Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 160/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 160/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 4169/95/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA Nr. 160/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Grefier A. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea plângerii formulată de petiționarul H. V. împotriva rezoluției nr. 767/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj în contradictoriu cu intimatul D. C. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimatul D. C. B. a depus la dosar note de ședință, prin intermediul serviciului registratură, după care nemaifiind alte cereri, s-a acordat cuvântul cu privire la plângerea formulată:
Petiționarul H. V. a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, apreciind că nu au fost efectuate cercetări corespunzătoare privind infracțiunile sesizate în cauza ce a făcut obiectul dosarului 431/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Gorj, intimatul D. C. B., agent de poliție în cadrul I.P.J.Gorj, săvârșind fapte de natură penală cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul 1763/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J., ce avea ca obiect sustragerea unor bunuri.
Reprezentantul Ministerul Public a solicitat respingerea plângerii petiționarului ca nefondată, argumentând că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică, că aspectele sesizate au făcut obiectul dosarului 431/P/2010 în care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul D. C. B. privind infracțiunile prev. de art. 246, 289 și 291 C.pen., soluție care a fost confirmată de instanță prin sentința penală 218/08.12.2011 a Tribunalului Gorj.
TRIBUNALUL
Asupra plângerii de față:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Gorj petiționarul H. V. a contestat rezoluția din 06.02.2013, adoptată în dosarul nr. 767/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu D. C. B., acesta din urmă agent de poliție, să se dispună desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, cu motivarea, în esență că soluția adoptată ar fi nelegală și netemeinică, bazându-se pe o analiză superficială, în sensul că nu s-au pronunțat asupra tuturor mijloacelor de probă solicitate și nu s-a pronunțat cu privire la toate faptele reclamate, respectiv infracțiunile prev. de art. 264 C.pen.și art. 292 C.pen.
Prin rezoluția 767/P/2012 procurorul în baza art. 228 C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. j C.pr.pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246, 289 și 291 C.pen., arătând că intimatul D. C. B. nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost reclamat, constând în faptul că agentul de poliție a consemnat date false în procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit la data de 23.03.2010 în cauza penală 1763/P/2010, în sensul că numiții Sichitiu G. și Bardan G. D., în calitate de martori asistenți, au participat la fața locului, deși în realitate aceștia nu au participat.
S-a motivat, de asemenea, în rezoluția procurorului că persoana vătămată H. V. a susținut că agentul de poliție D. C. B. a efectuat cercetări necorespunzătoare, consemnând aspecte nereale și în referatele prin care a propus neînceperea urmăririi penale, acestea fiind în contradicție cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și că martora E. A. nu a declarat ceea ce s-a consemnat în declarația sa, întrucât a fost scrisă de fiica ei Z. R., care a și semnat-o, aspecte ce fac obiectul unui dosar penal înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. 431/P/2010.
În baza art. 275 – 278 C.pr.pen. petiționarul a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând rezoluția procurorului ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin rezoluția 473/II/2/22.03.2013 primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a admis plângerea formulată de petent ca parțial întemeiată, dispunând ca cercetările vor fi efectuate de procurori din cadrul Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289 și 291 C.pen., fiind menținute celelalte dispoziții ale rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 767/P/2012 din data de 06.02.2013, având în vedere faptul că nu au fost efectuate cercetări în dosarul 431/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj cu privire la semnătura de pe declarația din 23.03.2010, precum și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din data de 18.06.2012.
Ulterior, în termen legal în baza art. 2781 C.pr.pen. petiționarul a formulat plângere la instanță, arătând că soluțiile adoptate de procuror s-au bazat pe un probatoriu insuficient, că i s-a produs o gravă vătămare a drepturilor sale în condițiile în care procurorul nu s-a pronunțat asupra faptelor pe care le-a sesizat, invocarea autorității de lucru judecat fiind în contradicție totală cu aspectele reținute până în prezent.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului constată ca fiind întemeiată plângerea formulată de petiționar, având în vedere următoarele considerente:
La 26.04.2012 petiționarul H. V. s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J. solicitând identificarea persoanei care a semnat declarația consemnată în numele martorei E. A. la 23.03.2010 în dosarul 1763/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J..
Prin ordonanța 2239/P/2012 P. de pe lângă Judecătoria Tg. J. a declinat competența de soluționare a cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, invocând că petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări și față de agentul de poliție D. C. B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 289 și 291 C.pen., agent de poliție ce efectuase acte premergătoare în dosarul 1763/P/2010 unde petiționarul solicitase efectuarea de cercetări cu privire la sustragerea unor bunuri.
Cauza a fost înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. 767/P/2012, în declarația dată la 30.01.2013 petiționarul arătând că solicită cercetarea agentului de poliție D. C. B. întrucât, efectuând cercetări în dosarul 1763/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J. a consemnat în procesul-verbal de cercetare la fața locului date false, în sensul că numiții Sichitiu G. și Bardan G. D., în calitate de martori asistenți au participat la fața locului, deși în realitate aceștia nu au participat, că la 23.03.2010 a denunțat sustragerea de material lemnos din terenul forestier al Direcției Silvice, refuzând să încheie un proces-verbal de denunț și să înregistreze cauza respectivă, că nu a audiat toți martorii propuși în cauza privind sustragerea unor porți, deși toți cunoșteau existența și amplasamentul acestora, fiind crescători de animale treceau zilnic prin zonă, că a încercat s-o determine pe martora E. A. să declare aspecte care nu concordă realității, respectiv că el nu a deținut porți la terenul pe care-l deține, însă aceasta refuzând, declarația a fost scrisă și semnată de fiica sa Z. R., că în referatul datat 14.04.2010 a menționat în fals că era imposibilă existența porților în punctul respectiv, întrucât la fața locului erau mai mulți arbuști și mărăcini de mai mulți ani de zile și nu s-au observat nici gropile lăsate de stâlpii porților, aspecte ce sunt în contradicție totală cu procesul-verbal de cercetare la fața locului.
Prin rezoluție 767/P/2012 din 06.02.2013 procurorul în baza art. 228 alin. 6 C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. j C.pr.pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție D. C. B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 289 și 291 C.pen. cu motivarea că aspectele sesizate au format obiectul dosarului 431/P/2010 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție confirmată de judecător prin sentința penală 218/08.12.2011 a Tribunalului Gorj – Secția Penală.
În baza art. 275 – 278 C.pr.pen. petiționarul a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, care prin rezoluția 437/II/2/2013 a admis parțial plângerea împotriva rezoluției 767/P/2012, respectiv cu privire la aspectele sesizate de petiționar prin plângerea din 26.04.2012 referitoare la împrejurarea că pe declarația numitei E. A. există o semnătură care nu aparține acesteia, menținând celelalte dispoziții ale rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva rezoluției procurorului petiționarului în baza art. 2781 C.pr.pen. a formulat plângere la instanță, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, respectiv procurorul nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor sesizate prin plângerile formulate.
Analizând plângerea formulată de petiționarul H. V., instanța constată că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată, în mod greșit procurorul a motivat aceste aspecte în condițiile în care nu se face trimitere la o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal privind aspectele invocate, ci la o hotărâre privind o plângere formulată în baza art. 2781 C.pr.pen., în acest sens putându-se invoca inadmisibilitatea.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă ansamblul de efecte acordate de lege, hotărâri judecătorești definitive, în scopul de a fi executată și de a împiedica o nouă urmărire pentru aceeași faptă, în virtutea autorității de lucru judecat, hotărârea penală definitivă este considerată că exprimă adevărul.
Pentru a se reține existența autorității de lucru judecat trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, să existe identitate de persoană între aceea în privința căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal și persoana în privința căreia se intenționează începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale, trimiterea în judecată sau pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești, să existe identitate între fapta materială pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă și fapta materială de care este acuzată din nou aceeași persoană.
În acest sens, se constată că nu poate fi invocată autoritatea de lucru judecat chiar dacă procurorul motivează că aspectele sesizate au făcut obiectul dosarului 431/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. 6 C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. a C.pr.pen., soluție ce a fost confirmată ulterior de instanță prin sentința penală nr. 218/2011 a Tribunalului Gorj, în condițiile în care nu au fost cercetate toate infracțiunile sesizate la momentul respectiv, infracțiuni ce privesc cercetarea penală efectuată de intimatul D. C. B. în dosarul 1763/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J..
Astfel, nu s-au stabilit împrejurările în care a fost întocmit de agentul de poliție procesul-verbal de cercetare la fața locului privind dispariția porților sesizată de petiționar, modul în care în procesul-verbal sunt menționați, în calitate de martori asistenți, numiții Bardan și Sichitiu, declarațiile acestora fiind contrare celor menționate în procesul-verbal.
Ori, este cunoscută împrejurarea că menționarea unor martori asistenți în procesul-verbal de cercetare la fața locului trebuie să respecte întru totul dispozițiile art. 92 – 93 și 131 C.pr.pen., respectiv identitatea acestora, observațiile pe care acestea le pot face cu privire la cele constatate și la desfășurarea operațiilor la care asistă.
Aceste aspecte nu au fost stabilite de procuror cu ocazia cercetărilor efectuate, pentru a se elucida împrejurările în care cei doi martori apar consemnați în procesul-verbal de cercetare la fața locului, deși în realitate nu au fost, aspecte confirmate de ei înșiși.
Nu s-a stabilit cu referire la lipsa declarației martorului B. G., zis T., declarație dată în aprilie 2010 în dosarul 1763/P/2010 în fața agentului de poliție D., declarație care nu apare în dosarul sus-menționat, iar petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la infracțiunea prev. de art. 242 C.pen.
Situația este asemănătoare în privința împrejurărilor în care Z. R. a completat la 23.03.2010 declarația în numele mamei sale E. A., cercetările efectuate nestabilind în concret cum s-a ajuns în situația dată, cine a determinat-o pe martoră să completeze declarația, de ce nu persoana în cauză a completat declarația, cine semnează declarația.
Petiționarul a sesizat și săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de art. 246 C.pen., invocând în acest sens nerespectarea dispozițiilor date prin sentința penală 2375/2010 a Tribunalului Gorj în privința stabilirii împrejurărilor în care au fost sustrase porțile, agentul de poliție (sub îndrumarea procurorului) neprocedând la audierea martorului C., indicat de petiționar ca cel ce a participat la montarea porților.
Ori, aceste aspecte erau esențiale pentru a stabili o stare de fapt solidă, de natură a înlătura tocmai cele menționate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și cele susținute în declarația scrisă de Z. R. în numele mamei sale E. A..
Având în vedere motivele sus menționate, în baza art. 2781 pct.8 lit. b C.pr.pen., tribunalul urmează să desființeze rezoluția nr. 767/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și să trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul D. C. B. privind infracțiunile prevăzute de art. 242, 246, 289 și 291 C.pen.
Cu ocazia reluării cercetărilor:
- se vor stabili împrejurările în care a fost întocmit de agentul de poliție procesul-verbal de cercetare la fața locului privind dispariția porților sesizată de petiționar, modul în care în procesul-verbal sunt menționați, în calitate de martori asistenți, numiții Bardan și Sichitiu, declarațiile acestora fiind contrare celor menționate în procesul-verbal;
- se va stabili dacă martorul B. G., zis T., a fost audiat de agentul de poliție D., în dosarul 1763/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J.;
- se vor stabili împrejurările în care Z. R. a completat la 23.03.2010 declarația în numele mamei sale E. A., cine a determinat-o pe martoră să completeze declarația, de cine a fost semnată declarația;
- se va proceda la audierea martorului C. în privința stabilirii împrejurărilor în care au fost sustrase porțile, de ce nu a fost audiat de agentul de poliție în condițiile în care a fost prezentat de petiționar.
Cu privire la celelalte infracțiuni sesizate de petiționar, respectiv favorizarea infractorului prev. de art. 264 C.pen. cu referire la denunțul legat de sustragerea de material lemnos din fondul forestier și fals în declarații prev. de art. 292 C.pen., se constată că H. V. nu are calitate procesuală să formuleze plângere în baza art. 2781 C.pr.pen., titularii acesteia fiind numai persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate sau sunt susceptibile de a fi vătămate prin soluția de neurmărire sau de netrimitere în judecată.
În situația de față, interesul vătămat trebuie să fie personal iar nu general, ori cu referire la cele două infracțiuni sesizate petiționarul are calitatea de denunțător.
Conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 C.pr.pen. denunțătorul nu este parte vătămată în sensul art. 24 C.pr.pen., astfel că petiționarul nu a dovedit că prin soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele menționate în denunț i-ar fi fost vătămate interese legitime private personale.
Împrejurarea că după efectuarea actelor premergătoare procurorul a ajuns la concluzia inexistenței faptelor, nu constituie pentru denunțător o vătămare a intereselor sale legitime care să-i confere accesul la procedura atacării în justiție a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petiționarul H. V., domiciliat în ., desființează rezoluția nr. 767/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul D. C. B. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289 și 291 C.pen.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Mai 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Grefier,
G. C. A. S.
Red. C.Gh
Tehnored. A.S.
2 ex/ 23 Mai 2013
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
