Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 182/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 9066/318/2013/a1
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 182/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător A. S. N.
Judecător Ș. Ș.
Grefier L.-L. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind judecarea recursului declarat inculpatul Timișeanu I. declarat împotriva încheierii nr. 54 din 11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat Timișeanu I., asistat de apărător ales, avocat F. F. - A. și apărător ales, avocat C. I. pentru părțile vătămate B. A. M., B. A. R., C. S. și I. E. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul:
Apărătorul ales, avocat F. F. - A. pentru recurentul inculpatul Timișeanu I. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, circumstanțele personale, la acest moment când a recunoscut și și-a dat seama de ce a făcut, nemaiexistând nici un pericol să influențeze martorii și părțile vătămate; depune la dosar extras de pe portalul Judecătoriei Tg-J. cu privire la dosarul nr._ privind pe inculpatul V. O. D..
Reprezentanta Ministerului Public a solicitat respingerea recursului declarat de către inculpatul Timișeanu I. împotriva încheierii nr. 54 din 11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și se impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv.
Recurentul inculpat Timișeanu I. a arătat că recunoaște și regretă faptele comise și a solicitat să fie judecat în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să ia legătura cu părinții părților vătămate și să le achite daunele morale.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea nr. 54 din 11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13, în baza art. 3001 alin. 1 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 3001 alin. 3 rap. la art. 160b C.pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 49 din 15.05.2013 a Judecătoriei Tg-J. pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., față de inculpatul Timișeanu I., fiul lui I. și M., născut la data de 15.12.1953, în ., cu domiciliul în comuna Lelești, ., cetățean român, studii profesionale, fără ocupație, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție sexuală în formă continuată (patru fapte prevăzute de art. 202 alin. 1 C.pen. toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2902/P/2013 din 06.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului Timișeanu I. pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție sexuală (patru fapte) prevăzute de art. 202 alin. 1 C.pen. toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 14.05.2013, orele 18:33, Secția 1 Poliție Rurală Tg-J. din . sesizată prin SNUAU 112 de către I. C. din comuna Lelești, ., cu privire la faptul că inculpatul Timișeanu I., în vârstă de 59 de ani, a exercitat asupra fiicei sale I. A. E., în vârstă de 7 ani, acte cu caracter obscen.
Cu ocazia cercetărilor efectuate s-a stabilit că în ziua de 14.05.2013, în jurul orelor 16:30 inculpatul Timișeanu I., în timp ce executa lucrări de construcție la un imobil aparținând numitei M. G., profitând de faptul că în acel moment nu se afla nici o persoană în acea locuință, a ademenit-o pe partea vătămată minora I. A. E. în curtea imobilului și sub pretextul oferirii unor cadouri a supus-o unor acte cu caracter obscen, respectiv a dezbrăcat-o și a atins-o cu degetul în zona organelor genitale.
La un moment dat s-a auzit vocea bunicii părții vătămate, martora G. M., care a strigat-o, dar inculpatul i-a solicitat minorei să nu-i răspundă.
De precizat este faptul că inculpatul își luase măsuri de precauție pentru a nu fi surprins în activitatea infracțională, astfel că asigurase poarta de acces în locuință, iar după ce s-a convins că bunica părții vătămate plecase, i-a permis minorei să se îmbrace și să plece la domiciliu.
Partea vătămată i-a relatat cele întâmplate bunicii, precizându-i totodată că actele cu caracter obscen săvârșite de inculpat s-au întâmplat de mai mult timp și la diferite intervale, dar nu a avut curajul să povestească cele petrecute datorită amenințărilor la care a fost supusă de inculpat și a faptului că i-a fost frică de reacția părinților.
Martora G. M. l-a căutat pe inculpat și i-a reproșat că i-a abuzat nepoata, dar acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
Partea vătămată a mai relatat că într-o altă împrejurare inculpatul a acostat-o și a condus-o la o casă nelocuită de pe raza comuna Lelești, ., aparținând martorei M. G., a dus-o într-o cameră, unde a așezat-o pe un fotoliu de culoare roșie, iar inculpatul s-a dezbrăcat și, etalându-și organul sexual, a obligat-o să îl atingă.
În vara anului 2012, inculpatul a chemat părțile vătămate I. A. E., C. S., B. A. M. și B. A. R. în curtea locuinței numitei M. G., sub pretextul că le va oferi pere, împrejurare în care le-a atins cu mâna în zona organelor genitale și de această dată amenințându-le să nu spună vreunei persoane cele întâmplate.
În jurul datei de 05.05.2013 inculpatul a încercat să conducă părțile vătămate I. A. E. și C. S. la domiciliul său și le-a obligat să-i atingă organul sexual, dar acestea au reușit să scape lovindu-l în zona picioarelor.
Părinții părții vătămate, fiind oripilați, au contactat și pe reprezentanții legali ai celorlalte părți vătămate C. S., B. A. M. și B. A. R., iar în urma discuțiilor purtate au aflat că minorele au fost supuse unor acte cu caracter obscen săvârșite de același inculpat.
Partea vătămată C. S. a relatat că, în urmă cu aproximativ doi ani de zile, inculpatul a acostat-o pe o siliște, a mângâiat-o pe piept și în zonele intime, spunându-i că este frumoasă și că o iubește.
În vara anului 2012, inculpatul a chemat părțile vătămate C. S., I. A. E., B. A. M. și B. A. R. în curtea locuinței numitei M. G., sub pretextul că le va oferi pere, împrejurare în care le-a atins cu mâna în zona organelor genitale și de această dată amenințându-le să nu relateze vreunei persoane despre actele săvârșite.
Totodată, a mai arătat că în vara anului 2012, în timp ce se afla la scăldat la râul Șușița inculpatul a mângâiat-o pe picioare și pe piept și a atins-o în zona organelor genitale.
În altă împrejurare, tot în vara anului 2012, inculpatul fiind așezat pe o bancă, în prezența minorei și-a etalat organul sexual, amenințând-o cu moartea dacă va spune vreunei persoane despre faptele săvârșite.
În prejma sărbătorilor pascale din anul curent, inculpatul a acostat aceeași parte vătămată și a forțat-o să se deplaseze în curtea imobilului ce aparține numitei M. G., începând să o atingă în zonele intime, iar la solicitarea acesteia a lăsat-o să plece, după ce în prealabil a exercitat amenințări asupra acesteia.
În jurul datei de 05.05.2013, inculpatul a încercat să conducă părțile vătămate C. S. și I. A. E. la domiciliul său și le-a obligat să-i atingă organul sexual, dar au reușit să scape lovindu-l în zona picioarelor.
Părțile vătămate B. A. M. și B. A. R. au relatat că în anul 2012, în timpul verii, au fost acostate de inculpat și conduse în curtea locuinței martorei M. G., împrejurare în care le-a spus că le iubește, a început să le mângâie și a introdus mâna în zona organelor genitale, avertizându-le să nu povestească tatălui lor cele petrecute întrucât le va da bani și dulciuri.
De asemenea, în vara anului 2012, inculpatul a chemat părțile vătămate B. A. M., B. A. R., I. A. E. și C. S., în curtea locuinței numitei M. G., sub pretextul că le va oferi pere, împrejurare în care le-a atins cu mâna în zona organelor genitale și de această dată amenințându-le să nu spună vreunei persoane cele întâmplate.
La începutul lunii mai 2013, în timp ce se afla în fața locuinței sale, în prezența părților vătămate B. A. M. și B. A. R., inculpatul și-a etalat organul sexual.
Aspectele relatate de părțile vătămate au fost confirmate de martorele minore P. S.-I. și P. S.-I., care în unele împrejurări l-au observat pe inculpat în timp ce exercita actele cu caracter obscen asupra părților vătămate.
Având în vedere declarațiile părților vătămate minore I. A.-E. și C. S., care au precizat că o parte din actele cu caracter obscen s-au petrecut la locuința martorei M. G., la data de 30.05.2013, organele de cercetare penală au efectuat o cercetare a locuinței, identificând la etaj o cameră în care se afla un pat tip canapea rabatabilă de culoare roșie, unde părțile vătămate minore I. A.-E. și C. S. relataseră că avuseseră loc agresiunile.
Aspectele constate au fost fixate și transpuse într-o planșă fotografică.
Părților vătămate li s-a asigurat asistență psihologică în perioada audierilor de către un reprezentant al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, fiind întocmite rapoarte de consiliere psihologică.
Coroborând datele anamnestice, informațiile obținute prin interviul clinic, observațiile asupra comportamentului și rezultatul testelor psihologice s-a concluzionat că părțile vătămate minore prezintă indicatorii specifici corupției sexuale.
Totodată s-a recomandat includerea minorelor într-un program de consiliere psihologică în vederea depășirii traumelor produse ca urmare a abuzurilor la care au fost supuse.
În cauză a fost dispus și s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 940/04.06.2013, care a concluzionat că inculpatul Timișeanu I. prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate, cu cenzură diminuată în anumite situații, o conflictualitate crescută, toleranță scăzută la frustrare, reacții instinctuale slab cenzurate și controlate.
De asemenea, comisia a opinat că inculpatul are discernământul faptelor sale.
Cu ocazia audierii inițiale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, dar în data de 05.06.2013 a revenit asupra poziției procesuale, precizând că recunoaște și regretă infracțiunile comise, dar nu își amintește cu exactitate toate împrejurările în care a exercitat actele cu caracter obscen asupra și în prezența părților vătămate.
Inculpatul a motivat săvârșirea infracțiunilor prin dorința de a obține o satisfacție sexuală, aflându-se în imposibilitatea de a mai întreține raporturi sexuale și a încercat să-și compenseze această frustrare prin exercitarea actelor cu caracter obscen asupra și în prezența părților vătămate.
Totodată, inculpatul a profitat de situația familială delicată a părților vătămate B. A. M. și B. A. R., respectiv de faptul că mama lor a decedat de aproximativ 7 ani, iar referitor la partea vătămată C. S. s-a reținut că tatăl său a decedat în urmă cu cinci ani, iar mama sa este cunoscută ca o persoană cu dizabilități.
Prin săvârșirea acestor fapte, inculpatul a adus o atingere gravă relațiilor sociale privind libertatea sexuală a minorelor și protejarea acestora față de manifestările obscene care ar putea să le afecteze dezvoltarea bio-psihică, profitând de lipsa de experiență sexuală.
Legea definește actele obscene ca fiind acele gesturi sau comportamente care imită actul sexual, exhibarea organelor sexuale, palparea acestora, actele sexuale practicate în prezența unui minor și orice alte acte decât cele sexuale care sunt incriminate ca infracțiuni distincte.
Prin referatul din 15.05.2013 P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. a propus arestarea preventivă a inculpatului, iar prin încheierea nr. 49/15.05.2013 Judecătoria Tg-J. a dispus arestarea preventivă a inculpatului Timișeanu I. pentru o perioadă de 29 zile, începând cu 15.05.2013 și până la 12.06.2013, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 35/15.05.2013.
Analizând în temeiul art.3001 C.pr.pen. măsura arestării preventive luată față de inculpat, instanța a constatat că este legală și temeinică fiind întrunite cerințele art. 136, art. 146 și art. 148 lit. f C.pr.pen., în sensul că există indicii credibile că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost cercetat, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Apreciind asupra oportunității menținerii sau revocării măsurii arestării preventive, instanța a considerat că temeiurile care au determinat arestarea, subzistă deoarece din întregul material probator au rezultat probe că inculpatul Timișeanu I. ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa, respectiv declarațiile părților vătămate I. A. E., C. S., B. A. M. și B. A. R., declarațiile martorilor I. C., C. M. E., B. I. S., G. M., M. G., P. S.-I., P. I.-A., P. S.-I., Tîrcavu A.-R., V. I., P. I., M. N., Timișeanu I. (fiul inculpatului), Timișeanu M.-F. (fiul inculpatului) Timișeanu M.-I. (nepotul inculpatului), Timișeanu G.-B. (nepotul inculpatului), Timișeanu E.-N. (nora inculpatului), Timișeanu M. (soția inculpatului), rapoartele de evaluare psihologică întocmite de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în liberate a inculpatului, instanța a reținut că măsura a fost luată în aprecierea faptului că s-a creat în comunitate un profund sentiment de indignare față de autor, impunându-se arestarea și pentru a nu fi încurajate astfel de comportamente. S-a constatat, că aceste temeiuri subzistă, având în vedere și numeroasele acte materiale, numărul mare al părților vătămate, vârsta fragedă a acestora, perseverența în săvârșirea unor acte de același gen.
S-a reținut totodată că inculpatul a profitat de situația familială delicată a părților vătămate B. A. M., B. A. R. (supraveghere deficitară a acestora determinată de faptul că mama lor a decedat de aproximativ 7 ani) și partea vătămată C. S. (supraveghere deficitară având în vedere că tatăl său a decedat în urmă cu cinci ani, iar mama sa este cunoscută ca o persoană cu dizabilități).
Nu s-a putut reține că a fost înlăturat pericolul concret pentru ordinea publică, chiar în condițiile în care autorul a recunoscut acuzația, iar față de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, potrivit cărora inculpatul prezintă toleranță scăzută de frustrare, reacții instinctuale slab cenzurate și controlate, instanța a apreciat că punerea în libertate a acestuia ar crea riscul comiterii unor fapte asemănătoare, neimpunându-se pentru considerentele deja expuse înlocuirea cu o altă măsură preventivă.
În consecință, apreciind că sunt existente și în prezent motivele avute în vedere în împrejurările arestării preventive, existând temerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un risc și pentru buna desfășurare a procesului penal, în baza art.3001 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 49 din 15.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ .
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul Timișeanu I., susținând în motivarea recursului său, în esență, faptul că dorește să fie judecat în stare de libertate pentru a putea stabili legătura cu părinții părților vătămate și a plăti prejudiciile; de asemenea, apărătorul recurentului-inculpat a invocat practica instanței în sensul de a fi judecate în stare de libertate persoane care sunt trimise în judecată pentru infracțiunea de corupție sexuală, solicitând aplicarea unui tratament egal.
Tribunalul, analizând recursul în raport de motivele invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. 3 C.pr.pen., constată că este nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
Astfel, potrivit art. 3001 alin. 3 C.pr.pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
În concret, în cauza dedusă judecății, în mod corect s-a constatat de către instanța investită cu judecarea cauzei că, atât probele care determină bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile de corupție sexuală în formă continuată prevăzute de art. 202 alin. 1 C.pen. pentru care a fost trimis în judecată, cât și probele că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, subzistă.
În ce privește oportunitatea și necesitatea menținerii recurentului-inculpat în starea de arest preventiv, constată tribunalul că infracțiunile pe care se presupune în mod rezonabil că le-ar fi comis acesta au fost săvârșite în localitatea de domiciliu, asupra copiilor minori ce își au domiciliul în aceeași localitate, împrejurare în care se constată că o altă măsură preventivă, precum obligarea de a nu părăsi localitatea nu ar fi capabilă să înlăture sentimentul de insecuritate, de panică, produs asupra membrilor colectivității și care constă în alterarea liniștii și securității acestora.
Împrejurarea invocată de către recurent, respectiv dorința acestuia de a lua legătura cu părinții părților vătămate, nu poate determina admiterea recursului, fiind în interesul aflării adevărului și al asigurării bunei desfășurări a procesului penal ca inculpatul să nu intre în contact direct cu aceste persoane.
În ce privește asigurarea tratamentului egal cu cel al altor persoane aflate în situații similare, motiv invocat de către recurent, din verificarea aspectelor de practică judiciară invocate, respectiv încheierea nr. 78 din 17.05.2012 a Judecătoriei Tg-J. pronunțată în dosarul nr._, se constată că, în concret, prin dec. pen. nr. 355 din 20.02.2013 a Curții de Apel C. cauza a fost soluționată definitiv prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, unul dintre considerentele pentru care s-a considerat că privarea de libertate ar fi necesară fiind acela al exemplarității sancțiunii penale; ulterior, inculpatul, judecat în stare de libertate, s-a sustras de la executarea pedepsei.
Pe cale de consecință, soluția de practică judiciară invocată conduce la concluzia contrară celei susținută de către recurent, respectiv la concluzia că lăsarea în libertate ar fi inoportună și neavenită în raport de infracțiunile pentru care este judecat inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. și art. 192 ain. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat inculpatul Timișeanu I. declarat împotriva încheierii nr. 54 din 11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, ora 11,30 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. A. S. N. Ș. Ș.
Grefier,
L. L. P.
Red. C.C.
Tehnored. L.L.P.
Jud. fond C. E. M.
3 ex./18 Iunie 2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 112/2013.... → |
|---|
