Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 127/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 127/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 1613/98/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL IALOMIȚA
SENTINȚA PENALĂ NR. 127 / F
Ședința publică din data de 24.05.2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: I. G. Z.
GREFIER: C.-A. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița
Reprezentat de procuror A. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul Z. J. C., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, sub nr. 34/P/2011 din data de 09.05.2012, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul personal și asistat de avocat L. C., lipsind partea civilă și martorii P. E. și B. C. A..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosar au fost înaintate obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă formulate de inculpat, prin apărătorul său.
Apărătorul inculpatului, depune la dosarul cauzei dovada achitării diferenței de onorariu de expert în sumă de 1.400 lei, și întrebat fiind, precizează că insistă în obiecțiunea formulată. De asemenea, arată că nu mai insistă în audierea celor doi martori.
Reprezentantul parchetului, cu privire la această obiecțiune, arată că expertul contabil a stabilit care este prejudiciul.
Tribunalul deliberând cu privire la obiecțiunea formulată de inculpat, prin apărătorul său, o apreciază ca neconcludentă și neutilă cauzei, conform art. 67 Cod procedură penală, astfel că o respinge și analizând conținutul raportului, constată că acesta este explicit și neimpunându-se ca expertul să răspundă la obiecția formulată de inculpat, prin apărătorul său.
Apărătorul inculpatului solicită proba în specialitatea construcții pentru a se stabili dacă lucrările au fost efectuate și dacă sunt cuprinse în facturi.
Reprezentantul parchetului, cu privire la proba cu expertiză în construcții, solicită respingerea acesteia, având în vedere distanța în timp și că firma nu mai funcționează.
Tribunalul deliberând cu privire la expertiza în construcții, respinge proba raportat la dispozițiile art. 67 Cod procedură civilă, apreciind-o ca neconcludentă și neutilă cauzei, având în vedere și probele administrate în cauză.
Apărătorul inculpatului, întrebat fiind, precizează că nu mai are alte probe de formulat.
Tribunalul, cu privire la proba cu 2 martori propuși de inculpat în apărare, constată că aceștia nu s-au prezentat și în condițiile în care nu mai sunt alte probe de administrat, urmează a proceda în consecință.
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul ia act, constată cercetarea judecătorească finalizată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, precizează că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, sub nr. 34/P/2011 din data de 09.05.2012, inculpatul Z. J. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se ca în calitate de administrator al . Slobozia, în perioada 03.10.2008 – 31.03.2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în înțelege cu asociatul P. E., a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății a unui număr de 48 facturi fiscale fictive de prestări servicii ce apar ca fiind emise de către furnizorul . G., iar aceste operațiuni de prestări servicii nu au existat în realitate, în scopul prejudicierii bugetului de stat cu suma de 38.315 lei, reprezentând TVA și 8956 lei reprezentând impozit pe profit. Din probatoriile administrate atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de judecată s-a dovedit că inculpatul se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, astfel că solicită condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepsei să se țină seama de circumstanțele reale și personale ale acestuia. Cu privire la latura civilă a cauzei, solicită obligarea inculpatului la despăgubiri civile către partea civilă, în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză contabilă și să se anuleze facturile fiscale fictive și chitanțele aferente.
Totodată, solicită să fie obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului, având cuvântul, solicită achitarea inculpatului Z. J. C., în temeiul art. 345 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 11 pct. 2 lit. (a) raportat la art. 10 alin. l lit.(a) și (d) din Codul de procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Consideră că susținerile din rechizitoriu sunt nefundamentate juridic, fapta este descrisă generic, fără a se preciza elemente esențiale ale infracțiunii, modalitatea de aderare, acțiunile sau inacțiunile care întrunesc elementele laturii obiective a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Mai arată că în conformitate cu art. 262 din Codul de procedură penală, procurorul era obligat să verifice dacă există probele necesare și legal administrate și numai după aceea poate dispunea trimiterea în judecată.
Așadar sesizarea instanței se face după epuizarea probatoriului dispus de procuror, ori, în cauză de față nu s-a procedat în acest mod, astfel încălcându-se totodată și dreptul la apărare al inculpatului. Aspectele semnalate îndreptățesc pe inculpat să creadă că scopul anchetei nu a fost stabilirea adevărului în cauză, ci interese care, cel puțin în acest moment, nu le cunoaște, dar care pot fi deduse din întreg probatoriul și mai ales din modalitățile prin care a fost administrat, iar printre aspectele noi ale dreptului de apărare ca principiu fundamental se regăsește și ridicarea la rangul de principiu fundamental a obligației organelor judiciare de a administra probele necesare în apărare. Această obligație este prevăzuta expres în dispozițiile art. 202 din Codul de procedură penală care prevăd că organul de urmărire penală trebuie să administreze probatorii și în favoarea inculpatului, nu numai în defavoarea acestora. De asemenea, o componenta a dreptului de apărare o constituie și obligația organelor judiciare de a avea în vedere, din oficiu, aspectele favorabile părților. Aceasta obligație este, de fapt, o latura a manifestării rolului activ al organelor judiciare în procesul penal. În cazurile în care părțile nu acționează în direcția valorificării unor probe care susțin interesele lor, organele judiciare administrează, din oficiu, acele probe.
În consecință, procurorul nu a administrat toate probele în favoarea inculpatului și este de observat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității armelor cere ca „fiecare parte din proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței", regulile fiind valabile și pentru urmărirea penală în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a-vis de partea adversă și de procuror (a se vedea spetele pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului: Dombo E. B.V. c. Olanda, Hotărârea din 17 octombrie 1993, ., nr.274, pag.19; Georgiasis c. H., Hotărârea din 29 mai 1997).
Neîndeplinirea de către procuror, a obligațiilor prevăzute în art. 6 Cod procedură penală constituie un motiv de restituire a dosarului pentru refacerea urmăririi penale potrivit art. 332 Cod procedură penală, actele întocmite fiind lovite de nulitate absolută.
Dincolo de modalitatea în care sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 228 Cod procedură penală referitoare la motivarea rezoluției, se observă că faptele sunt descrise generic, fără a se preciza elemente esențiale ale infracțiunii, modalitatea de aderare, acțiunile sau inacțiunile care întrunesc elementele laturii obiective a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Procedând în acest mod procurorul a încălcat art. 6 paragraful 1 din Convenție referitoare la egalitatea armelor.
În raport de aceasta argumentare, solicită să se constate că, în mod nelegal și fără o motivare plauzibilă procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z. J. C. pentru infracțiunea de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005) prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, deși din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă că fapta există și prin aceasta s-a produs un prejudiciu statului.
Înregistrarea unor facturi fiscale care au fost emise de . G. pentru operațiunile comerciale reale dintre cele două societăți și care au fost corect înregistrate în contabilitatea . nu poate determina caracterul fictiv al acestor operațiuni și nu poate să atragă răspunderea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. U1/2005. Consideră că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, sub aspectul laturii obiective, trimiterea în judecată a inculpatului fiind bazată în cea mai mare parte pe acuzația că inculpatul a înregistrat în contabilitate operațiuni nereale, respectiv prestări servicii nereale, iar prin aceasta și-ar fi mărit cheltuielile, și-ar fi diminuat veniturile și s-ar fi sustras de la plata obligațiilor fiscale.
Or, în cauza de față nu s-a făcut dovada că prestările de servicii efectuate în baza celor 48 de facturi fiscale nu sunt reale. Din contra, atât din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză cât și din conținutul expertizei contabile judiciare efectuate în cauză rezultă că facturile fiscale în cauza au fost înregistrate în contabilitatea ., iar . G. a prestat servicii către .. Din probele administrate a rezultat indubitabil că lucrările au fost executate: proprietarul .. a declarat că lucrările respective au fost executate deoarece a închiriat către . hală neamenajată, iar toate lucrările de îmbunătățire au fost executate de chiriaș, în speță . B. I. a declarat că la momentul în care s-au executat lucrările au existat procese verbale de recepție și devize; din declarațiile celorlalți martori rezultă că lucrările au fost executate; din declarațiile martorului M. R. rezultă indubitabil că lucrările au fost executate de acesta cu . SRL, care avea personal calificat, în subantrepriza cu . G., acesta fiind asociat și administrator în ambele societăți iar intenția de a executa lucrările cu . SRL a fost clar exprimată în fiecare declarație data în faza de urmărire penală; planșele foto executate de organul de urmărire penală la sediul societății în care inculpatul Z. J. C. indica organului de urmărire penală lucrările executate ce confirma existența lucrărilor executate de . G. / . SRL.
În consecință nu se poate susține că lucrările și prestările de servicii nu au fost reale și implicit că înregistrările în contabilitate au fost fictive. Din materialul probator administrat în faza de urmărire penală rezultă că singurul vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală este martorul M. R., întrucât a refuzat prezentarea actelor contabile ale S.C. STORE HOUSES SRL organelor de urmărire penală cât și instituțiilor statului și nu a declarat niciun fel de activitate la DGFP G..
În cauza de față s-a efectuat o expertiza contabilă de specialitate care nu a putut concluziona cu certitudine că în cauza de față ar exista un prejudiciu creat bugetului de stat. De asemenea prin expertiza contabilă de specialitate s-a stabilit că, . ținut și înregistrat în contabilitate corect și legal toate documentele contabile că a depus declarații la DGFP I. pe fiecare lună; facturile emise de S.C. STORE HOUSES S.R.L. au fost declarate în mod corect și legal la DGFP Ialomița începând cu luna noiembrie 2008; . a încasat TVA aferent facturilor emise de S.C. STORE HOUSES S.R.L de la DGFP I..
Referitor la infracțiunea de evaziune fiscala în varianta prevăzută la lit. c) a art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, atât organul de urmărire penală cât și organul fiscal nu fac vreo trimitere explicită la vreo operațiune fictivă efectuată de inculpat. În aceste condiții, apreciază că fapta imputată inculpatului nu există.
Raportat la conținutul constitutiv al infracțiunii deduse judecății, apreciază că nu este întrunită latura obiectivă sub forma prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, respectiv „evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni active", fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală.
Astfel, departe de a contura latura subiectivă a infracțiunii, urmărirea penală nu conturează nici latura obiectivă a infracțiunii, în cauză neexistând certitudinea producerii vreunui prejudiciu, iar expertiza contabilă a stabilit în mod cert ca operațiunile comerciale dintre cele două societăți sunt reale, au fost corect înregistrate în contabilitatea . și nu se poate susține caracterul fictiv al acestor operațiuni, neexistând un prejudiciu creat bugetului de stat.
Cu privire la latura subiectivă, apreciază că aceasta latură nu este conturată în sensul că lipsește intenția directă a inculpatului în săvârșirea infracțiunii, acesta neurmărind prin activitatea sa sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. De asemenea, nu s-a probat intenția directă a inculpatului, calificată prin scop, așa cum cere legea evaziunii fiscale, scopul evaziunii fiscale astfel cum este reglementat in art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 fiind sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
În ceea ce privește vinovata inculpatului la săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, din analiza coroborată a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, solicită să se constate că în cauză nu există probe care să confirme că inculpatul a înregistrat în contabilitate un număr de 48 de facturi care să nu reflecte realitatea lucrărilor executate, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
Atât în declarația dată în cursul cercetării judecătorești cât și în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că . G. a prestat servicii pentru . acestea constând in construirea unor anexe și renovare sediu. De asemenea, pentru existenta infracțiunii se cere existența unei intenții directe calificate, faptele trebuind să fie săvârșite « în scopul » sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Inculpatul a susținut de asemenea că nu se face vinovat de comiterea faptei și în acest sens solicită să se constate lipsa laturii obiective și subiective a infracțiunii. De asemenea, nu se arată ce dispoziții legale au fost încălcate în contabilitatea ., iar expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești a arătat în schimb că inculpatul nu a produs niciun prejudiciu, nu s-a sustras de la plata obligațiilor către stat și nu a diminuat masa impozabila sau taxabila a societății.
În consecință, consideră că se impune achitarea inculpatului întrucât urmărirea penală nu a putut proba existența faptei și intenția inculpatului în săvârșirea infracțiunii.
Toate probele administrate în faza urmăririi penale dovedesc faptul că inculpatul în perioada derulării contractului nr. 12/01.10.2008, fiind cetățean german nu cunoștea limba română, nu putea să se exprime în limba română, astfel că informațiile cu privire la operațiunile financiar-contabile primite de la martorul M. R. cu ocazia derulării acestui contract au fost percepute ca fiind corecte și conform legislației din România. Inculpatul nu are nicio vinovatei pentru aspectul că administratorul M. R. de la S.C. STORE HOUSES SRL nu a înregistrat în contabilitatea proprie documentele financiar contabile aferente relației contractuale dintre cele două societăți. De asemenea este de observat că inculpatul a colaborat cu toate organele statului și a pus la dispoziția acestora toate documentele contabile, a arătat pe teren lucrările executate de S.C. STORE HOUSES S.R.L. Totodată a arătat faptul că în cadrul societății . care a fost administrator inculpatul, singurul incident este legat de activitatea derulată cu o singura societate și anume S.C. STORE HOUSES SRL.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 11 alin 2 lit. (a) raportat la art. 10 alin. l lit. (a) si (d) din Codul de procedură penală, solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscala prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005. Privitor la acțiunea civilă, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată întrucât în cauza de față nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 999 Cod civil, respectiv fapta imputată inculpatului nu există, nu s-a produs un prejudiciu și nu există legătură de cauzalitate dintre fapta imputată inculpatului și urmarea imediată cerută de lege pentru existenta infracțiunii, respectiv prejudiciul creat statului.
Apărătorul inculpatului, depune la dosarul cauzei, concluzii scrise.
Inculpatul Z. J. C., în ultimul cuvânt, învederează instanței că nu se consideră vinovat și că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față:
Prin Rechizitoriul nr.34/P/2011 din 09.05.2012 întocmit de parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, inculpatul Z. J. C., fiul lui G. și J., născut la data de 28.12.1968 în orașul Târgu N., jud. N., domiciliat în localitatea Nurnberg_, ., Germania, cu adresa de corespondență în municipiul Târgoviște, ., jud. Dâmbovița, CNP-_, cetățean german, a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt s-a reținut că inculpatul Z. J. C., care în calitate de administrator al . Slobozia, în perioada 03.10._09, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în înțelegere cu asociatul P. E., a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății a unui număr de 48 facturi fiscale fictive de prestări servicii ce apar ca fiind emise de către furnizorul . G., iar aceste operațiuni de prestări servicii nu au existat în realitate, în scopul prejudicierii bugetului de stat cu suma de 38.315 lei reprezentând TVA și 8.956 lei reprezentând impozit pe profit, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pentru a reține această situație de fapt la urmărirea penală au fost audiați inculpatul, martorii M. R., B. I. au fost depuse plângeri penale, proces verbal de constatare Garda Financiară, proces verbal de inspecție fiscală generală, facturi fiscale și chitanțele de plată din litigiu, certificate constatatoare emise de Oficiul registrului Comerțului, contracte de împrumut, procuri notariale, proces verbal de conducere în teren și planșe foto aferente, contracte de închiriere, sentințe comerciale, alte acte.
La cercetarea judecătorească s-a dispus și efectuat un raport de expertiză contabilă judiciară de specialitate, s-a audiat inculpatul în prezența unui traducător autorizat de limbă germană și martorii M. R., B. I. și Ț. A..
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 57.516 lei reprezentând impozit pe profit și TVA de plată cu majorări de întârziere pentru fiecare cele două debite principale.
Analizând probele administrate la urmărirea penală și/în cercetarea judecătorească fiecare în parte și toate în ansamblul lor, tribunalul reține următoarele:
. Slobozia a fost înființată în data de 15.03.2007, având ca obiect principal de activitate fabricarea de construcții metalice și părți componente ale structurilor metalice. Înainte de radierea acestei societăți cu răspundere limitată de la Oficiul Registrului Comerțului, societatea figura ca fiind administrată de către inculpatul Z. J. C., care în calitate de asociat (fondator) avea o cotă de 60% din capitalul social, M. S. A. cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 20% având și calitatea de administrator, iar numitul P. E. care avea doar calitatea de asociat figura cu o cotă de 20%..
Prin sentința comercială nr. 919/F din 18.12.2009 a Tribunalului Ialomița s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei . cu sediul în Slobozia, DN 2A, Km. 64, județul Ialomița, desemnându-se ca lichidator judiciar Casa de Insolvență ETC IPURL Slobozia.
Prin sentința comercială nr. 531/F din 20.05.2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția civilă, în dosarul nr._, s-a dispus închiderea procedurii de insolvență a debitoarei . Slobozia și radierea acestei societăți de la Oficiul Registrului Comerțului Ialomița.
Urmare a unei sesizări formulată de către administratorul M. S. A., la Garda Financiară – Inspectoratul General București, în data de 14.09.2009, Garda Financiară Secția Ialomița, a întocmit procesul-verbal de constatare nr._/IL/14.09.2009 pe baza documentelor contabile puse la dispoziție de către reprezentanții legali ai acestei societăți.
Potrivit acestui proces-verbal de constatare, în perioada 03.10.2008 – 31.03.2009, reprezentanții societății controlate au înregistrat în evidențele financiar contabile ale societății un număr de 48 facturi fiscale reprezentând diverse prestări de servicii – confecții metalice pentru hala de producție, montaj subansamble ancore CFR, construcții (placări, izolații, plafoane rigips, montaj termopane, etc.), reparații, modernizări pentru hala de producție și clădire sediu – facturile fiscale respective fiind emise de către . G., în valoare totală de 240.000 lei din care suma de 38.319 lei reprezintă TVA.
În urma verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare G. la sediul . G., consemnate în nota de constatare nr._/28.08.2009, a rezultat faptul că această societate nu a înregistrat în evidențele financiar contabile veniturile aferente efectuării de prestări servicii către . Slobozia și nu a depus în perioada iunie 2008 – iulie 2009 la organul fiscal teritorial – Administrația Finanțelor Publice G., Declarația 100 privind impozitul pe profit și Declarația 300 privind TVA, datorate bugetului de stat ca urmare a activităților economice desfășurate.
Conform notei explicative dată de administratorul M. R., lucrările de prestări servicii stipulate în facturile emise de . G. către . Slobozia nu au fost realizate până la data de 28.08.2009, mai ales că această societate în calitate de executant, nu dispunea la data semnării contractului de prestări servicii de forța de muncă specializată sau infrastructura necesare realizării lucrărilor de „construcții ușoare, montaje și amenajări”, aceasta urmând să subcontracteze lucrările către un alt executant.
Totodată, conform notei explicative, administratorul M. R. a solicitat anularea contractului de prestări servicii și a facturilor emise, această societate fiind în imposibilitatea executării lucrărilor, iar facturile fiscale cât și chitanțele de încasare emise nu sunt reale, execuția lucrărilor și încasarea sumelor neavând loc în realitate.
Prin deducerea în evidențele financiar-contabile din perioada octombrie 2008 – martie 2009, a unor cheltuieli fictive cu diverse prestări servicii efectuate de terți – de fapt . G., în valoare totală de 240.000 lei, . Slobozia a diminuat impozitele și taxele datorate bugetului de stat cu suma de 32.269 lei reprezentând diferență estimată impozit pe profit și 38.319 lei reprezentând diferență estimată TVA.
După redactarea procesului-verbal de constare nr._/IL/14.09.2009, Garda Financiară Secția Ialomița, a formulat sesizare penală sub aspectul comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală de către administratorii Z. J. C. și M. S. A., iar la fel a procedat și administratorul M. S. A. care a solicitat tragerea la răspundere penală a celuilalt administrator, Z. J. C., privind înregistrarea în evidența contabila a . Slobozia a unui număr de 48 facturi fiscale totalizând suma de 240.000 lei.
Același proces-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară Secția Ialomița a stat și la baza redactării procesului-verbal înregistrat sub numărul_/ 09.10.2009 de către D.G.F.P. Ialomița – Activitatea de Inspecție Fiscală, având ca obiect efectuarea unei inspecții fiscale generale la ..
Menționăm că aceleași aspecte ca și cele prezentate în cuprinsul procesului-verbal de constatare întocmit de către Garda Financiară Secția Ialomița sunt reluate și în cuprinsul acestui proces-verbal de inspecție fiscală generală, cu unele particularități în ceea ce privește prejudiciul constatat și în legătură cu alte elemente de nelegalitate în ceea ce privește înregistrarea unor cheltuieli cu chiria și cu utilitățile.
Astfel, în legătură cu înregistrarea nelegală a celor 48 facturi fiscale, inspectorii fiscali au constatat că în evidența financiar contabilă a . Slobozia, nu au fost regăsite devize de lucrări, procese-verbale de recepție pe stadii de lucrări, rapoarte de lucru, bonuri de consum, materiale sau alte documente justificative privind lucrările de prestări de servicii efectuate de furnizorul . G..
Urmare acestor aspecte, la control s-a considerat că societatea verificată a înregistrat în mod eronat în evidențele contabile cheltuieli nereale cu diverse prestări de servicii în valoare de 201.681 lei, stabilindu-se o diferență de impozit pe profit datorată de societate în cuantum de 8.956 lei la care se adaugă majorări de întârziere și o diferență de 38.315 lei care reprezintă TVA din prestările servicii facturate de . G..
În legătură cu înregistrarea celor 48 facturi fiscale nereale în evidența contabilă a ., pe parcursul desfășurării cercetărilor penale derulate de organele de poliție judiciară s-a stabilit că această activitate frauduloasă s-a desfășurat din inițiativa inculpatului Z. J. C. și a celuilalt asociat, P. E., fără implicarea administratorului M. S. A., întrucât potrivit afirmațiilor acestuia din urmă și care se coroborează cu adresa transmisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din 28.10.2011, în perioada desfășurării acestei activități infracționale, cetățeanul american M. S. A. părăsise teritoriul României la data de 08.10.2008 prin punctul de frontieră aeroport Otopeni, revenind în țară în data de 03.05.2009.
În declarațiile date în cauză, inculpatul Z. J. C. nu a recunoscut comiterea faptei de evaziune fiscală reținută în sarcina sa și a susținut că operațiunile comerciale consemnate în respectivele facturi fiscale au fost reale iar lucrările respective de amenajări interioare și exterioare de la sediul . Slobozia au fost executate de către muncitorii trimiși la fața locului de administratorul . G.. Din când în când verifica ce anume s-a construit și periodic administratorul M. R. sau șeful echipei de muncitori îi preda facturi și chitanțe, iar la rândul lui el le înmâna acestora contravaloarea facturilor respective în numerar.
În cauză s-a efectuat un proces-verbal de conducere în teren cu inculpatul Z. J. C., prilej cu care s-au efectuat și planșe fotografice și cu ocazia desfășurării acestei activități procedurale, învinuitul a indicat la fostul sediu al . Slobozia, situat în municipiul Slobozia, DN 2A, Km. 64, o . lucrări ca fiind efectuate de către . G. și reflectate în cele 48 facturi fiscale în litigiu, după cum urmează: platformă betonată de la ., 4 stâlpi reprezentând instalația de verificare a ancorării stâlpilor de cale ferată, un perete de rigips în lungime de 10 metri, mai multe uși de termopan, un tavan de rigips înlocuit într-un birou.
Toate afirmațiile date în cauză de către inculpatul Z. J. C. sunt infirmate în totalitate prin declarațiile martorului M. R., administrator al . G., care în esență a precizat că nu a efectuat nicio lucrare de construcție sau de renovare pentru . Slobozia, după cum nu a încasat nicio sumă de bani de la această societate.
În declarațiile date în cauză, martorul M. R. a mai precizat că în data de 01.10.2008 între societatea pe care o administra – . G. și . Slobozia s-a încheiat contractul nr. 12/2008 de prestări servicii având ca obiect construcția de către . a unor anexe ale . Slobozia precum și renovarea sediului acestei societăți comerciale din Slobozia. M. R. a mai precizat că a semnat acest contract întrucât a avut anterior o discuție cu P. E., în calitate de asociat al . Slobozia, pe care îl cunoscuse prin intermediul unei cunoștințe comune din B.. Contractul a fost semnat în municipiul Slobozia unde M. R. s-a întâlnit doar cu asociatul P. E., contractul respectiv fiind deja semnat la rubrica reprezentantului . atunci când M. R. l-a primit. La circa o săptămână de la data semnării contractului s-a întâlnit în municipiul B. cu P. E. pentru a stabili detaliile derulării acestui contract, însă cu această ocazie P. E. i-a solicitat lui M. R. să emită în avans un număr de 6 facturi fiscale și 6 chitanțe, cu motivația că aceste facturi fiscale erau necesare pentru ca . să obțină un credit bancar. În respectiva ocazie, martorul M. R. indică că a completat un număr de 6 facturi și 6 chitanțe fiscale conform solicitării verbale formulată de P. E., deși până în acel moment nu efectuase nicio lucrare la . Slobozia și nici nu încasase vreo sumă de bani.
La data stabilită telefonic, ulterior martorul M. R. s-a întâlnit în municipiul G. cu asociatul P. E. care de această dată era însoțit și de către inculpatul Z. J. C. care i s-a prezentat în calitatea sa de administrator al . Slobozia (și pe care ulterior martorul l-a recunoscut după fotografiile de la dosarul cauzei ce i-au fost prezentate cu prilejul audierii sale din 27.02.2012). Cu ocazia acestei întâlniri, martorul M. R. menționează că cei doi reprezentanți ai . i-au relatat că aveau o problemă serioasă, în sensul că celălalt administrator al societății formulase plângere penală împotriva lui Z. J. C.. Acesta i-a prezentat un număr de 42 facturi fiscale în copie și 42 chitanțe fiscale în copie care apăreau ca fiind emise de către . G. în calitate de furnizor către cumpărătorul . Slobozia, despre care i-au menționat că le înregistrase în evidența contabilă a ..
În continuare, cei doi i-au solicitat martorului M. R. ca la rândul său să înregistreze cele 42 facturi fiscale și 42 chitanțe fiscale în contabilitatea . întrucât la sediul . Slobozia, Garda Financiară efectuase un control și în mod sigur urma să fie efectuat un control încrucișat și la . G., cu privire la evidențierea celor 42 facturi fiscale și 42 chitanțe fiscale, numitul Z. J. C. luându-și obligația să achite el însuși obligațiile la bugetul de stat în numele . G., aferente celor 42 facturi fiscale.
Martorul M. R. a precizat că a refuzat categoric propunerea făcută de cei doi reprezentanți ai . Slobozia și că a observat totodată că semnătura de la rubrica furnizorului din conținutul celor 42 facturi fiscale nu-i aparținea, la fel ca și scrisul cu care erau completate aceste facturi fiscale.
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că din cele 48 de facturi fiscale și chitanțe fiscale aferente, un număr de 19 facturi fiscale au fost recunoscute de către martora B. I. ca fiind completate de către aceasta (având . de la nr. 43 la nr. 63, începând cu data de 16.02.2009 la 31.03.2009).
În legătură cu completarea acestor 19 facturi fiscale și chitanțe fiscale aferente, martora B. I. a menționat că în perioada respectivă, în calitate de director economic la . Slobozia, ținea evidența contabilă sintetică a . Slobozia, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu această societate.
Martora B. I. a mai arătat că ea personal nu a semnat niciuna dintre facturile pe care le-a completat și nu-și mai amintește dacă facturile fiscale respective erau semnate în momentul în care le-a completat. Aceasta mai menționează că a acceptat să completeze aceste facturi fiscale la cererea lui Z. J. C. întrucât a avut reprezentarea faptului că facturile respective reflectă realitatea întrucât avea în fața sa procesele-verbale a lucrărilor și Z. J. C. discuta despre aceste lucrări cu reprezentantul . în prezența sa. Deși contabila B. I. a susținut într-o măsură importantă afirmațiile formulate în apărarea sa de către inculpatul Z. J. C. în ceea ce privește existența proceselor-verbale de recepție a lucrărilor și prezența la fața locului a unui reprezentant din partea . G., s-a reținut că pe de altă parte nu există date și probe suficiente în sensul inculpării acestei persoane în calitate de coautor al infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea completării nelegale a unei părți importante din cele 48 facturi fiscale în litigiu (în privința celor 29 de facturi fiscale și chitanțe aferente nu s-a reușit identificarea persoanelor care le-au completat).
Deși a fost somat atât de organele fiscale cât și de organele de cercetare penală să depună la dosarul cauzei procesele-verbale de recepție pe stadii de lucrări, rapoarte de lucru, bonuri de consum, materiale sau alte documente justificative privind lucrările de prestări de servicii efectuate de furnizorul . G., inculpatul Z. J. C. nu a fost în măsură să le prezinte ca atare și, mai mult decât atât, nu a putut indica măcar numele șefului de echipă trimis la fața locului de către conducere . sau numărul de înmatriculare al mijlocului de transport cu care echipa respectivă s-a deplasat din municipiul G. în municipiul Slobozia.
Astfel din analiza coroborată a probelor administrate rezultă fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului Z. J. C. la săvârșirea faptei dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză.
Potrivit art. 181 al. 1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În aliniatul 2 al aceluiași articol se prevede că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În determinarea corespunzătoare a gradului de pericol social al faptei deduse judecății tribunalul apreciază că aceste criterii de mai sus trebuie corelate în mod suficient pentru a nu avea drept efect o greșită condamnare a inculpatului.
Este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, fapta de trafic de influență săvârșită în modalitatea agravată în condițiile Legii 78/2000, prezintă pericol social, însă în acest context nu se poate exclude o analiză a lipsei pericolului social al faptei care ar atrage incidența dispozițiilor art. 181 Cod penal.
Tribunalul reține că aplicarea dispozițiilor art. 181 Cod penal este rezultatul unui proces de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei, urmare analizei și evaluării criteriilor enumerate de dispozițiile legale în materie, astfel că, în raport de circumstanțele comiterii faptei apreciem că acest pericol este inexistent raportat la împrejurările cauzei, chiar dacă inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în totalitate în declarațiile date în cursul procesului, avem în vedere că s-a prezentat la toate termenele de judecată și circumstanțele personale ale acestuia.
Luând în considerare toate aceste elemente, apreciem că se cuantifică în mod judicios gravitatea concretă a faptei săvârșită de inculpatul Z. J. C., astfel încât în opinia tribunalului soluția de achitare a inculpatului Z. J. C. și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ este una corectă și corespunde scopului prevenției generale și speciale al pedepsei.
Ca atare, față de cele ce preced Tribunalul nu a putut primi solicitarea de achitare a inculpatului Z. J. C. pentru temeiurile solicitate în apărare și nici celelalte critici formulate.
În latura civilă a cauzei reținem că potrivit art. 346 alin. 1 și 2 teza a I-a Cod procedură penală când achitarea s-a pronunțat pentru cazul alin. 1 lit. b ind. 1 instanța poate obliga la repararea pagubei materiale potrivit legii civile.
Raportat și la dispozițiile art.998 și următoarele din vechiul cod civil instanța va obliga inculpatul Z. J. C. la plata sumei de 45.829 lei către partea civilă S. R. prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. reprezentând despăgubiri civile respectiv TVA de plată și majorările aferente TVA conform sumelor stabilite prin raportul de specialitate întocmit în cauză, prin această expertiză reținându-se în varianta lucrărilor care nu au fost efectiv realizate, că prejudiciul cauzat de . Slobozia (societate radiată conform datelor dosarului) prin înregistrarea în evidența contabilă a celor 48 facturi ce apar ca fiind emise de către furnizorul . G. constă în TVA-ul deductibil înregistrat eronat care a diminuat cuantumul TVA-ului de plată datorat și majorările aferente calculate de inspectorii fiscali din cadrul D.G.F.P. Ialomița, respectiv TVA de plată -38.315 lei, majorări aferente TVA-7.514 lei, rezultând un prejudiciu total de 45.829 lei.
Referitor la impozitul pe profit pe perioada analizată (octombrie 2008- aprilie 2009) . nu datorează debit către bugetul de stat întrucât cheltuielile înregistrate în anul 2008 în baza facturilor aferente relației cu . G. sunt mai mici decât pierderea fiscală înregistrată, iar în anul 2009 societatea a procedat la înregistrarea în contabilitate a regularizării acestor cheltuieli în sensul diminuării lor cu suma de 201.696 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, art. 18 ind. 1 Cod procedură penală și art. 91 lit. c Cod penal, va achita pe inculpatul Z. J. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal – evaziune fiscală, și va aplica inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
În baza art. 346 alin. 1 și 2 teza a I-a Cod procedură penală și art. 998 și urm. vechiul cod civil va obliga inculpatul Z. J. C. la plata sumei de 45.829 lei, către partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția generală a Finanțelor Publice Ialomița, cu sediul în Mun. Slobozia, .. 14, județul Ialomița, reprezentând despăgubiri civile respectiv TVA de plată și majorările aferente TVA.
În baza art. 348 Cod procedură penală va dispune anularea facturilor fiscale fictive și a chitanțelor fiscale aferente, astfel: facturi . nr. 10/09.10.2008, 14/03.10.2008, 15/07.10.2008, 16/09.10.2008,17/13.10.2008, 18/17.10.2008, 19/21.10.2008, 20/29.10.2008, 21/05.11.2008, 22/13.11.2008, 23/18.11.2008, 24/21.11.2008, 25/25.11.2008, 26/28.11.2008, 27/03.12.2008, 28/10.12.2008, 29/13.12.2008, 30/18.12.2008, 31/22.12.2008, 32/29.12.2008, 33/07.01.2009, 34/13.01.2009, 35/19.01.2009, 36/23.01.2009, 37/27.01.2009, 38/30.01.2009, 41/09.02.2009, 42/13.02.2009, 43/16.02.2009, 44/19.02.2009, 45/23.02.2009, 46/26.02.2009, 48/02.03.2009, 49/06.03.2009, 50/10.03.2009, 51/12.03.2009, 52/14.03.2009, 53/17.03.2009, 54/18.03.2009, 55/19.03.2009, 56/20.03.2009, 57/23.03.2009, 58/24.03.2009, 59/25.03.2009, 60/26.03.2009, 61/27.03.2009, 62/30.03.2009 și 63/31.03.2009 și chitanțe de plată . nr. 8/03.11.2008, 9/06.11.2008, 10/11.11.2008, 11/12.11.2008, 12/14.11.2008, 13/17.11.2008, 14/19.11.2008, 15/05.12.2008, 16/10.12.2008, 17/15.12.2008, 18/22.12.2008, 19/24.12.2008, 20/29.12.2008, 21/06.01.2009, 22/10.01.2009, 23/14.01.2009, 24/19.01.2009, 25/24.01.2009, 26/29.01.2009, 27/04.02.2009, 28/12.02.2009, 29/17.02.2009, 30/20.02.2009, 31/23.02.2009, 32/27.02.2009, 34/03.03.2009, 35/09.03.2009, 36/13.03.2009, 37/16.03.2009, 38/19.03.2009, 39/20.03.2009, 40/23.03.2009, 42/25.03.2009, 43/26.03.2009, 44/27.03.2009, 45/28.03.2009, 46/31.03.2009, 47/01.04.2009, 48/02.04.2009, 49/03.04.2009, 50/06.04.2009, 51/07.04.2009, 52/08.04.2009, 53/09.04.2009, 54/10.04.2009, 55/13.04.2009, 56/14.04.2009 și 57/15.04.2009.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 1.400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, art. 18 ind. 1 Cod procedură penală și art. 91 lit. c Cod penal, achită pe inculpatul Z. J. C., fiul lui G. și J., născut la data de 28.12.1968 în orașul Târgu N., jud. N., domiciliat în localitatea Nurnberg_, ., Germania, cu adresa de corespondență în municipiul Târgoviște, ., jud. Dâmbovița, CNP-_, cetățean german pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal – evaziune fiscală, și aplică inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
În baza art. 346 alin. 1 și 2 teza a I-a Cod procedură penală și art. 998 și urm. vechiul cod civil obligă inculpatul Z. J. C. la plata sumei de 45.829 lei, către partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția generală a Finanțelor Publice Ialomița, cu sediul în Mun. Slobozia, .. 14, județul Ialomița, reprezentând despăgubiri civile respectiv TVA de plată și majorările aferente TVA.
În baza art. 348 Cod procedură penală dispune anularea facturilor fiscale fictive și a chitanțelor fiscale aferente, astfel: facturi . nr. 10/09.10.2008, 14/03.10.2008, 15/07.10.2008, 16/09.10.2008,17/13.10.2008, 18/17.10.2008, 19/21.10.2008, 20/29.10.2008, 21/05.11.2008, 22/13.11.2008, 23/18.11.2008, 24/21.11.2008, 25/25.11.2008, 26/28.11.2008, 27/03.12.2008, 28/10.12.2008, 29/13.12.2008, 30/18.12.2008, 31/22.12.2008, 32/29.12.2008, 33/07.01.2009, 34/13.01.2009, 35/19.01.2009, 36/23.01.2009, 37/27.01.2009, 38/30.01.2009, 41/09.02.2009, 42/13.02.2009, 43/16.02.2009, 44/19.02.2009, 45/23.02.2009, 46/26.02.2009, 48/02.03.2009, 49/06.03.2009, 50/10.03.2009, 51/12.03.2009, 52/14.03.2009, 53/17.03.2009, 54/18.03.2009, 55/19.03.2009, 56/20.03.2009, 57/23.03.2009, 58/24.03.2009, 59/25.03.2009, 60/26.03.2009, 61/27.03.2009, 62/30.03.2009 și 63/31.03.2009 și chitanțe de plată . nr. 8/03.11.2008, 9/06.11.2008, 10/11.11.2008, 11/12.11.2008, 12/14.11.2008, 13/17.11.2008, 14/19.11.2008, 15/05.12.2008, 16/10.12.2008, 17/15.12.2008, 18/22.12.2008, 19/24.12.2008, 20/29.12.2008, 21/06.01.2009, 22/10.01.2009, 23/14.01.2009, 24/19.01.2009, 25/24.01.2009, 26/29.01.2009, 27/04.02.2009, 28/12.02.2009, 29/17.02.2009, 30/20.02.2009, 31/23.02.2009, 32/27.02.2009, 34/03.03.2009, 35/09.03.2009, 36/13.03.2009, 37/16.03.2009, 38/19.03.2009, 39/20.03.2009, 40/23.03.2009, 42/25.03.2009, 43/26.03.2009, 44/27.03.2009, 45/28.03.2009, 46/31.03.2009, 47/01.04.2009, 48/02.04.2009, 49/03.04.2009, 50/06.04.2009, 51/07.04.2009, 52/08.04.2009, 53/09.04.2009, 54/10.04.2009, 55/13.04.2009, 56/14.04.2009 și 57/15.04.2009.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 1.400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpat și de la comunicare pentru partea civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
RED.I.G.Z.
TEHNORED.C.F.
04 EX/31.05.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
