Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 425/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 425/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 3808/317/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 425/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător G. G.
Judecător T. B.
Grefier A. S.
Ministerul Public fiind reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpatul P. I., partea vătămată R. P. și asigurator de răspundere civilă S S.C.O. V. Insurance Group S.A București, împotriva sentinței penale nr. 432/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - partea vătămată R. P. asistat de avocat D. A. în substituirea av. L. L., lipsă fiind recurentul-inculpat P. I., recurentul – asigurator S.C O. V. INSURANCE GROUP S.A București și asigurator . . T..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurentul - partea vătămată R. P. a depus motivele de recurs, după care constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și recursurile fiind în stare de soluționare s-a acordat cuvântul asupra dezbaterii acestora:
Avocat D. A. pentru recurentul - partea vătămată R. P. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței sub aspectul laturii civile, urmând a se pronunța o nouă hotărâre prin care să fie majorate despăgubirile civile la cuantumul solicitat prin cererea de constituire parte civilă la instanța de fond, respectiv de 15.000 lei.
A susținut că deși s-a reținut în exclusivitate culpa inculpatului, instanța de fond a acordat doar 4681 lei daune materiale și 5000 lei daune morale, întrucât în urma accidentului părții vătămate R. P. i-a fost avariat autoturismul, a fost internat în spital, necesitând îngrijiri medicale, că nu a putut să realizeze venituri prin muncă, respectiv agricultură și creșterea animalelor, plătind în perioada de convalescență anumite persoane cu 50 lei/ zi, fiind transportat pentru investigații medicale la C. și Tg. J. de 10-15 ori, de fiecare dată achitând martorului G. M. suma de 40-50 lei/zi și combustibil, astfel că daunele materiale acordate de instanță nu acoperă nici măcar cheltuielile de deplasare.
De asemenea, a mai susținut că veniturile de la locul de muncă ale părții vătămate au fost diminuate fiind privată de la plata unor sporuri, respectiv sporul de condiții grele, sporul de tură și sporul de noapte, nemaiprimind aviz medical apt pentru a conduce până în luna noiembrie 2010.
Cu privire la daunele morale a susținut că și acestea sunt insuficiente fiind modice, întrucât i-a fost creat un dezechilibru psihic prin implicarea într-un eveniment rutier, un prejudiciu estetic suferit, o greutate în deplasare și suferințelor prin care a trecut.
De asemenea, a susținut că greșit instanța de fond nu a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în solidar cu societatea de asigurare, obligând-o doar pe aceasta din urmă.
Cu privire la recursurile formulate de inculpatul P. I. și asiguratorul de răspundere civilă S.C.O. V. Insurance Group S.A. a solicitat respingerea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursurilor formulate ca neîntemeiate, considerând sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 432/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr._, în baza art. 184 alineat 1 și 3 C.pen. a fost condamnat inculpatul P. I., fiul lui A. și G., născut la data de 24.06.1960 în ., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii profesionale, fără antecedente penale, domiciliat în ., CNP_ la 1.000 lei amendă penală.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 631 C.pen. și art. 425 C.pr.pen.
A fost admisă în parte acțiunea civilă.
A fost obligat asigurătorul ..681 lei daune materiale și la 5.000 lei daune morale către partea vătămată.
A fost obligat asigurătorul ..600 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată, din care 800 lei reprezintă onorariul pentru avocat.
A fost obligat inculpatul la 1.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 1.100 lei efectuate în cursul urmăririi penale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești nr. 3227/P/2008 din data de 21.09.2012 a fost trimis în judecată inculpatul P. I., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alineat 1 și 3 Cod penal.
În fapt, la data de 06.10.2008, în jurul orei 10:00, inculpatul P. I. se deplasa cu autoturismul marca Ford Transit cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 605 Crușeț, în localitatea Crușeț, din direcția Slăvuța în direcția C..
La un moment dat, inculpatul a efectuat o manevră de viraj la stânga fără să se asigure, în timp ce partea vătămată R. P. era deja angajat în depășirea sa.
Urmarea acestei manevre, partea vătămată R. P. nu a mai putut evita impactul, intrând în coliziune cu autoturismul marca Ford Transit cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul P. I..
Conform certificatului medico-legal nr. 1708/04.11.2008 emis de S.M.L. Gorj, partea vătămată R. P. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale.
În cauză a fost efectuată o cercetare la fața locului, fiind fixate urmele infracțiunii prin efectuarea de fotografii judiciare, respectiv întocmirea schiței locului faptei.
Atât inculpatului, cât și părții vătămate le-au fost prelevate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând în ambele cazuri alcoolemie zero.
Așa cum reiese din nota de constatare tehnică nr. 245 din data de 07.10.2008, au fost verificate sistemele de siguranță și securitate ale autoturismului marca Ford Transit cu nr. de înmatriculare_ aparținând inculpatului P. I., nefiind identificate defecțiuni tehnice care să aibă o posibilă legătură de cauzalitate cu accidentul rutier.
În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice auto, în care s-a concluzionat că:
- starea de pericol a fost creată de către inculpat, care a efectuat o manevră de schimbare a direcției de mers a autoturismului pe care îl conducea, prin viraj spre stânga, pătrunzând astfel pe contrasens, în timp ce autoturismul condus de către victimă era deja angajat în depășirea sa, fără să se asigure că această manevră se poate face fără pericol, încălcând astfel prevederile art. 54 din OUG 195/2002 actualizată prin OUG nr. 63/2006;
- chiar și în condițiile în care ar fi semnalizat regulamentar manevra de schimbare a direcției de mers, inculpatul avea obligația de a se asigura înainte de a pătrunde pe contrasens, putând evita astfel accidentul rutier;
- urmele de frânare provenite de la roțile autoturismului marca Dacia, fiind situate pe contrasens și orientate dinspre mijlocul benzii de sens spre axul drumului, rezultă că, în momentul acționării frânei de serviciu de către conducătorul acestuia și mai ales în perioada întârzierilor la frânare, autoturismul marca Dacia rula încadrat pe contrasens (sistemul de frânare al autoturismului Dacia nu este prevăzut cu ABS pentru a permite virarea concomitent cu frânarea);
- viteza de deplasare a autoturismului Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ condus de victima R. P., în fazele premergătoare accidentului, este estimată la circa 67…71 km/h; victima, la viteza cu care a circulat în fazele premergătoare producerii accidentului, nu putea evita impactul cu autoturismul condus de către inculpat, și nici în condițiile în care, în momentul apariției stării de pericol, viteza autoturismului condus de către victimă ar fi fost de 50 km/h (viteza maximă admisă pe porțiunea de drum pe care s-a produs accidentul), cu mențiunea că în acest caz leziunile traumatice suferite de victimă ar fi fost mai puțin grave.
De asemenea, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică, care a concluzionat următoarele:
- cauza determinantă în producerea accidentului o constituie efectuarea de către inculpatul P. I. a unei manevre de schimbare a direcției de mers a autoturismului pe care îl conducea, prin viraj spre stânga, pătrunzând astfel pe contrasens în traversare, în timp ce autoturismul condus de către victimă era deja angajat în depășirea sa (circulând încadrat în totalitate pe contrasens, în momentul în care inculpatul a început virajul spre stânga), fără să se asigure că această manevră se poate face fără pericol, încălcând astfel prevederile art. 54 din OUG 195/2002 R, între încălcarea prevederilor legale menționate și producerea accidentului existând legătură de cauzalitate;
- între încălcarea de către victima R. P. a prevederilor legale privind viteza de deplasare, respectiv încălcarea prevederilor art. 49 din OUG 195/2002 R și consecințele producerii accidentului (gradul de vătămare a victimei, gradul de avariere a autoturismelor), există legătură de cauzalitate.
În cauză au fost audiate martorele R. (B.) A., P. A.-M. și P. (M.) E. C., pasagere în autoturismul condus de partea vătămată R. P., acestea declarând că inculpatul a efectuat brusc un viraj la stânga fără a semnaliza, surprinzând astfel partea vătămată, care nu a mai putut evita impactul.
Starea de fapt așa cum a fost prezentată anterior, a fost dovedită în cursul urmăririi penale cu: - plângerea și declarațiile părții vătămate R. P.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; raport de expertiză tehnică auto; supliment la raportul de expertiză tehnică auto; nota de constatare tehnică nr. 245 din data de 07.10.2008; raport de inspecție tehnică nr. 248 din data de 30.10.2008; declarații martori; declarații inculpat și certificat medico-legal nr. 1708/04.11.2008 emis de S.M.L. Gorj.
Asigurătorul de răspunde civilă . depus la dosar mai multe note de ședință.
În ședința publică din data de 13.12.2012 s-a luat o declarație părții vătămate R. P. care a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 15.000 lei (f.37).
La termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2013 s-a luat o declarație inculpatului P. I. care a fost consemnată și atașată la dosar (f.48).
În scopul aflării adevărului, instanța de fond a dispus audierea martorilor din rechizitoriul parchetului, respectiv: C. G., S. I., P. A. M., P. E. C., C. C., A. C., P. C., G. Sevastița și R. A..
În același scop, la același termen de judecată, instanța de fond a admis în baza art. 67 C.pr.pen. cererea formulată de apărătoarea părții vătămate, avocat N. M. privind încuviințarea probei testimoniale cu 3 martori pe latură civilă, respectiv G. D., P. C. și F. I..
De asemenea, instanța de fond, în baza art. 67 C.pr.pen. a admis cererea formulată de inculpatul P. I. privind încuviințarea probei testimoniale cu doi martori pe latură civilă, respectiv A. C. și P. C..
La termenul de judecată din data de 14 februarie 2013 au fost audiați martorii P. A. M., P. E. C., C. C., A. C., P. C., G. D., P. C., F. I. și R. A. (f. 74-83).
În ședința publică din data de 28 februarie 2013 au fost audiați martorii C. G., S. I. și G. Sevastița (f. 89-91).
La același termen de judecată s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate auto, fiind desemnat ca expert C. G. cu un onorariu de 600 lei în sarcina părții vătămate
Ca obiective s-a stabilit ca expertul desemnat să răspundă la următoarele obiective:
- în funcție de actele de constatare întocmite de organele de poliție și de raportul de expertiză întocmit de expert M. A. în cursul urmăririi penale să se stabilească care a fost valoarea inițială a autoturismului părții vătămate, ținându-se cont de uzura fizică și morală, precum și valoarea prejudiciului cauzat, constând în munca vie și materializată cheltuită pentru aducerea autoturismului la starea inițială de funcționare;
- să precizeze dacă acest autoturism a suferit o avarie totală și în caz afirmativ să se precizeze care este valoarea de înlocuire, avându-se în vedere uzura și prețul de piață.
La data de 27 mai 2013 a fost depus la sediul instanței raportul de expertiză (f.110 – 115).
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2013 cauza a fost luată în pronunțare, însă cu ocazia deliberării, instanța a constatat că partea vătămată nu a depus la dosar copii de pe statul de plată a drepturilor salariale pe luna anterioară producerii accidentului de circulație, de pe statele de plată a ajutoarelor de boală ca urmare a accidentului, certificatele medicale privind concediile medicale și de pe decizia societății privind încadrarea în alt loc de muncă.
De asemenea, s-a constatat că partea vătămată nu a făcut dovada că este salariat și nici că a încetat raporturile de muncă cu angajatorul.
Partea vătămată a depus la dosar acte medicale și copie de pe carnetul de muncă.
La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2013 s-a dispus emiterea unei adrese către OMV Petrom SA pentru a comunica instanței care este diferența dintre venitul net pe care l-ar fi realizat partea vătămată R. P. (angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată în funcția de șofer autocamion, în cadrul Diviziei E&P; Mentenanță și Logistică, ML2 Oltenia), în situația în care nu ar fi fost victima accidentului de circulație și retribuțiile nete pe care le-a primit efectiv cu referire la concediile de boală și perioada în care a lucrat în alt loc de muncă ca urmare a accidentului de circulație din data de 6.10.2008.
În veniturile pe care le putea obține partea vătămată, dacă nu ar fi intervenit accidentul de circulație, vor fi cuprinse toate sporurile de care a fost lipsit pe perioada menționată.
Răspunsul solicitat de la OMV Petrom SA a fost depus la sediul instanței în data de 1.10.2013.
Observând răspunsul înaintat instanței de ., instanța de fond a reținut că drepturile bănești încasate pe lunile octombrie și noiembrie 2008, când salariatul R. P. a fost în concediu medical sunt mai mari față de drepturile salariale nete pe aceleași luni, în situația în care ar fi fost prezent la serviciu.
Martorii audiați în cauză, în cursul cercetării judecătorești, au scos în evidență aceleași stări de fapt care au fost relatate și în cursul urmăririi penale, aceștia menținându-și declarațiile date, reiterând din nou aspectele relatate, care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză tehnică auto și suplimentul la raportul de expertiză întocmit de către expertul M. A. în cursul urmăririi penale, dar și cu concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul C. G. în cursul cercetării judecătorești.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în drept, fapta inculpatului P. I., așa cum a fost descrisă în mod detaliat anterior, care în data de 06.10.2008, în jurul orei 10:00, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Transit cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 605 Crușeț, în direcția de mers Tg-J. - C., nu s-a asigurat înainte de a efectua un viraj la stânga și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, condus de partea vătămată R. P., care se angajase anterior în depășirea sa, producându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale, așa cum a reieșit din certificatul medico-legal nr. 1708/04.11.2008 emis de S.M.L. Gorj, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alineat 1 și 3 C.pen.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a aceluiași cod, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care a avut loc evenimentul rutier, conduita relativ sinceră manifestată în tot cursul procesului penal, concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză și că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Față de aceste criterii, instanța de fond a apreciat că rolul educativ și preventiv al pedepsei ce i-a fost aplicată poate fi realizat prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă constând în amendă penală cu orientare spre minimul special prevăzut de lege.
În acest sens instanța de fond a condamnat inculpatul P. I., în baza art. 184 alineat 1și 3 C.pen. la 1.000 lei amendă penală.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 631 C.pen. și art. 425 C.pr.pen.
Pe latură civilă a fost admisă în parte acțiunea civilă și în consecință a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă ..681 lei daune materiale către partea vătămată R. P..
În această sumă s-a inclus valoarea de înlocuire a autoturismului părții vătămate R. P. avariat cu ocazia accidentului, așa cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit de expertul C. G..
Diferența de 3.681 lei reprezintă contravaloarea a 40 de zile lucrătoare în care partea vătămată nu a putut desfășura activități utile în gospodărie, precum și cheltuielile efectuate cu transportul la instituțiile medicale.
La stabilirea acestei sume, instanța de fond a avut în vedere și concluziile suplimentului la raportul de expertiză întocmit de către expertul M. A. în care se menționează că viteza de deplasare a autoturismului Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ condus de victima R. P., în fazele premergătoare accidentului, este estimată la circa 67…71 km/h; victima, la viteza cu care a circulat în fazele premergătoare producerii accidentului, nu putea evita impactul cu autoturismul condus de către inculpat, și nici în condițiile în care, în momentul apariției stării de pericol, viteza autoturismului condus de către victimă ar fi fost de 50 km/h (viteza maximă admisă pe porțiunea de drum pe care s-a produs accidentul), cu mențiunea că în acest caz leziunile traumatice suferite de victimă ar fi fost mai puțin grave.
De asemenea, s-a mai reținut în suplimentul la raportul de expertiză că, între încălcarea de către victima R. P. a prevederilor legale privind viteza de deplasare, respectiv încălcarea prevederilor art. 49 din OUG 195/2002 R și consecințele producerii accidentului (gradul de vătămare a victimei, gradul de avariere a autoturismelor), există legătură de cauzalitate.
Totodată, instanța de fond a obligat asigurătorul de răspundere civilă la 5.000 lei daune morale către partea vătămată, reținându-se că în urma evenimentului rutier partea vătămată R. P. a fost victima unor suferințe fizice, dar și emoționale și care pot fi cuantificate prin acest echivalent bănesc.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri inculpatul P. I., partea vătămată R. P. și asigurator S.C O. S.A București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Avocat D. A. pentru recurentul - partea vătămată R. P. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței sub aspectul laturii civile, urmând a se pronunța o nouă hotărâre prin care să fie majorate despăgubirile civile la cuantumul solicitat prin cererea de constituire parte civilă la instanța de fond, respectiv de 15.000 lei.
A susținut că deși s-a reținut în exclusivitate culpa inculpatului, instanța de fond a acordat doar 4681 lei daune materiale și 5000 lei daune morale, întrucât în urma accidentului părții vătămate R. P. i-a fost avariat autoturismul, a fost internat în spital, necesitând îngrijiri medicale, nu a mai putut să realiza venituri prin muncă, respectiv agricultură și creșterea animalelor, plătind în perioada de convalescență niște vecini cu 50 lei/ zi și a fost transportat la spital la C. și Tg. J. de 10-15 ori, de fiecare dată achitând martorului G. M. suma de 40-50 lei/zi și combustibil, astfel că, consideră că cuantumul daunelor materiale acordate de instanță nu acoperă nici măcar cheltuielile de deplasare.
De asemenea, a mai susținut că veniturile de la locul de muncă al părții vătămate au fost diminuate fiind privată de la plata unor sporuri, respectiv sporul de condiții grele, sporul de tură și sporul de noapte, nemaiprimind aviz medical apt pentru a conduce până în luna noiembrie 2010.
Cu privire la daunele morale a susținut că și acestea sunt insuficiente fiind modice, întrucât i-a fost creat un dezechilibru psihic prin implicarea într-un eveniment rutier, un prejudiciu estetic suferit, o greutate în deplasare și suferințelor prin care a trecut.
De asemenea, a susținut că greșit instanța de fond nu a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în solidar cu societatea de asigurare, obligând-o doar pe aceasta din urmă.
Recurentul – inculpat P. I. nu a motivat în scris recursul declarat și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-l susține.
Asiguratorul de răspundere civilă S.C.O. V. Insurance Group S.A București a criticat sentința instanței de fond, arătând că daunele materiale și morale acordate recurentului – parte vătămate sunt nejustificate, trebuind a fi redusă.
Astfel, s-a menționat că recurentul-parte vătămată nu a dovedit despăgubirile materiale și morale care i-au fost acordate, nefiind stabilit un prejudiciu material cert, că în special la acordarea daunelor morale instanța de fond a făcut o apreciere subiectivă în condițiile în care acestea ar trebui raportate și la împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea din culpă, că în situația în care aceste împrejurări au fost avute la stabilirea pedepsei, daunele morale trebuiau acordate într-un cuantum apropiat de limita inferioară.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, recursurile formulate de părți și văzând și dispozițiile art. 3856 alin.3 C.pr.pen. constată ca fiind admisibil recursul formulat de recurentul – parte vătămată R. P. pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 14 alin.3 C.pr.pen. și art. 998 C.civ. fapta omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. De asemenea, recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra a subliniat între altele că principiul reparației patrimoniale implicând despăgubiri materiale și morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de recompensare a victimei.
Din probele administrate la instanța de fond rezultă că partea vătămată R. P. a suferit daune patrimoniale reprezentând degradarea autoturismului urmare a producerii accidentului, lipsa desfășurării unor activități utile în gospodărie, împrejurare ce a necesitat angajarea temporară a unor persoane care au fost plătite cu sume variind între 40 și 50 lei/zi, precum și transportul la instituțiile medicale, care de asemenea a impus solicitarea unor persoane care au fost plătite funcție de distanță, C. sau Tg. J., cu sume cuprinse între 40 și 50 lei/zi.
În acest sens, în mod greșit instanța de fond a acordat recurentului – parte vătămată numai suma de 4681 lei daune materiale în condițiile în care suma totală aptă să răspundă întru totul cheltuielilor efectuate în această perioadă este de 6500 lei.
Se are în vedere în acest sens întregul material probator, de unde se reține împrejurarea că partea vătămată nu a putut desfășura timp de 3 luni activități utile în gospodărie și alte activități desfășurate în afara gospodăriei, gen: paza animalelor, edificarea unui saivan, culesul porumbului, situație ce a impus angajarea unor persoane din . ceea ce privește despăgubirile morale, corect instanța de fond a decis că partea civilă, urmare a vătămărilor fizice cauzate prin infracțiune a suferit și vătămări psihice și alterarea condițiilor de viață, ceea ce justifică obligarea recurentului – inculpat la suma de 5000 lei.
Întinderea daunelor morale stabilite s-a făcut în raport cu gravitatea vătămărilor produse și intensitatea suferințelor cauzate.
În acest sens trebuie precizat că, spre deosebire de despăgubirile ce vizează daunele materiale și care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de nu a tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să se țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
În același timp, răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită și prin urmare cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilitățile de plată ale inculpatului.
Cât privește susținerea recurentului – parte vătămată prin apărătorul ales, în sensul că inculpatul nu a fost obligat în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă S S.C.O. V. Insurance Group S.A București, în mod corect instanța de fond a avut în vedere cele reținute prin decizia nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite care a stipulat în mod concret că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabil civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile și nu poate fi obligat în solidar cu inculpatul la plata acestora.
Cu referire la recursurile declarate de recurentul-inculpat și asiguratorul de răspundere civilă, acestea urmează a fi respinse ca nefondate, tocmai având în vedere motivarea expusă mai sus.
În acest sens, văzând și dispozițiile art.38515 pct.2 lit. d C.pr.pen. urmează să fie admis numai recursul părții vătămate, să fie casată sentința penală nr. 432/10.10.2013 a Judecătoriei Tg.Cărbunești, în sensul majorării daunele materiale acordate părții vătămate de către inculpat de la 4681 lei la 6500 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale.
Văzând și dispozițiile art.192 pct.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul părții vătămate R. P., domiciliat în ., și casează sentința penală 432/10.10.2013 a Judecătoriei Tg.Cărbunești, în sensul că majorează daunele materiale acordate părții vătămate de către inculpat de la 4681 lei la 6500 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpat P. I., fiul lui A. și G., născut la data de 24.06.1960 în ., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii profesionale, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Crușeț, ., CNP_ și S.C.O. V. Insurance Group S.A.București, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Slatina, ., jud .O..
Obligă pe recurentul - inculpat și asiguratorul de răspundere civilă la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 Decembrie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. G. C. G. B. T.
Grefier,
A. S.
red. Gh.C.
tehnored. A.S
jud.fond S.P.
4 ex./ 10 Ianuarie 2014
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 28/2013.... → |
|---|
