Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 340/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 340/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 8312/95/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA Nr. 340/2013
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. S.
Grefier L. E. O.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea plângerii formulate de petentul B. M. O. împotriva ordonanței din 05.09.2013 dată în dosarul nr. 508/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul B. M. O. și intimata D. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat și constatând plângerea în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond.
Petentul B. M. O. a solicitat admiterea plângerii și desființarea ordonanței nr. 508/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin ordonanță din art. 230 C.pr.pen., raportat la art. 10 lit. b1 C.pr.pen., în art. 10 alin. 1 lit.a C.pr.pen.
Intimata D. A. a solicitat respingerea plângerii formulate de petentul B. M. O. ca netemeinică, depunând în acest sens concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a pus concluzii de respingere a plângerii ca neîntemeiată și menținerea ordonanței contestate ca fiind temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Asupra plângerii de față;
Prin plângerea adresată Tribunalului Gorj și înregistrată sub nr._ petiționarul B. M. O. formulat plângere împotriva ordonanței nr. 508/P/2013 din 05.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
În motivarea plângerii petentul a susținut că ordonanța dată de procuror este netemeinică și nelegală, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a primit sancțiune administrativă, organul de urmărire penală motivându-și soluția fără să existe la dosar acte din care să reiasă că ar fi săvârșit această faptă.
A solicitat, astfel schimbarea temeiului juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale în art. 10 lit. a C.pr.pen.
Tribunalul din oficiu a dispus atașarea dosarului nr. 508/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj în care s-a adoptat ordonanța contestată.
Analizând actele și lucrările dosarului văzând și ordonanța contestată împreună cu probatoriul în baza căreia a fost adoptată constată instanța de fond că prin rezoluția nr. 508/P/2013 din 05.09.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul Gorj, în temeiul art. 230 C.pr.pen., raportat la art. 10 lit. b indice 1 C.pr.pen., raportat la art. 91 C.pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul B. M. O. și aplicarea unei sancțiuni administrative în cuantum de 700 lei.
Prin plângerea înaintată organelor de poliție, ce a format obiectul dosarului 3538/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., persoana vătămată D. A. a solicitat efectuarea de cercetări față de făptuitorul B. M. O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 307 alin. 1 Cod penal.
În motivarea plângerii aceasta a arătat că în datele de 05.05.2013 și 07.05.2013 fostul său soț, B. M. O. a reținut-o pe fiica lor minora B. Adelyna, fără consimțământul său, la terminarea programului de vizitare stabilit prin hotărâre judecătorească, cu toate că aceasta era și bolnavă
Prin ordonanța din data de 13.08.2013, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe făptuitorul B. M. O., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. 1 C.pen, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, avându-se în vedere calitatea făptuitorului, de angajat al Penitenciarului Tg-J., dosarul fiind înregistrat sub numărul 508/P/2013.
Din cercetările efectuate cu privire la fapta sesizată s-au constatat următoarele:
Părțile au fost căsătorite, din relația acestora rezultând minora B. Adelyna care, după divorțul părinților dispus prin sentința civilă nr. 33/2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J., a fost încredințată spre creștere și educare mamei.
Ulterior, prin sentința civilă 8097/2012 a Judecătoriei Tg-J. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr.470/01.11.2012 și irevocabilă prin decizia nr. 1226/14.02.2013, măsurile dispuse prin hotărârea anterior menționată, au fost modificate în sensul că autoritatea părintească cu privire la minoră urma a fi exercitată în comun de către ambii părinți, locuința acesteia fiind la mamă.
De asemenea, programul de vizitare a fost și acesta modificat, tatălui fiindu-i încuviințat să aibă legături personale cu minora în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri orele 18:00, până duminica orele 18:00; din a doua zi de C. orele 11:00 până a treia zi de C. orele 18:00; în ziua de 02 ianuarie între orele 10:00 - 17:00; din a doua zi de Paști, orele 11:00 până a treia de Paști, orele 18:00; două săptămâni în vacanța de vară, în funcție de concediul de odihnă al tatălui.
Având în vedere cele dispuse prin această hotărâre, în vinerea din primul sfârșit de săptămână al lunii mai, respectiv în data de 03.05.2013, făptuitorul B. M. O. s-a prezentat la reședința fostei soții din localitatea Stejari, jud. Gorj, unde i se comunicase că, în respectiva perioadă, aceasta locuia împreună cu minora, și a luat fetița.
Cu toate că în data de 05.05.2013 ( duminică) orele 18:00 trebuia să o readucă în locuința mamei, acesta a reținut-o, în condițiile în care persoana cărei îi fusese încredințată - persoana vătămată D. A., îi solicitase să aducă fetița de unde o luase și anume, în ..
Fiind audiat în data de 29.08.2013 făptuitorul a declarat că a reținut-o inițial pe minoră pentru că și fosta sa soție fusese de acord. Ulterior, după ce D. A. i-a comunicat că nu mai dorea să i-o lase până la reînceperea unei noi perioada de vizitare, constând în a doua zi de Paști, nu a procedat conform solicitării persoanei vătămate întrucât a considerat că fiicei sale nu îi va fi bine dacă va fi dusă atunci la mamă.
A ținut minora până în data de 07.05.2013 când, în jurul orele 18:00 dus-o la adresa de domiciliu a lui D. A. din Tg-J., cu toate că știa că fosta sa soție nu se mai afla acolo, ci în ., de unde o și luase pe minoră în urmă cu câteva zile în urmă și unde persoana vătămată își avea reședința.
Din declarațiile martorilor audiați și din redarea mesajelor prin care au comunicat în acea perioadă, rezultă că persoana vătămată i-a comunicat făptuitorului, în mod repetat, că nu se afla în municipiul Tg-J., ci în localitatea Stejari, unde fusese și în momentul în care îi încredințase minora, dar acesta manifestând rea credință, a ignorat acele mesaje și a dus copilul la un imobil unde știa că nu se afla fosta soție căreia trebuia să-i încredințeze minora.
În aceste condiții, negăsind nicio persoană la respectivul imobil, s-a prezentat la sediul Poliției Municipiului Tg-J. unde, după ce a prezentat situația de fapt organelor de poliție, a fost sfătuit să ducă fetița la reședința mamei din localitatea Stejari, jud. Gorj unde aceasta se afla efectiv și nu la o locuință unde nu stătea acea perioadă, nimeni.
Și după ce a fost îndrumat în acest sens, a continuat să manifeste aceeași rea-credință, neprocedând cum a fost sfătuit și reținând, în continuare, minora câteva ore până când fosta soție s-a prezentat la locuința sa.
De această dată, când D. A. a solicitat să-i fie dată minora, făptuitorul B. M. O. neopunându-se în acest sens.
S-a apreciat de către procuror că, în raport de împrejurările săvârșirii faptei care au adus atingere minimă relațiilor sociale, atitudinea sinceră a făptuitorul B. M. O., faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, în temeiul art. 230 C.pr.pen, raportat la art. 10 lit. b1 C.pr.pen., se poate dispune neînceperea urmăririi penale față de făptuitor și aplicarea unei sancțiuni administrative în cuantum de 700 lei.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere B. M. O., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, plângere ce a fost respinsă prin ordonanța nr. 2103/II/2/2013 din 28.10.2013 a prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul.
În motivare, s-a arătat că soluția procurorului este legală și temeinică, întrucât în mod corect s-a apreciat că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă, având în vedere că fapta deși a fost comisă de către făptuitor, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La data de 30.08.2013 petentul B. M. O. a formulat plângere împotriva soluției procurorului la Tribunalul Gorj, ce a fost înregistrată sub numărul_ .
Tribunalul analizând plângerea formulată în cauză precum și actele și lucrările dosarului apreciază că în cauză se impune schimbarea temeiului juridic în baza căruia a fost adoptată soluția de neîncepere a urmăririi penale din art. 10 lit. b indice 1 C.pr.pen., în art. 10 lit. d C.pr.pen., cu modificarea în consecință și a celorlalte temeiuri în care a fost adoptată soluția (din art. 230 C.pr.pen., în art. 228 alin. 4 și 6 C.pr.pen., urmând a fi înlăturată aplicarea art. 91 C.pen.), pentru următoarele considerente:
Astfel, infracțiunea prev. art. 307 C.pen. are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la creșterea și educarea copiilor, elementul material al laturii obiective constând în reținerea minorului de către părintele care îl avea în grijă după expirarea duratei de timp stabilită prin hotărârea judecătorească.
În ceea ce privește latura subiectivă fapta poate fi săvârșită cu intenție directă sau indirectă.
Prin sentința civilă 8097/28.05.2012 a Judecătoriei Tg-J., rămasă definitivă și irevocabilă, a fost „admisă în parte cererea formulată de către reclamantul-pârât B. M. O. împotriva pârâtei – reclamante D. A., cu domiciliul în Tg-J., ., ., județul Gorj,… Stabilește locuința minorei B. Adelyna la mama pârâtă. Modifică programul de vizitare a minorei stabilit prin sentința civilă 33/11.01.2010 a Judecătoriei Tg.J. în sensul că încuviințează reclamantului să aibă legături personale cu minora astfel:…în aceste intervale de timp reclamantul având dreptul de a lua copilul de la locuința pârâtei cu obligația de a-l readuce la sfârșitul perioadelor stabilite în domiciliul părintelui cu care locuiește.”
Cu toate că avea cunoștință de conținutul acestei hotărâri judecătorești mama minorei s-a deplasat la domiciliul părinților concubinului său în . în perioada sărbătorilor pascale și a comunicat telefonic petentului acest aspect astfel încât acesta a fost nevoit să vină să ia minora în ziua de 03.05.2013, din . sentinței civile susmenționate trebuia să ia minora de la locuința mamei sale, din municipiul Tg.J., aceasta neavând domiciliul în .> Totodată, fosta soție i-a solicitat petentului să-i aducă minora în același loc, însă conform aceleași hotărâri judecătorești petentului îi incumba obligația de a readuce minora, la sfârșitul programului de vizită, la domiciliul mamei așa cum acesta fusese indicat.
Din aceste considerente instanța apreciază că, din punct de vedere juridic, petentul s-a conformat hotărârii judecătorești, acesta îndeplinindu-și obligațiile conform celor statuate în cuprinsul hotărârii, depășirea termenului în ceea ce privește încredințarea minorei datorându-se lipsei mamei de la domiciliul său.
Deși petentul cunoștea că în perioada sărbătorilor pascale fosta soție se afla la locuința părinților concubinului său, în . nu s-a deplasat în acea localitate pentru a încredința minora mamei, nu-i poate fi imputat, acesta respectând stricto sensu, dispozițiile hotărârii judecătorești, în lipsa unei înțelegeri amiabile mama fiind aceea care ar fi trebuit să se afle la domiciliul său pentru a încredința, respectiv primi minora pe perioada programului de vizită.
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art. 497 C.pr.civ., în care se arată că „schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte”, iar în cuprinsul art. 496 alin. 4 C.pr.civ se arată că ” locuința copilului nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute de lege.”
Cu această motivare, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 307 C.pen., lipsind latura subiectivă, drept pentru care va fi schimbat temeiul de drept al soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror din art. 10 lit. b1 C.pr.pen. în art. 10 lit. d C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul B. M. O., fiul lui M. și V., născut la data de 22.08.1974 în mun. Tg-J., județul Gorj, cu domiciliul în mun. Tg-J., ., ., ., CNP_, împotriva ordonanței nr. 508/P/2013 din data 05.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
În baza art. 278 1 al. 8 lit. b C.pr.pen. desființează în parte dispoziția ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ nr. 508/P/2013 și schimbă temeiul de drept al soluției dispuse de procuror cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 307 al. 1 C.pen., din art. 10 lit. b1 C.pr.pen. în art. 10 lit. d C.pr.pen.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 27.11.2013.
Președinte,
L. M. S.
Grefier,
L. E. O.
Red. L.M.S.
Tehn. 2 ex L.E.O./03.12.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
