fără a fi bruscat. În aceeași modalitate, la ora 01:53:08, recurentul parte civilă intră în club, de unde intimatul inculpat o invită, luând-o de mână, să iasă afară. Astfel, fiind scoasă afară din club, recurentul parte civilă nu înțelege că îi este interzis accesul în incintă și la 01:53:26 și 01:53:33 se opune continuu acțiunii intimatul inculpatului de a închide ușa, punând de două ori piciorul în ușă și încercând să intre în club.

În aceste împrejurări, la ora 01:53:51, intrând din nou în incinta clubului, intimatul inculpat I. A. C. ia de pe o masă aflată la . tip tomfă și cu acesta o lovește de patru ori pe recurentul parte civilă în zona brațului stâng.

Din înregistrarea video, de altfel proba care relevă cel mai fidel modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, rezultă că prima și a doua lovitură au fost aplicate de inculpat pe brațul stâng, cea de-a treia pe antebrațul stâng, iar cea de-a patra pe umărul stâng.

Martorii prezenți la fața locului, P. O. V., P. D. A., C. P., A. I. F. și I. C. au declarat că după incident au auzit de la recurentul parte civilă că intimatul inculpat i-a rupt mâna, întrucât prezenta dureri și, totodată, că înainte de a ajunge la club aceasta nu s-a manifestat în sensul în care ar prezenta dureri la mâna stângă.

Din declarațiile martorilor prezenți la fața locului, cu precădere a martorilor A. F. și P. N., și ale intimatul inculpatului, instanța reține că recurentul parte civilă a mai rămas în fața clubului, în jur de 30 min, până la venirea echipajului de poliție, după care a plecat spre casă împreună cu martorul A. F..

A doua zi, recurentul parte civilă s-a prezentat la S. Județean de Urgență Tg-J., Secția Ortopedie, unde a fost diagnosticată cu „Fractură olecran stâng” și „Sinuzită fronto-maxilară”, astfel cum reiese din F.O. nr._- fila 30 d.u.p. și declarațiile martorului I. C. și recurentei părți vătămate.

La data de 28.03.2011, recurentul parte civilă s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală Gorj, care a întocmit Certificatul medico-legal nr. 321/28.03.2011, constatând că recurentul parte civilă T. C. a fost internată în perioada 20-28.03.2011, cu diagnosticul „Fractură olecran stâng. Sinuzită fronto maxilară”, pentru care s-a practicat osteosinteză prin metoda hobanului și că prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, pentru vindecarea cărora au fost necesare 50-55 de zile de îngrijiri medicale.

La data de 16.01.2012, în cursul cercetării judecătorești din primul ciclu procesual, la solicitarea instanței, Serviciul de Medicină Legală Gorj a completat Certificatul medico-legal emis la data de 28.03.2011, precizând că leziunea traumatică- . de olecran stâng- se putea produce și prin lovire de corp dur sau cădere, de altfel mecanism mult mai frecvent decât cel de lovire, în astfel de leziuni. Prin același act medical s-a stabilit că sinuzita fronto-maxilară, constatată la data de 20.03.2011, nu are legătură de cauzalitate cu . din seara de 19.03.2011(fiind afecțiune patologică, iar nu traumatică), iar necesarul numărului de zile de îngrijiri medicale a fost acordat strict pentru leziunile traumatice.

La data de 27.02.2012, recurentul parte civilă T. C. a fost expertizată medico-legal, întocmindu-se raportul de expertiză medico-legală nr. 56/15.03.2012 ale cărui concluzii au arătat că, urmare a agresiunii suferite la data de 19.03.2011, aceasta prezintă diagnosticul „Fractură olecran stâng operată. Implant metalic restant”, că prezintă o deficiență globală ușoară și că nu se încadrează în grad de invaliditate.

În vederea aflării adevărului obiectiv în cauză, în cursul cercetării judecătorești, în al doilea ciclu procesual, la solicitarea instanței, Serviciul de Medicină Legală Gorj a întocmit un răspuns privind mecanismul de producere a fracturii olecranului stâng, diagnosticul pentru care intimatul inculpat a fost trimis în judecată. Astfel, potrivit actului medical nr. 2195/09.01.2013- fila 24, în completarea Certificatului medico-legal emis la data de 28.03.2011, leziunea traumatică de la nivelul cotului stâng-fractură olecran stâng, fiind leziune proeminentă a corpului, expusă la traumatisme, are ca și mecanism de producere cel mai probabil căderea și/sau lovirea de corp dur.

Lovirea cu corp, afirmată de recurentul parte civilă, menționată și de Serviciul de Medicină Legală ca și eventualitate de producere, este doar o excepție foarte rară, de la regula de producere prin cădere și/sau lovire de corp dur, iar pentru susținerea excepției este necesar un corp dur, cu suprafață mare de contact, în raport cu cotul lezat, o suprafață mică de contact a corpului dur generând marca traumatismă locală exprimată obiectiv, care în cauză nu a fost menționată ca existentă.

S-a mai precizat în actul medical că nu există argumente medico-legale, pentru a susține producerea leziunii cotului (fractură de olecran) prin „aplicarea a patru lovituri cu un baston tip Tomfă”, deoarece este imposibil ca cele patru lovituri să vizeze(să nimerească) exact cotul persoanei, deci cel mai probabil ar fi fost una și în caz excepțional două, iar bastonul tip Tomfă, având suprafață mică de contact prin forma cilindrică și având înveliș plasticat nu ar fi putut determina o . de olecran, printr-o singură lovire, indiferent de intensitatea acesteia, decât în cazuri cu totul excepționale, cum ar fi de exemplu pe un os cu o patologie de tip osteoporotică, preexistentă din cauza vârstei sau unei boli asociate și lovitura să fie aplicată perfect perpendicular pe olecran, în orice altă eventualitate ca direcție de aplicare, bastonul fiind deviat mai mult tangențial și scăzând foarte mult forța de lovire.

Apreciază instanța de recurs că în mod corect prima instanță a reținut că din concluziile actelor medico-legale întocmite în cauză coroborate cu înregistrarea video a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta și, totodată, cu declarațiile recurentei părți vătămate cele patru lovituri cu bastonul tip Tomfă, aplicate de inculpat nu au fost de natură a produce diagnosticul de „fractură olecran stâng”.

În acest sens, comparând declarațiile martorilor prezenți la fața locului, din al căror conținut reiese că au auzit că recurentul parte civilă după incident acuza dureri și că intimatul inculpat i-a rupt mâna și totodată ale recurentei părți vătămate, care susține aceeași situație de fapt, cu actele medicale (care au concluzionat că mecanismul de producere a fracturii de olecran stâng se poate produce cel mai probabil prin cădere și/sau lovire de corp dur, și că lovirea cu corp dur este o excepție foarte rară; că și în ipoteza lovirii de corp dur, este necesar un corp dur cu suprafață mare de contact; că prin aplicarea a patru lovituri cu un baston tip tomfă nu există argumente medico-legale pentru a produce . olecranului și că . olecranului, prin lovirea cu bastonul de tip tomfă, nu s-ar fi putut produce, indiferent de intensitatea loviturii, iar numai în cazuri excepționale . olecranului ar fi posibilă prin lovire cu un baston de tip tomfă, spre exemplu, pe un os cu o patologie osteoporotică preexistentă) și înregistrarea video care au un caracter medico-legal, respectiv tehnico-științific, nefiind afectate de subiectivism, instanța, în aprecierea liberă a probelor, consideră că aceste din urmă probe sunt apte să releve adevărul în cauză.

Reține și instanța de recurs că actul medical emis la data de 09.01.2013 prezintă concluzii care se coroborează fără dubiu cu împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv, așa cum s-a concluzionat de către medicul legist, bastonul cu care intimatul inculpat a lovit-o pe recurentul parte civilă a atins o singură dată cotul (olecranul) recurentei părți civile și doar prin ștergere.

De altfel, toți martorii propuși de recurentul parte civilă s-au limitat să declare că au auzit-o pe aceasta că intimatul inculpat i-a rupt mâna, însă niciunul dintre aceștia nu au menționat dacă au observat o deformare a cotului acesteia, specifică fracturii de olecran.

Totodată apreciază tribunalul că, suplimentar motivelor pentru care instanța a respins cererea reprezentantului Ministerului Public de efectuare a unei expertize medico-legale și de reconstituire la fața locului, în vederea stabilirii mecanismului de producere a fracturii de olecran stâng, instanța de fond a evaluat în mod corect că au fost administrate suficiente probe, care să conducă la aflarea adevărului obiectiv în cauză, că reconstituirea evenimentului ar fi fost superfluă, câtă vreme concluziile actelor medicale se coroborează sub aspectul împrejurărilor faptei cu înregistrarea video, iar efectuarea unei expertize medico-legale la aproape 2 ani de la săvârșirea faptelor ar fi fost de natură să conducă la tergiversarea soluționării cauzei, în cauză fiind întocmite mai multe acte medicale, referitoare la leziunile suferite de recurentul parte civilă. Totodată, în acord cu doctrina medico-legală, instanța de recurs are în vedere că certificatul medico-legal și cele care l-au completat au aceeași valoare probatorie cu a unui raport de expertiză medico-legală sau constatare medico-legală, așa cum în mod temeinic a apreciat și instanța de fond.

Față de întreg probatoriul administrat, instanța de fond a evaluat în mod temeinic și corect că, excluzând ca din punct de vedere medical aplicarea a patru lovituri cu un baston tip tomfă în zona brațului stâng să producă . de olecran stâng (. cotului stâng), este posibil ca recurentul parte civilă, fiind în stare avansată de ebrietate și având în vedere că în aceeași seara a mai fost implicată într-un alt conflict fizic cu alte persoane, să își fi fracturat cotul prin cădere, fie înainte, fie după comiterea faptei de către inculpat.

Desprinde concluzia și instanța de recurs că este exclus ca loviturile cu bastonul de tip tomfă, oricare ar fi fost intensitatea acestora, aplicate de către inculpat recurentei părți civile, să fi produs . olecranului (cotului) stâng al acesteia.

Cu toate acestea, dacă actele de violență ale intimatului inculpat – constând în aplicarea a patru lovituri cu un baston tip tomfă în zona brațului stâng al recurentei părți vătămate - nu au provocat vătămarea integrității corporale sau a sănătății (cuantificabilă în zile de îngrijiri medicale necesare vindecării) ele au cauzat totuși suferințe fizice în sensul art. 180 alin. (1) C.pen., care suferințe, în cazul lovirilor, se prezumă, faptă pentru care a fost corect schimbată încadrarea juridică.

Reținând infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 1 C.pen. ca fiind comisă de către intimatul inculpat în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în sensul art. 18 ind. 1 alin (1) C.pen..

La aprecierea lipsei pericolului social al faptei de lovire s-au avut în vedere dispozițiile alin (2) al art. 18 ind. 1 C.pen. în raport de care la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Astfel, instanța de fond a făcut o analiză pertinentă a împrejurărilor în care a fost comisă fapta, ce implică și modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și scopul urmărit, cu titlu preliminar, reținând că intimatul inculpat a săvârșit fapta după ce în decurs de aproximativ 1 oră a încercat verbal și neviolent să îi explice recurentei părți vătămate că nu îi este permis accesul în incinta localului, dat fiind că este în stare de ebrietate și îmbrăcat necorespunzător și totodată după ce intimatul inculpat a mai îndepărtat-o pe recurentul parte civilă din incinta localului. În acest sens, din declarațiile

De asemenea, în mod temeinic prima instanță a reținut, având în vedere circumstanțele cauzei, că intimatul inculpat, fiind în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a acționat în limitele impuse de Planul de pază întocmit de .. și avizat de Poliția Bălești cu nr._/02.04.2010, în conformitate cu Fișa postului, anexă la Contractul individual de muncă nr._/02.11.2011 și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecția persoanelor, republicată.

Așadar, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu avizul politiei, personalul din paza proprie a unitatilor poate fi dotat cu arme de foc, bastoane din cauciuc sau tip tomfe, sprayuri lacrimogene si alte mijloace, in raport cu importanta obiectivelor, a bunurilor si valorilor păzite.

De asemenea, potrivit fișei postului, între altele, intimatul inculpat avea obligația să permită accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementările legale și cu dispozițiile interne; să nu permită accesul în obiectivele păzite persoanelor aflate în stare de ebrietate; dacă situația impune, să intervină în limitele legale, folosind mijloacele din dotare, pentru a preîntâmpina pătrunderea în obiectiv a persoanelor violente, a persoanelor aflate într-o avansată stare de ebrietate sau a persoanelor care prin comportamentul lor pot pune în pericol siguranța celorlalte persoane aflate în obiectivul păzit. Totodată, potrivit fișei postului pentru neîndeplinirea sarcinilor și obligațiilor ce îi reveneau conform fișei postului, intimatul inculpat ar fi răspuns material, disciplinar și penal.

În același sens, instanța de recurs reține că intimatul inculpat a aplicat cele patru lovituri într-o zonă nevulnerabilă a corpului, zona membrelor superioare fiind cea recomandată, în cazul în care situația impune ca personalul de pază să uzeze de bastonul din dotare, iar scopul primordial pentru care intimatul inculpat a săvârșit fapta a fost pentru a interzice pătrunderea fără drept a recurentei părți vătămate în incinta localului unde acesta avea obligația să asigure paza.

În analiza tuturor criteriilor de apreciere a faptei ca fiind lipsită de pericol social s-a avut în vedere și persoana și conduita intimatului inculpat, instanța de fond reținând că intimatul inculpat nu este recidivist și nici nu are alte antecedente penale, are 32 ani, căsătorit, absolvent al Școlii Militare de Subofițeri Jandarmi „Gr. A G.”, lucrează ca pompier civil la S.C. Miniprest S.A., iar la data săvârșirii faptei, în timpul liber, sâmbăta, lucra ca agent de pază la Club Tiara, din . unui contract individual de muncă, încheiat cu .. Mai reține instanța că pe întreg parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în ambele cicluri procesuale, intimatul inculpat s-a prezentat în fața organelor judiciare, și-a exercitat drepturile procesuale cu bună-credință și a dat, ori de câte ori s-a impus, explicațiile necesare.

Totodată, instanța de recurs reține că intimatul inculpat a manifestat o atitudine de regret, față de cele întâmplate, menționând că îi pare rău de faptul că recurentul parte civilă l-a adus în situația de a face uz de bastonul din dotare și că, în consecință, i-a provocat acesteia suferințe.

Aplicând o amendă administrativă într-un cuantum corespunzător intimatului inculpat, în mod legal prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Tg J. ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.pr.pen,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. și de către partea civilă T. C. împotriva sentinței penale nr. 273 din 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .

Obligă recurentul parte vătămată la 30 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.04.2013 la Tribunalul Gorj.

Președinte,Judecător, Judecător,

T. B. G. G. A. S. N.

Grefier,

L.-L. P.

Red. T.B.

Tehnored. A.A.

Jud. fond R.Z. N.

2 ex./ 23 Aprilie 2013

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 112/2013. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 112/2013. Tribunalul GORJ