Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 7461/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 214/2013
Ședința publică de la 08 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. G.
Judecător F. E.
Judecător G. C.
Grefier A. S.
Ministerului Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul – condamnat B. G., împotriva sentinței penale nr. 1028/22.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – condamnat B. G. asistat de avocat I. C., apărător desemnat din oficiu cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1715/13.06.2013.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și recursul fiind în stare de soluționare s-a acordat cuvântul.
Avocat I. C. pentru recurentul - condamnat a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea contestației la executare.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că motivele de recurs nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 461 C.pr.pen., neputându-se face pe calea contestației la executare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recurentul - condamnat B. G. a solicitat admiterea recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1028/22.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de petentul condamnat B. G., fiul lui N. și G., născut la data de 19.01.1974 în Iași, județul Iași, cu domiciliul în în V., ., nr.4, ., ., județul Hunedoara, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg-J., a fost obligat petentul condamnat la 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, petentul - condamnat B. G., deținut în Penitenciarul Tg-J., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunță, să se dispună aplicarea legii mai favorabile, respectiv dispozițiile art.3201C.pr.pen.
În motivarea contestației, petentul a arătat că a fost condamnat de Judecătoria Tg-J. și că în opinia sa, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 202/2010, prin care a fost introdus în Codul de procedură penală art. 3201.
Observând în cadrul sistemului informatizat Ecris, dosarele înregistrate pe rolul Judecătoriei Tg-J., instanța de fond a constatat faptul că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr.1956/28.10.2009 în dosarul nr._/318/2009 al Judecătoriei Tg-J. și prin sentința penală nr.603/30.03.2010 în dosarul nr._/318/2009 al Judecătoriei Tg-J..
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente;
În Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 853 din data de 2 decembrie 2011 au fost publicate Deciziile Curții Constituționale nr. 1470/2011 si nr. 1483/2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedura penala.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a constatat că dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală, introduse prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea soluționării proceselor, reglementează judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Potrivit acestor dispoziții, dacă în etapa judecății în primă instanță inculpatul declară, până la începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței si solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apare ca inutilă o readministrare de către judecător a acelorași probe care au dovedit acuzația si despre care inculpatul a luat cunoștință cu prilejul prezentării materialului de urmărire penala.
În ce privește excepția ridicată în dosarele aflate în contestația la executare, pentru care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedura penala referitor la judecata în cadrul recunoașterii vinovăției nu are legătură cu soluționarea cauzelor în care a fost invocată, deoarece, așa cum rezultă din denumirea sa marginala, textul are în vedere o judecată, aparținând, cu excepția situațiilor tranzitorii, numai fondului și care, deopotrivă, trebuie sa fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Prin urmare nu este susceptibila de aplicabilitatea principiului retroactivității legii penale mai favorabile.
Față de aceste considerente, instanța de fond a respins contestația la executare formulată, iar petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art.192 C.pr.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul B. G. criticând sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, recursul nefiind motivat în scris.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de recurentul condamnat pentru următoarele considerente:
Contestația la executare este mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dare în legătură cu aceasta.
Astfel, în mod corect instanța de fond a apreciat că cererea formulată de recurentul contestator nu este admisibilă pe considerentul că în baza contestației la executare nu pot fi invocate dispozițiile art. 3201 C.pr.pen. cu privire la reducerea pedepsei conform recunoașterii vinovăției.
Aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen. putea fi invocată de recurentul – condamnat la instanța de fond înainte de citirea actului de sesizare, împrejurare în care dacă erau îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege, acesta beneficia de o reducere cu o treime a cuantumului pedepselor aplicate.
Ori, în cererea formulată recurentul – condamnat invocă motive care nu pot face obiectul unei contestații la executare.
Văzând și dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen.,. art. 192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat, declarat de recurentul – condamnat B. G., fiul lui N. și G., născut la data de 19.01.1974 în Iași, județul Iași, cu domiciliul în în V., ., nr.4, ., județul Hunedoara, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg-J., împotriva sentinței penale nr. 1028/22.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul - condamnat la 130 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 08 Iulie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. G. E. F. C. G.
Grefier,
A. S.
Red.Gh.C.
Tehnored. A.S.
J.fond L. P. - B.
3 ex/ 10 Iulie 2013
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
