Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 406/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 12565/318/2013/a7
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 406/2013
Ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător T. B.
Judecător R. I.
Grefier I. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul B. G. S. împotriva încheierii de ședință din 10 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat B. G. S., asistat de avocat T. F., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri și constatând recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat T. F. pentru recurentul inculpat B. G. S. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160 ind.2 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare, conform motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat considerând că în mod corect instanța de fond a reținut că buna desfășurare a procesului penal este împiedicată de punerea în libertate a inculpatului.
Recurentul inculpat, având pe rând cuvântul, și-a însușit concluziile apărătorului, solicitând judecarea sa în stare de libertate, susținând că este bolnav și are o vârstă înaintată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 13, în baza art. 1608a alin. 6 Cod de procedură penală au fost respinse ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații:
-G. N., fiul lui D. și E., născut la data de 18.10.1957 în ., domiciliat în Mun.Motru, ., ., CNP_, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
-F. C., fiul lui M. și I., născut la data de 17.04.1970 în ., domiciliat în Motru, ..4, ..2, ., județul Gorj, CNP_, în prezent arestat preventiv în Centrul de Reținere și Arest preventiv al IPJ – Gorj.
-B. G. S., fiul lui G. și C., născut la data de 04.05.1952 în .. M., domiciliat în mun. Motru, ..2, ., ., CNP_, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.;
Au fost obligați inculpații la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin cererea adresată Judecătoriei Târgu J. la data de 10 decembrie 2013 avocat D. D., apărător ales al inculpatului F. C. în prezent deținut în Centrul de Reținere și Arest preventiv al IPJ - Gorj, a solicitat punerea acestuia, din urmă, în libertate provizorie sub control judiciar din starea de arest preventiv.
În motivarea cererii apărătorul ales al inculpatului a susținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160 indice 2 alin 1 Cod de procedură penală în sensul că pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu J. nr 6340/P/2010 din 12.08.2013 pentru infracțiunile prevăzute și pedepseite de art 26 raportat la art 248 indice 1 Cod penal reportat la art 248 Cod penal cu aplicarea art 33-34 și art 290 alin 1 Cod penal cu aplicarea art 33-34 Cod penal .
A susținut că nu mai poate exista suspiciunea ca prin punerea sa în libertate sub control judiciar ar fi îngreunată cercetarea judecătoreasca sau s-ar zadarnici aflarea adevărului prin influențarea unor parți, martori sau experți sau ar fi posibila alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba .
S-a susținut că forța probanta a materialului întocmit de organele de urmărire penala este una echivoca, cercetarea făcându-se fără analizarea în concret a unor documente enunțate în actul de inculpare, cu referire expresa la documentația ce a însoțit oferta S,C, BEN&BEN, depusa la Societatea Naționala a Lignitului Oltenia cu ocazia organizării procedurii de licitație deschisa in scopul atribuirii contractului de lucrări ce a avut ca obiect modernizarea drumului Plostina~Stiucani, documentație ce certifica faptul ca participarea firmei S.C. BEN&BEN, s-a făcut printr-o persoana autorizata de conducerea acestei firme, prin persoana domnului V. G., fapt nerecunoscut de martorul C. T., declarație care insa a fost avută în vedere de organele de urmărire penala., acestea dându-i eficiență fară a proceda la o minima confruntare a declarației cu documentele mai sus precizate. Astfel s-a susținut că este dovedit că V. G. a reprezentat firma S.C. BEN&BEN în calitate de director al acestei firme, si nu în calitatea de cunoștinta sau apropiat al conducerii S.C. BEN&BEN, asa cum a susținut chiar si in fata instanței de judecata martorul C. T..
De altfel, din aceleași documente ce au însoțit oferta S.C. BEN&BEN reiese faptul că V. G. a fost mandatat sa încheie contractul atribuit, împuternicirea sa producând efecte până la împlinirea termenului de valabilitate a ofertei, fiind mandatat inclusiv pentru semnarea contractului.
Tot la data de 10 decembrie 2013 avocații S. M. și M. I., apărători aleși ai inculpatului G. N. prin cererea adresată Judecătoriei Târgu J. au solicitat punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar din starea de arest preventiv.
În motivarea cererii apărătorii aleși ai inculpatului au susținut că în esență formularea unei astfel de cereri este temeinică și oportună, având în vedere stadiul procesului penal și situația ce caracterizează persoana inculpatului întrucât prin încheierea nr 72/18.07.2013 a Judecătoriei Târgu J. s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile, măsură menținută și în prezent iar prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu J. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, contra intereselor publice și săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
De asemenea s-a mai arătat că au fost administrate probe la cercetarea penală iar lăsarea sa în libertate sub control judiciar nu ar impieta bunul mers al procesului și nu ar exista vreun risc să influențeze vreun martor, expert sau partea vătămată.
S-a mai susținut că au fost audiați un număr foarte mare de martori, iar declarațiile lucrătoarei de la laboratorul de analiza a materialelor precum si proiectantul drumului Ploștina Miculești au evidențiat faptul ca au fost respectate cerințele privind calitatea materialelor si a lucrări, deteriorarea drumului producându-se ca urmare a traficului necorespunzător si a îngrijiri neadecvate a drumului.
Singura proba admisa dar neadministrata în speța expertiza tehnica este în măsură ca în coroborare cu declarațiile părților din dosar să lămurească existenta sau inexistenta unui prejudiciu.
Inculpatul B. G. S. prin cererea adresată Judecătoriei Târgu J., la aceeași dată 10.12.2013 a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar din starea de arest preventiv.
În motivarea cererii a susținut că în opinia sa sunt îndeplinite cerințele art. 160 indice 2 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare, precizând că a fost arestat în iulie 2013, iar faza cercetării penale a fost finalizată, rechizitoriul fiind întocmit și redactat încă din data de 12 august 2013, data la care a început procesul penal ,cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg J., Secția Penală sub nr._ 13.
În aceste condiții a menționat că nu mai poate exista suspiciunea că prin punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar ar îngreuna cercetarea judecătorească.
A mai susținut că nu există dovezi că ar fi avut intenția de a influenta într-un fel sau altul derularea procesului penal neexistând nici un indiciu că s-ar sustrage cercetării judecătorești, așa încât temeiurile care au determinat arestarea preventivă și menținerea acesteia au încetat și la data prezentei cereri nu există temeiuri noi care să justifice din punct de vedere legal privarea sa de libertate.
De asemenea, inculpatul a arătat că prin încheierea prin care s-a dispus ca inculpații C. și P. să fie judecați în stare de libertate dar trimiși în judecată pentru aceeași faptă penală a determinat existenta unei discriminări .
Instanța, reține că, în cauză, potrivit dispozițiilor art 160 indice 1 și următoarele Cod de procedură penală, sunt îndeplinite condițiile pentru ca inculpații să aibă vocație de a obține liberarea provizorie cu excepția condiției înscrisă în art 160 indice 2 alin 1 Cod de procedură penală referitoare la limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana arestată, verificare care excede etapei admisibilității în principiu .
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanța verifică în cadrul procedurii reglementată de art 160 indice 8 Cod de procedură penală îndeplinirea condițiilor prevăzute de art 160 indice 6, întrucât condiția prevăzută de la art 162 indice 2 alin 1 și 2 Cod de procedură penală se referă la temeinicia cererii care se va examina în etapa soluționării cererii, prevăzute de art 160 indice 8 a Cod de procedură penală ( decizia nr 316/2007 adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție ) în consecință, instanța va constata că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați sunt în principiu, admisibile.
Examinând temeinicia cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați în raport atât de motivele invocate cât și de dispozițiile art 160 indice 8 a alin 2 teza a II-a și alin 6 teza a II-a din Codul de procedură penală, având în vedere și Decizia nr 17/2011 ( M.O.nr 886 din 14 decembrie 2011) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța constată că cererile sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Petentul inculpat F. C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu J. nr. 6340/P/2010 din 12.08.2013 pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art 26 raportat la art. 248 indice 1 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal cu aplicarea art 33-34 și art 290 alin 1 Cod penal cu aplicarea art 33-34 Cod penal constând în aceea că, în calitate de reprezentant al . Cluj N. și . a întocmit în fals situații de lucrări ce reprezentau lucrări neefectuate în realitate, înlesnind și ajutând cu intenție la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată de către inculpații B. G. S., G. N., C. V., P. F. și de învinuitul M. G., cu ocazia derulării și recepționării lucrărilor aferente celor două contracte respectiv: contractul de execuție de lucrări nr. 1089/01.11.2006 și contractul de execuție de lucrări nr 144/11.04.2008 .De asemenea, a întocmit în fals procesele verbale de recepție pentru lucrări care în realitate nu au fost efectuate, așa cum rezultă din raportul de expertiză, efectuat la urmărirea penală și au fost descrise prin rechizitoriul procurorului, fapte care întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Petentul inculpat G. N. a fost trimis în judecată, prin același rechizitoriu, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, contra intereselor publice și săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată constând în aceea că în calitate de șef departament imobiliare și recultivări în cadrul E M C Motru și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu și a semnat două procese verbale de recepție avizând la plată facturi fiscale emise de . A Cluj N. în baza celor două contracte de lucrări mai sus menționate, în condițiile în care a constatat deficiențe cu privire la modul în care au fost efectuate lucrările, fapte care întrunesc elementele constitutive prevăzute de art . 248 ind.1 din C.pen. rap. la art. 248 din C.pen. cu aplicarea art. 33-34 din C.pen și art. 290 alin. 1 din C.pen. cu aplicarea art. 33-34 din C.pen toate cu aplic. art. 33-34 din C.pen.
Petentul inculpat B. G. S. a fost trimis în judecată, prin același rechizitoriu, pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. și ped. de art. 248 ind.1 din C.pen. rap. la art. 248 din C.pen. cu aplicarea art. 33-34 din C.pen și art. 290 alin. 1 din C.pen. cu aplicarea art. 33-34 din C.pen toate cu aplic. art. 33-34 din C.pen, constând în aceea că, în calitate de inginer în cadrul Compartimentului investiții EMC Motru, cu atribuții de diriginte de șantier, și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu și a avizat în fals situații de lucrări întocmite de . Cluj-N., cu ocazia efectuării lucrării de modernizare a drumului Ploștina-Știucani, aferente celor doua Contracte de lucrari. De asemenea, a întocmit în fals procesele-verbale de recepție lucrări ascunse, care în realitate nu au fost efectuate, așa cum rezultă din raportul de expertiză.
Prin încheierea nr 72 din 18 iulie 1013 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr_/318/2013 a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Târgu J. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților F. C., G. N. și B. G. S. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 18 iulie 2013 și până la data de 15 august 2013.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu J. a sesizat instanța cu rechizitoriul nr 6340/P/2010 la data de 12.08.2013, cauza înregistrându-se pe rolul Judecătoriei Târgu J. sub nr_ 13.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu nr 79 din 12.08.2013 în baza art.300 indice 1 alin.3 Cod de procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 72 din 18.07.2013, față de cei 3 inculpați încheiere definitivă prin decizia penală nr. 236 din 14.08.2013 a Tribunalului Gorj –Secția penală.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 si art. 160 ind 1 Cod de procedură penală, în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar, aceasta putându-se acorda, conform art. 1602 alin. 1 în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Conform alineatului 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată în situația în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Pe de altă parte, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160 ind 2 alin. 1 si 2 Cod de procedură penală nu conduce în mod automat la admiterea cererii de liberare provizorie întrucât, în actuala reglementare, liberarea provizorie nu este obligatorie ci facultativă și reprezintă un beneficiu recunoscut de lege inculpatului arestat preventiv care urmează a fi acordată numai în măsura în care se apreciază că arestarea preventivă nu este absolut necesară iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și obligațiile ce se impun la liberare de către instanță.
Pentru a aprecia asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie instanța de judecată trebuie să se raporteze la temeiurile avute în vedere cu ocazia dispunerii măsurii arestării preventive și să aibă în vedere toate circumstanțele cauzei, nu numai cele care caracterizează persoana inculpatului.
Instanța reține că temeiurile avute în vedere cu ocazia luării și menținerii arestării preventive a inculpaților, nu s-au schimbat impunându-se în continuare starea de arest a inculpaților, astfel:
- din probele dosarului menționate in rechizitoriu rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
- în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. b si f Cod de procedură penală ;
- referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen., acesta subzistă in continuare în sensul ca din probatoriul aflat la dosar rezultă că inculpații au conștientizat caracterul ilicit al faptelor, discutând pe marginea modificărilor datelor de ancheta prin influențarea experților, existând încercări de diluare a chestiunilor incriminatorii din declarațiile unor martori date de persoane care sunt colegi de serviciu ori chiar subordonați.
- cazul de arestare preventiva prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., privind pericolul concret pentru ordinea publică subzistă în continuare., fiind determinat de modalitatea de comitere a faptelor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și de prejudiciul însemnat cauzat în sumă de 939.599,59 lei, cu care partea vătămată S.C. CEO S.A. s-a constituit parte civilă.
- pe de altă parte, gravitatea faptelor comise a creat un sentiment de indignare în rândul opiniei publice fiind de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl poate prezenta lăsarea în liberate a inculpaților, instanța reține că acesta persistă în continuare, avându-se în vedere participația aproape organizată la actele ilicite, apartenența lor la societatea păgubită, respectiv funcțiile deținute de unii dintre ei și care potrivit fișei postului impuneau efectuarea diligențelor necesare tocmai pentru a preveni prejudicierea intereselor angajatorului și asigurarea desfășurării în condiții legale a contractelor aflate în derulare.
Chiar dacă urmărirea penală a fost finalizată, iar 2/3 din martorii consemnați în rechizitoriu au fost ascultați în cadrul cercetării judecătorești, instanța reține că atitudinea inculpaților a oscilat în funcție de diferitele faze ale anchetei judiciare, acesta fiind un alt element care relevă persistența pericolului concret pentru ordinea publică.
Într-adevăr infracțiunea prev. de art 248 ind. 1 C.pen. rap la art 248 C.pen. nu este una de pericol, ci una de prejudiciu, însă acest lucru nu înseamnă că indirect nu poate genera pericol pentru ordinea publică, mai ales în condițiile în care opinia publică a luat la cunoștință de cuantumul prejudiciului calculat prin expertiza efectuată la urmărirea penală .
Instanța apreciază că liberarea provizorie nu este oportună întrucât asupra inculpaților planează suspiciunea comiterii și a altor infracțiuni, reliefată și de cuantumul prejudiciului pe care se presupune că l-au cauzat,reținut prin actul de sesizare a instanței iar probatoriul ce urmează a fi administrat în cauză este complex implicând inclusiv efectuarea unei expertize tehnice, iar în situația în care vor fi lăsați în libertate această probă ar putea fi influențată în sensul de a denatura faptele, aflarea adevărului putând fi așadar mult îngreunată.
În aceste condiții împrejurarea că inculpații, lăsați în libertate vor respecta obligațiile care se vor dispune nu prezintă relevanță.
Față de aspectele evidențiate mai sus, împrejurarea că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale iar până la data arestării au beneficiat de girul comunității locale și al colectivelor în cadrul cărora își desfășoară raporturile de muncă nu poate influența în nici un fel concluzia că prin lăsarea lor în libertate, chiar subsumată obligațiilor prevăzute de art. 1602 alin. 3 și alin. 31 Cod de procedură penală, interesul public al prezervării ordinii de drept ar fi grav afectat, membrii societății fiind îndreptățiți să considere că organele judiciare nu acționează cu suficientă fermitate pentru a asigura condițiile necesare justei soluționări a cauzelor de acest gen dar și pentru a evita riscul reiterării unor astfel de comportamente infracționale.
În ceea ce privește atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal se constată că acest aspect nu poate fi reținut în favoarea inculpaților, întrucât în pofida existenței unor indicii temeinice și probe care au stat la baza dispunerii celei mai restrictive dintre măsurile preventive, inculpații persistă în adoptarea unei conduite nesincere, negând comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
În raport de considerentele expuse instanța constată că apare justificată concluzia în sensul că buna desfășurare a procesului penal este împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. G. S., iar prin motivele dezvoltate oral în instanță a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar.
Recursul este nefondat.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată că în mod corect instanța de fond a apreciat cererea ca fiind admisibilă în principiu, constatând îndeplinite dispozițiile art. 1608 C.pr.pen.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivului de recurs cât și din oficiu, se constată că aceasta este temeinică și legală.
În urma examinării pe fond a cererii prima instanța a reținut în mod corect că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care nu s-au schimbat, subzistând în continuare cazurile de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. b si f C.pr.pen.
Astfel în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că din probele dosarului menționate în rechizitoriu rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
- în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. b si f C.pr.pen., respectiv, referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen., acesta subzistă in continuare în sensul ca din probatoriul aflat la dosar rezultă că inculpatul a conștientizat caracterul ilicit al faptelor, discutând pe marginea modificărilor datelor de ancheta prin influențarea experților, existând încercări de influențare a martorilor care îi sunt colegi de serviciu ori chiar subordonați.
În ceea ce privește cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., în mod corect a reținut instanța de fond că subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică acesta fiind determinat de modalitatea de comitere a faptelor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și de prejudiciul însemnat cauzat în sumă de 939.599,59 lei, cu care partea vătămată S.C. CEO S.A. s-a constituit parte civilă.
Gravitatea faptelor comise a creat un sentiment de indignare în rândul opiniei publice fiind de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că liberarea provizorie nu este oportună întrucât asupra inculpatului planează suspiciunea comiterii și a altor infracțiuni, reliefată și de cuantumul prejudiciului pe care se presupune că l-a cauzat, reținut prin actul de sesizare a instanței iar probatoriul ce urmează a fi administrat în cauză este complex implicând inclusiv audierea unui număr mare de persoane, iar în situația în care va fi lăsat în libertate toate aceste persoane ar putea fi influențate să ascundă sau să denatureze faptele, aflarea adevărului putând fi așadar mult îngreunată.
În aceste condiții împrejurarea că inculpatul, lăsat în libertate va respecta obligațiile care se vor dispune nu prezintă relevanță în acest moment procesual.
Subzistând în continuare temeiurile avute în vedere la luare măsurii arestării preventive, constată mai departe tribunalul că punerea în libertate a recurentului inculpat, chiar sub control judiciar, ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
De aceea, conchide instanța de recurs că în mod temeinic a apreciat instanța de fond prin încheierea recurată că buna desfășurare a procesului penal în cauză ar fi împiedicată prin punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În această privință CEDO admite că prin gravitatea lor deosebită, prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.
În acest sens menționăm că prin decizia nr. 17/2011 Î.C.C.J. București a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțând următoarea soluție: „instanța de judecată în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului sau inculpatului”.
În considerarea celor expuse, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și ca atare recursul urmează să fie respins ca nefondat în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen.;
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. G. S. împotriva încheierii de ședință din 10 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentul inculpat la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. P. T. B. R. I.
Grefier,
I. D.
Red. D.P.
Tehnored I.D.
Jud.fond.M.M.
3 ex/13.12.2013
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 28/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
