Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 123/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 123/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 6450/318/2013/a1
Dosar nr._ Cod Operator 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 123
Ședința publică din 25.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. S. N.
Judecător: C. C.
Judecător: Ș. Ș.
Grefier: E. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul S. A. împotriva încheierii nr. 40 din data de 23.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat S. A., asistat de avocat ales D. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:
Avocat D. C., pentru recurentul inculpat S. A., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute la art. 136 lit. b sau c C.pr.pen., respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivare, a apreciat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, având în vedere atitudinea sinceră și de regret a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că încheierea instanței de fond este temeinică și legală, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin și justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Recurentul inculpat S. A., având cuvântul, a arătat că recunoaște și regretă faptele săvârșite.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 40 din 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ 13, în baza art. 3001 alin. 1 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 3001 alin. 3 raportat la art. 160b C.pr.pen, s-a menținut măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 30/28.03.2013 a Judecătoriei Tg-J., pronunțată în dosarul nr._ față de inculpatul S. A., fiul lui V. și M., născut la data de 11.08.1994, în Bumbești-J., ., județul Gorj, cu același domiciliu, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în formă continuată și lipsire de libertate în mod nelegal, prevăzute de art. 189 alin. 1 și 2 C.pen., art. 197 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1910/P/2013 din 19.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 198 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen și art.189 alin.1 și 2 C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului următoarea stare de fapt;
Prin plângerea adresată organelor de cercetare penală, partea vătămată minoră C. Ș. A. din Municipiul Tg-J., în prezența mamei sale D. M., a solicitat efectuarea de cercetări față de inculpatul major S. A., arătând că în noaptea de 26/27.03.2013, acesta a lipsit-o ilegal de libertate, împiedicând-o să părăsească o garsonieră în care o condusese cu forța, situată pe . prin folosirea de amenințări și acte de violență a constrâns-o să întrețină cu acesta patru raporturi sexuale.
Din materialul de urmărire penală administrat la dosarul cauzei a rezultat că partea vătămată este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Tehnic I. M., are vârsta de 15 ani și locuiește împreună cu mama sa D. M. într-o garsonieră din mun. Tg-J..
În urmă cu aproximativ 2 ani, minora a intrat într-o relație de prietenie cu inculpatul S. A., în prezent acesta având vârsta de 18 ani și este elev la Grupul Școlar Auto T. V. din Tg-J..
În această perioadă, inculpatul a mai exercitat acte de violență asupra părții vătămate, fiind o fire agresivă, fapt ce a determinat-o pe mama minorei să sesizeze aceste aspecte organelor de poliție, fapt ce rezultă și din adresa nr._/21.09.2012 prin care I.P.J. Gorj îi aduce la cunoștință numitei D. M., mama minorei, că S. A. a fost chemat la sediul poliției, unde i s-a pus în vedere să evite orice comportament violent și dăunător față de C. Ș. A..
S-a reținut că în timpul acestei relații de prietenie, mai exact în urmă cu aproximativ un an de zile, părțile au început să aibă relații intime, mergând împreună la diferite genuri de distracții.
Datorită atitudinii violente și impulsive a inculpatului, în data de 12.03.2013, minora a rupt relația de prietenie cu acesta, fiindu-i teamă pentru integritatea sa fizică.
Până în data de 26.03.2013, minora a mai fost contactată de inculpat pe telefonul mobil, acesta cerându-i în mod insistent să reia relația de prietenie, făcând afirmații de genul „tu nu știi ce e cu tine pe lumea asta”.
Pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că în data de 26.03.2013, în jurul orelor 17:30, minora a ieșit în oraș împreună cu o colegă de liceu și prietenul acesteia, însă a fost contactată pe telefonul mobil de inculpat, care i-a cerut în mod insistent să se întâlnească pentru a purta o discuție.
După mai multe refuzuri ale minorei, aceasta a acceptat să se întâlnească cu inculpatul într-un loc public, respectiv în parcarea din fața Hotelului Gorj și în urma unor discuții contradictorii, S. A. i-a cerut să urce într-un autoturism taxi parcat în apropiere, pentru a continua discuțiile al garsoniera unui prieten de-al său.
Deși minora a refuzat să îl însoțească pe inculpat, acesta a devenit tot mai insistent, începând să o tragă de mână pentru a o conduce cu forța în autoturismul taxi, aspect ce a fost observat și de conducătorul auto, care i-a zis „las-o, mă, dacă nu vrea să meargă”.
Cu toate acestea, inculpatul a continuat activitatea infracțională, a deschis portiera din partea dreaptă sparte a autoturismului și i-a cerut minorei să urce pe bancheta din spate, însă aceasta a refuzat, motiv pentru care S. A. a prins-o cu mâinile de gât și de gură și a împins-o în mașină, acesta așezându-se lângă ea.
Locul dreapta față a fost ocupat de prietenul inculpatului, martorul B. M..
In drum spre garsonieră, inculpatul i-a cerut taximetristului să oprească în zona magazinului Parângu, unde a purtat o discuție cu martorul R. C., acesta din urmă încredințându-i cheia de la locuință.
Aici, partea vătămată a încercat să coboare din taxi, însă a fost amenințată de inculpat, spunându-i să nu îndrăznească să iasă din mașină pentru că îi va face mult rău.
Când au ajuns în blocul de garsoniere de pe . partea vătămată au urcat singuri în încăpere și chiar dacă minora a refuzat inițial, aceasta a fost convinsă de S. A. pe un ton amenințător „păi nu faci ce vrei tu".
Martorul B. M., văzând agresivitatea de care dă dovadă prietenul său, a refuzat să urce în garsonieră, plecând spre căminul Liceului nr. 2.
în jurul orelor 19:00 - 19:30, inculpatul a introdus cu forța partea vătămată în garsonieră, după care a încuiat ușa de acces, a scos cheia din yală și a ținut-o asupra sa, astfel încât minora să nu poată părăsi încăperea într-un moment de neatenție al său.
Inițial, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, după care i-a cerut minorei să reia relația de prietenie cu el, dar când a primit un răspuns negativ din partea acesteia, a început să devină violent, lovind-o cu palmele peste față, cu pumnii și picioarele în zona toracelui și trăgând-o de păr.
Tot atunci, inculpatul a întins-o pe minoră pe podeaua garsonierei și a început să o joace cu picioarele, după care a sunat pe R. C. și I. C., prietenii săi, cerându-le să vină și ei la garsonieră, pentru că are o femeie cu care se pot întreține relații sexuale.
În jurul orei 20:30, în locuință și-au făcut apariția cei doi martori, ușa fiindu-le deschisă de inculpat, care a avut grijă să o asigure din nou cu încuietoarea, ținând cheia asupra sa.
În această perioadă, minora era apelată în mod repetat de mama sa, iar la un moment dat, deși îi interzisese să răspundă la telefon, inculpatul i-a cerut să îi răspundă și să îi spună mamei sale că este prin oraș, la plimbare, împreună cu prietena sa.
Deși îi solicita în mod repetat inculpatului să o lase să părăsească garsoniera, partea vătămată a fost refuzată de acesta, mai mult decât atât, luându-i telefonul pentru a nu mai putea contacta alte persane și lovind-o din nou cu pumnii și picioarele în zona capului.
În momentul când inculpatul o agresa fizic pe minoră, acesta i-a dat telefonul personal martorului R. C., cerându-i să filmeze actele de agresiune, spunând că o să posteze filmulețul pe rețeaua de socializare Facebook, pentru a fi vizionate de toată lumea și pentru a o pune într-o situație umilitoare.
Ulterior, inculpatul a sunat pe martorul N. V., cerându-i să vină cu 5 prieteni la garsonieră, întrucât are o femeie cu care se pot întreține relații sexuale.
După aproximativ 20 de minute, în încăpere și-au făcut apariția martorii N. V. și B. M., iar după ce le-a deschis ușa, inculpatul a avut grijă să o asigure din nou cu încuietoare, astfel încât partea vătămată să nu poată pleca.
La un moment dat, văzând situația în care se află partea vătămată, martorul N. i-a făcut semn din cap să plece, însă aceasta i-a răspuns în același fel că îi este frică și i-a arătat că ușa este închisă.
Când minora i-a cerut inculpatului însă o dată să o lase să părăsească garsoniera, acesta a refuzat-o, devenind violent și lovind-o cu palmele peste față.
Pentru a crea o stare de temere și mai mare asupra minorei și pentru a o pune într-o situație umilitoare față de prietenii săi, inculpatul S. A. a ieșit din garsonieră la un moment dat, spunându-le acestora că pot să facă ce vor cu ea.
Profitând de faptul că ușa de la garsonieră era deschisă, minora și-a luat geaca și a părăsit în grabă încăperea, însă la colțul blocului a fost așteptată de inculpat, care a prins-o de mână și a dus-o cu forța pe scări, până în locuință.
După orele 00:00, când cei patru martori au părăsit garsoniera, inculpatul a închis din nou ușa cu cheia și a întreținut prin constrângere raport sexual cu partea vătămată.
După câteva minute, inculpatul a dorit să aibă din nou raport sexual, dar pentru că minora a refuzat, a început să o lovească cu pumnii în torace și în zona feței și a constrâns-o în cele din urmă să aibă un nou raport sexual cu el.
Tot atunci, inculpatul a mușcat de piept minora, creându-i o leziune în acea parte a corpului.
Până în jurul orei 01:00, minora a fost apelată de mai multe ori pe mobil de mama sa, dar aceasta nu a putut răspunde, deoarece telefonul se afla în posesia inculpatului.
Până în jurul orei 04:00, inculpatul S. A. a constrâns minora să mai întrețină două raporturi sexuale, situație în care aceasta, aflându-se în imposibilitatea de a se apăra și de a prăsi garsoniera nu a mai putut să se împotrivească.
În intervalul orar 04:00 - 07:00, inculpatul i-a cerut părții vătămate să doarmă cu el în patul din garsonieră, iar dimineața, la sosirea prietenilor săi, R. și I., i-a permis acesteia să plece acasă.
Atunci, minora i-a relatat cele întâmplate mamei sale, fiind sesizate organele de poliție.
Analizând cuprinsul dosarului, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 30/28.03.2013 a Judecătoriei Tg-J., pronunțată în dosarul nr._, s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. și, în baza art. 1491 C.pr.pen. raportat la art. 148 lit. f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art.189 alin. 1 C.pen.
Instanța a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 19/28.03.2013 cu privire la inculpat pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 28.03.2013 și până la data de 25.04.2013. Încheierea a rămas definitivă prin încheierea nr. 15/01.04.2013 a Tribunalului Gorj.
Analizând în temeiul art. 3001 C.pr.pen. măsura arestării preventive luată față de inculpat, instanța de fond a constatat că aceasta este legală și temeinică, fiind întrunite cerințele art. 136, art. 146 și art. 148 lit. f C.pr.pen., în sensul că există indicii credibile că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Apreciind asupra oportunității menținerii sau revocării măsurii arestării preventive, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea subzistă.
Astfel, din întregul material probator rezultă indicii credibile că inculpatul S. A. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, indiciile concretizându-se în plângerea și declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală întocmit de SML Gorj, declarațiile martorilor, înregistrarea video de pe telefonul mobil, pusă la dispoziție de inculpat, procesul-verbal de cercetare la fața locului, coroborate cu declarațiile inculpatului, și că acestea îmbracă forma infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin.1 și 2 C.pen., art.197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (faptele fiind în concurs real, întrucât actele materiale prin care victima a fost lipsită de libertate în mod ilegal, nu constituie în același timp, acte specifice laturii obiective a infracțiunii de viol) și art. 198 alin. 1 C.pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani, respectiv de la 3 la 10 ani.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl poate prezenta lăsarea în liberate a inculpatului, instanța de fond a reținut că măsura a fost luată, apreciindu-se că inculpatul a folosit violența pentru atingerea scopului infracțional, în strânsă legătură cu instinctele primare, asupra persoanei vătămate, care este fosta sa prietenă.
Urmărind structura raționamentului logic al inculpatului, care cel puțin așa cum rezultă din actele de urmărire penală, acționează instinctual lăsat în libertate, tot în maniera proprie ar putea concepe sesizarea penală formulată de partea vătămată ca o cauză a instrumentării cercetărilor și a reținerii preventive, pe care ar transforma-o motivațional, urmărind din nou să se răzbune într-un fel sau altul.
O altă componentă a pericolului social este dată de eventualele trăiri ale părții vătămate, în condițiile în care inculpatul ar fi lăsat liber, acesta fiind fostul ei iubit, o persoană violentă, fără a mai discuta și de suferințele fizice și psihice, ultimele manifestate sub forma umilinței și imposibilității de a se opune.
În strânsă legătură cu reacția părții vătămate, față de o lipsă a reacției organelor judiciare în sensul lăsării în libertate, ar fi și reacția în mediul social de proveniență al părților, care în aceste condiții, consideră instanța de fond, ar fi cu totul îndreptățit să aprecieze ca o toleranță a autorităților față de infracțiune, infractor, o dovadă de blândețe, care de fapt ar fi o slăbiciune, aprecierile membrilor colectivității fiind în mod categoric nu tocmai favorabile față de justețe, echitate și față de actul de justiție în general.
Instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, iar față de rezonanța faptelor în comunitatea locală și asupra opiniei publice în general, a apreciat că se impune menținerea arestării și din rațiuni de reprimare rapidă a stării de pericol create și totodată, pentru ca membri societății să perceapă corect sensul transmis de autoritățile judiciare că orice încălcare a ordinii de drept trebuie imediat sancționată, constituind și o garanție a desfășurării procesului penal în conformitate cu dispozițiile art.136 alin. 1 din Codul de procedură penală
De aceea, măsura arestării preventive apare ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art.136 alin. 1 și 8 din C.pr.pen., neimpunându-se pentru argumentele menționate anterior înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, iar pe de altă parte că înlocuirea măsurii preventive dispuse ar fi inadecvată, întrucât ar sugera incapacitatea instituțiilor statului de a-și apăra și consolida propria autoritate.
În consecință, apreciind că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și nu s-au modificat, existând temerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un risc și pentru buna desfășurare a procesului penal, în baza art. 3001 C.pr.pen., instanța a menținut măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 30/28.03.2013 a Judecătoriei Tg-J., pronunțată în dosarul nr._ .
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. A..
Recursul nu au fost motivat în scris, însă în expunerea orală a apărătorului, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut elemente noi care să determine menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, solicitând, în subsidiar, înlocuirea măsurii preventive cu una din măsurile prevăzute de art. 136 lit. b sau c C.pr.pen.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, de esența instituției reglementată prin art. 3001 C.pr.pen. este verificarea împrejurării dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării mai subzistă, dacă au dispărut, respectiv dacă există alte temeiuri.
În cauza dedusă judecății luarea măsurii preventive s-a fundamentat pe existența cazului prevăzut la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., respectiv pe constatarea judecătorului că lăsarea în libertate a inculpatului, care este judecat pentru comiterea infracțiunilor de viol în formă continuată și lipsire de libertate în mod ilegal, prezintă pericol pentru ordinea publică.
În speță, gravitatea faptelor reflectă pericolul concret pentru ordinea publică și reiese din împrejurările concrete ale comiterii faptelor, din comportamentul instinctual, primar al inculpatului, acesta folosind violența fizică, dar și psihică asupra părții vătămate, pe care a umilit-o de față cu prietenii săi, obligând-o să stea în genunchi și propunându-le celor prezenți să întrețină relații intime cu ea, în condițiile în care partea vătămată îi fusese prietenă, toate pe fondul consumului de alcool, dar și din modalitatea de comitere, inculpatul profitând de starea părții vătămate care, pe parcursul a câteva ore, cât timp s-a aflat în locuință împreună cu inculpatul, s-a aflat sub imperiul constrângerii, determinată de multitudinea actelor de agresiune exercitate cu intermitență de autor, voința sa fiind înfrântă, astfel încât nu a avut nici un moment posibilitatea reală de a pleca și orice act de rezistență sau de opoziție din partea acesteia ar fi fost inutil.
Mai mult judecarea în stare de libertate a inculpatului, ținând cont de faptele pentru care este cercetat, ar determina indignare și o temere serioasă în rândul comunității, creându-se impresia că împotriva unor fapte și persoane cu o astfel de activitate infracțională nu se acționează eficient de către organele statului.
Așadar, față de modalitatea în care se presupune că s-au comis faptele, natura relațiilor sociale încălcate se impune concluzia că, lăsarea inculpatului în libertate generează o stare de insecuritate socială în rândul comunității locale, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Susținerile inculpatului, formulate prin apărătorul său, în sensul că acesta nu mai poate zădărnici aflarea adevărului, întrucât urmărirea penală a fost finalizată și că a avut o atitudine sinceră, nu vor fi analizate de instanța de recurs întrucât aceste împrejurări nu au constituit temei al măsurii arestării preventive dispusă în cauză față de inculpat.
Atitudinea inculpatului și circumstanțele personale ale acestuia, pot fi valorificate, eventual, cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, în situația în care acesta va fi găsit vinovat.
În consecință, având în vedere că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă subzistă și nu s-au modificat, iar probele administrate până în acest moment nu au relevat incidența nici unui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune și această măsură ar trebui revocată sau înlocuită cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, iar această măsură se impune în continuare pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, măsura preventivă fiind temeinică și legală, recursul va fi respins ca nefondat potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 C.pr.pen. privind cheltuieli judiciare statului,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul S. A. împotriva încheierii nr. 40 din data de 23.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13, ca nefondat.
Obligă recurentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 25.04.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. S. N. C. C. Ș. Ș.
Grefier,
E. C.
Red. A.S.N.
Tehnored. E.C.
Jud.fond L. P.-B.
3 ex/25.04.2013
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 132/2013.... → |
|---|
